joi, 28 ianuarie 2016

TREI ZILE SI TREI NOPTI: Semnul lui Iona, Fragment din Religia tainica a Babilonului

  • Fragment din Religia tainica a Babilonului - (http://www.religiatainica.go.ro/)

    TREI ZILE SI TREI NOPTI

    Semnul lui Iona. A fost Cristos crucificat într-o vineri? În care zi a saptamânii a fost crucificarea?


    CEI MAI MULTI DINTRE noi au presupus ca Isus a murit în „Vinerea Mare" si a înviat dintre cei morti dis-de-dimineata în duminica de „Paste". Deoarece Isus a spus ca va învia „a treia zi", unii considera o parte din ziua de vineri ca fiind o zi, sâmbata ca fiind a doua zi, si o parte din ziua de duminica ca fiind cea de-a treia zi. Se indica faptul ca uneori o expresie ca „a treia zi" poate include doar parti ale zilelor, o parte a unei zile fiind socotita ca o zi întreaga. The Jewish Encyclopedia spune, de exemplu, ca ziua unei înmormântari, chiar daca înmormântarea poate avea loc târziu dupa-amiaza, este socotita a fi prima din cele sapte zile de doliu.1
    Când Isus a spus: „Iata, Eu scot demoni, si fac vindecari astazi, mâine si poimâine" (Lc.l3:32,33), ziua dupa „mâine" ar fi fost cea de-a treia zi, chiar daca ar fi luate în considerare doar parti din zi. Multi cred ca aceasta explica elementul temporal între înmormântarea si învierea lui Cristos.
    Exista însa alti crestini care nu sunt satisfacuti total cu aceasta explicatie. Isus a spus deseori ca va învia „a treia zi" (Mt.l6:21; Mc.10:34), dar El a vorbit de asemenea despre acest interval de timp ca fiind trei zile si trei nopti: „Dupa cum Iona a fost trei zile si trei nopti în pântecele balenei", a zis El, „tot asa va fi Fiul omului trei zile si trei nopti în inima pamântului" (Mt.12:38-40).
    Ca expresia „a treia zi" poate, din punct de vedere scriptural, sa includa trei zile si trei nopti se poate vedea din Geneza 1:4-13: „Dumnezeu a împartit lumina de întuneric. Si Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Si seara si dimineata au fost prima zi... si seara si dimineata au fost ziua a doua... si seara si dimineata (acum trei perioade de zi si noapte) au fost ziua a treia". Acesta constituie un exemplu al modului în care termenul „a treia zi" poate fi calculat si aratat ca include trei zile si nopti.
    Desi am preferat de mult timp punctul de vedere pe care îl vom prezenta aici - care permite trei zile si trei nopti depline - ne grabim sa subliniem ca, în calitatea noastra de crestini, faptul ca noi credem ca Isus a trait, a murit si a înviat iarasi este infinit mai important decât vreo explicatie pe care am putea s-o oferim în ce priveste timpul înmormântarii Sale.
    Întrucât sunt douasprezece ore într-o zi si douasprezece ore într-o noapte (Io.11:9,10), daca luam în considerare „trei zile si trei nopti" pline, aceasta ar fi egal cu 72 de ore. A fost totusi vorba exact de 72 de ore? Isus trebuia sa fie în mormânt timp de „trei zile si trei nopti" si sa învie „dupa trei zile" (Mc.8:31). Nu vedem nici un motiv pentru care sa ne gândim ca au fost mai putin de 72 de ore pline. Pe de alta parte, daca trebuia sa învie dintre cei morti „in trei zile" (Io.2:19), atunci nu puteau fi mai mult de 72 de ore. Pentru a armoniza aceste afirmatii diferite, nu pare a fi irational sa presupunem ca intervalul de timp a fost exact de 72 de ore. La urma urmei, Dumnezeu este un Dumnezeu al exactitatii. El face totul conform programului. Nimic nu I se întâmpla accidental.
    „Când a venit împlinirea vremii" - nu cu un an prea devreme sau cu un an prea târziu - „Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau" (Gal.4:4). Vre-mea pentru ungerea Lui a fost rânduita mai dinainte, si despre ea a vorbit profetul Daniel, asa cum a fost si vremea când va fi El „stârpit" pentru pacatele oamenilor (Dan.9:24-26). Cei care au încercat sa-L omoare înaintea acestui timp au esuat, pentru ca nu I-a sosit „vremea" (Io.7:8). Si nu numai anul si vremea mortii Lui, ci chiar si ora era o parte din planul divin. „Tata", S-a rugat Isus, „a sosit ora..." (Io.17:l).
    Deoarece a existat deci un timp exact pentru nasterea Lui, un timp exact pentru ungerea Lui, un timp exact pentru începerea lucrarii Lui, un timp exact pentru moartea Lui, nu ne este greu sa credem ca a existat si un interval de timp exact între înmormântarea si învierea Sa - exact 72 de ore. Daca acest lucru este corect, atunci învierea a avut loc în acelasi timp al zilei în care a fost si înmormântat - numai ca dupa trei zile. Ce timp din zi a fost acesta?
    Isus a murit la scurt timp dupa „ora a noua" sau ora trei dupa-amiaza (Mt.27:46-50). „Evreii, pentru ca era ziua Pregatirii, ca trupurile sa nu ramâna pe cruce în ziua de sabat - caci sabatul acela era o zi mare -, Pilat a poruncit ca sa li se zdrobeasca picioarele... dar când au venit la Isus... El era deja mort" (Io.19:31-33). În acest timp, când „s-a înserat" (Mc.15:42), era târziu dupa-amiaza. Legea spunea: „Trupul lui sa nu ramâna toata noaptea pe lemn, ci sa-l înmormântezi neaparat în aceeasi zi" (Deut. 21:23). În intervalul ramas înainte de apusul soarelui, în ziua dinaintea marii zile de sabat, Iosif din Arimateea a obtinut permisiunea sa ia trupul. El si cu Nicodim au pregatit trupul pentru înmormântare cu fâsii de pânza de in si mirodenii, punându-l într-un mormânt din apropiere (Io.19:38-42) - toate acestea fiind încheiate înainte de apusul soarelui.
    Daca învierea a avut loc în acelasi timp al zilei ca cel în care Isus a fost înmormântat - numai ca trei zile mai târziu - aceasta ar plasa învierea chiar la apusul soarelui, nu la rasaritul lui. O înviere la rasaritul soarelui ar fi necesitat înca o noapte - trei zile si patru nopti. Nu asa au stat lucrurile, desigur. Cei ce au venit la mormânt în zori, în loc sa fie martorii învierii în acel timp precis, au gasit mormântul gol (Mc.16:2). Relatarea lui Ioan ne spune ca Maria Magdalena a venit la mormânt în dimineata aceea „pe când era înca întuneric", si El nu era acolo (Io.20:l,2).
    Scriitorii evangheliilor relateaza despre mai multe vizite diferite facute de discipoli la mormânt în acea prima zi a saptamânii. De fiecare data, ei au gasit mormântul GOL! Un înger a spus: „El nu este aici: caci a înviat, asa cum a zis" (Mt.28:6). Prima zi a saptamânii a fost ziua în care discipolii au descoperit ca El înviase (Lc.24:l,2, etc.), dar Biblia nu spune de fapt nicaieri ca acesta a fost timpul învierii.
    Singurul verset ce pare sa învete despre o înviere care sa fi avut loc duminica dimineata este Marcu 16:9: „Isus, dupa ce înviase devreme în prima zi a saptamânii, S-a aratat mai întâi Mariei Magdalena... ". Dar acest verset nu spune ca El "învia" sau ca „a înviat" în acel timp. Se spune ca atunci când a venit prima zi a saptamânii, El "înviase" (timpul mai mult ca perfect). Deoarece nu existau semne de punctuatie în manuscrisele grecesti dupa care a fost tradus Noul Testament pe care îl avem noi, expresia „devreme în prima zi a saptamânii" putea la fel de corect - unii cred ca mai corect - sa fie legata de timpul în care Isus S-a aratat Mariei. Prin simplu fapt al plasarii virgulei dupa cuvântul "înviase", acest verset s-ar citi: „Isus, dupa ce înviase, devreme în prima zi a saptamânii S-a aratat mai întâi Mariei Magdalena". Acesta pare sa fie sensul originar, caci versetele care urmeaza arata ca Marcu relata diferitele aratari ale lui Isus, fara sa explice în ce zi a avut loc învierea.
    Când a sosit duminica dimineata, Isus deja înviase, învierea având loc pe la asfintitul soarelui în ziua anterioara. Numarând înapoi trei zile ne-ar aduce la ziua de miercuri. Oare ar face aceasta trei zile si trei nopti? Da. Miercuri noaptea, joi noaptea si vineri noaptea - trei nopti; de asemenea joi, vineri si sâmbata - trei zile. Aceasta ar face un total de exact trei zile si trei nopti sau 72 de ore. O zi dupa miercuri ar fi joi, doua zile dupa miercuri ar fi vineri, si „a treia zi" dupa miercuri ar fi sâmbata.
    Ce avem însa de spus despre cuvintele celor doi discipoli de pe drumul spre Emaus: „Dar noi credeam ca El fusese Cel care va izbavi pe Israel, si pe lânga toate acestea astazi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri" (Lc.24:21)? Pentru ca aceasta s-a întâmplat în prima zi a saptamânii (v.13), si aceasta era „a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri", nu ar indica lucrul acesta ca Isus a murit vineri? Ar fi posibil, daca parti ale unei zile ar fi socotite ca o zi întreaga.
    Pe de alta parte, numarând în celalalt mod, o zi „dupa" vineri ar fi fost sâmbata, a doua zi „dupa" vineri ar fi fost duminica si a treia zi „dupa" vineri ar fi fost luni! Lucrul acesta nu poate sa fie corect, si aceasta metoda de numarare n-ar indica ziua de vineri ca zi a crucificarii.
    Cautând sa ofer o explicatie, supun atentiei ceea ce urmeaza: Ei vorbisera despre „tot ceea ce se întâmplase" (v.14) - mai mult decât despre un singur eveniment. Daca „tot" a inclus arestarea, crucificarea, înmormântarea, punerea pecetii si pazirea mormântului, toate aceste lucruri nu s-au facut pâna joi. Isus, dupa cum am observat, a fost crucificat în ziua „pregatirii" (miercuri). "În ziua urmatoare (joi), care urma dupa ziua Pregatirii, marii preoti si fariseii au venit împreuna la Pilat zicând: Domnule, ne amintim ca înselatorul acela a spus, în timp ce era înca în viata: Dupa trei zile voi învia. Porunceste deci ca mormântul sa fie pazit pâna în a treia zi, ca sa nu vina discipolii Lui noaptea si sa-L fure" (Mt.27:62-66). Din acest motiv, mormântul a fost pecetluit si pazit. „Aceste lucruri" nu „s-au întâmplat" - pâna ce mormântul n-a fost pecetluit si pazit. Acestea s-au întâmplat, asa cum am vazut deja, în ziua de joi a acelei saptamâni, marea zi. Duminica ar fi fost atunci „a treia zi dupa ce s-au întâmplat aceste lucruri", nu însa a treia zi de la crucificare.
    Pentru ca Isus a fost crucificat în ziua dinaintea sabatului, este de în-teles de ce se crede în mod obisnuit ca ziua de vineri este ziua crucifi-carii. Dar sabatul care a urmat dupa moartea Lui nu era sabatul saptamânal. Era un sabat anual - „caci ziua aceea de sabat era o zi mare" (Io.19:14,31). Acest sabat putea sa cada în orice zi a saptamânii si, în anul acela, evident, a cazut în ziua de joi.
    Isus a fost crucificat si înmormântat în ziua Pregatirii (miercuri), urmatoarea zi a fost ziua mare de sabat (joi), apoi vineri, urmata de sabatul saptamânal (sâmbata). Faptul ca au fost doua sabate în saptamâna aceea explica modul cum putea Cristos sa fie crucificat în ziua dinaintea sabatului, cum înviase deja din mormânt când a sosit ziua dupa sabat - si totusi Si-a împlinit semnul Sau de trei zile si trei nopti.
    O comparare atenta a pasajului din Marcu 16:1 cu cel din Luca 23:56 aduce o dovada în plus ca au existat doua sabate în acea saptamâna - cu o zi obisnuita de lucru între cele doua sabate. Marcu 16:1 spune: „Si când a trecut sabatul, Maria Magdalena si Maria, mama lui lacov, si Salome, au cumparat mirodenii ca sa vina si sa-L unga". Acest verset afirma ca dupa sabat au cumparat aceste femei mirodeniile. Totusi, Luca 23:56 afirma ca ele au pregatit mirodeniile, si dupa ce le-au pregatit s-au odihnit în ziua de sabat: „Si ele s-au întors si au pregatit mirodenii si uleiuri mirositoare; si s-au odihnit în ziua de sabat dupa porunca". Unul dintre versete spune ca femeile au cumparat mirodeniile dupa ziua de sabat; celalalt verset spune ca ele au pregatit mirodeniile înaintea zilei de sabat. Deoarece ele nu puteau pregati mirodeniile pâna nu le-au cumparat mai întâi, dovada în favoarea a doua zile de sabat în acea saptamâna pare a fi convingatoare.
    Scriind în revista Eternity, editorul ei, Donald Grey Barnhouse, a spus: „Eu personal am sustinut totdeauna ca au fost doua sabate în ultima saptamâna a Domnului nostru - sabatul de sâmbata si sabatul de Paste, cel din urma fiind joi. Ei s-au grabit sa-I ia jos trupul dupa o crucificare care a avut loc miercuri, si El a stat trei zile si trei nopti (cel putin 72 de ore) în mormânt". El citeaza dovezi din sulurile de la Marea Moarta care ar plasa Ultima Cina în ziua de marti, si citeaza dintr-un ziar romano-catolic publicat în Franta ca „o veche traditie crestina, atestata de Didascalia Apostolorum, ca si de Epiphanius si Victorinus din Pettau (care a murit în anul 304), arata seara de marti ca data a Ultimei Cine si prescrie un post pentru ziua de miercuri în vederea comemorarii arestarii lui Cristos".2
    Desi sustine cu tarie o crucificare care a avut loc în ziua de vineri, The Catholic Encyclopedia spune ca nu toti învatatii au crezut astfel. Epiphanius, Lactantius, Wescott, Cassiodorus si Grigore din Tours sunt mentionati respingând vinerea ca zi a crucificarii.3
    În cartea sa Bible Questions Answered (Raspunsuri la întrebari din Biblie), W. L. Pettingill da aceasta întrebare si raspuns: "În ce zi a saptamânii a fost Domnul nostru crucificat? Noua ni se pare perfect evident ca miercuri a avut loc crucificarea".4
    Dake's Annotated Reference Bible spune într-o nota pe marginea pasajului din Matei 12:40: „Cristos a fost mort timp de trei zile pline si de trei nopti pline. A fost pus în mormânt miercuri chiar înaintea asfintitului si a înviat la sfârsitul zilei de sâmbata la asfintitul soarelui... Nicaieri nu se afirma ca a fost înmormântat vineri la asfintit. Aceasta ar face ca El sa stea în mormânt doar o zi si o noapte, dovedind ca propriile Lui cuvinte sunt neadevarate".5
    Citatele prezentate aici care provin de la diferiti oameni ai lui Dumnezeu sunt semnificative în mod special, deoarece aceasta credinta nu era numai pozitia general acceptata a diverselor organizatii bisericesti la care erau afiliati acestia. În astfel de cazuri, oamenii vorbesc din proprie convingere si nu din interes sau comoditate. Acesta a fost cazul lui R. A. Torrey, cunoscut evanghelist si decan de institut biblic, ale carui cuvinte (scrise în 1907) rezuma bine pozitia pe care am prezentat-o aici:
    „Potrivit traditiei comun acceptate a Bisericii, Isus a fost crucificat vineri... si a înviat dintre cei morti foarte devreme în dimineata duminicii urmatoare. Multi cititori ai Bibliei sunt nedumeriti sa afle cum poate fi înteles intervalul dintre vineri dupa-amiaza târziu si duminica dimineata devreme ca este de trei zile si trei nopti. Pare mai degraba sa fie doua nopti, o zi si o parte foarte mica dintr-o alta zi.
    Solutia pentru aceasta dificultate evidenta, propusa de multi comentatori, este ca „o zi si o noapte" este pur si simplu un alt mod de a spune ,o zi' si ca evreii din antichitate socoteau o fractiune dintr-o zi ca o zi întreaga... Sunt multe persoane pe care aceasta solutie nu le satisface pe deplin, si cel ce scrie aceste cuvinte e liber sa marturiseasca faptul ca nici pe el nu-l satisface deloc. Mie mi se pare a fi un paliativ... Biblia nu spune nicaieri, nici nu implica faptul ca Isus a fost crucificat si a murit vineri. S-a spus ca Isus a fost crucificat în ,ziua dinaintea sabatului'... Ei bine, Biblia nu ne lasa sa speculam privitor la care zi de sabat este vorba în acest caz... nu era ziua dinaintea sabatului saptamânal (adica, vineri), ci era ziua dinaintea sabatului Pastelui, care cadea anul acela în ziua de joi - ceea ce înseamna ca ziua în care a fost crucificat Isus Cristos a fost miercuri. Ioan face limpede ca buna ziua lucrul acesta.
    Isus a fost înmormântat chiar în preajma asfintitului în ziua de miercuri. Dupa saptezeci si doua de ore... El a înviat din mormânt. Când femeile au vizitat mormântul chiar înaintea zorilor dimineata, ele au gasit ca mormântul era deja gol.
    Nu exista absolut nimic în favoarea crucificarii în ziua de vineri, ci totul din Scriptura se armonizeaza perfect cu crucificarea de miercuri. Este remarcabil sa vedem cât de multe pasaje profetice si prefigurative din Vechiul Testament sunt împlinite, si câte discrepante aparente din relatarile evangheliilor sunt rezolvate atunci când ajungem sa întelegem ca Isus a murit miercuri, si nu vineri".6

Fragmentul se gaseste pe:
http://sperantatm.adventist.ro/download_data/carti/REW_Religia_Tainica_a_Babilonului.pdf
https://deschideochiicrestine.wordpress.com/2012/05/15/trei-zile-si-trei-nopti/
https://groups.yahoo.com/neo/groups/paginacrestina/conversations/messages/1334

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.