joi, 12 iulie 2018

De ce nu-l lăsaţi pe Dumnezeu să fie Dumnezeu, adică Atotputernic?

Cartea Profetului Iona menţionează că profetul Iona a fost înghiţit de un peşte mare, în pântecele căruia a supravieţuit trei zile şi trei nopţi.

Cornilescu: Iona 1:17. Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.

Traducerea literală a lui Young: Şi Iehova a rânduit un peşte mare să-l înghită pe Iona, iar Iona stătu în măruntaiele peştelui trei zile şi trei nopţi.

Există în lume o mare doză de necredinţă în posibilitatea ca un om să reziste atât într-un peşte, chiar dacă era descris în Biblie, ca fiind un peşte mare, iar unii ce resping miracolul sunt chiar preoţi sau predicatori creştini. Când nu crezi în Dumnezeu aşa cum cere El, ca fiind Atotputernic, nu îţi mai vine să crezi în nimic. Ei afirmă că relatarea din cartea lui Iona este o sacralizare a elementelor unui mesaj divin, mesajul este divin, dar personajele ar fi inventate; Iona, corabia, corabierii şi peştele fiind figuri imaginare, prin care autorul prezintă mesajul divin al pocăinţei. Nu este de mirare de ce auditoriul unei asemenea explicaţii pleacă şi bisericile acestor prelaţi cuvioşi râmân goale: nimeni nu pare a fi înduplecat la credinţă şi pocăinţă cu "o minciună sfântă". Alţii, ca relatarea să fie mai credibilă, bagă în text ceea ce textul nu spune: Cică Iona a murit în pântecele pestelui şi a înviat tocmai atunci când peştele l-a scuipat afară pe ţărmul mării. Aşa ceva în Biblie nu scrie.

Să vedem ce şanse de supravieţuire ar fi avut Iona în stomacul unui peşte mare? 

Ca să poţi supravieţui atât de mult în pântecele unui peşte, acesta trebuie să fie din familia balenelor.

Balena albastră poate atinge o lungime de 30 m și cu o masă corporală de peste 170 tone; este cel mai mare animal cunoscut că ar fi existat vreodată. Până la începutul secolului al XX-lea balenele albastre erau abundente în aproape toate oceanele de pe Pământ. Vânătorii de balene le-au vânat timp de peste o sută de ani până au ajuns aproape de dispariție, și au fost protejate de comunitatea internațională în 1966.

Pliniu Cel Bătrân, din secolul I AD relatează despre balene lângă coasta de vest a Spaniei. Ambele relatări au fost privite cu scepticism, până ce arheologii au găsit oase de balene într-un port situat în strâmtoarea Gibraltar. Strâmtoarea Gibraltar este o strâmtoare care leagă Oceanul Atlantic de Marea Mediterană și separă Spania de Maroc.

Oamenii de știință au pus la îndoială credibilitatea relatării de acum 2.000 de ani a lui Pliniu cel Bătrân despre orcele care vânează pui de balenă lângă strâmtoarea Gibraltar, deoarece între timp aceste balene au dispărut din acea zonă. Dovezile arheologice însă arată că Pliniu avea dreptate. Cercetătorii au descoperit oase de balenă din balena dreaptă din Atlanticul de Nord (Eubalaena glacialis) și balena cenușie din Atlantic (Eschrichtius robustus) în ruinele unei vechi instalații romane de procesare a peștilor situată de-a lungul strâmtorii Gibraltar. Balena dreaptă poate atinge 19 metrii.

În primul secol AD, Pliniu cel Bătrân a scris despre orcele (numite și balene ucigașe, deși fac parte din familia delfinilor) care atacă balenele și puii lor în Golful Cádiz, lângă strâmtoarea Gibraltar - punctul de intrare din Atlantic Oceanul în Marea Mediterană care se află între Africa și Europa. Potrivit lui Callum Roberts în „The Unnatural History of the Sea” (Island Press, 2008), Pliniu a descris modul în care balenele „în timpul perioadelor de vară se ascund într-o anumită adâncime liniștită și spațioasă și se bucură minunat de reproducere acolo”. Pliniu a continuat cu o descriere a luptelor brutale la care a asistat în timp ce balenele ucigașe au atacat balenele mamă și puii lor. Dar acest lucru nu avea sens pentru cercetătorii care acum nu găseau nici un exemplar în această zonă. Există foarte puține specii de balene care vizitează Marea Mediterană, așa cum este subliniat într-un raport din 2016 publicat în revista Advances in Marine Biology, și niciuna dintre aceste specii nu este cunoscută pentru a folosi zona ca teren de fătare. Acest fapt i-a determinat pe oamenii de știință să se întrebe dacă relatarea lui Pliniu era exactă sau dacă poate confunda delfinii cu balenele. Dar descoperirile arheologice dovedesc că Pliniu ştia ce spune. Chiar şi în timpurile de astăzi unele dintre balene se aventurează până la ţărmul Israelului.

Balena gri, despre care s-a crezut că a dispărut din Oceanul Atlantic de 200 de ani, a fost zărită lângă coasta Israelului. Pe data de 8 mai, 2010 balena a fost văzută în zona de coastă lângă Herzliya, în Tel Aviv, Israel, de către membrii unui club local de yacht ce călătoreau cu 2 ambarcaţiuni. După ce oamenii de pe un yacht au zărit balena, un alt doilea yacht cu cercetători ai Centrului Marinei Israeliene penru Cercetare şi Ajutor a Mamiferelor (CMICAM) a zărit-o de asemenea.


Relatări asemănătoare cu cea din cartea lui Iona

 
Romancierul francez Jules Verne menţiona o ştire într-una din cărţile sale, despre un "Iona modern".  Deşi unii spun că ştirea este o speculaţie, nu toţi o contestă şi probabilitatea există.
Iată de ce: Un bărbat pe nume Rainer Schimpf, în vârstă de 51 era să fie înghiţit de o balenă, după ce a ajuns în gura acesteia. Evenimentul este filmat şi ştirea a apărut ca o certitudine în ziarul Telegraph şi pe multe canale media.

Caută ştirea şi vizionează clipul pe Youtube: Publicat pe 10 martie 2019 14:53 EDT

James Bartley (1870–1909)

A fost numit Iona al timpurilor moderne. În februarie 1891, James Bartley, un vânător de balene, a împluntat harponul într-o balenă lânngă Insulele Falkland, şi în timp ce cade în apă, a dispărut, iar tovarășii săi au crezut că probabil a dispărut în apă.


Două zile mai târziu, au găsit o balenă moartă și au observat că se mișcă ceva în burta ei. I-au tăiat stomacul și l-au găsit pe inconștientul Bartley.

După căderea în apă, el a fost înghițit de balenă, şi din cauza cantității suficiente de aer din stomacul balenei, el era încă în viață. După ce l-au spălat bine cu apă de mare, l-au recuperat, iar după aceea lui Bartley i-a fost un pic rău pentru o vreme, dar s-a ridicat și a lucrat. Pe cap și pe mâini, pielea a fost albită odată pentru totdeauna și a fost încrețită de acizii din stomacul balenei. Cu timpul a orbit şi după câţiva ani a murit.

Raportul spune: „În timpul călătoriei sale în stomacul balenei, pielea lui Bartley, care a fost expusă acțiunii sucului gastric, a suferit o schimbare uimitoare. Fața, gâtul și mâinile i s-au decolorat până au ajuns de o albeață morbidă și au luat aspectul de pergament. Bartley afirmă că probabil ar fi putut trăi în adăpostul său carnal până când ar fi murit de foame, căci și-a pierdut simțurile datorită fricii și nu din cauza lipsei de aer.”
Surse

1892, ziarul englez Great Yarmouth Mercury

Sir Francis Fox în cartea sa, Sixty-three Years of Engineering, Scientific and Social Work, 1924

Reader's Digest: Colecția de povestiri misterioase, 2007. Reader's Digest Publishing Ltd.

Sunday Mail (ziar din UK), May 12, 1985.

 

Un alt caz asemănător este cel prezentat de Dr. Harry Rimmer, DD, Sc.D.. El afirmă că un marinar - pe care l-a întâlnit personal - a căzut peste bord, a fost înghiţit de o balenă-rechin şi a fost salvat după 48 de ore. Când balena a fost deschisă, bărbatul a fost găsit inconștient, dar în viață.

Sursa

Harry Rimmer, The Harmony of Science and Scripture, Eerdman’s, Grand Rapids (Michigan), 1952, pp. 188–189.

Ce șanse sunt ca un om înghițit de viu să supraviețuiască în interiorul unei balene sau al unui alt peşte mare?

1. Gura şi canalul de înghiţire (esofagul) a unor animale se poate dilata foarte mult. Balenele se pot include în aceasta categorie. Este un fapt demonstrat stiinţific.

2. Există balene, ca de exemplu, cașalotul, care are esofagul destul de mare ca să înghită un om şi fără dilatarea esofagului. Hainele pot servi ca protecţie împotriva sfârtecării dinţilor şi a sucului gastric din stomac, iar în unele cazuri nici nu trebuie, deoarece unele animale nu strivesc sau sfârtecă prada, ci o înghit. Balenele pot fi incluse aici.

3. Cum a putut scăpa Iona de sucul gastric ucigător?

Cu siguranţă că Iona n-a fost înghiţit gol, ci cu hainele pe el. Dacă peste haine avea şi o mantie lungă până la tălpi, cu glugă, făcută din păr de cămilă (Marcu 1:6) care se purta în călătorii mai lungi, ca pelerină sau învelitoare pe timp de noapte şi ziua împotriva soarelui, atunci ar fi avut o protecţie bună. În plus, Biblia arată că profetul Iona a mai avut ceva, o protecţie deosebită împotriva sucului gastric, iarba mării, încolăcită în jurul său:

Ioan 2:5 Apele m-au învăluit pe de-a întregul, adâncul m-a împresurat, iarba mării s-a încolăcit în jurul capului meu;

După înghiţire, Iona a ajuns astfel "bandajat" împotriva sucului gastric în una dintre cele patru camere din stomac, fiecare de mărimea unei vaci. În timpul când balena iese la suprafaţa apei, aici în aceste camere pătrunde suficient aer, care ar fi permis supravieţuirea. În plus, dacă ulterior rugăciunii Iona a intrat în comă - ceea ce este foarte probabil, cantitatea de oxigen inhalată era şi mai mică, deoarece activitatea organismului se reduce.

Acest lucru este adevărat şi s-a demonstrat în alte cazuri. Iona nu este singurul caz cu final fericit, când a putut trăi cu foarte puţin oxigen, chiar dacă celelalte două ar fi neadevărate. Iată un exemplu: Angel Hays, un francez pasionat de motociclete care, în 1937, la vârsta de 19 ani, a suferit un accident rutier şi a fost declarat mort din cauza rănilor grave suferite la cap, având fața foarte desfigurată.

Fiind îngropat, firma la care s-a făcut poliţa de asigurare, a dorit să se convingă de accident, aşa că au solicitat o deshumare, după două zile. Atunci s-a descoperit că trupul era cald încă și avea un puls vag. A fost reanimat și și-a revenit complet. El s-a născut pe la 1918 şi a decedat la 12 ianuarie 2008, Saint-Quentin-de-Chalais, Franța.

Angel a devenit o celebritate și inventator francez. Păţania lui l-a determinat să dezvolte un sicriu care să poată susține viața umană, pe care l-a demonstrat la un târg din Saint-Aulaye, Franța, în 1974, supraviețuind 30 de ore îngropat sub pământ, iar în 1984 a supraviețuit două zile îngropat la un festival în Aubigny, Franța. Invenția sa a dus la mai multe apariții la televizor.

Așadar, răspunsul la întrebarea „Ar putea un om să supraviețuiască în interiorul unei balene sau al unui pește gigant?” este „DA, cu siguranţă!”. Mai ales dacă are şi protecţia lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu este Atotputernic. De aceea lăsaţi-l pe Dumnezeu să fie Dumnezeu: adică Atotputernic!

https://facerealumii.ro/balena-albastra/


miercuri, 20 iunie 2018

Aparenţele înşală! Istoria unui rege credul sau de ce să nu mergi la cei ce cheamă morţii

Cum a fost dus de nas regele Saul de femeia din En-Dor?

Motto:
“Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor...” Leviticul 19:31
Această scriere are menirea de a arăta, de ce era dată o astfel de poruncă

1Samuel 28:8 Versiunea Septuaginta “Şi Saul s-a acoperit cu totul, şi-a luat alte haine şi a plecat împreună cu doi bărbaţi; şi au ajuns la femeie noaptea şi i-a zis: ,,Ghiceşte-mi din pântec şi adu-mi-l pe cel pe care ţi-l voi spune eu!”

Prefaţă

Cei care citesc Biblia, cunosc relatarea din 1Samuel 28. Aici este relatat cum regele Saul, fiind atacat de filisteeni şi neprimind sfat de la Dumnezeu ce să facă, se duce la o femeie din En-Dor, care chipurile ştia chema morţii, pentru ca prin ea să vorbească cu profetul Samuel, care murise.

Însă un înger sfânt al lui Dumnezeu susţine că toţi morţii dorm în tărâna pământului, atât cei buni cât şi cei răi:
“Multitudinea celor ce dorm în ţărâna pământului se va trezi: unii pentru viaţă veşnică, şi alţii pentru ruşine şi dispret veşnic.” Daniel 12:2
Acelaşi adevăr îl susţine şi Domnul nostru Isus Christos:
"Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui
şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată." Ioan 5:28,29

Având în vedere acest adevăr în faţa noastră, se nasc nişte întrebări importante:
1. Dacă toţi morţii dorm în ţărâna pământului până la înviere, fie buni, fie răi, cum a putut o femeie păcătoasă din En-Dor să-l aducă pe profetul Samuel înapoi din morţi pentru a vorbi cu regele Saul (1 Samuel 28:11)? Ridicarea unui mort care doarme în ţărână la taifas cu cei vii, ar echivala cu învierea. Nicăieri nu scrie în Biblie că Satan sau cei răi ar avea această putere. Numai Dumnezeu poate învia morţii şi cei care primesc autoritatea aceasta din partea lui. De ce i-ar fi dat Dumnezeu această autoritate acestei femei păcătoase din En-Dor?

2. Cine era cel cu care a vorbit Saul? Era într-adevăr profetul Samuel? Relatarea nu spune că Saul l-ar fi văzut pe profetul Samuel ridicându-se şi apărându-i în faţă. Această femeie păcătoasă a susţinut că l-a ridicat, l-a văzut şi i l-a descris cum arată. De aici “a înţeles” Saul că cel descris era profetul Samuel (1Samuel 28:14). Dar oare a înţeles el bine cum stau lucrurile sau s-a pripit în înţelegerea sa şi de fapt a tras o concluzie greşită?

3. De ce ar fi un păcat să poţi vorbi cu un mort, mai ales dacă cel mort a fost un om bun, ca profetul Samuel? Şi de ce nu au dreptul credincioşii să ridice pe cei morţi la discuţii? Pentru că porunca clară a lui Dumnezeu pe parcursul întregii perioade a Vechiului Testament a fost ca cei ce chipurile ridică şi cheamă morţii să fie alungaţi din Israel sau să fie omorâţi (Deuteronom 18:10-15, 1 Samuel 28:3). Însăşi vrăjitoarea cunoştea această interdicţie şi s-a temut de consecinţele a ceea ce va face (1 Samuel 28:9). Ar ucide Dumnezeu pe cineva care într-adevăr ar avea putere să facă binele sculând morţii? Nu, fiindcă vedem că el nu a pedepsit pe nimeni care a înviat morţi. Însă dacă morţii nu pot fi sculaţi de cei ce pretind că o pot face şi totul este o mare înşelătorie, ar merita cei ce fac această şarlatanie să fie pedepsiţi cu moartea? După logica lui Dumnezeu, da. S-a asigurat regele Saul că femeia nu este o şarlatană? Nu. Putea fi această femeie păcătoasă o şarlatană, care să nu fi ştiut să cheme morţii, însă să mintă că poate? Da.

Oricum am privi lucrurile, marea întrebare este, de ce şi-ar schimba Dumnezeu într-un mod radical opţiunea? În prima fază Dumnezeu nu îi răspunde lui Saul, indiferent la ce metodă sfântă a apelat, arătând prin asta dezaprobarea sa faţă de acest individ. Saul avea deja un duh necurat care îl poseda şi îl instiga la ucideri (a ucis fără motiv pe gabaoniţi şi a dorit să îl ucidă pe David, rege uns ca înlocuitor al său). În a doua fază Dumnezeu i-ar răspunde acestui ucigas, printr-o sursă pe care chiar el o condamnă? Făcând aşa nu ar fi deschis un precedent de urmat şi pentru alţii, URMÂND (pe de o parte) SĂ SUBMINEZE propria sa lege care interzicea contactul cu cei ce pretindeau că chemau morţii, (pe de altă parte) ÎNTĂRIND ideea păgâna (dar falsă) că aceştia pot chema la taifas pe cei morţi (deşi nu pot)?"

Câteva consideraţii asupra cărţii 1Samuel şi a expresiilor din carte
Această carte este numită 1Împăraţi (sau 1Regi) în traducerea antică Septuaginta, ceea ce arată că probabil acesta a fost numele cărţii la început, numele acesta fiind schimbat ulterior.

Este foarte interesant cum redă Textul Masoretic (ebraic) cuvântul “medium” în limba ebraică la 1Samuel 28:7:
"Atunci Saul a zis slujitorilor lui: "Căutaţi-mi o femeie posedată în pântec, ca să mă duc s-o întreb." Slujitorii lui i-au zis: "Iată că în En-Dor este o femeie posedată în pântec."
În limba ebraică avem expresia "baalat owb" care este destul de greu de redat (baalat = stâpână, owb = burduf din pântec de animal). Nu este de mirare de ce versiunea antică în limba greacă Septuaginta redă cu “grăitoare din pântec” (engastrímythos). Tot pe aproape redă şi versiunea latină Vulgata, redând “pythona” după grecescul “pythia”, pythia fiind o femeie-profetesă de la oracolele zeilor păgâni. Expresia “care să cheme morţii” sau “care are duh” nu există în textul ebraic. Expresia ebraică este o descriere mai la obiect a acestei practici, “baalat” însemnând “stăpână” iar “obw” însemnând “burduf din stomac de animal”. Prin urmare fraza originală descrie o femeie ce stăpâneşte arta vorbitului din stomac. Această artă consta în vorbirea auzibilă fără a mişca buzele. Cei care pretindeau că au putere de a chema morţii la o discutie cu cei interesaţi (evident contra unui cost), foloseau această practică pentru a crea iluzia că mortul chemat vorbeşte şi nu cel ce a chemat mortul. Era o înşelătorie.
Există un mare avantaj în a studia textele antice. Cadrul textual lămureşte multe. Pot să spun că pe mine Septuaginta m-a făcut să îmi schimb radical poziţia, când am dat de expresia “grăitoare din pântec”. Expresia aceasta m-a făcut să caut alte surse, citisem mai înainte o nuvelă de la Ion Agârbiceanu despre un prăvilar, ce poseda arta înşelării, am mai căutat pe internet şi am dat de articolul excelent al lui Ion Cristoiu: Pythia, o afacere (revista Historia). Aceste scrieri descriu cu lux de amănunte toate maşinaţiunile ce stau în spatele acestei afaceri.

luni, 28 mai 2018

Reblogged: Ororile de la o înmormântare păgână, consemnate în "Iliada" lui Homer

Tot ce s-a petrecut acolo - descris cu lux de amânunte de Homer, întăreşte încă odată avertizarea despre câte roade rele produce o minciună, în cazul de faţă doctrina despre nemurirea înnăscută a sufletului.
Orice învăţătură are roade şi se poate cunoaşte dacă este o învăţătură bună sau rea, tocmai după roadele pe care le produce.
 
16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17. Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
18. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.
19. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.
20. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte.
Asa ca, dupa roadele lor ii veti cunoaste.  (versete din Matei capitolul 7
)

Ororile de la o înmormântare păgână (filă de istorie din epopeea "Iliada" scrisă de Homer)

Biblia consemnează că cei credincioşi puneau morţii în mormânt. Însă oamenii care s-au înstrăinat de adevăratul Dumnezeu, aşanumiţii păgâni, aveau obiceiuri stranii în ce priveşte pe cei morţi. Unii - cum ar fi şciţii - chiar îi mâncau, după cum citim în scrierea "Istorii" a "părintelui disciplinei istoriei" Herodot. Alţii îi incinerau, cum citim în epopeea "Iliada", de Homer. Aceste incinerări erau însoţite uneori de sacrificii umane şi de animale.
De ce ardeau păgânii morţii? Aceştia îşi ardeau morţii deoarece credeau că sufletul este încătuşat în trup, iar pentru a-l elibera, trebuia ca trupul să fie ars.
Diavolul a minţit prima pereche de oameni, cu afirmaţia bombastică: "Hotărât că nu veţi muri!". Dar ei au murit. Şi au pierit în marele potop toţi urmaşii lor care au trăit în nelegiuire umplând lumea de atunci cu violenţă. Însa nu a pierit minciuna, deoarece Satan Diavolul a rămas acelaşi, după cum spune şi proverbul înţelept: Lupul îşi schimbă părul dar năravul ba! Satan şi-a schimbat doar părul, adică a schimbat doar exteriorul acelei minciuni spuse atunci, spunând acelaşi lucru în continuare sub o altă formă: nemurirea sufletului. El nu mai putea înşela lumea atât de făţis, fiindcă toţi ştiau că mor, de aceea îi trebuia un alibi, un pretext mai bun. Astfel a luat fiinţă învăţătura că omul moare doar cu corpul, însă sufletul lui este nemuritor şi prin acest suflet omul mort trăieşte de fapt în continuare. El a inspirat pe păgâni să ardă morţii, ca sufletul lor să poată fi eliberat cât mai repede din trupul carnal. Această practică s-a răspândit mai ales la popoarele indo-ariano-europene care îşi ardeau morţii. Ritualurile ce însoţeau arderea morţilor erau variate, complexe, costisitoare şi însoţite de ucideri înfiorătoare ca jertfe şi magie, precum chemarea sufletelor celor morţi.
În epopeea Iliada scrisă de Homer, este prezentat ceremonialul arderii lui Patroclu, prietenul lui Ahile. Camarazii lui în care de luptă dau de trei ori ocolul cadavrului, iar Ahile punându-şi mâinile pe pieptul mortului strigă: 
"Şi în al morţii lăcas mi te bucură, scumpe Patroclu, iată, aduc la împlinire ce jurasem să fac. Hector zace ucis şi-l dau pradă câinilor, iar pe mormântul tău vor cădea, tăiate de mine, capetele a doisprezece tineri ilieni de viţă.
Apoi Achile îşi scoate armele şi găteşte praznicul de doliu. Sunt jerfite o mulţime de animale, de diferite soiuri, sângele curgând în pâraie în jurul mortului, ca ofrandă de jertfă pentru lumea de dincolo. În cealaltă zi, camarazii mortului presară pe el smocuri din părul lor, Achile îşi taie pletele şi le pune în mâna lui Patroclu. Este ridicat rugul, se jertfesc din nou animale, cadavrul este înfăşurat în grăsimea lor, împrejur sunt puse cărnuri şi ulcioare cu miere şi ulei. În cele din urmă sunt înjunghiaţi patru cai, doi câini ai stăpânului decedat şi cei doisprezece tineri, apoi totul este mistuit de foc. Ahile toată noaptea toarna vin negru pe pământ şi cheamă sufletul mortului. În zori focul este stins şi rămăşiţele nemistuite ale mortului sunt puse într-o ulcică de aur, între două straturi de grăsime şi peste ele se face un tumul de pământ, în formă de movilă. 
Este îngrozitor şi un mare păcat, dacă ne gândim la cei doisprezece tineri ucişi cu bestialitate.

Câtă bătaie de cap obositoare, magii, sacrificii sadice şi ceremonii costisitoare a dat Satan paganilor înstrăinaţi de adevăratul Dumnezeu... Să-i mulţumim lui D-zeu, că prin prorocii săi sfinţi şi prin Fiul său ceresc, a adus lumina sfinţeniei Sale în această chestiune. Din păcate mulţi creştini veniţi dintre păgâni şi-au păstrat o parte din vechile practici şi credinţe cu privire la cei morţi încercând să le "încreştineze", lucru imposibil, fiind ca şi otrava pusă în apă. Dacă oamenii morţi, prin sufletele lor aşazise nemuritoare ar fi în lumea cerească, cea spirituală, sfinţii proroci din Vechiul Testament n-ar spune contrariul, că cei morţi nu ştiu nimic şi Fiul ceresc al lui D-zeu nu ar fi spus aşa: "Nimeni nu s-a suit în cer" (Ioan 3:13) şi "Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul lui şi vor ieşi din ele" (Ioan 5:28,29), ci ar fi spus altfel: "Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din cer vor auzi glasul lui şi vor coborî jos".


joi, 10 mai 2018

Eşti grâu sau neghină?

Domnul Isus ne-a avertizat prin pilda neghinei că Diavolul va face o lucrare de rătăcire, care va fi distrusă numai la venirea sa:
 Matei 13:24. Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: "Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui.
25. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat.
26. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.
27. Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: "Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, dar, neghină?"
28. El le-a răspuns: "Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta." Şi robii i-au zis: "Vrei, dar, să mergem s-o smulgem?"
29. "Nu", le-a zis el, "ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea.
30. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: "Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu." 
Această stare de lucruri a început încă pe timpul apostolilor şi s-a accentuat după moartea lor, neghina crescând şi dezvoltându-se alături de grâu de-a lungul secolelor, fără întrerupere, iar în curând urmează secerişul şi despărţirea grâului de neghină. Deoarece suntem în timpul de înaintea revenirii Domnului Isus, trebuie să fim foarte atenţi şi să ne întrebăm: suntem grâu sau neghină?

Cum putem deosebi ce suntem?
Suntem grâu, dacă:
1. urâm minciuna
"Caci gura mea vesteste adevarul, si buzele mele urasc minciuna!2 (Proverbe 8:7)
2. nu schimbăm adevărul lui Dumnezeu
"caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului, care este binecuvantat in veci! Amin." (Romani 1:25)
3. cunoaştem adevărul
"V-am scris nu ca n-ati cunoaste adevarul, ci pentru ca il cunoasteti si stiti ca nicio minciuna nu vine din adevar." (1Ioan 2:21)
4. ne ferim de toate urâciunile
"Dupa ce vei intra in tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau, sa nu te inveti sa faci dupa uraciunile neamurilor acelora." (Deuteronom 18:9)
"Au fost chiar si sodomiti in tara. Au facut de toate uraciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel." (1Regi 14:24)
"Toate capeteniile preotilor si poporul au inmultit si ei faradelegile, dupa toate uraciunile neamurilor; si au pangarit Casa Domnului, pe care o sfintise El in Ierusalim." (2Cronici 36:14)  
 
 Boabe de grau Fotografii de stoc, Imagini de stoc si Vectori ...



miercuri, 14 martie 2018

Este oare biblică ideea nemuririi sufletului?

Din păcate, există în Bibliile noastre moderne, pe care le citim la ora actuală, anumite imixtiuni ale copiştilor care au copiat manuscrisele biblice, ca de exemplu, pentru a sprijini ideea nemuririi sufletului
Conform DEX
IMIXTIÚNE, imixtiuni, s. f. Amestec nemotivat și nedorit în treburile altuia. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. immixtion, lat. immixtio, -onis.

La Matei 10:28 s-a introdus fraza "şi nu pot ucide sufletul"
La Luca 23:43 virgula trebuie pusă corect: Adevărat îţi spun ţie astăzi, vei fi cu mine în paradis"
Luca 16:19-31 ridică mari semne de întrebare, care contrazic Biblia, de exemplu Daniel 12:2 
Daniel 12:2
Mulţimea celor ce dorm în ţărâna pământului se va scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică. (Traducerea Literală a lui Young)
Domnul Isus nu avea cum să contrazică un înger sfânt.
Biblia nu susţine pretenţia femeii din En-Dor (1Samuel 28:11) 
 
Dacă vreţi să credeţi prostiile unor copişti, n-aveţi decât!


luni, 26 februarie 2018

Adventistul Pavel Dărvăşan versus baptistul Andrei Croitoru 1-0

Afirmaţia lui Pavel Dărvăşan cum că Billy Graham nu este încă în cer, a stârnit multă controversă. Distinsul predicator Billy Graham n-a mers în cer la moartea sa spune adventistul Pavel Dărvăşan, dar Andrei Croitoru susţine că s-a dus să trăiască în cer, după ce a trăit frumos aici pe pământ, foarte econom şi bun gospodar, lăsând în urmă o avere de 25 milioane de dolari.
Îi dau dreptate lui Pavel Dărvăşan.
Nimeni nu este în cer până la înviere. Această poziţie nu este un monopol al bisericii adventiste. De fapt adventiştii au preluat această doctrină de la nişte baptişti (a se vedea cartea lui DM canright: Viaţa lui Ellen White), iar baptiştii de la anabaptişti. În analele istoriei bisericeşti scrie că Jean Calvin (origiar din Franţa, stabilit la Geneva, Elveţia) îi ura pe anabaptiştii din zona sa din două motive: pentru că rebotezau pe cei care aveau botezul din pruncie şi pentru că respingeau ideea nemuririi sufletului, crezând că sufletul doarme, până la înviere. Din păcate, până la urmă şi anabaptiştii au fost biruiţi de teologia sufletului nemuritor, dar la început nu erau aşa, cel puţin cei din zona unde activa Calvin. Priviţi acest imn anabaptist, scris de un lider anabaptist cu foarte puţin timp înainte de moartea sa. Aici scrie că îşi lasă sufletul dormind în mâna mare a lui Dumnezeu, până la venirea împărăţiei sale. The Last hymn of the anabaptist preacher Georg „Blaurock”, 1529

(He also advocating soul sleeping until God’s Kingdom:
My soul I leave in God’s great Hand,
Until Your Kingdom, sleeping. (167, 8))

God will be judge in righteousness
With no one Him gainsaying;
His will, not ours, will be the test,
His sentence just pronouncing.

His Word does prove the hearts of men,
All seekers true converting;
Believe that Word and be baptized,
Obey your daily reading.

He marks you out from all mankind,
From Sin’s grim power releases;
And for the wayward, godless, blind,
Their sad affliction ceases.

And so, Zion, God’s people called,
Show all you have been given;
You will obtain a glorious crown,
With all your sins forgiven.

The Last great Day comes hastening on,
It warns us to be watching;
So help us, Lord, to bear the cross,
Your holy Purpose matching.

O Lord, direct us by Your grace;
And on Your love depending,
May Providence our lives control
Your Mighty Hand defending.

And as I now must part from friends,
From brothers, sisters weeping;
My soul I leave in God’s great Hand,
Until Your Kingdom, sleeping. (167, 8)

Și cum trebuie să mă despart de prieteni,
De frați, surori plângând;
Sufletul meu în las mâna cea mare a lui Dumnezeu,
Până la Împărăția Ta, dormind
 
Mai jos puteţi citi cartea scrisă de un fost adventist, DM Canright
Viaţa lui Ellen White
 


duminică, 18 februarie 2018

Murim sau nu murim cu adevărat? Ce a spus Dumnezeu şi ce a spus Satan?

Genesa (Facerea) 3

1. Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Yehowah Dumnezeu. El a zis femeii: "Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: "Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină"?"
2. Femeia a răspuns şarpelui: "Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
3. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: "Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi."
4. Atunci şarpele a zis femeii: "Hotărât, că nu veţi muri,
5. dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul."

- Mulţi oameni nu înţeleg ce este moartea, de aceea controversa lansată de Diavol în minunata grădină a Edenului (Plăcerii), nu s-a stins, ci contiună şi azi. Unii consideră moartea ca pe o usă spre o altă viaţă şi nu ca pe o uşă care închide viaţa, învierea fiind de fapt în opinia mea acea uşă care deschide din nou dreptul la viaţă. Dar oare care opinie este adevărată?

De aceea, pe mulţi oameni îi pasionează să ştie, dacă există viaţă după ce mor - în sensul că oare poţi trăi şi fără înviere, după ce mori...?

Unii sunt ferm convinşi că nu există viaţă fără înviere (în sens total, nici pentru trup, nici pentru suflet), alţii cred că există viaţă doar pentru suflet şi astfel pentru ei învierea trupului nici nu mai este necesară, iar alţii cred că se pot duce în cer şi fără înviere şi cred că învierea este doar întregirea fiinţei care s-a dus în cer, cu trupul care a rămas pe pământ... Alţii nu ştiu ce să creadă şi sunt frământaţi în această privinţă, pe cine să creadă, ce părere să preia, căci fiecare parte vine cu explicaţii. 

Ce este de făcut atunci când sunt mai multe păreri din care trebuie să alegi şi nu eşti sigur pe care să o crezi?

Vedem un bun exemplu la Iov.

Şi el a fost frâmântat de ce un om drept trebuie să sufere pe nedrept şi nu găsea o explicaţie plauzibilă lui. În cele din urmă îşi recunoaşte neputinţa şi admite că trebuie să se căiască de nişte afirmaţii făcute (Iov 42:6) şi îl roagă pe Dumnezeu să îl înveţe:

Iov 42

1. Iov a răspuns lui Yehowah şi a zis:
2. "Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale." -
3. "Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?" - "Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep." -
4. "Ascultă-Mă şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa." -
5. "Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă."