Poate lumina candela mea in noaptea aceasta?
Cei care am citit Biblia, cunoastem pilda celor zece fecioare. Acolo ni se spune că din zece fecioare, doar cinci au fost înţelepte. Aş fi curios să citesc un sondaj de opinie despre câţi oameni s-ar declara înţelepţi şi câţi nu? Aş fi curios să citesc în acel sondaj, de ce s-ar declara cei înţelepţi, ca fiind înţelepţi şi de ce s-ar declara cei neînţelepţi ca fiind neînţelepţi?
În Biblie scrie că există două tipuri de înţelepciuni: înţelepciunea de jos şi înţelepciunea de sus. Fecioarele înţelepte şi cele nechibzuite posedă doar una dintre ele. Şi aici putem să ne punem o întrebare de auto-cercetare: Eu, pe care o posed?
"Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamanteasca, fireasca, draceasca." (Iacov 3:15)
"Intelepciunea care vine de sus este, intai, curata, apoi pasnica, blanda, usor de induplecat, plina de indurare si de roade bune, fara partinire, nefatarnica." (Iacov 3:17)
Cum ar trebui sa arate o fecioara înteleapta? De ce este ea înţeleaptă? Iată întrebări ce ar trebui puse atât de cei care se cred ca fiind dintre fecioarele înţelepte, dar şi de cei ce nu se cred.
Dumnezeu este cel mai înţelept dintre toate fiinţele şi el poate înţelepţi pe cei ce doresc să fie înţelepţi. Dacă dorim să fim fecioare înţelepte, să citim şi să reţinem ce spune Biblia despre înţelepciune:
"Iata inceputul intelepciunii: dobandeste intelepciunea, si cu tot ce ai, dobandeste priceperea." (Prov.4:7)
"Inceputul intelepciunii este frica de Iehova (YHWH dupa textul ebraic); si stiinta sfintilor este priceperea." (Prov.9:10)
"Samuel a zis: "Ii plac lui Iehova, mai mult arderile de tot si jertfele decat ascultarea de glasul lui Iehova? Ascultarea face mai multdecat jertfele, si pazirea cuvantului sau face mai mult decat grasimea berbecilor." (1Samuel 15:22)
După cum am citit, o fecioară înţeleaptă este înţeleaptă deoarece este cu frică de Dumnezeu şi această frică constă în a asculta de Dumnezeu, a păzi cuvântul lui Dumnezeu şi de a nu trece peste voia lui Dumnezeu: toate acestea duc la înţelepciune şi pricepere.
Matei 25
3. Cele nechibzuite, cand si-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn;
4. dar cele intelepte, impreuna cu candelele, au luat cu ele si untdelemn in vase.
Diferenta dintre fecioarele intelepte si cele neintelepte consta in faptul ca cele intelepte au untdelemn in candele, pe cand cele neintelepte nu au untdelemn in candele.
Vedem in viata de zi cu zi oameni care spun ca sunt crestini, dar uita să se alimenteze cu învăţătura Bibliei, aşa că candelele lor nu pot lumina niciodata în întuneric. Dacă dorim să fim fecioare înţelepte trebuie prin urmare, să ne alimentăm permanent cu invatatura din Biblie ca candelele noastre să fie gata să lumineze în orice clipa în întuneric.
Ar fi bine să ne întrebam: Poate lumina candela mea în noaptea aceasta? Pot să stau de veghe cu ea?
Cum să studiem Biblia?
Apostolul Pavel ne îndeamnă să ne încercăm, dacă suntem în credinţă (2Corinteni 13:5). Cum putem face asta? Studiind Biblia cu sârguinţă şi cu rugăciune, căutând răspunsuri adevărate la întrebările ce ne frământă.
Trebuie să fim conştienţi că marele obstacol de netrecut ce stă în faţa adevărului este răutatea, adică păcatul. Suntem avertizaţi de un înger sfânt al lui Dumnezeu, că cei răi nu vor înţelege adevărul (Daniel 12:10).
Aşadar, primul lucru ce trebuie făcut înaintea unui studiu ce se vrea serios şi temeinic, este să ne curăţim de orice răutate. Mai mult chiar, dacă ştim că am făcut un păcat sau mai multe, să ne pară rău că am făcut acel păcat, să mărturisim păcatul, prin rugăciune şi să promitem lui Dumnezeu, în numele Domnului Isus Christos, că suntem hotărâţi să nu mai facem altele, ci suntem ferm decişi să luptăm împotriva păcatului de orice fel.
Dacă vom face acest lucru putem să ne aşezăm la un studiu Biblic, dar nu oricum, ci cerând îndrumare şi înţelepciune de la Dumnezeu, prin rugăciune şi în numele Domnului nostru Isus, Fiul său.
Patru "dacă" de o mare importanţă pentru un studiu Biblic:
Proverbele 2:1-15
"Fiul meu, (1)dacă vei primi cuvintele mele şi vei păstra cu tine învăţăturile mele, (2)dacă vei lua aminte la înţelepciune şi (3)dacă-ţi vei pleca inima la pricepere, (4)dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară ascunsă, atunci vei înţelege frica de Iehova (YHWH in textul ebraic) şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. Căci Iehova dă înţelepciune; din gura lui iese cunoştinţă şi pricepere. El dă adevărată înţelepciune celor drepţi, el este un scut celor ce umblă cu dreptate. Ocroteşte cărările judecăţii drepte, păzind calea sfinţilor lui. Atunci vei deosebi bine dreptatea, judecata dreaptă, nepărtinirea, orice cale bună. Căci înţelepciunea va veni în inima ta şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi, ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate, de cei ce părăsesc cărările dreptăţii, ca să umble pe drumuri întunecoase, care se bucură să facă răul şi îşi pun plăcerea în răutate, care umblă pe cărări strâmbe şi apucă pe drumuri sucite."
Cum să acceptăm sau nu anumite idei ce se ridică de către unii sau alţii?
Prin premize simple putem desluşi idei mai complicate, adică un verset simplu expică pe unul mai dificil în înţeles. De exemplu, să luăm un caz, cazul aşazisei duble naturi a Domnului Isus. Se spune că el a avut o dublă natură, atat cât a fost pe pământ. Însă Biblia spune tocmai contrariul, că atât timp cât a fost pe pământ a fost doar de o singură natură, de natură umană. Biblia spune clar că el s-a dezbrăcat de natura pe care o avea în cer, făcându-se asemenea oamenilor.
1. Termenii trebuie interpretaţi întotdeauna contextual, adică în limitele contextului imediat. Cazul nostru: "Sa aveti in voi gandul acesta care era si in Christos Isus: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor." Filipeni 2:5-7. Întrebare la context: Cum putea Domnul Isus să rămână îmbrăcat cu prima sa natură, descrisă ca fiind în chipul lui Dumnezeu, dacă el s-a dezbrăcat de ea, tocmai ca să ia o altă natură, natura Adamică, adică chipul lui Adam?
Ca un scurt răspuns la întrebare, putem spune că Domnul Isus Christos, înainte de a se naşte ca fiinţă umană, avea "chipul" lui Dumnezeu, la fel cum Set era "chipul si asemanarea" lui Adam (Geneza 5:3, Evrei 1:3). El a existat în cer sub un alt nume, fiind "duh", ca şi Tatăl său ceresc: "Dumnezeu este duh" Ioan 4:24.
Ce este un duh? Un duh este o fiinţă cerească, care în primul rând nu este compusă din carne şi sânge, dar se poate schimba în forma carnală şi tocmai asta s-a produs la prima venire a lui Isus, Domnul nostru. Din trup duhovnicesc s-a făcut un nucleu de trup carnal, implantându-se prin puterea lui Dumnezeu în ovului unei fecioare, cu numele de Maria, unde s-a hrănit şi s-a dezvoltat prin toate fazele, născându-se firesc ca toţi oamenii, şi fiind asemănător oamenilor în toate, cu excepţia păcatului. Asta numeşte Biblia dezbrăcare.
2. Termenii trebuie interpretaţi întotdeauna comparativ, adică în lumina altor versete: Cazul nostru: "Si Cuvantul s-a facut trup ("carne" în greaca) si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava Singurului nascut din Tatal." (Ioan 1:14)
Confirmă aici Biblia această dezbrăcare din natura de duh şi îmbrăcarea naturii carnale? Cu siguranţă.
3. Termenii trebuie interpretaţi întotdeauna condiţional, adică, luând în considerare orice condiţii expuse în Biblie, ce ar încadra termenii în anumite limite. CAZUL NOSTRU: Ar fi putut coabita aceste două naturi împreună? Nu, fiindcă iată ce ni se scrie: "un duh nu are carne şi oase, cum vedeţi că am eu" Luca 24:39. Aşadar Domnul Isus a fost cu desăvârşire om, numai şi numai de natură umană, evident aici pe pământ. Miracolele pe care le făcea nu le făcea din cauza primei naturi, ci din cauză că avea putere miraculoasă de la Dumnezeu, ca profeţii care au făcut miracole. Era necesar ca profeţii să aibă două naturi pentru a putea face asta? Evident că nu. În timpul când făceau miracole, erau la fel de umani, ca şi înainte. Oameni pur şi simplu.
Totuşi, cum de au ajuns unii la părerea dublei naturi? Daniel 12:10 spune motivul "cei răi nu vor înţelege". Aşadar, să nu uităm nici o clipă că uşa înţelegerii adevărurilor este schimbarea mentalităţii noastre. Să ne fie clar: Nu vom înţelege adevărul dacă vom rămâne răi.
Cei care am citit Biblia, cunoastem pilda celor zece fecioare. Acolo ni se spune că din zece fecioare, doar cinci au fost înţelepte. Aş fi curios să citesc un sondaj de opinie despre câţi oameni s-ar declara înţelepţi şi câţi nu? Aş fi curios să citesc în acel sondaj, de ce s-ar declara cei înţelepţi, ca fiind înţelepţi şi de ce s-ar declara cei neînţelepţi ca fiind neînţelepţi?
În Biblie scrie că există două tipuri de înţelepciuni: înţelepciunea de jos şi înţelepciunea de sus. Fecioarele înţelepte şi cele nechibzuite posedă doar una dintre ele. Şi aici putem să ne punem o întrebare de auto-cercetare: Eu, pe care o posed?
"Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamanteasca, fireasca, draceasca." (Iacov 3:15)
"Intelepciunea care vine de sus este, intai, curata, apoi pasnica, blanda, usor de induplecat, plina de indurare si de roade bune, fara partinire, nefatarnica." (Iacov 3:17)
Cum ar trebui sa arate o fecioara înteleapta? De ce este ea înţeleaptă? Iată întrebări ce ar trebui puse atât de cei care se cred ca fiind dintre fecioarele înţelepte, dar şi de cei ce nu se cred.
Dumnezeu este cel mai înţelept dintre toate fiinţele şi el poate înţelepţi pe cei ce doresc să fie înţelepţi. Dacă dorim să fim fecioare înţelepte, să citim şi să reţinem ce spune Biblia despre înţelepciune:
"Iata inceputul intelepciunii: dobandeste intelepciunea, si cu tot ce ai, dobandeste priceperea." (Prov.4:7)
"Inceputul intelepciunii este frica de Iehova (YHWH dupa textul ebraic); si stiinta sfintilor este priceperea." (Prov.9:10)
"Samuel a zis: "Ii plac lui Iehova, mai mult arderile de tot si jertfele decat ascultarea de glasul lui Iehova? Ascultarea face mai multdecat jertfele, si pazirea cuvantului sau face mai mult decat grasimea berbecilor." (1Samuel 15:22)
După cum am citit, o fecioară înţeleaptă este înţeleaptă deoarece este cu frică de Dumnezeu şi această frică constă în a asculta de Dumnezeu, a păzi cuvântul lui Dumnezeu şi de a nu trece peste voia lui Dumnezeu: toate acestea duc la înţelepciune şi pricepere.
Matei 25
3. Cele nechibzuite, cand si-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn;
4. dar cele intelepte, impreuna cu candelele, au luat cu ele si untdelemn in vase.
Diferenta dintre fecioarele intelepte si cele neintelepte consta in faptul ca cele intelepte au untdelemn in candele, pe cand cele neintelepte nu au untdelemn in candele.
Vedem in viata de zi cu zi oameni care spun ca sunt crestini, dar uita să se alimenteze cu învăţătura Bibliei, aşa că candelele lor nu pot lumina niciodata în întuneric. Dacă dorim să fim fecioare înţelepte trebuie prin urmare, să ne alimentăm permanent cu invatatura din Biblie ca candelele noastre să fie gata să lumineze în orice clipa în întuneric.
Ar fi bine să ne întrebam: Poate lumina candela mea în noaptea aceasta? Pot să stau de veghe cu ea?
Cum să studiem Biblia?
Apostolul Pavel ne îndeamnă să ne încercăm, dacă suntem în credinţă (2Corinteni 13:5). Cum putem face asta? Studiind Biblia cu sârguinţă şi cu rugăciune, căutând răspunsuri adevărate la întrebările ce ne frământă.
Trebuie să fim conştienţi că marele obstacol de netrecut ce stă în faţa adevărului este răutatea, adică păcatul. Suntem avertizaţi de un înger sfânt al lui Dumnezeu, că cei răi nu vor înţelege adevărul (Daniel 12:10).
Aşadar, primul lucru ce trebuie făcut înaintea unui studiu ce se vrea serios şi temeinic, este să ne curăţim de orice răutate. Mai mult chiar, dacă ştim că am făcut un păcat sau mai multe, să ne pară rău că am făcut acel păcat, să mărturisim păcatul, prin rugăciune şi să promitem lui Dumnezeu, în numele Domnului Isus Christos, că suntem hotărâţi să nu mai facem altele, ci suntem ferm decişi să luptăm împotriva păcatului de orice fel.
Dacă vom face acest lucru putem să ne aşezăm la un studiu Biblic, dar nu oricum, ci cerând îndrumare şi înţelepciune de la Dumnezeu, prin rugăciune şi în numele Domnului nostru Isus, Fiul său.
Patru "dacă" de o mare importanţă pentru un studiu Biblic:
Proverbele 2:1-15
"Fiul meu, (1)dacă vei primi cuvintele mele şi vei păstra cu tine învăţăturile mele, (2)dacă vei lua aminte la înţelepciune şi (3)dacă-ţi vei pleca inima la pricepere, (4)dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară ascunsă, atunci vei înţelege frica de Iehova (YHWH in textul ebraic) şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. Căci Iehova dă înţelepciune; din gura lui iese cunoştinţă şi pricepere. El dă adevărată înţelepciune celor drepţi, el este un scut celor ce umblă cu dreptate. Ocroteşte cărările judecăţii drepte, păzind calea sfinţilor lui. Atunci vei deosebi bine dreptatea, judecata dreaptă, nepărtinirea, orice cale bună. Căci înţelepciunea va veni în inima ta şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi, ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate, de cei ce părăsesc cărările dreptăţii, ca să umble pe drumuri întunecoase, care se bucură să facă răul şi îşi pun plăcerea în răutate, care umblă pe cărări strâmbe şi apucă pe drumuri sucite."
Cum să acceptăm sau nu anumite idei ce se ridică de către unii sau alţii?
Prin premize simple putem desluşi idei mai complicate, adică un verset simplu expică pe unul mai dificil în înţeles. De exemplu, să luăm un caz, cazul aşazisei duble naturi a Domnului Isus. Se spune că el a avut o dublă natură, atat cât a fost pe pământ. Însă Biblia spune tocmai contrariul, că atât timp cât a fost pe pământ a fost doar de o singură natură, de natură umană. Biblia spune clar că el s-a dezbrăcat de natura pe care o avea în cer, făcându-se asemenea oamenilor.
1. Termenii trebuie interpretaţi întotdeauna contextual, adică în limitele contextului imediat. Cazul nostru: "Sa aveti in voi gandul acesta care era si in Christos Isus: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor." Filipeni 2:5-7. Întrebare la context: Cum putea Domnul Isus să rămână îmbrăcat cu prima sa natură, descrisă ca fiind în chipul lui Dumnezeu, dacă el s-a dezbrăcat de ea, tocmai ca să ia o altă natură, natura Adamică, adică chipul lui Adam?
Ca un scurt răspuns la întrebare, putem spune că Domnul Isus Christos, înainte de a se naşte ca fiinţă umană, avea "chipul" lui Dumnezeu, la fel cum Set era "chipul si asemanarea" lui Adam (Geneza 5:3, Evrei 1:3). El a existat în cer sub un alt nume, fiind "duh", ca şi Tatăl său ceresc: "Dumnezeu este duh" Ioan 4:24.
Ce este un duh? Un duh este o fiinţă cerească, care în primul rând nu este compusă din carne şi sânge, dar se poate schimba în forma carnală şi tocmai asta s-a produs la prima venire a lui Isus, Domnul nostru. Din trup duhovnicesc s-a făcut un nucleu de trup carnal, implantându-se prin puterea lui Dumnezeu în ovului unei fecioare, cu numele de Maria, unde s-a hrănit şi s-a dezvoltat prin toate fazele, născându-se firesc ca toţi oamenii, şi fiind asemănător oamenilor în toate, cu excepţia păcatului. Asta numeşte Biblia dezbrăcare.
2. Termenii trebuie interpretaţi întotdeauna comparativ, adică în lumina altor versete: Cazul nostru: "Si Cuvantul s-a facut trup ("carne" în greaca) si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava Singurului nascut din Tatal." (Ioan 1:14)
Confirmă aici Biblia această dezbrăcare din natura de duh şi îmbrăcarea naturii carnale? Cu siguranţă.
3. Termenii trebuie interpretaţi întotdeauna condiţional, adică, luând în considerare orice condiţii expuse în Biblie, ce ar încadra termenii în anumite limite. CAZUL NOSTRU: Ar fi putut coabita aceste două naturi împreună? Nu, fiindcă iată ce ni se scrie: "un duh nu are carne şi oase, cum vedeţi că am eu" Luca 24:39. Aşadar Domnul Isus a fost cu desăvârşire om, numai şi numai de natură umană, evident aici pe pământ. Miracolele pe care le făcea nu le făcea din cauza primei naturi, ci din cauză că avea putere miraculoasă de la Dumnezeu, ca profeţii care au făcut miracole. Era necesar ca profeţii să aibă două naturi pentru a putea face asta? Evident că nu. În timpul când făceau miracole, erau la fel de umani, ca şi înainte. Oameni pur şi simplu.
Totuşi, cum de au ajuns unii la părerea dublei naturi? Daniel 12:10 spune motivul "cei răi nu vor înţelege". Aşadar, să nu uităm nici o clipă că uşa înţelegerii adevărurilor este schimbarea mentalităţii noastre. Să ne fie clar: Nu vom înţelege adevărul dacă vom rămâne răi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.