Istoria datelor esuate ale liderilor de la Watchtower

Mi-au mai ramas niste dischete cu material.

Istoria Martorilor Lui Iehova

Partea II

          După cum am arătat în Partea I, ipoteza celor şapte timpuri, însumând 2520 de ani, a fost preluată de la John Aquila Brown. El era reverend, adică pastor, preot. El calcula cele şapte timpuri, cu începere de la 604, când după opinia lui, Nebucadnetar a urcat pe tron, deci el nu credea ca Ierusalimul a cazut în anul 607 şi în opinia lui, aceste 7 timpuri se sfărşeau la 1917.

Această ipoteză a lui a fost preluată de către William Miller, care a rearanjat-o ca să se potrivească cu cealaltă ipoteză a lui Brown, care cădea pe 1843.

          Apoi pe la 1875, al doilea care a rearanjat-o a fost Nelson H. Barbour, un colaborator al lui Miller, care a pus data începerii celor 2520 de ani pe 606, găsind această dată pur şi simplu adăugând 70 de ani la anul 536, când după părerea lui a fost construit altarul Templului. După Barbour cei 2520 de ani se sfărşeau în 1914.

Russell preia ipoteza de la Barbour în 1876 şi o publică în periodicul Bible Examiner (Examinatorul Bibliei). Că nu se pricepeau la cronologii arată faptul ca au pus un an 0, între anul 1 înaintea erei noastre şi anul 1 era noastră. Abia în 1904 Russell publică un articol în care îşi arată greşeala şi scrie că este posibil ca sfârşitul celor 2520 de ani să se sfârşească în 1915.

Al treilea care o rearanjează, a fost Frederik Franz, care în cartea "Adevărul vă va face liberi", mută anul începerii celor "şapte timpuri" de la 606 la 607, scoţând anul 0.

Dar, haideti sa vedem ce credeau Russell şi colaboratorii săi despre date:

Conducatorii Societii Turnul De Veghere s-au considerat a fi canalul de comunicare cu D-zeu, acel sclav fidel şi prevăzător aprobat de Isus, Domnul nostru. Mai mult chiar, ei se considerau profeţi, mesageri speciali ai lui D-zeu: Sursă: Taina Împlinită, ediţie primă 1917, p 31, Turnul De Veghere 1/12/1916 (reprint p. 377), Turnul De Veghere 1/11/1917 (reprint p. 323) Russell era considerat al şaptelea "înger", sol, mesager, "trimis special", adică apostol, dar ca al doilea de cea mai mare importanţă, după apostolul Pavel, de asemenea despre colaboratorii săi, acea mică rămăşiţă unsă cu spirit, se spunea că sunt oamenii lui Dumnezeu şi primesc instrucţiuni prin îngeri: Lumină, Volumul I, p 64, 1930, scris de Rutherford, Vindecare, Volumul III, p 250, 1932, scris de Rutherford, Turnul De Veghere 1/4/1972 (reprint 197), Treziţi-vă 8/10/1968, p 23, şi multe alte surse. TOATE ACESTEA le puteţi vedea fotocopiate, expuse in limba engleză, ataşate la cartea scrisă de Szalai Andras: Iehova şi organizaţia, p 271 - 289.

 Dar, să observam ce spune Cuvântul lui D-zeu, cu privire la oamenii ce au astfel de pretentii:

"Când ceea ce va spune prorocul acela în numele lui Iehova nu se va întâmpla şi nu se va dovedi adevărat, va fi un cuvânt pe care Iehova nu l-a spus. Prorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el." Deuteronomul 18:22

Deci, să comparăm spusele "canalului de comunicare" în lumina a ce se spune despre autentificarea "oamenilor lui Dumnezeu" la Deuteronom 18:22:

1798 - Era considerat sfârşitul celor 1200 de zile din Apocalipsa capitolul 12. Sursă: Three Worlds (Trei lumi), publicaţie în comun a lui Barbour şi Russell, 1877, p.114. Această expicaţie a fost schimbată ulterior, 1798 fiind schimbat la 1889.

1799 - Era considerat începutul "ultimelor zile". Prin faptul ca Napoleon a îndepartat pe Papă, s-a considerat ca s-a împlinit cei 1260 de zile descrise în Daniel 7:25; 12:7; Apocalipsa 11:1-3. Sursă: Turnul De Veghere Januarie - Februarie 1889, Studii În Scripturi Volumul II, p 256, Studii În Scripturi Volumul III, p 58, 63, 64, scrise de CT Russell. În 1930 aceste explicaţii sau pus în legătură cu data de 1914.

1829 - Era considerat sfârşitul celor 1290 de ani, expuşi în Daniel 12:11, care au început la 539 î.e.n. Era văzută o dată foarte importantă, deoarece atunci a început lucrarea lui William Miller şi de fapt Studentii Bibliei, la origini provin de acolo. Sursă: Lothar Gassman, Martorii Lui Iehova, p 9, Studii În Scripturi Volumul III, p 40, 60, 163, Our Lord's Return (Revenirea Domnului nostru) scrisă de JF Rutherford. Această învăţătură a fost abandonată în 1930.

1844 - După Miller era considerat anul "sfârşitului lumii", după Russell era începutul celor 30 de ani de "probă", care în opinia lui, corespundea cu cei 30 de ani din viaţa lui Isus, scurşi de la naşterea sa ca om şi până la botezul lui în apa Iordanului. Sursă: Studii În Scripturi Volumul II, p 240. Această învăţătură a fost abandonată în 1930. De remarcat că Russell şi colaboratorii săi credeau că orice eveniment Biblic, petrecut în antichitate, trebuia să aibă încă o împlinire, după aceea în viitor. Pe această preconcepţie greşită s-au pus bazele tuturor speculaţiilor lor. Şi nu este de mirare de ce au fost atâtea speculaţii cu privire la date.

1846 - Era considerat sfârşitul celor 2300 de zile, expuşi în Daniel 8:14. Era considerată o dată importantă deoarece atunci adventistul George Storrs şi alţi care l-au invatat pe Russell, au abandonat învăţăturile greşite şi astfel "sanctuarul" a fost curăţit. De asemenea era considerat ca anul în care a început "alianţa evanghelică" între grupările protestante, ceea ce a fost catalogată ca "spiritism". Sursă: Studii În Scripturi Volumul III, p 108, Studii În Scripturi Volumul VII (Taina Împlinită), p 163. Această învăţătură a fost abandonată în 1930.

1873 - Era considerat data la care se împlinesc cei 6000 de ani de la creaţia lui Adam şi intrarea în al 7000 de an, mia de ani din cartea Apocalipsa, "ziua Domnului". Sursă: Studii În Scripturi Volumul II, Prefaţa, p 39. Învăţătură abandonată în 1930. Încheierea celor 6000 de ani din istoria omenirii, va fi pusă în anul 1943, ca fiind anul 1975, în cartea Adevărul vă va face liberi. Începând cu anul 1966 anul 1975 va capata o importantă profetică în literatura de atunci a martorilor. Sursă: Cartea Life Everlasting (Viaţă veşnică).

1874 - Era considerat data de la care începe prezenţa invizibilă a lui Christos. Data cea mai importantă a lui Russell. Sursă: Trei lumi, p 175, Studii În Scripturi Volumul II, p 170, Revenirea Domnului nostru, p 27, Proclaimers (Proclamatorii), p 133, nota de subsol. Până la 1904 Russell aşa credea că la această dată a început Armaghedonul. Sursă: Turnul De Veghere 15/1/92, p 3, 21 (reprint la pagina 1355), Studii În Scripturi Volumul II, p 101. Această învăţătură a fost abandonată în 1930 parţial şi în 1943 total.

1875 - Era considerat anul în care se sfârşeşte "marele jubileu", ca încheierea a celor 1335 de zile expuse în Daniel 12:12. Era privit ca anul în care au înviat sfinţii, învizibil. Sursă: Trei lumi, p 108. Ulterior, în 1881, data învierii invizibile a sfinţilor creştini a fost mutată de pe 1875 pe 1878.

1878 - Era considerat data la care se sfârşeşte epoca evanghelică şi se produce răpirea adunării sfinţilor lui Christos, a creştinilor credincioşi. Sursă: Trei lumi, p 68, Proclamatorii p 632, Martorii Lui Iehova În Planul Divin, p 19. Bineînţeles, dată abandonată după anul 1878.

Notă:

Alexander Hugh Macmillan, un apropiat al lui Russell şi ulterior al lui Rutherford, în cartea sa: Faith On The March (Credinţă în progres), descrie cum Russell a fost întrebat, dacă la acea dată aştepta şi el rapirea şi dacă era printre acei credincioşi care aşteptau răpirea (în zori?) de pe podul din Brooklyn? "Oh, nu. Erau doar câţiva fanatici. Eu la acea oră dormeam." Dar, implicit recunoaşte că era o astfel de aşteptare printre colaboratorii săi din acel timp. Cert este că Nelson H. Barbour, redactorul şef al lui Russell, de la periodicul: Herald Of The Morning (Vestitorul dimineţii) a fost foarte decepţionat după data de 1878 şi după aşteptările legate de acea data. Este de înţeles, deoarece el a mai trecut prin decepti, la 1843 şi 1844, când împreună cu William Miller aştepta revenirea lui Christos şi răpirea lor, şi pe urmă la 1874 cand grupa lui şi grupa lui Jonas Wendel (Barbour era asociatul lui Wendel), de aşa numiţi "second adventist's" (aşteptătorii celei de a doua reveniri) aşteptau revenirea lui Christos la acea data. Barbour începuse o lucrare de predicare, cam pe la 1869 şi scrisese o carte în care dezbătea şi anunţa mesajul lui principal: Evidences for the Coming of the Lord in 1873, or The Midnight Cry (Evidenţe pentru venirea Domnului în 1873, sau Strigătul de la miezul nopţii). Cartea a apărut în 1871 şi a produs interes. El a pornit şi un periodic cu numele de: The Midnight Cry (Strigătul de la miezul nopţii), nume schimbat ulterior în: Herald of the Morning (Vestitorul Dimineţii). Barbour avea pe atunci, înainte de 1874 circa 12000 de abonaţi la periodicul lui, şi după acea decepţie, rămasese cu circa 200 de abonaţi şi fără fonduri. După decepţia din 1874, B.W. Keith, un asociat al lui Barbour, il convinsese pe acesta, că cronologia este corectă şi venise cu "ideea salvatoare" că Christos s-a întors invizibil. Barbour acceptase această nouă optică. Pe la începutul lui 1876 Russell, un tânăr negustor, de 23 ani citise un articol din periodicul acela, ce prezenta cronologia lui Barbour şi a rămas profund impresionat. El la finanţat în continuare pe Barbour, până ce acesta nu a fost de acord cu punctul de vedere al lui Russell, despre preţul de răscumpărare, care după cum se arată în

 http://heraldmag.org/2006_history/06history_5.htm

ar fi fost la origini ideea lui B.W. Keith. Russell împreună cu Keith şi JH Paton (asociaţii lui Barbour) şi alti 3 asociaţi lansează un nou periodic, la 1879, având numele: Zion's Watch Tower and Herald of Christ's Presence (Turnul De Veghere Al Sionului Şi Vestitorul Prezenţei Lui Christos). Din personalităţile marcante cooptate de Russell, din mişcarea lui Wendel - Barbour, doar Keith va rezista alături de Russell. Ceilalţi vor merge separat, unul va deveni chiar ateist. NH Barbour va fonda o biserică sub numele de Church Of Strangers (Biserica Străinilor), de orientare universalistă, ca şi mişcarea lui Russell, care de altfel are multe idei negative în comun cu universalismul (din păcate), şi se va implica în politică, susţinând drepturile negrilor din SUA, de a avea propriul lor stat în cadrul SUA. Despre disputa dintre el şi Keith, via Russell, putem să spunem ca este o dispută irevelantă, din moment ce toţi cei implicaţi credeau (în mod fals) că în fond oamenii nu sunt responsabili acum, pentru păcatele lor, ci doar pentru păcatele ce le vor face după revenirea lui Christos.