duminică, 9 decembrie 2012

Ce stim despre numele divin?


De ce nu apare deloc numele divin in Noul Testament?

Aceasta intrebare o pun multi.

"Nu apare deloc" este impropriu spus, din doua motive importante:

1. Deoarece apare, fie in cuvantul Halleluiah (cuvantul acesta compus insemnand "Laudati pe Iah") de la Apocalipsa capitolul 19, fie in numele teoforice, adica acele nume compuse care contin numele divin. Un astfel de nume este chiar numele Isus (Ieşhua in ebraica); numele Ieşhua este compus din prima parte a numelui divin, deci numele divin apare ca prescurtare alintatoare aici si cuvantul shua, care inseamna mantuire). 

2. Deoarece exista anumite surse in care numele divin apare, ca de exemplu la versiunile de scrieri Nou Testamentale partiale: Nestorie, Shem Tov, Munster si Du Tillet. Aceste surse confirma citatele din Talmud Shabbat (si viceversa) care afirma ca ereticii (minimii) evrei (evreii crestini si altii) foloseau numele divin in scrierile lor.
In aceste surse antice (Shem Tov, Munster, Du Tillet, ex preotul Nestorie) la citatele biblice din cartile Vechiului Legamant (Vechiul Testament) care apar in cartile Noului Legamant - si atunci cand apare expresia "Ingerul DOMNULUI" - apare nu cuvantul "Domnul" ci forma abreviata a numelui divin sau cuvantul "Numele", indicand ca aici candva a existat numele lui Dumnezeu, care a fost substituit cu expresia "Numele", dintr-un motiv nespecificat, dar intuitibil.

Este logic sa credem ca numele divin a existat in scrierile Noului Testament, confirmat si de resursele de la punctul 2. Scriu asta, deoarece in Noul Testament sunt anumite citate din Vechiul Testament in care numele divin apare si nu cred ca Domnul nostru Isus Christos ar fi evitat pronuntia numelui divin. Tocmai el care infiera orice abatere de la adevar?

Totusi, cum s-a ajuns ca multe din traducerile actuale sa nu mai contina numele divin in Noul Testament? 
Iata o prezentare logica cum au decurs lucrurile:
Dupa perioada distrugerii Ierusalimului, s-a urmat o politica de evitare a numelui divin, din mai multe motive.
1. Nu mai exista Templul in care la ziua ispasirii se invoca obligatoriu numele divin de catre marele preot
"Rabinii noştrii ne-au învăţat: De zece ori pronunţă marele preot numele (divin) pe acea zi: de trei ori la prima spovedanie, de trei ori la spovedania a două, de trei ori în legătură cu ţapul ce urma să fie trimis departe, şi o dată în legătură cu loturile. "Talmudul - 39b Yoma
2. Dupa rascoala lui Bar Kocba si finalul ei tragic (135), a fi evreu insemna a fi un blestemat. S-a ajuns pana acolo, ca un sclav evreu, nici nu se mai cumpara pe piata de sclavi. Acest spirit a pus stapanire si pe crestinism, antisemitismul crestin a devenit un produs si o mostenire de marca timp de 2000 de ani. Multi au respins total sau partial Vechiul Testament, si tot ce era si venea de la evrei. Dumnezeul Vechiului Testament a ajuns sa fie blamat, huiduit, a ajuns sa fie doar Creatorul lumii materiale, nu si a lumii spirituale. S-a inventat ca Tatal lui Isus, nu este Dumnezeul Vechiului Testament, etc.. Chiar si Noul Testament a fost modificat pe alocuri de unii, ca Marcion si alti lideri ai partidei crestine a gnosticilor. Este evident ca numele lui Dumnezeu nu avea ce sa caute in limbajul lor.
3. Ca sa placa lumii grecesti si romane, si sa prezinte crestinismul cat mai acceptabil, unii s-au oroientat spre platonism, spre terminologii pitagoriano-platonice, ca de ex. "trinitate". Platon era un filozof celebru, era cel mai vestit filozol si preda o forma de monoteism speculativ, o treime de esente sau ipostaze, care dupa parerea lui contin esenta Dumnezeirii. El mai filozofa ca Dumnezeirea nu a avut, nu are si nu poate avea un nume, din cauza grandiozitatii esentei lui. Sic.
Toate aceste teorii speculative au fost imbratisate de scolile crestine din Egipt si Cappadochia si implementate mai apoi in crestinism. Evident ca nici aici numele divin nu putea avea nici o relevanta.

Altii sustin ca folosirea numelui divin s-a intrerupt chiar mai repede de secolul II AD. Dar avem intrebari importante de ridicat in legatura cu asazisa intrerupre a folosirii numelui divin.

Prefaţa în necunoştinţă de cauză a Revised Standard Version în legătură cu "întreruperea folosirii numelui divin"

Traducerea American Standard Version redă numele divin in transliterarea de "Jehovah". Apoi, la revizuirea acestei traduceri, acest nume a fost indepartat. Motivul? În prefaţa Revised Standard Version scrie că:

"utilizarea de orice nume propriu pentru (...) Dumnezeu a fost întreruptă în iudaism înaintea erei creştine".

Înainte de a trece la dovezile rabinilor ("rabin" înseamnă "învatator" în sensul de "maestru" în ebraică) vreau să scot în evidenta Biblia, care confirmă că numele divin a fost în uz după perioada exilului babilonian. În cărţile biblice din Vechiul Testament, scrise după iesirea din Babilon, apare numele divin.
Iată un exemplu cartea lui Maleachi, o carte care a fost scrisă după ieşirea din Babilon. În această carte, numele divin apare de 42 de ori, dacă am numarat bine. 
A se vedea aici:
http://interlinearbible.org/malachi/1.htm

Am citit undeva că numele divin s-a stins în exilul din Babilon. Dar ideea că numele divin s-ar fi stins în exilul din Babilon, este total gresită.

Am citit de asemenea că numele divin n-a mai fost folosit din secolul III înainte de Christos. Poate, de unii, dar nu de toţi cei care l-au folosit.
Pot aduce o listă de scrieri rabinice care infirmă acea teorie care afirmă că folosirea numelui divin a încetat în secolul III înainte de Christos. 

Totuşi, ce s-a întamplat, de s-a ajuns la astfel de păreri? Oare nu cumva anumite texte rabinice să fi fost interpretate greşit?

Iata un text interpretabil:

"După moartea lui Simeon oamenii nu au mai rostit Tetragramma cu voce tare (Yoma 30b; Tosef. Soţah, xiii)."
Wikipedia

Probabil, cei care susţin că numele divin a încetat să fie rostit în secolul III înainte de Christos, se bazează pe anumite cărţi ale rabinilor, ca citatul de mai sus din Yoma şi Tosef Soţah care scriu că după moartea marelui preot Simeon Cel Drept oamenii nu au mai rostit Tetragramma cu voce tare.
Însă aceste texte nu sunt interpretate corect, deoarece textele nu spun că numele divin nu ar fi fost rostit deloc, ci că nu a fost rostit cu voce tare - în afara Templului. Însă - atenţie mare(!) - cărţile rabinilor spun că numele divin a fost rostit (cu voce tare) în Templul din Ierusalim, in tot timpul cat edificiul a existat. Deci, asta chiar şi în timpul Domnului nostru Isus Christos.

"Rabinii noştrii ne-au învăţat: De zece ori pronunţă marele preot numele (divin) pe acea zi: de trei ori la prima spovedanie, de trei ori la spovedania a două, de trei ori în legătură cu ţapul ce urma să fie trimis departe, şi o dată în legătură cu loturile. "Talmudul - 39b Yoma

Iata si parerea unui cercetator in domeniul cercetarii numelui divin:
"Există multe alte referinte, dar aceste câteva demonstrează că Tetragramma a fost pronunţată în timpul şi înainte de timpul lui Isus. Astfel, afirmaţia că "Tetragramma nu a fost pronunţată deloc" este un mit pur - o apariţie obişnuită în bursa de studiu biblic modern - dar, este un mit care se perpetuează, din păcate, ad nauseam, în ciuda unor dovezi concludente în sens contrar."
http://home.clear.net.nz/pages/tlamb/JehovahOr.html

În legătură cu restrângerea folosirii numelui divin se pun câteva întrebări importante:
1. Când şi de ce s-a luat decizia de a nu rosti numele divin cu voce tare, ci doar în şoaptă (aşa cum făceau rabinii) în afara Templului din Ierusalim şi al folosi cu voce tare doar în Templu?
2. A fost această decizie corectă din punct de vedere Biblic?
3. A fost această decizie acceptată de toţi sau au fost şi contestatari (ca rabbi Chanina fiul lui Taradion) care nu s-au supus acestei decizii? 
4. Oare Domnul Isus ar fi fost printre apobatorii deciziei luate sau printre contestatarii ei?
Trebuie sa ne rugam Tatalui ceresc, in numele Fiului sau, Domnul nostru Isus Christos, ca sa putem raspunde cu intelepciune la aceste intrebari importante.

Despre vocalele (ati citit bine) numelui divin, YHWH

Alfabetul ebraic diferă de cel latin, şi are un sistem aparte de redare. În mod "oficial" alfabetul ebraic are numai consoane, 22 la număr. Însă, aceste consoane, sunt un fel de grupuri de litere, şi au în ele însăşi vocale, ca de exemplu anumite grupuri de litere de la noi: ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi.
Fiecare literă din ebraica are o triplă semnificaţie: un semn grafic reprezentând un sunet, un număr şi o idee.
Iata literele alfabetului ebraic: alef, bet, ghimel, dalet, he, waw, zain, het, tet, iod, kaf, lamed, mem, nun, sameh, ain, pe, ţadi, kof, reş, şin, taw

Dar atentie mare! Uneori, consoanele ebraice, pot lua forma de ... vocale!
Acestea sunt:  א  (aleph), ה (he), ו (waw)  ÷i י (jod)

Peste tot citim ca numele divin (Tetragramma) este compus din "patru consoane": unii redau Tetragramma cu YHWH, altii cu YHVH. Insa nu exista litera Y in alfabetul ebraic antic.
Care forma este corecta? Din punctul de vedere al ebraicii vechi, ebraica biblica, forma IHWH ar fi corespunzatoare, deoarece consoana V nu exista in ebraica veche. Insa avand in vedere ca in ebraica moderna exista consoana V (ex. "Hava nagila ve-nismeha" insemnand "Sa ne bucuram si sa fim fericiti"), forma IHVH este o adaptare la pronuntia actuala. Dar sunt aceste litere intr-adevar consoane? In aparenta scriptica "da", insa din punctul de vedere al pronuntiei "nu". 

De ce? Sa vedem ce scrie marele istoric evreu Josephus Flavius (Iosif Flaviu). Iosif Flaviu, marele istoric evreu din secolul I era noastra, a scris ca numele divin era format din patru vocale! Citind peste tot ca numele divine este format din patru consoane, m-am intrebat daca nu cumva o fi fost o redare gresita a unui copist, ce a copiat ceva gresit din cartea lui Iosif ... insa, intr-o seara, citind un material in limba maghiara - despre literele si gramatica limbii ebraice vechi si contemporane - mi s-a confirmat ca este adevarat. Deci, nu este o eroare de traducere a unui copist, cum ma intrebam eu, deoarece iata ca marturia lui Iosif Flaviu este in armonie cu cea a lingvistilor, care admit ca in anumite ipostaze anumite consoane numite "matres lectionis" adica "mamele lecturii", devin vocale.

Iosif Flaviu trebuia stie, caci era evreu pur sange si pe deasupra din neam de preo‏ti. Asadar YHWH din numele divin nu sunt consoane, ci vocale, numite "matres lectionis", adica "mamele lecturii".
A se vedea sursa de pe Wikipedia
http://en.wikipedia.org/wiki/Mater_lectionis

Stiind acestea, putem concluziona, ca atat pronuntia Iehova, Iahve, Iahuva sau alte pronuntii care contin consoane, sunt neoriginale, fiind adaptari ca si in alte cazuri altor nume resonorizate ca "Ioan, Isus, Ilie, etc.". Avand in vedere marturia lui Iosif Flaviu, adevarata pronuntie a numelui divin ar trebui sa contina numai vocale.

Ne-ar trebui un lingvist evreu bine informat cu privire la aceste litere numite "mamele lecturii", care ar putea incerca descifrarea adevaratei pronuntii a numelui divin YHWH. Nimic nu este imposibil la ora actuala avand o tehnologie de varf si un bagaj de informatii impresionant. Daca s-ar dori cu adevarat acest lucru, s-ar putea face. Este provocarea secolului in lingvistica!!! Si daca va fi voia lui Dumnezeu, acest lucru se va face. Noi nu ar trebui sa descurajam interesul pentru adevarata pronuntie a numelui divin. Din contra, ar trebui sa ne rugam, ca acest lucru sa se faca cat mai curand. Va invit sa ne rugam fierbinte si pentru acest lucru.

Silabele numelui divin: IHWH este trisilabic sau bisilabic?

In descifrarea adevaratei pronuntii a numelui divin va juca un rol important descifrarea silabelor numelui divin.  De ce este important acest lucru? Deoarece nu este totuna sa spui c-as-a sau ca-sa la casa. Deocamdata, lingvistii in ebraica au un atu, acela ca numele divin este format numai din consoane numite "mamele lecturii".
Cum va infuenta acest lucru cercetarea in domeniul descifrarii pronuntiei adevarate a numelui divin? Cu siguranta va fi un ajutor de seama.

Sunt doua propuneri importante, unii spun ca numele divin are trei silabe (trisilabic) altii spun ca ar avea doua silabe (bisilabic):

1. I-HW-H (cu formele ei ipotetice, nesigure de pronuntie Ie-ho-wa, Ia-hu-wa)

2. IH-WH (cu forma sa ipotetica, nesigura de pronuntie Iah-we)

Care este corecta? Lingvistii adevarati vor decide. Si ei ne vor spune si argumentele lor pro si contra. Timpul spune intotdeauna adevarul. Asa ca n-ar trebui sa descurajam pe cei interesati in domeniul de cercetare a numelui divin. Descifrarea silabelor numelui divin, va contribui cu siguranta la aflarea pronuntiei adevarate a numelui divin. Ar trebui sa sprijinim cu rugaciune, aceste interese pentru numele divin. Dumnezeu va aduce toate lucrurile ascunse la suprafata, fie mai repede, fie mai tarziu. 

Pronuntia numelui divin in afara Iudeii

Transliterarea exclusiv pe filiera vocala, fara consoane, a numelui divin se regaseste si in cateva din sursele din afara Iudeii

Preotul pagan Sanchuniathon din Beirut (sec IX i.e.n.) s-a informat de la un preot evreu pe nume Ierubaal, despre religia evreilor si Dumnezeu lor.  Eusebius care reda pe Sanchuniathon scie numele Dumnezeului evreilor ca "Ieuō" - asadar numai vocale, asa cum scria si Josephus despre literele numelui divin, numite matres lectionis. Intrebarea este daca Sanchuniaton a redat corect pronuntia numelui sau numai pe aproape? 

Iata si alte surse in care consoanele lipsesc cu desavarsire! Ceea ce confirma literele IHWH ca fiind vocale matres lectionis!

Ιουώ (Iouō, Koine: Pistis Sophia [102] (secolul II)

Transcrierea clasică pentru ο ō (omicron) este "o", transcrierea modernă "o".

Ιεού (Ieou, Koine: Pistis Sophia [102] (secolul II)

Ιεηωουά (Ie-ee-ōoua): Pistis Sophia [103] (secolul II)

Ιευώ (Ieuō): Eusebius [104] (c. 315)

Ιεωά (Ieōa): Hellenistic magical texts [105] (secolele II si III), M. Kyriakakes[106] (2000)



Transcrierea clasică pentru ω (omega) este "o", transcrierea modernă "o".


Transcrierea clasică pentru ō (omicron) este "o", transcrierea modernă "o".

Ieoua (Philo of Byblos sec I-II ien), Ioa (Severi of Antioch sec V en),

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.