marți, 22 ianuarie 2013

Ce inseamna ca "sfintii vor judeca lumea" (1Corinteni 6:2)?



Avem doua posibilitati de interpretare:

1. Acest text se refera doar la judecarea celor morti (la lumea care a murit)
2. Acest text se refera atat la judecarea celor morti, cat si la judecarea celor vii (lumea care exista la venirea Domnului Isus)

Indiferent pe care varianta o alegem, este evident, ca se ridica intrebarea: Oare pot judeca sfintii lumea daca ei nu sunt rapiti la cer? Unii spun ca da altii spun ca nu. 

Cei ce spun ca sfintii pot judeca lumea, chiar acum, sunt cei care au incercat sa faca teocratii, tari sau republici crestine aici pe pamant, inainte de a veni sfarsitul acestui veac (era). Au incercat, dar au fost obligati fie sa renunte definitiv, fie sa se manifeste mai moderat, acestia au fost Catolicii, Musulmanii, Protestantii, unii dintre Anabaptisti si Mormoni. Pentru acest deziderat s-au folosit niste carti din Biblie, in special din Vechiul Testament, dar si niste texte din Noul Testament (apostolul Petru si cazul Anania si Safira, blestemele apostolului Pavel asupra prezicatoarei si a altor opozanti, profetii din Cartea Apocalipsa, etc.).
Vechiul Testament, intr-adevar sustine pedeapsa corporala a pacatosilor, dar acele ordine au fost sistate deoarece oamenii au abuzat de ele, aplicandu-le in mod gresit, nedrept. Dumnezeu le-a sistat, prin Domnul Isus Christos. Textele din Noul Testament sunt interpretate gresit. Ideea pedepsirii lui Anania si a Safirei, nu a fost ideea lui Petru, el a comunicat doar sentinta lui Dumnezeu, pe care a primit-o prin Duhul Sfant. Nu scrie nicaieri ca Dumnezeu si-ar fi sistat autoritatea de a interveni, chiar si cu pedepse in vietile oamenilor, fie ei credinciosi sau necredinciosi (compara cu Fapte 12:23, Apocalipsa 2:22,23 si Fapte 5:1-5). La fel trebuie interpretate si actiunile apostolului Pavel, pur is simplu, a comunicat niste sentinte divine, primite prin Duhul Sfant, nu au fost actiunile lui (Fapte 13:9-12).

Nu exista versete in Noul Testament care sa ne indemne la pedepsirea corporala a pacatosilor, intr-un fel sau altul. Deci judecata trebuie sa fie dupa rapirea Miresei lui Christos (a sfintilor sai).
Nu se face atat timp cat ei sunt pe pamant. Unii, inca de pe timpul apostolului Pavel, s-au gandit deja sa imparateasca de pe atunci si au ajuns la niste rezultate dezastruoase. Au tarat Biserica in rataciri, in ceea ce priveste disciplinarea, au bagat-o in niste pacate ingrozitoare, ca inchizitia (tortura si moartea) celor ce nu erau de acord cu ei. Biserica nu poate imparatii pana ce nu este rapita, deci pronuntarea de judecati corporale si metode de disciplinare corporale nu exista pana atunci. Fanaticii care se inghesuie sa imparateasca inainte de rapire (indiferent sub ce deviza), aplicand aceste metode, nu au decat o sansa: sa o ia razna, devenind uneltele lui Satan Diavolul. Singura metoda de disciplinare, care trebuie sa existe pana la rapire este excomunicarea, adica ruperea partasiei spirituale cu cel excomunicat (exclus). Dar oare cartea Apocalipsa nu spune altceva, cu privire la cei doi profeti? Nu, nu spune altceva. Acolo, sunt judecatile lui Dumnezeu si nu a celor doi profeti (care sunt un simbol pentru ramasita credincioasa a Bisericii). Ei nu fac altceva decat comunica lumii judecatile deja luate de Dumnezeu. Asa ca nu sunt actiunile lor, nu sunt judecatile lor si nu sunt ideile lor.

Avertizez cu seriozitate pe toti cei care practica alte medode de disciplinare in afara de excomunicare si promoveaza imparatia lui Dumnezeu altfel decat in mod cinstit si pasnic, ca sunt uneletele Diavolului, lui Satan si lucreaza contra imparatiei lui Dumnezeu. Pocaiti-va!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.