marți, 3 decembrie 2013

Johann Odenbach: Un brav pastor evanghelic (lutheran)


154
ea t o ţ i acei care nu aduceau copiii, ca să fie botezaţi, să sufere aceiaşi
 pedeapsă. Apoi, ca nimeni să nu primească sau să ascundă oameni
 care ar încerca de a se
sustrage acestei legi, ci să
-
i predea justiţiei.
Electorul de Saxa, sfătuit de către teologii dela Wittenberg a
silit pe langgravul Filip să izgonească sau să închidă pe unii baptişti,
însă el nu a obţinut nimic mai mult şi Filip s
-a putut
lăuda că el nu a
dat la moarte nici măcar un om. El era de părere
că atunci cînd există diversitate de păreri, cei care sînt în eroare
trebuie convertiţi, nu prin forţă ci prin învăţătură. El a declarat
că a văzut vieţi mult mai frumoase printre cei aşa zişi „fanatici"
 de
cît printre luterani şi că conştiinţa lui nu îi permite de a da la
moarte sau măcar a pedepsi un om pentru credinţa sa, atunci
cînd nimeni nu îi poate reproşa nimic.
în Palatinat au existat mulţi fraţi, în districtele Heidelbergului,
Alzey şi Kreuznach. Numai în 1529 au fost executaţi trei
sute cincizeci. Indignat de unele persecuţii deosebit de crude la
 Alzey, un brav pastor evanghelic Johann Odenbach, a ridicat
un protest care îl cinsteşte. El este adresat: „către judecătorii
sărmanilor prizonieri din Alzey care se numesc „anabaptişti". Se
citeşte acolo cele ce urmează : „Voi lume ignorantă, fără învăţăt
u r ă , voi trebuie să strigaţi către Dreptul Judecător cu perseverenţă
şi înfocare şi să cereţi ajutorul divin, înţelepciunea Sa,
harul Său, ca să nu vă mînjiţi mîinile voastre cu sînge nevinovat,
chiar dacă majestatea sa imperială şi toţi principii lumii v
-ar
 porunci să o faceţi. Cu botezul lor aceşti sărmani prizonieri nu
au păcătuit a t î t de grav faţă de Dumnezeu, ca sufletele lor să fie
 osîndite la muncile iadului. Ei nici nu au lucrat în mod atît decriminal împotriva guvernului sau contra speciei umane pentru
a merita moartea. Căci adevăratul sau al doilea botez nu posedă
nici o putere capabilă de a salva un om sau de a
-1 pierde. Noi
trebuie să recunoaştem botezul simplu ca un semn prin care noi
declarăm că sîntem creştini, morţi faţă de lume, duşmani ai diavolului,
nenorociţi, răstigniţi, necăutînd binecuvîntările vremelnice
ci cele veşnice ; luptînd fără încetare împotriva cărnii, păcatului
şi diavolului şi trăind o viaţă creştină. „Printre voi, o
 judecători, sînt puţini care ştiu să se explice asupra adevăratului
î o t e z , dacă aţi fi legaţi şi daţi t o r t u r i i ; oare trebuie ca pentru
acest motiv să se dea morţii ? Nu ! Eu nu spun acest lucr 
u pentru
a apăra al doilea botez, care ar trebui să dispară prin Scriptură şi
nu p r i n mîna călăului . Nu luaţi deci asupra voastră acest drept
scumpi prieteni, care aparţine Majestăţii Sale divine, de teamă,
ca nu cumva mînia lui Dumnezeu să vă lovească
mai aspru decît

 pe Sodomiţi şi pe alţi răufăcători aici jos. Adeseori voi aţi tra
-
155
tat pe hoţi, criminali şi derbedei cu mai multă indulgenţă decît
 pe aceste sărmane creaturi, care nici nu au furat, nici nu au omorît,
nu sînt nici incendiatori sau trădători şi nu au comis nici o
faptă ruşinoasă, deoarece ei se ridică împotriva tuturor acestor 
crime. Din sinceritate şi cu bună intenţie ei au căzut în această
„mică eroare" a botezului a doua oară şi acest lucru în cinstea,
lui Dumnezeu, fără să dăuneze nimănui. Cum puteţi găsi voi în
inimile voastre sau în conştiinţa voastră motive pentru a spune
că ei să fie decapitaţi sau să fie condamnaţi din cauza aceasta
Dacă voi aţi acţiona împotriva lor aşa cum ar trebui să facă nişte
 judecători creştini, dacă voi aţi şti cum să
-
i învăţaţi prin Evanghelie,
nu ar fi nevoie de călău. Prin aceasta adevărul ar învinge
fără îndoială şi închisoarea ar fi o pedeapsă suficientă. Preoţii,
voştri ar trebui să facă acelaşi lucru, să
-
i poarte pe umerii lor şi
-
i aducă înapoi în turma lui Hristos ca pe nişte sărmane oi rătăcite.
Ei ar trebui să
-
i facă să înţeleagă că misiunea lor constăîn
aceea de a le arăta harul şi dragostea frăţească, să
-
i susţină şi
-
i restabilească prin dulcea doctrină evanghelică . Nu vă lăsaţi
induşi în eroare condamnînd la moarte pe aceşti sărmani oameni.
Voi ar trebui să vă îngroziţi la acest gînd, voi ar trebui să transpiraţi
sînge în agonia voastră, căci voi nu ştiţi unde este greşeala.
Voi nu trebuie să vă astupaţi urechea cînd aceşti nenorociţi
văi
spun : „Noi dorim mai bine să fim învăţaţi de Sfînta Scriptură
şi sîntem gata să ascultăm dacă ni se arată o cale mai bună după
Evanghelie". Gîndiţi
-
vă la ruşinea veşnică care rezultă în urma
acţiunii voastre ! Gîndiţi
-
vă la dispreţul şi mînia omului
din popor,
cînd aceşti oameni sînt masacraţi ! Se va spune despre e i : „ce
răbdare, ce dragoste, ce duh de adorare la aceşti oameni evlavioşi
în ceasul morţii ! Nu au luptat ei oare în mod eroic împotriva
 lumii ? Ah, de am putea fi înaintea lui Dumnezeu a
t î t de nevinovaţi
ca şi ei ! Ei nu au fost biruiţi, ei au îndurat j i g n i r i ; aceştiai
sînt martorii sfinţi ai lui Dumnezeu î Dacă voi veţi pronunţa
această judecată crudă, t o a t ă lumea va spune că aţi făcut
-o nu
 pentru a desrădăcina eroarea acestor sărmani anabaptişti, ci
 pentru a distruge prin violenţă Sfînta Evanghelie şi curatul adevăr 
 al lui Dumnezeu".
Efectul acestei pledorii a fost acesta că judecătorii refuzară
de a se mai pronunţa în materie de credinţă.
 Zwingli a efectuat o mare op

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.