miercuri, 11 decembrie 2013

Versurile melodiei "He is Jehovah" (El e Iehova)

Prezint aici versurile unui cantec crestin, devenit international "He is Jehovah" (El e Iehova)
Se spune ca la origini a fost o melodie lansata de evrei convertiti la crestinism (cunoscuti sub denumirea de "mesianici").

Mai jos este interpretata de un cor din Ucraina. Dumnezeu sa-i binecuvanteze! Glorie lui!







El e Iehova 

1.  
E e Iehova, Domnul creator 
El e Iehova, Cel Prea Înaltul
Balsam din Gilead, Stânca din veacuri
El e Iehova, Cel ce vindecă 
2.  
Puternicul "Eu sunt", Sfantul lui Avraam, 
Iehova Shalom, Dumnezeul păcii
Slava lui Israel, Cel numai Unul.
El e Iehova, Cel ce vindecă.

Cor: (nota: "hallelu Iah" se pronunta "alelu Ia")
Cânt "hallelu Iah", cânt "hallelu Iah"
Cânt "hallelu Iah", cânt "hallelu Iah"
El e Iehova, Cel Prea Înaltul
El e Iehova, Cel ce vindecă.
3. 
Poartă de grijă, Iehova Iireh
El mult iubeste, Tatal lui Mesia
Şi-a trimis Fiul, dar pentru tine
El e Iehova, Cel ce vindecă. 
Amen. 
Hallelu Iah!

Despre suparare

Un proverb intelept spune: "Supararea nu-i un sfetnic bun"

Deci, sa facem ce a zis Domnul nostru Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu, trimis de catre Dumnezeu, Tatal sau si al nostru, pentru a ne ghida in aceasta viata: 
"Nu judecaţi, şi nicidecum nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi, şi nicidecum nu veţi fi condamnaţi; iertaţi, şi vi se va ierta." Luca 6:37

AMEN!
Facand asa vom avea o viata binecuvantata!

marți, 10 decembrie 2013

Au fost textele Bibliei antice modificate?

O marturie graitoare gasim la Eusebius. Un observator si un comparator atent al manuscriselor nu poate decat sa fie de accord cu ce a scris cineva in tema: Ceea ce nu reușim să realizăm astăzi este că în această perioadă, fiecare document a fost editat și revizuit pentru a confirma doctrina Bisericii Romane. Renumitul istoric bisericesc Eusebiu îl citează pe Părintele bisericesc Dionisie (Hist. Eccl . , Bk . 4 . 23), care raportează că epistolele sale au fost falsificate: "Atunci cand colegii mei creștini m-au invitat să le scriu scrisori, am făcut așa. Acesti apostoli ai diavolului s-au umplut cu neghină, au scos unele lucruri și au adaugat altele. Pentru ei, vaiul este rezervat. Nu e de mirare atunci, dacă unii au îndrăznit să se atingă chiar și de cuvântul Domnului Însuși, atunci când acestia au conspirat să mutileze propriile mele eforturi umile". 

In alt loc, Eusebius scrie: "Prin urmare, si-au pus mâinile cu îndrăzneală pe scripturile divine, susținând că le-au corectat. Că eu nu vorbesc în mod fals de ei în această chestiune, oricine dorește poate să învețe. Căci dacă oricine va colecta respectivele copii ale lor, și să le compare una cu alta, el va găsi că acestea diferă foarte mult. Acelea de-a lui Asclepiades, de exemplu, nu sunt de acord cu cele de-a lui Theodotus. Și multe dintre acestea pot fi obținute, pentru că discipolii lor au scris asiduu corecțiile, cum le numesc ei, care sunt o corupție, fiecare dintre ele. Din nou, cele de la Hermophilus nu sunt de acord cu acestea, precum și cele de Apollonides nu sunt consecvente cu ele însele. Pentru că puteți compara cele pregătite de ei la o dată anterioară cu cele pe care le-au corupt mai târziu, și le veti gasi foarte diferite. Dar ce indrazneata este această infracțiune, ea nu este ca si cum ei înșiși sunt ignoranți. Pentru ca nici ei nu cred că scripturile divine au fost rostite de duhul sfânt, și, astfel, sunt necredincioși, sau altfel ei cred sunt mai înțelepti decât duhul sfânt, și în acest caz, ce altceva sunt decât îndrăciți? Căci ei nu pot nega comiterea crimei, deoarece copiile au fost scrise de către propriile lor mâini. Pentru ca ei nu au primit astfel de scripturi de la instructorii lor, nici nu pot produce copii de la cele care au fost transcrise".


O mostra de pe Wikipedia:
 O relatare istorică a celor două corupții notabile ale Scripturii
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

O relatare istorică a celor două corupții notabile din Scriptură este o disertație a matematicianul englez și savant Sir Isaac Newton. Acest lucru a fost trimis într-o scrisoare către John Locke la 14 noiembrie 1690 și s-a construit pe munca textuală a lui Richard Simon și propria sa cercetare. Textul a fost publicat pentru prima dată în limba engleză în 1754, la 27 de ani după moartea sa. Relatarea a pretins să [necesită citare] revizuiască toate dovezile textuale disponibile din surse antice pe două pasaje biblice disputate: 1 Ioan 5: 7 și 1 Timotei 3:16.

Newton descrie această scrisoare ca "o relatare despre citirea care a fost în toate timpurile, și prin ce pași s-a schimbat, în măsura în care le pot determina până în prezent din înregistrări", [1] și "o (comparație)critică cu privire la un text din Scriptură" . [2] El acuză "Biserica Romană (Catolică)" pentru multe abuzuri în lume [1] și acuză o de "fraude pioase". [2] El adaugă că "oamenii mai învățați și rapizi de vedere, ca Luther, Erasmus, Bullinger, Grotius, și alți câțiva, nu și-ar disimula cunoștințele ". [3]

Conținut

    1 1 Ioan 5: 7
    2 1 Timotei 3:16
    3 Rezumatul ambele pasaje
    4 Contextul istoric
    5 A se vedea și
    6 Note
    7 Referințe
    8 Bibliografie
    9 Legături externe

1 Ioan 5: 7
Vezi de asemenea și: comma johanneum

În versiunea King James Biblie, 1 Ioan 5: 7 spune:

    Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul, și Duhul Sfânt, și aceștia trei sunt una.

Utilizând scrierile Parintilor Bisericii, manuscrise grecesti și latine și mărturia primelor versiuni ale Bibliei, Newton susține a fi demonstrat că cuvintele "în cer: Tatăl, Cuvântul, și Duhul Sfânt: iar aceste trei sunt una ", care susțin doctrina Trinității, nu a fost prezentă în originalul Scripturi grecești. Apoi, el încearcă să demonstreze că citirea falsa s-a strecurat în versiunile latine, în primul rând ca o notă marginală, iar mai târziu în textul propriu-zis. El a menționat că " in ethiopica, siriacă, arabă, armeana și versiuni slave, încă în uz în mai multe națiuni de est, Etiopia, Egipt, Siria, Mesopotamia, Armenia, Moscovei, și altele, sunt străini de la această lectură". [ 4] El a susținut [5], ca textul a fost luat prima într-un text grecesc în 1515 de către Cardinalul Ximenes pe puterea unui manuscris grecesc mai târziu "corectat" din limba latină. În cele din urmă, Newton a considerat sensul și contextul versetului, concluzionând că eliminand interpolarea face "sensul simplu și natural, și argumentul complet și puternic, dar dacă introducti mărturia "Trei din Cer" o întrerupeti și o stricati."[6] Astăzi cele mai multe versiuni ale Bibliei sunt din textul critic (comparativ) și omit acest verset (adaugat mai tarziu), sau îl păstreza doar ca o lectură marginala.

An Historical Account of Two Notable Corruptions of Scripture

From Wikipedia, the free encyclopedia
 
 

luni, 9 decembrie 2013

Fagaduinte inca neimplinite

Biblia spune ca mortii care au murit ca oameni aprobati de Dumnezeu o sa primeasca ce le este fagaduit: viata vesnica. Insa, daca nu esti viu, nu ai cum sa primesti asa ceva. Abia la inviere, cand mortii vor invia, vor putea primi viata vesnica impreuna cu toate binecuvantarile promise. Dar daca exista suflet nemuritor, binecuvantarile vietii vesnice pot fi gustate inca din clipa cand inchizi ochii si te trezesti "in partea cealalta". Multi lideri religiosi, fie de la pro sau neoprotestanti, si diferite secte au pastrat aceasta invatatura pagana, mai degraba din cauze ce tin de "politica religioasa", adica de ai infrica pe oameni si asa sa ii poata aduce&controla pe cat mai multi la&in grupul lor.

"Toti acestia, macarca au fost laudati pentru credinta lor, totusi n'au primit ce le fusese fagaduit;" (Evr.11:39) 

Daca toti ar fi in cer, Domnul nostru Isus nu ar fi spus asa:

"Nu va mirati de lucrul acesta; pentru ca vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui,  
si vor iesi afara din ele. Ceice au facut binele, vor invia pentru viata; iar ceice au facut raul, vor invia pentru judecata." 
Ioan 5:28,29

Daca exista suflet nemuritor, probabil ar fi spus asa:

"Nu va mirati de lucrul acesta; pentruca vine ceasul cand toti cei din cer vor auzi glasul Lui, si vor cobora jos de acolo. Ceice au facut binele, vor cobora pentru a intra in trupul carnal; iar ceice au facut raul, la fel, vor iesi din iad ca sa se intoarca in trupul carnal, ca sa le poata fi chinuit nu numai sufletul, ci si trupul..."

Intrebare cu raspuns: Sufletul este muritor?!

Sufletul este muritor?!


Confruntarea Bibliei antice cu scribii mai vechi şi mai noi

Hagiason autos en te aletheia ho logos ho sos aletheia estin”
„Sfinţeşte-i prin adevăr:  Cuvântul tău adevăr este.” Ioan 17:17

Matei 10:28 - NIV, NAB - in First Apology of Justin (Apologia intaia a lui Iustin Martirul)
"Fear not them that kill you, and after that can do no more; but fear Him who after death is able to cast both soul and body into gehenna."[43]
"Nu va temeti de cei care va ucid si dupa aceea nu mai pot face nimic, ci de acela sa va temeti care dupa moarte are putere sa arunce atat sufletul cat si trupul in gheena."
Luca 12: 4,5
“Va spun voua, prietenii mei: Sa nu va temeti de cei care ucid trupul si dupa aceea nu mai pot face nimic. Am sa va arat de cine sa va temeti: temeti-va de acela care, dupa ce a ucis, are putere sa arunce in gheena. Da, va spun, de el sa va temeti.”

Unde se duce omul după moarte?

Prefaţă

Dumnezeu să fie slăvit prin Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos şi pace tuturor oamenilor iubitori de adevăr!
Iată ce declară Biblia antică:
Geneza 3:19. "În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, pâna te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci tărână eşti şi în ţărână te vei întoarce." Aici avem marturia lui Dumnezeu, caci el a vorbit.
Daniel 12:2. "Mulţimea celor ce dorm în ţărâna pământului se va scula: unii pentru viaţă veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică." (traducerea "mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului" este greşită şi alimentează idei false)
Vă rog frumos să vă notaţi, că acolo nu Daniel vorbeşte, ci chiar un înger al lui Dumnezeu. Şi el foloseşte aceeaşi terminologie ca în primul caz arătat, unde vorbeşte Dumnezeu.
Şi acum să vedem, că Domnul
şi Mântuitorul nostru Isus, confirmă şi el acest adevăr sfânt şi divin:
Ioan 3:13. "
Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului, care este din cer."
Ioan 5:28. "Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când 
toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui
29. şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată." 

Putea Domnul Isus sa combata pe Dumnezeu sau chiar si numai un inger al lui Dumnezeu, fara sa cada in erezie? Evident ca Domnul nostru Isus trebuia sa sustina adevarul, nu sa-l combata. Si el a sustinut adevarul sfintitor, dupa cum chiar el a declarat: „Sfinţeşte-i prin adevăr:  Cuvântul tău adevăr este.” Ioan 17:17

Dar cineva a falsific
at adevărul şi combate tot ce se spune în aceste versete ale Bibliei antice, spunând:
"A venit timpul când săracul a murit şi a fost 
dus de îngeri în sânul lui Avraam." Luca 16:22
Interesant… Toţi merg în tărână, dar acesta merge în sânul lui Avraam. Şi mă întreb: Dar aceia care au murit înainte de Avraam, unde o fi mers? Se vede clar că textul este un fals, deoarece nu concordă cu armonia interioară a Bibliei.
Trebuie să înţelegem că omul este un produs compus din două entităţi: "ţărâna pământului" şi "duhul lui Dumnezeu". Aceste două elemente compun un produs nou, produs pe care Biblia numeşte "sufletul omului". La moarte, aceste doua elemente se desfac din uniunea formată şi sufletul omului încetează să mai existe conştient, moare odată cu trupul... Omul nu mai există, ca fiinţă vie.
Dar ce se întâmplă cu duhul omului?
Biblia spune - şi nu eu - că după ce iese din om, duhul (spiritul) omului (şi nu sufletul omului) se duce la Dumnezeu, care l-a dat: "Şi ţărâna se întoarce în pământ cum a fost şi duhul ("ruach" în ebraică) se întoarce la Dumnezeu care l-a dat". Eclesiastul 12:7. Biblia spune şi mai exact unde anume la Dumnezeu: "Tată, în mâinile tale îmi încredinţez duhul ("pneuma" în greacă)" Luca 23:46.
Aţi observat unde: "în mâinile lui Dumnezeu". Vedeţi, se întoarce în mâinile lui Dumnezeu, nu în iad, nu în rai şi nu în alte părţi. Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos ştie cel mai bine amănuntele. Din nefericire, mulţi interpretează foarte greşit versetele, deoarece se iau după interpretările bisericilor îndepărtate de adevărul lui Dumnezeu, fiind înşelaţi de falsurile adăugate la Biblie şi de traducerile distorsionate a unor versete, care susţin ca şi ei lucruri distorsionate, preluate din păgânism... Din nefericire, la ora actuala Ortodoxia şi Catolicismul, precum toate mişcările derivate din ele, arată mai degrabă ca un păgânism filozofic grec, reformat insuficient şi nu ca modelul lăsat nouă de Noul Testament. Miscarea gnostica din secolele I-III a reusit sa infiltreze în crestinism principalele elemente ale culturii religioase din păgânism. Puzderia de zei păgâni au fost rebotezaţi cu numele sfintilor din Biblie şi au devenit aşazisii patroni ai diferitelor meserii şi stări, ca şi în păgânism. Zilele de sărbătoare ale principalelor zeităţi păgâne, acum purtând nume creştine, au devenit principalele zile de  sărbătoare ale “păgâno-creştinilor”. Acestor elemente păgâne, care au supravieţuit travestiti în straie şi denumiri crestine li s-a adus închinare şi au devenit “mediatori” între Dumnezeu şi oameni. Toate acestea au devenit posibile datorita credintei în nemurirea sufletului.

Iată o mărturie, care ar trebui să fie o mărturie şocantă pentru cei ce cred în nemurirea sufletului. În ultima rugăciune a episcopului martir Policarp al Smirmei (secolul II), el îsi exprimă credinţa că sufletul lui va fi înviat (aspect ce confirmă adevărul că sufletul moare). El a fost ucenicul apostolului Ioan.

"Atotputernice Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei tale: Te preamăresc, că m-ai socotit vrednic pentru această zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor tăi, în paharul Christosului tău, 
la învierea sufletului şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din duhul sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea feţei tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum tu, veşnic drept Dumnezeu ai hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum împlineşti. Pentru toate acestea te laud, te preamăresc şi te slăvesc prin veşnicul tău mare preot ceresc, Fiul tău drag, Isus Christos. Prin el şi împreuna cu el, a ta este slava luminoasă în duhul sfânt, acum şi în eternitatea care va veni. Amin.” 

Nemurirea este condiţionată de ascultare şi se primeşte numai la judecata celor vii şi a celor morţi:
"Între creştinii evanghelici există o minoritate semnificativă de susţinători ai nemuririi condiţionate, aşa cum declară The British Evangelical Alliance."
"În ultimele şase decade doctrina nemuririi condiţionate a fost acceptată de un spectru larg de teologi din cadrul Bisericii Ortodoxe."
A se vedea topicul "Nemurirea conditionata" de pe Enciclopedia Libera Wikipedia.
Dumnezeu să fie lăudat in veci! Amin.

Sufletul este muritor?!

Dacă scriitorii Bibliei antice ar trăi azi, cu siguranţă ar protesta faţă de cum s-a tradus Biblia modernă! Cei din Biblie spun clar şi în nenumărate rânduri că sufletul moare sau că poate fi ucis. Dar aceste adevăruri nu le-au plăcut scribilor veniţi din păgânism, păgânii fiind sustinători zeloşi ai nemurii sufletului, aşa că au falsificat anumite texte. În această lucrare se va demonstra acest lucru.

Cuvântul "suflet", în ebraica este "nephes", iar în greacă este "psuche".
Să vedem cum este descris "sufletul" în Biblie:
- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate mânca sânge (lucru interzis) şi carne:
 "Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţumire, jertfa lui nu va fi primită şi nu se va ţine în seamă celui ce a adus-o: ci va fi un lucru uracios şi, sufletul (nephes) care va mânca din ea, îşi va purta nelegiuirea." Levitic 7:18
 "dar sufletul (nephes) care, găsindu-se în stare de necurăţie, va mânca din carnea jertfei de mulţumire care este a DOMNULUI (YHWH este peste tot unde apare DOMNUL), să fie nimicit din poporul său." Levitic 7:20
 "Sufletul (nephes) care va mânca sânge de orice fel va fi nimicit din poporul său." Levitic 7:27
 "De aceea am zis fiilor lui Israel: "Nici un suflet (nephes) dintre voi să nu mănânce sânge, şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge." Levitic 17:12
 "Orice suflet (nephes), fie născut în ţară, fie străin, care va mânca dintr-un animal sălbatic mort sau sfâşiat, să-şi spele hainele, să se scalde în apa şi va fi necurat până seara; apoi va fi curat." Levitic 17:15
- Conform cu textul ebraic, "sufletul" se poate usca (ofili):
 "Şi acum ni s-a uscat sufletul (naphsenu): nu mai este nimic! Ochii nostrii nu văd decât mana aceasta." Numeri 11:6
- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate atinge lucruri necurate:
 "Orice lucru de care se va atinge cel necurat va fi necurat; şi sufletul (nephes) care se va atinge de el să fie necurat până seara." Numeri 19:22
- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate fi sfâşiat ca de un leu:
 "Scapă-mă de toţi cei care mă urmăresc şi eliberează-mă, ca să nu sfâşie sufletul (naphsi) meu ca un leu care te face bucăţi, ..." Psalmii 7:1,2
- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate merge în groapă sau mormânt:
 "ca să-i păzească sufletul (naphsow) de groapa şi viaţa de loviturile sabiei."
 "sufletul (naphsow) i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii."
 "Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul (naphsow) ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!"
 "ca să-i ridice sufletul (napshow) din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii." Iov 33:18,22,28,30
 "DOAMNE, Tu mi-ai scos sufletul (naphsi) din Locuinţa morţilor, Tu m-ai ţinut cu viaţă în mijlocul celor ce se coboara în groapă." Psalmii 30:3
- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate fi pus în lanţuri:
 "I-au strâns picioarele în butuci, i-au pus sufletul (napshow) în fiare" Psalmii 105:18
- Conform cu textul ebraic, "sufletul" se poate dezgusta de toate felurile de hrană:
 "Sufletul (naphsam) lor se dezgustate de orice hrană şi erau lângă porţile morţii." Psalmii 107:18
- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate fi sătul:
 "Sufletul (nephes) sătul calcă în picioare fagurul de miere, dar pentru cel flămând toate amărăciunile sunt dulci." Proverbe 27:7
- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate fi scos dintr-o prinsoare:
 "Scoate-mi sufletul (naphsi) din închisoare, ca să laud Numele Tău!" Psalmii 142:7
- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate suferi de foame din pricina lenei:
 "Lenea te cufundă într-un somn adânc şi sufletul (nephes) lăsător va suferi de foame." Proverbe 19:15
- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate fi obosit şi poate fi înviorat cu apă rece:
 "Ca apa rece pentru un suflet (nephes) obosit, aşa este o veste bună venită dintr-o ţară depărtată." Proverbe 25:25
- Conform cu textul ebraic, "sufletul" are sânge care poate fi vărsat:
 "Până şi pe poalele hainei tale a fost găsit sângele sufletelor ("naphsowt" pluralul lui "nephes") sărmanilor nevinovaţi, pe care nu i-ai prins făcând vre-o spargere." Ieremia 2:34
- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate vărsa lacrimi:
 "Iar daca nu vreţi să ascultaţi, sufletul (naphsi) meu va plânge în ascuns pentru mândria voastra; mi se vor topii ochii în lacrimi, pentru că turma DOMNULUI, a fost luată captivă." Ieremia 13:17
- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate fi potolit cu hrană:
 "Tot poporul lui căuta pâine suspinând; şi-au dat lucrurile scumpe pentru hrană, numai ca să-şi potolească sufletul (naphes)."
 "preoţii şi bătrânii mei au murit în cetate; căutând hrană, ca să-şi potolească sufletul (naphsam)" Plângerile lui Ieremia 1:11,19
 "căci pâinea lor va fi numai pentru sufletul (naphsam) lor, nu va intra în casa DOMNULUI" Osea 9:4
- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate păcătui:
 "Iată, toate sufletele (nephasowt) sunt ale Mele. După cum sufletul (nephes) fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul (nephes) tatălui este al Meu. Sufletul (nephes) care păcătuieşte, acela va muri." Ezechiel 18:4
- Conform cu textul ebraic, sufletul poate muri:
 "Sufletul (nephes) care păcătuieşte, acela va muri." Ezechiel 18:4,20
- Conform cu textul grec, sufletul poate avea bunătăţi, se poate odihni, poate mânca, poate bea, se poate înveseli:
 "Iată" a zis el, "ce voi face: îmi voi strica hambarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunurile mele; şi voi zice sufletului (psuche) meu: Suflete (Psuche), ai multe bogăţii strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!" Luca 12:18,19
- Conform cu textul grec, "sufletul" poate fi supus autorităţilor care sunt mai presus de el:
 "Orice suflet (psuche) să fie supus autorităţilor care sunt mai presus de el;" Romani 13:1
- Conform cu textul grec, "sufletul" poate pieri:
 "Cine îşi va fi găsit sufletul (psuche), îl va pierde; şi cine îşi va fi pierdut sufletul (psuche) pentru Mine, îl va găsi." Matei 10:39
Părerea majoritară a lumii este ca omul este nemuritor, deoarece are un suflet nemuritor în el, însă în mod şocant, această părere coincide cu cea a Diavolului (Geneza 3.4; Apocalipsa 12:9). Biblia (atât VT cât şi NT) arată că sufletul este muritor.
Iată câteva versete biblice care arată că sufletul este muritor:
 "acel suflet (nephes) va fi nimicit din Israel" Exodul 12:15;
 "sufletul (nephes) acela va fi nimicit din adunarea lui Israel” Exodul 12:19;
 "sufletele (nephes) lor vor fi nimicite din mijlocul poporului lor" Leviticul 18:29;
 "sufletul (nephes) acela va fi nimicit din poporul lui" Leviticul 19:8;
 "sufletul (nephes) acela să fie nimicit din poporul lui" Numerii 9:13;
 "şi că ne veţi scăpa sufletele (nephes) de la moarte" Iosua 2:13;
 "Eu sunt cauza morţii tuturor sufletelor (nephes) din casa tatălui tău!" 1Samuel 22:19-22;
 "ca să le scape sufletul (nephes) de la moarte şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei" Psalmul 33:19;
 "Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei care îmi caută sufletul (nephes) ca să-l distrugă!" Psalmul 40:14;
 "Iţi voi aduce jertfe de mulţumire căci mi-ai salvat sufletul (nephes) de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii." Psalmul 56:12,13;
 "Spune: Aşa vorbeşte Stăpânul DOMNUL (YHWH): Vai de femeile care cos perne pentru subsuori şi fac voaluri pentru capetele oamenilor, de orice mărime, ca să prinda sufletele (nephes)! Socotiţi că veţi prinde sufletele poporului Meu şi că veţi scăpa cu viaţă sufletele (nephes) voastre? Voi Mă necinstiţi înaintea poporului Meu, pentru caţiva pumni de orz şi câteva bucăţi de pâine, ucigând nişte suflete (nephes) care nu ar trebui să moară, şi făcând să trăiască nişte suflete (nephes) care nu ar trebui să trăiască, înşelând astfel pe poporul Meu care ascultă minciunile voastre. De aceea aşa vorbeşte Stăpânul DOMNUL: Iată sunt împotriva persoanelor voastre prin care prindeţi sufletele (nephes) ca păsările; de aceea vi le voi smulge de la braţe şi voi da drumul sufletelor (nephes), şi anume sufletelor (nephesh) pe care le prindeţi ca păsările!" Ezechiel 13:18-20;
 "Este o uneltire a profeţilor lui în mijlocul lui, ca să înghită sufletele (nephes), ca un leu care răcneşte şi îşi sfâşie prada; distrug sufletele (nephes); pun mâna pe bogăţii şi pe lucruri scumpe şi măresc numărul văduvelor în mijlocul lui." Ezechiel 22:25;
 "Căpeteniile lui sunt în mijlocul lui ca nişte lupi care îşi sfâşie prada; varsă sânge, distrug sufletele (nephes), ca să aiba un câştig necinstit" Ezechiel 22:27;
 "Aşa că nici faraon nu va veni cu o armată mare şi popor mult să-l ajute în război, când se vor ridica întărituri şi se vor face şanţuri pentru nimicirea multor suflete (nephes)." Ezechiel 17:17;
 "Iată, toate sufletele (nephes) sunt ale Mele. După cum sufletul (nephes) fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul (nephes) tatălui este al Meu. Sufletul (nephes) care păcătuieşte, acela va muri." Ezechiel 18:4;
 "Sufletul (nephes) care păcătuieşte acela va muri." Ezechiel 18:20;
Vorbind cu un înţeles şi mai adânc, deoarece nu a fost şi nu este nici măcar un suflet care să nu fi păcătuit, în cele din urmă fiecare suflet moare:
 "Căci toţi au păcătuit şi n-au ajuns la slava lui Dumnezeu" Romani 3:23
Aşadar nici macar un suflet nu poate fi nemuritor, din naştere:
 "Este un rău în tot ce se face sub soare: anume că aceeaşi soartă au toţi (...) Se duc la cei morţi. Căci pentru cel care este împreună cu cei vii este nădejde; căci un câine viu, face mai mult ca un leu mort. Cei vii măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi amintirea li se uită. Şi dragostea lor, şi ura lor, şi invidia lor, de mult au şi pierit, şi ei niciodată ("deloc" Karoli) nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. (...) Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta. Caci în Locuinţa Morţilor, în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune." Eclesiastul 9:3,4,5,6,12;
Noul Testament nu are cum să înveţe o cu totul altă viziune despre moarte!
Iată dovezile că conform Noului Testament sufletul este muritor:
 "Soală-te, ia Copilaşul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei care căutau să ia sufletul (("psuchen" şi nu "zoe" (viaţa) conform manuscriselor greceşti)) Copilaşului." Matei 2:20
Iată (în Biblia pe care o posed) un text modificat de traducători. N-au mai tradus fidel textul grec.
 "După cum nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-şi dea sufletul (("psuchen" şi nu "zoe" (viaţa) conform manuscriselor greceşti)) ca răscumpărare pentru mulţi." Matei 20:28
Iată un alt text modificat de traducători. N-au mai tradus fidel textul grec.
"Apoi le-a zis: Este îngăduit în sabat să faci bine sau să faci rău, să scapi sufletul (("psuchen" şi nu "zoe" (viaţa) conform manuscriselor greceşti)) sau să îl pierzi?" Marcu 3:4
Iată un alt text modificat de traducători. N-au mai tradus fidel textul grec.
 "Şi Isus le-a zis: "Vă întreb: Este îngăduit în ziua sabatului a face bine ori a face rău, a scăpa sufletul (psuchen) sau a-l pierde?" Luca 6:9
Aici au tradus după textul grec. De ce în celelalte citate de mai sus nu?
 "DOAMNE, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au dărâmat; am rămas eu singur şi caută să-mi ia sufletul (psuchen)!" Romani 11:3
Iarăşi un text modificat, deoarece este (("psuche" şi nu "zoe" (viaţa) conform manuscriselor greceşti)).
 "Şi orice suflet (psuche) nu va asculta de Prorocul acela, va fi nimicit din mijlocul poporului" Fapte 3:23.
În Biblia pe care o posed, se omite cuvantul suflet: "Şi oricine nu va asculta..."
Mă întreb şi întreb şi pe alţii, de ce şi-au permis traducătorii să modifice textul?
Biblia arată că şi animalele au suflet:
 "Şi tuturor animalelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele un suflet (nephesh) viu, le-am dat ca hrană toata iarba verde." Geneza 1:30
 "Cine va da unui animal o lovitură de moarte, să-l înlocuiască: suflet (nephesh) pentru suflet (nephesh)" Leviticul 24:18
Iarăşi un text modificat în Biblia pe care o posed: "viaţă pentru viaţă".
 "Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi (marea) a devenit sânge, ca sângele unui om mort. Şi a murit orice suflet (psuche) viu care este în mare." Apocalipsa 16:3
Iarăşi un text tradus preferenţial în Biblia pe care o posed: "Şi a murit orice făptură vie..."
 "Şi a treia parte din făpturile care erau în mare şi aveau suflet ("psuchas" şi nu "zoe") a murit şi a treia parte din corăbii a fost distrusă." Apocalipsa 8:9
Iarăşi un text tradus preferential în Biblia pe care o posed: "şi aveau viaţă"
 "Orice suflet (nephesh) viu, care se mişcă, va trăi pretutindeni pe unde vor curge cei doi torenţi şi vor fi o mulţime de peşti." Ezechiel 47:9.
Iarăşi un text tradus preferenţial în Biblia pe care o posed: "Orice făptură vie..."
O altă părere este, că "suflarea" şi "duhul" sunt doua cuvinte sinonime. Însă, cuvântul "suflare" înseamnă "nişhma" iar "i-a suflat" este "vaiyippach". Vedem că "suflarea" şi "duhul" sunt doi termeni diferiţi:
 "Şi DOMNUL (YHWH) Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat (vaiyippach) în nări suflare (nişhma) de viaţă (chaiyim) şi omul a devenit un suflet (nephesh) viu (chaiyah)." Geneza 2:7
După cum se vede, asistăm la traduceri preferenţiale ale textului Bibliei. Nu sunt de mirare atunci roadele: părerile greşite despre trup, duh, suflet, suflare, viaţă, prima moarte, înviere, judecată şi pedeapsa morţii a doua.
Ce este sufletul? Şi care este rolul lui?
Biblia spune că la creaţie omul "a devenit" un suflet (nephesh) viu. Să reţinem din versetul de mai jos un cuvânt important ceea ce arata ce este "sufletul": "a devenit". Cum am putea întelege corect acest verset? Ce poate însemna aceasta devenire?
 "Şi DOMNUL Dumnezeu a facut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare (nişhmat) de viaţă, şi omul a devenit un suflet (nephesh) viu." Geneza 2:7
Vă rog să observăm mai jos, încă două versete, care completeaza pe primul şi revarsă mai multă lumină asupra subiectului "devenirii".
 "Tot ce avea suflare (nişhmat) de duh (ruach) de viaţă în nările sale, tot ce era pe pământul uscat, a murit." Geneza 8:22
 "şi tărâna se întoarce în pământ cum a fost şi duhul ("ruach" ŞI NU "NEFESH" (SUFLETUL)) se întoarce la Dumnezeu care l-a dat." Eclesiastul 12:7
Acum să completam tabloul din primul citat cu ceea ce completeaza expresiv celelalte versete:
 "Şi DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare (nişhmat) de duh (ruach) (Geneza 8:22, Eclesiastul 12:7) de viaţă (chaiyim), şi omul a devenit un suflet (nephesh) viu (chaiyah)." Geneza 2:7
Observăm aici că "trupul de carne" "unit" cu "suflarea" "de duh" "devine" "un suflet viu".
trupul de carne făcut din ţărâna pământului + suflare de duh = suflet viu (trup carnal cu viaţă)
Acest lucru ni-l confirmă şi următorul citat, unde, conform cu textul grec, ni se vorbeste despre un "trup sufletesc":
 "este semănat trup sufletesc (psuchikon) şi înviază trup duhovnicesc (pneumatikon). Dacă este un trup sufletesc (psuchikon) este şi un trup duhovnicesc (pneumatikon)." 1Corinteni 15:44 Traducere după textul grec
Unii spun, că pe lânga trup şi duh, sufletul este a treia parte "componentă" din om. Ei se numesc "trihotomişti". Alţii, neagă că omul ar fi compus din trei părţi şi susţin, că omul este compus numai din două părţi, sufletul şi duhul fiind sinonime. Ei se numesc "dihotomişti". În disputa dintre dihotomişti şi trihotomişti, adevărul este undeva la mijloc. Cei care susţin că omul este compus din două elemente, au dreptate, însă greşesc acolo când spun că duhul şi sufletul sunt sinonime. Cei care cred că cu privire la om, în Biblie se vorbeşte despre trei elemente, au dreptate, însă greşesc când spun, că omul este compus din trei elemente "componente". Omul nu este compus din trei elemente componente distincte, cum cred trihotomiştii, ci din două elemente care formeaza un al treilea element. Nu poţi spune că "apa" este formată din trei elemente: Hidrogen 2, Oxigen şi "apa". Este absurd. Apa este formată numai din H2 şi O. La fel şi "omul" (fiinţa vie, umană), este format numai din două elemente, care dau naştere unui alt element, "sufletul", care este omul însuşi. După cum Hidrogenul (H2) şi Oxigenul (O) formează prin reacţie "apa" (H2O), aşa şi ţărâna pământului transformată în carne în reacţie cu suflarea de duh de viaţă, formează un element nou: "un suflet viu", sau altfel spus "trupul sufletesc", "omul". Luate separat, trupul din carne fără duh, nu este om şi nici suflarea de duh nu este om, fără trupul de carne, ele devin om, sau altfel spus "suflet viu", numai împreună. "Sufletul" este ca "imaginea" din computer, care este un produs al programului şi computerului însuşi, luate împreuna. Computerul n-ar putea produce imaginea pe monitor, fără un program în el, şi, la fel, un program n-ar putea produce imagine, fără un computer. Prin urmare, pentru o exemplificare a rolurilor asemănătoare, computerul ar corespunde trupului uman, programul din computer ar corespunde duhului uman şi imaginea din computer ar corespunde sufletului uman.

Matei 10:28 ar fi un caz în care "aparent" Domnul şi Mântuitorul nostru ar spune contrariul. Însă un studiu atent şi comparativ arată altceva. În primul rând acelaş citat este consemnat altfel, unde nu apare ideea sufletului nemuritor: Luca 12:4,5. Domnul Isus nu putea să contrazică Vechiul Testament, prin urmare textul din Luca 12:4,5 pare a fi cel autentic sau cel mai aproape de original, iar cel din Matei 10:28 este corupt. Acest lucru îl confirma şi contextul apropiat, în care Domnul nostru Isus spune nici mai mult nici mai puţin că sufletul poate pieri ("apolesei" însemnând pieire, distrugere, nimicire):
 "Cine îşi va fi găsit sufletul (psuche), îl va pierde (apolesei); şi cine îşi va fi pierdut (apolesas) sufletul (psuche) pentru Mine, îl va găsi." Matei 10:39
Prin urmare, Domnul nostru nu putea da cu piciorul stâng in piciorul drept, contrazicându-se cu cei din Biblie şi mai apoi cu el insuşi. Nu ne putem permite să afirmam ca odata spune într-un fel iar odată în alt fel, dar tocmai contrariul! A spune odata că sufletul este nemuritor şi odată că sufletul este muritor, este o mare copilarie! Domnul nostru nu putea spune asa ceva!
Fraza dubioasă "dar nu pot ucide sufletul", nu apare nici la Luca, dar nici în citatul lui Iustin Martirul (sec II.), care a citat cel mai timpuriu acest verset. Textul a fost introdus de un scrib timpuriu, pentru a se putea sustine nemurirea sufletului, concept foarte acceptat şi îndragit (ca sa nu mai vorbim de "îndracit": Geneza 3:4) în lumea păgână, dar şi în mediul iudeu decăzut de la adevăr, mediu care l-a respins pe Domnul nostru Isus.

O reconstrucţie probabilă a cuvintelor Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos, dupa Dr. Luca Evanghelisul şi Iustin Martirul ar fi următoarea variantă:
28. NU VĂ TEMEŢI DE CEI CARE UCID TRUPUL (1) ŞI DUPĂ ACEEA NU MAI POT FACE NIMIC (2) CI TEMEŢI-VĂ MAI DEGRABĂ DE ACELA CARE POATE (3) SĂ DISTRUGĂ (4) TRUPUL ÎN VALEA HINNOM (5)
(1) dar nu pot ucide sufletul: Nu apare nici la Luca si nici in citatul lui Iustin Martirul, care a citat cel mai timpuriu acest verset. Textul a fost introdus de un scrib timpuriu, pentru a se putea sustine nemurirea sufletului.
Matei 10:28 - NIV, NAB - in First Apology of Justin (Apologia intai al lui Iustin Martirul)
"Fear not them that kill you, and after that can do no more; but fear Him who after death is able to cast both soul and body into gehenna."[43]
"Nu va temeti de cei care va ucid si dupa aceea nu mai pot face nimic, ci de acela sa va temeti care dupa moarte are putere sa arunce atat sufletul cat si trupul in gheena."
(2) si dupa aceea nu mai pot face nimic: Textul apare atat la Luca cat si la Iustin Martirul, care a citat cel mai timpuriu acest verset.
(3) apolesai: Inseamna "s-a distruga". Asa redau si Dr. Gal - Dr. Kosztolanyi (catolici).
(4) si sufletul: Apare la Iustin Martirul, dar nu apare la Luca. 
(5) Gheenă: În ebraică înseamnă "Valea Hinnom", care era o rampă de gunoi a Ierusalimului şi a localităţilor învecinate. Era o realitate perceptibilă zilnic, clipă de clipă, un loc geografic bine definit, destul de măricel, în care focul era întreţinut continuu cu sulf. Ca la orice rampă vastă de gunoi, focul nu mistuie tot pe alocuri, de aceea şi viermii sunt o realitate zilnica, adică nu se sfârsesc... nu că ar fi nemuritori. Domnul şi Mântuitorul nostrum Isus Christos, a folosit această expresie, pentru a arăta în termini de comparaţie expresivi, soarta celor nemântuiţi.

Este Dumnezeu un zeu sadic ca cei din infern?

Credinţa în nemurirea sufletului conduce la nişte implicatii teologice profunde. Această învăţătura este ca rădăcina unui copac care alimentează tot copacul. Credinţa în nemurirea sufletului alimentează spiritismul (că poţi vorbi cu morţii), alimentează frica de morţi (că morţii pot face rău), alimentează închinarea la morţi (că morţii pot face bine), alimentează purgatorul (că cei care au murit ca nedrepţi mai pot fi salvaţi), alimentează transmigraţia sufletelor (că sufletul morţilor se poate naste din nou în alt trup, fie de om, fie de animal), alimentează idei false despre judecata lui Dumnezeu asupra păcătoşilor ce au murit, făcând din Dumnezeu un zeu sadic, ca cei din mitologiile păgâne.
Să ne oprim asupra acestui ultim aspect deoarece este cel mai grav, echivalând cu o hulă împotriva lui Dumnezeu, făcând din credincioşi “hulitori ai lui Dumnezeu”, vorbind “nebunii” la adresa lui Dumnezeu, fără ca ei să işi dea seama (Iov 42:8).
Mulţi cred că Dumnezeu îi chinuie etern pe oamenii păcătoşi în iad.
Dar ei greşesc deoarece se iau după falsurile adăugate la Biblia originală, se iau dupa bucăţi de texte autorizate de oameni îndepărtaţi de la adevar, se iau după aceşti oameni care au tradus versete gresit şi astfel au distorsionat adevăratul lor sens. Se iau după texte neautorizate de Dumnezeu, ca de exemplu falsul “Bogatul si Lazar”.
Am motive serioase de îndoială, cu privire la ce cred ei. Oare poziţia lor nu va face din Dumnezeu un zeu ca acei zei păgâni ai infernurilor, un sadic, un monstru? Citiţi cartea "Istoria infernurilor" aparută la Editura Humanitas.
Iată motive serioase pentru care nu există un chin etern şi Luca 16:19-31 este un text străin, ataşat ulterior Evangheliei după Luca, pentru a se sustine dogma păgână a nemuririi, şi pe de alta parte, a chinuirii celor răi.

Autorul acestui text nu a fost Domnul şi Mântuitorul nostrum Isus Christos, deoarece el a spus că la trâmbiţa învierii morţii vor auzi glasul lui din morminte şi nu din sânul lui Avraam: Ioan 5:28,29.
Morţii (inclusiv Avraam) conform Bibliei dorm, iar conform textului adăugat din Luca 16:19-31 sunt vii.
Pe care variantă o alegem?

"... multitudinea (nota: cei buni si cei rai) celor ce dorm în tărâna pământului..." Daniel 12:2 Young's Literal Version (traducerile româneşti redau aici greşit ca "mulţi dintre cei ce dorm", alimentând concepţii greşite)
"…iar unii au adormit…" 1Corinteni 15:6
"…cei care au adormit în Christos" 1Corinteni 15:18
"…pârga celor adormiţi…" 1Corinteni 15:20
"…nu toţi vom adormi…" 1Corinteni 15:51
"…cei ce au adormit…" 1Tesaloniceni 4:13
"…Ştefan …a adormit." Fapte 7:59,60
"…a adormit …" Fapte 13:36
"…de când au adormit părinţii noştrii…" 2Petru 3:4


Reflecţii

· Dreptate: vi se pare drept ca pentru păcatele făcute în 10, 20, 40, 80, etc. de ani să fii pedepsit veşnic? Legea lui Dumnezeu reflectă caracterul său, iar aceasta spunea: viaţă pentru viaţă, nu pentru ca cel vinovat de crimă să fie chinuit (Deuteronom 19:21). În Legea lui Moise nu era nici o pedeapsă în care să se ceară chinuirea celor ce au păcătuit.
· Iubirea lui Dumnezeu: De asemenea, imaginea infernului diminuează iubirea lui Dumnezeu, căci cum putem spune că Dumnezeu este iubire, când mâna lui nu poate fi niciodată domolită, ci îi chinuieşte etern pe cei păcătoşi? Ai putea fi fericit pe deplin ştiind ca poate un membru din familia, rudele tale sau prietenii tai este chinuit veşnic in foc?
· Mânia lui Dumnezeu are un sfârşit: Dacă Dumnezeu chinuieşte veşnic păcătoşii atunci mânia lui ţine veşnic, dar Biblia spune altceva şi anume că El „nu ţine mânia pe vecie şi nu ceartă fără încetare”. Cum este o astfel de afirmaţie despre caracterul lui Dumnezeu compatibilă cu doctrina iadului? (2Samuel 24:14; Psalmii 30:5; 103:9; Isaia 57:16; Ieremia 3:5; Mica 7:18).
· Nemurirea este pentru cei drepţi: Mulţi creştini cred în iadul veşnic deoarece nu au reuşit să înţeleagă faptul că viaţa veşnică este rezultatul unei uniri cu Dumnezeu ("Dumnezeu sa fie totul IN TOTI" 1Cor 15:28), astfel cei răi fiind despărţiţi de Dumnezeu nu pot exista etern (Fapte 17:25; 1Corinteni 15:52-54; 2Tesaloniceni 1:9).
· Sfârşitul păcatului şi suferinţei: Un alt motiv pentru care credem că nu este posibil chinul veşnic, este că acesta ar perpetua şi imortaliza păcatul, suferinţa şi durerea (toţi oamenii din iad l-ar blestema zilnic, clipă de clipă, pe Dumnezeu, pe Christos, pe sfinţii îngeri şi pe sfinţii) şi ar contrazice Cuvântul lui Dumnezeu care declară că acestea vor dispărea şi că Dumnezeu face toate lucrurile noi (Apocalipsa 21:4,5). Ori dacă iadul există etern înseamnă că Dumnezeu nu poate elimina păcatul şi suferinţa. De ce ar lăsa Dumnezeu, ca să fie insultat (blestemat, hulit, etc.) pe veci, de catre oamenii răi din iad?
· Nimicirea răului: Misiunea Domnului şi Mântuitorului nostrum Isus Cristos ca Domn şi Rege, este să nimicească toate persoanele rele şi nelegiuite, fie spirituale sau fizice, cât şi toate lucrurile rele, şi apoi cu mandatul încheiat, va preda domnia în mâna Tatălui. Dacă iadul există veşnic atunci însemnă că Domnul Isus nu a nimicit orice domnie, stăpânire, putere (1Corinteni 15:26).
· Dumnezeu totul în toţi: la sfârşit, caracterul lui Dumnezeu va fi totul în toţi (1Corinteni 15:28), acesta este scopul final, ca în toate făpturile să locuiască Dumnezeu în mod plenar prin calităţile Lui, ca toate creaturile să aibă calităţile lui Dumnezeu, dar acest lucru ca în toţi să fie Dumnezeu nu e posibil dacă cei răi mai există pe undeva.
· Plata păcatului: conform Bibliei plata păcatului este moartea, (Romani 6:23). Fiul lui Dumnezeu, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus a plătit această plată prin moartea Sa (Evrei 7:27; 1Timotei 2:5,6), dacă plata păcatului ar fi fost „chinul etern” atunci Domnul Isus ar fi trebuit să se chinuiască etern ca să ne răscumpere, dând “chin etern pentru chin etern”, ca sa aducă balanţa justiţiei divine pe poziţia de egalitate. Dar Biblia este clară: „Şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea”, nu chin veşnic (Iacov 1:15). Astfel, alegerea este între viaţă veşnică şi moarte veşnică, nu chin veşnic. Dumnezeu să fie slăvit pentru toate judecăţile sale drepte şi adevărate! Amin. 


Informaţii
Subiectul acesta l-am tratat şi în scrierile mele numite “Murim sau nu murim?” şi “A făcut parte predica “Bogatul şi săracul Lazăr” din Evanghelia după Luca?”
Pentru alte informaţii asupra subiectului şi a altor texte corupte vă invit să citiţi blogurile “Sufletul Este Muritor” şi “Biblia Antică”, iar dacă doriţi contactarea mea vă rog să îmi scrieti pe adresa: bibliaantica@yahoo.com
Cu dragoste crestina,
Ionica T.