A murit Fiul lui Dumnezeu intr-o zi de vineri?

Trebuie sa tragem o concluzie biblica. Si concluzia asta se trage analizand versetele in cauza, in raport contextual. Un verset poate deschide mai bine intelesul altui verset, completand un amanunt pe care un verset nu il are. E un fel de "puzzle biblic".

Domnul Isus a spus ca va sta trei zile si trei nopti in mormant: "va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului" (Matei 12:40). Marcu confirma si el "ei îl vor omorî şi... după trei zile va învia" (Marc. 9:31). Asa au inteles si inamicii: "Dupa trei zile voi invia" (Matei 27:63)

Stim sigur ca o zi, ziua de inainte de inviere, a fost o zi de sabat saptamanal:
"La sfârşitul zilei sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul." (Matei 28:1)
Calculand inapoi zilele in care a stat in mormant, avem:
sambata ziua (ziua a treia)
vineri ziua (ziua a doua)
joi ziua (ziua intai)

Stim sigur ca Fiul lui Dumnezeu a murit intr-o dupa masa, pe la ora 9, adica ora 15 dupa calculul de acum (Matei 27:46-50). Pana l-au dat jos, pana s-a dus Iosif sa ceara trupul de la Pilat era deja "spre seara" (Matei 27:57,58), pana s-a dus inapoi la Golgota, pana ce l-a infasurat in panza curata de in si pana l-au dus si l-au pus in mormant s-a facut noapte.
Calculand inainte noptile, sincronizandu-le cu cele trei zile, avem:
miercuri noaptea (noaptea intai)
joi noaptea (noaptea a doua)
vineri noaptea (noaptea a treia)

Deci "Mielul lui Dumnezeu", adica Salvatorul nostru randuit de Tatal ceresc, a fost sacrificat intro zi de miercuri dupa masa, pe la ora 15, dar a ajuns in mormant abia miercuri noaptea, din cauza lucrurilor prezentate mai sus. Deci acele trei ore in care a fost neangropat nu se pot pune ca prima zi.
 
Alte indicii
Mai stim ca in "A doua zi, care vine după ziua pregătirii" (Matei 27:62) preotii cei mai de seama si fariseii s-au dus la Pilat sa ceara paza. Nu s-ar fi dus in sabat saptamanal suta la suta, deoarece au facut din sabat un idol si asemenea lucru ar fi fost o incalcare a propriei lor traditii. Acum, daca Domnul Isus ar fi murit intr-o zi de vineri, asemenea lucru nu l-ar fi putut face. Prin urmare, ziua care urma zilei rastignirii, nu a fost un sabat saptamanal. Repet, altfel era sabat saptamanal si acuzatorii Domnului Isus, nu s-ar fi dus intr-o zi de sabat saptamanal la guvernatorul Pilat. 
Apoi mai stim ca femeile credincioase care l-au urmat pe Domnul Isus, au pregatit miresme dupa ziua de sabat.
"Şi, după ce a trecut sabatul (cel mare), Maria din Magdala, şi Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă." (Marcu 16:1). 
Acest sabat pomenit de evanghelistul Marcu era acel "sabat mare", mentionat de apostolul Ioan. Era un sabat ceremonial, de sarbatoare (praznic) si nu sabatul zilei de odihna.
"De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul sabatului (cel mare) - căci era ziua pregătirii, şi ziua aceea de sabat era o zi mare - iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce." (Ioan 19:31). 
O alta zi importanta a ciclului de sarbatoare, era in ziua a treia (care venea dupa ziua rastignirii si dupa ziua marelui sabat), cand se legana un vas de orz proaspat secerat intr-un ceremonial solemn in templul din Ierusalim. Acest lucru ar confirma existenta a doua zile speciale de sarbatoare, care s-au interpus intre rastignire si sabatul saptamanal (sarbatoarea sabatul mare in 15 Nisan si sarbatoarea leganarii vasului de orz in 16 Nisan) - in care atat femeile cat si mai marii preotilor si fariseii au facut niste lucrari permisibile intr-o sarbatoare de acest fel, acestia din urma facand o vizita "de lucru" la guvernatorul Pilat, pentru ai cere o straja la mormantul Domnului Isus.