Se afișează postările cu eticheta Alege viata Moartea nu este o usa spre alta viata Nemurirea sufletului este o falsitate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Alege viata Moartea nu este o usa spre alta viata Nemurirea sufletului este o falsitate. Afișați toate postările

marți, 27 noiembrie 2012

O întrebare pentru cei în pragul sinuciderii (în special ptr. cei care pregătesc atentate sinucigaţe): Există viaţă după moarte?

Intr-o zi am vazut o dubita avand inscriptionata pe usile din spate urmatoarea intrebare si un raspuns:
"Exista viata dupa moarte? Intra si ai sa vezi."
Evident, era vorba de o avertizare, altfel spusa, "Fi atent, daca faci accident intrand in mine, s-ar putea sa mori. Si stii daca acolo este viata sau nu?". 
Din nefericire, multi cred ca exista viata constienta dupa moarte, moartea intelegand-o ca o simpla usa pe care se trece in lumea de dincolo de usa. Unii chiar se sinucid, pentru a ajunge cat mai repede acolo.
Pentru cei care doresc să se sinucidă, crezând că vor trăi mai bine "dincolo", sau ca vor fi recompensati ptr. actul lor de bravura facut in numele religiei lor, le recomand sa citeasca mai intai ce spune Biblia despre moarte si viata.

Sinuciderea face ravagii:
Aproximativ 1 milion (!!!) de oameni se sinucid anual. Aşa reiese din sursele Organizaţiei Mondiale A Sănătăţii (WHO 2009 ) Aşadar, mai mulţi oameni mor din propria mână, decât din războaie şi revolte. Statistic în fiecare 40 de secunde se sinucide o persoană. Şi mulţi o fac deoarece sunt învăţaţi că există viaţă conştientă după moarte. 
Uneori oamenii se sinucid in grup, ca in cazul sectelor: adeptii lui Jim Jones în America De Sud, adeptii Templul Soarelui în Europa, adepţii lui Davin Koresh, Waco, Texas, SUA, unele grupuri în Japonia si diferite tari budhiste, secta "Restabiliatorii celor zece porunci" in Africa, etc.. 
De asemenea foarte multi din gruparea terorista islamista ISIL comit sute de atentate sinucigase in numele religiei lor.
Descoperirile arheologice arată că şi în antichitate se practicau sinucideri în grup, tot pe fundalul credinţei oarbe şi false că oamenii trăiesc conştient după moarte:
"Dar, în afară de pietre preţioase, aceste morminte ne mai rezervaseră şi o înfiorătoare surpriză. În cripte au fost găsite turme de boi cu scheletele încă în hamuri, iar fiecare căruţă era încărcată cu mobilă. Tot alaiul avea datoria să-l însoţească pe nobil şi după moarte, aşa cum se poate deduce din scheletele bogat îmbrăcate şi ornamentate. Mormântul Doamnei Shubad are 20 de astfel de schelete, altele au chiar 70. Ce s-ar fi putut întâmpla pe vremea aceea? Nu avem nici o indicaţie că ar fi fost victimele unei morţi violente. În procesiuni solemne, se pare, însoţitorii alături de căruţele încărcate trase de boi duceau trupul în mormânt. În timp ce mormântul era sigilat însoţitorii îşi pregăteu stăpânul pentru odihnă dinăuntru. Apoi luau un drog, se adunau în jurul lui, şi mureau din propria lor voinţă, doar pentru a-l servi mai departe într-o existenţă viitoare. Timp de două secole cetăţenii Urului şi-au îngropat personalităţile în aceste morminte." Citat din cartea: Şi totuşi Biblia are dreptate, p 34, 35

La fel şi azi, unii oameni care se sinucid, lasă după ei anumite scrisori în care îşi exprimă convingerea că au mers într-o altă lume, mai bună, pentru a scăpa de această lume rea.

Dacă ar exista posibilitatea ca un om să mai trăiască, imediat după ce moare, "dincolo", asta ar însemna că Satan a spus adevărul şi că Dumnezeu a minţit: Geneza 3:4,5. Dar Biblia spune, că Satan este mincinosul şi nu Dumnezeu, asa că, ce ar fi să vă mai gândiţi?

Geneza 3:
1. Şi şarpele era mai şiret decât orice animal al câmpului pe care îl făcuse Domnul Dumnezeu. Şi el a spus femeii: „Oare aşa a spus Dumnezeu: «Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină»?“
2. Şi femeia a zis şarpelui: „Din rodul pomilor din grădină putem să mâncăm,
3. dar din rodul pomului care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a spus: «Să nu mâncaţi din el şi să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi»“.
4. Şi şarpele a spus femeii: „Nicidecum nu veţi muri.
5. Pentru că Dumnezeu ştie că în ziua când veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“.


Haideti sa ne gandim:
Am trei intrebari foarte importante pentru cei care doresc sa se sinucida deoarece sustin nemurirea sufletelor:
1.) De ce morţii nu mai nădăjduiesc în adevărul lui D-zeu, pana la inviere, daca sunt vii cu sufletul? Isaia 38:18,19 "Pentru că nu Locuinţa morţilor Te va lăuda, nu moartea Te va preamări; cei care coboară în groapă nu mai speră în adevărul Tău.
Cel care trăieşte, cel care trăieşte Te va lăuda, ca mine astăzi. Tatăl va face cunoscut copiilor adevărul Tău."
2.) De ce mortii nu-si mai aduc aminte de Dumnezeu, pana la inviere, daca sunt vii cu sufletul? Psalmul 6:5 
"Pentru că în moarte nu este aducere-aminte de Tine; în Locuinţa morţilor, cine Îţi va mulţumi?"
3.) De ce sunt sufletele SUB altar, într-o poziţie INCOMODA şi nu LÂNGĂ altar, dacă ele sunt încă fiinţe vii - Apocalipsa 6:9? 
"Şi, când a deschis pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor înjunghiaţi pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o;"

 Deschide-ti inima, deschide-ti mintea si deschide-ti Biblia! Nu te lasa amagit! Iata niste raspunsuri adresate sinucigasilor si in special ptr. cei care pregatesc atentate sinucigase: Nu exista viata in moarte, singura speranta a muritorilor fiind invierea!
Ioan 5:28. "Nu vă minunaţi de aceasta, pentru că vine un ceas în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui
29. şi vor ieşi: cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii, şi cei care au făcut cele rele, spre învierea judecăţii.
" Este moartea o usa spre o alta viata cu recompense in paradis? Nu! Nici vorba. Pana la inviere si judecata nu exista nici o recompensa in starea de moarte. Promisiunea recompensei in moarte este o promisiune falsa pusa in circulatie de Satan Diavolul, care este tatal tuturor mincinosilor si inspiratorul tuturor minciunilor.
Apocalipsa 20:4. Şi am văzut tronuri, şi ei şedeau pe ele şi li s-a dat să facă judecată; şi am văzut sufletele celor decapitaţi pentru mărturia lui Isus şi pentru Cuvântul lui Dumnezeu; şi aceia care nu se închinaseră fiarei, nici chipului ei şi nu primiseră semnul pe fruntea şi pe mâna lor; şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.
(5. Ceilalţi morţi n-au înviat până când nu s-au împlinit cei o mie de ani.) Aceasta este cea dintâi înviere.
6. Fericit şi sfânt este cel care are parte de cea dintâi înviere: asupra lor, a doua moarte nu are putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.
Apocalipsa 12:9. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel vechi, acela care se numeşte Diavol şi Satan, acela care înşală tot pământul locuit – a fost aruncat pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi împreună cu el.
Ferestete de minciunile religioase ale Diavolului! Nu-ti da viata pe mana lui Satan!

Deci, ce este moartea: Minciună sau Adevăr? Sau un amestec din amândouă?
"Hotărât că NU veţi muri" Geneza 3:4
Un răspuns biblic, celor ce cred în aşazisa "nemurire înnăscută" prin aşazisul "suflet nemuritor" Iov 33:3-7.
Biblia spune că omul însuşi este un suflet viu (Geneza 2:7) şi că, conform textelor biblice, scrise in limbile ebraica şi greaca, sufletul poate mânca sânge şi carne (Levitic 7:18,20,27 şi 17:12,15); el se poate usca (Numeri 11:6); poate atinge lucruri necurate (Numeri 19:13-22); poate fi sfâşiat ca de un leu (Psalmii 7:2); poate merge în groapă sau mormânt (Iov 33:18,22,28,30; Psalmii 30:3); poate fi pus în lanţuri (Psalmii 105:18, margin.); se poate dezgusta de toate felurile de hrană (Psalmii 107:18; Proverbe 27:7); poate fi scos din temniţă (Psalmii 142:7); poate suferi de foame din pricina lenei (Proverbe 19:15); poate să-i fie sete şi poate fi înviorat cu apă rece (Proverbe 25:25); are sânge care poate fi vărsat (Ieremia 2:34); poate vărsa lacrimi (Ieremia 13:17); poate fi potolit cu hrană (Plângerile lui Ieremia 1:11,19; Osea 9:4); trebuie să fie supus (Romani 13:1); poate păcătui (Ezechiel 18:4,20); poate avea bunătăţi, se poate odihni, poate mânca, poate bea, se poate înveseli (Luca 12:19); poate pieri (Matei 10:28,39) - adică: poate muri (Ezechiel 18:4,20).
Însă anumitor traducători le-a plăcut să jongleze şi să manipuleze cu cuvintele, traducând preferenţial cuvântul "suflet". De exemplu în limba greacă există cuvânt pentru "viaţă" şi anume "zoe", de aceea cuvântul "suflet", care în greacă este "psuche" n-ar trebui tradus cu "viaţă", ci cu "suflet":
Ioan 3:16. Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata (zoe) vecinica. 
Matei 10:28. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul (psuche); ci temeţi-vă mai degraba de Celce poate să piardă şi sufletul (psuche) şi trupul în gheena. 
Matei 10:39. Cine îşi va păstra sufletul (psuche), îl va pierde; şi cine îşi va pierde sufletul (psuche), pentru Mine, îl va câstiga. 
Observaţi prin comparatie cu Bibliile voastre, că atunci când textul grec spune că sufletul se poate pierde, traducatorul n-a mai tradus constant cuvântul cu suflet, ci l-a tradus cu viaţă, ca să-şi susţină propria dogmă despre nepieirea sufletelor.
Dar n-a spus chiar Domnul Isus că, chiar în seara morţii sale va fi în paradis, conform cu Luca 23:43? Nu, n-a spus aşa ceva, conform cu Ioan 20:17!!! Mai degrabă traducatorii au făcut ca textul să sune aşa, jonglând şi manipulând textul, cu o biata virgula. Pentru detalii, citiţi cartea "Scrisori fără adresă" de Zaharia Bica, paginile 56-58.
Dar nu este Avraam în cer conform cu Luca 16:22 şi nu sunt duşi cei buni în sânul lui? Nu (!), conform cu aceste citate:
Totusi Tu esti Tatal nostru! Caci Avraam nu ne cunoaste, si Israel (Iavov) nu stie cine santem; dar Tu, Iehova, esti Tatal nostru, Tu, din vecinicie, Te numesti "Mantuitorul nostru." (Isa.63:16) 
Ioan 3:13. Nimeni nu s-a suit în cer, dacă nu pogoară (descinde) din cer, ca Fiul omului. 
Deci nu se pune problema ca profetul Isaia şi Domnul Isus să greşească. Se ştie exact de către cercetători, ca la inceput Evanghelia după Luca şi Faptele Apostolilor erau o singură carte nedespărţită, se mai ştie din comentariul paralel al lui Origene, la Matei, Marcu si Luca, ca cândva textele din Luca 9:48 şi Luca 17:1 erau laolaltă. Ce s-a întâmplat, ca au aparut pasaje contradictorii, e greu de spus şi mai greu de crezut. Într-un manuscris timpuriu există chiar şi numele bogatului, "Nineve".
"Cartea Faptele Apostolior este a V-ea carte a Noului Testament. Se crede ca F.A. şi Evanghelia a III-ea ( Sf. Luca) alcătuiau la îceput o singură operă care ar fi putut fi intitulată astăzi "Istoria obârşiilor creştine" şi care s-ar fi segmentat după anul 150, când creştinii au dorit ca cele 4 evanghelii să formeze, separat, un singur codice. Cele două opere sunt scrise de acelaşi autor, Evangelistul Luca, sunt adresate aceluiaşi Teofil, nobil roman convertit la creştinism, şi constituie documente de primă mână asupra vieţii lui Iisus Hristos şi a Bisericii primare. Cât despre timpul şi locul scrierii, analiza textului şi mărturiile adiacente duc la concluzia că Luca ar fi început-o la numai câteva luni după ce-şi încheiase Evanghelia, adică în preajma anului 65 (oricum, după 63 şi înainte de 70) în cetatea Romei (Sfânta Scriptură ediţia jubiliară a Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, redactată şi adnotată de P.S. sa Bartolomeu Anania Arhiepiscopul Clujului)."
http://ro.wikipedia.org/wiki/Faptele_Apostolilor
Din nefericire, în ce priveşte moartea este nespus de trist că avem două partide între creştini. Mulţi creştini cred că viaţa continuă şi după moarte. Ar trebui să existe unitate, dar o unitate bazată pe adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, armonizat frumos şi cu temere de Dumnezeu şi nu pe alceva. Căci mulţi au început să facă cărţi ce explică Biblia, după opiniile religiilor lor sau al altora şi să trăiască din asta, ca dintr-o afacere. Acestea se vând drept "Best seller" (Bine vândut) dar conţin o grămadă de erori, printre care şi învăţătura că ne naştem nemuritori şi moartea nu este ceea ce pare a fi. Sunt două concepţii total diferite printre creştini, care sunt antagonice, adică în opoziţie, unii cred în nemurirea ce se primeşte la naştere, adică te naşti nemuritor, alţii nu cred, aici nu există cale de mijloc sau loc pentru amestecare, amalgare, sincretisme. 
1. Se vede clar din sursa sigură a Bibliei că "nemurirea înnăscută", adică "credinţa că te naşti nemuritor" este de la Satan Diavolul (Geneza 3:1-4), de la Cel Rău. Duşmanul lui Dumnezeu a corupt prin această minciună, nu numai pe Adam şi Eva, ci toate popoarele păgâne. Ulterior, această credinţă a nemuriri înnăscute, s-a infiltrat şi printre evrei şi printre creştini, fiind preluată de la păgâni. Ideea că omul nu moare, ci oarecum totuşi mai trăieşte după moarte, într-o anumită formă spirituală conştientă sau semiconştientă, nu concordă (nu este în armonie) cu Scriptura, după care plata păcatului este moartea, şi nu nemurirea, fie ea chiar şi nemurire semiconştientă cum susţin unii: "Fiindcă plata păcatului este moartea…" Romani 6:23 
Declaraţia aceasta nu poate fi luată decât literal şi aşa cum este.
2. Ideea expusă de Satan primilor oameni în Grădina Edenului, că ai fi nemuritor, este preluată şi crezută acum de foarte mulţi creştini, perpetuându-se din generaţie în generaţie, ca o tradiţie religioasă vrednică de crezut, dar nu concordă (nu este în armonie) cu Scriptura, după care moartea este un blestem şi un duşman al credincioşilor (1Corinteni 15:26), când colo prin apologia lui Satan, mulţi fac într-un mod indirect (neintenţionat, fără ca să prevadă implicările) din trupul carnal o închisoare urâtă şi înjositoare în care o anume formă spirituală a credinciosului este prizonier. Însă, deşi trupul este "de moarte", totuşi trupul creştinului este o "jertfă vie, sfântă şi plăcută ptr. Domnul" (Romani 12:1) şi "templul Duhului Sfânt" (1Corinteni 6:19), care va fi răscumpărat (1Cor.6:20), transformat şi slăvit (1Corinteni 15:51-54), toate acestea se trec foarte uşor cu vederea de către aceia care fac din moarte o binecuvântare şi un salvator, un mântuitor al credincioşilor, un egal al lui Christos … mai mult chiar, diminuează astfel (fără să-şi dea seama) la jumătate jertfa lui Christos, dat fiind că dacă sufletul credincioşilor este nemuritor, şi nu moare, el nici nu mai trebuie răscumpărat din moarte, doar trupul. Astfel omul decăzut ar fi doar pe jumătate păcătos, cu trupul, când colo este decăzut total şi trebuie răscumpărat total: trup şi suflet. Căci Christos a murit ptr. omul întreg (trup şi suflet), urmând ca la înviere să elibereze din legăturile morţii omul întreg (atât trupul cât şi sufletul credinciosului). De asemenea ei fac din moarte o minciună, căci moartea nici nu mai este moarte, ci o poartă spre o altă viaţă, prin care a trecut şi Christos, deci prin urmare prin apologia nemuririi înnăscute, nici Christos nu a murit cu adevărat, ci doar a trecut într-o altă sferă, cea spirituală a existenţei. 
"Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea." 1Cor. 15:26. Nicăieri nu scrie că moartea ar fi doar vrăjmaş pe jumătate, adică numai vrăjmaşul trupului nu şi al spiritului.
3. De obicei, de apologia credinţei că te naşti nemuritor, este legată şi credinţa că imediat după ce mor cei drepţi se bucură în paradisul spiritual, iar cei nedrepţi sunt chinuiţi literalmente în focul din iad. Dar astfel este călcată în picioare dreptatea lui Dumnezeu, având în vedere că unii dintre păcătoşi sunt chinuiţi mai mult, alţii mai puţin: de exemplu Cain care a ucis un singur om este chinuit de circa 6000 de ani, dar Hitler care a ucis milioane de oameni doar de circa câteva decenii, etc.? Chiar dacă ar găsi ei o interpretare, prin care să rezolve această nedreptate, în spijinul doctrinei nemuririi înnăscute, căci iertat să ne fie, de explicat se poate explica orice, mai ales dacă apelezi la revelaţii extrabiblice, profeţii, viziuni, vise, experienţe, mărturii ale altora, ce vor face când Dumnezeu îi va cerceta, precum pe prietenii lui Iov, spunând că nu au vorbit aşa de drept despre El, cum au vorbit alţii? Căci:
"…El este drept şi integru" Deuteronom 32:4
4. De ce spune Scriptura atât de clar, că dacă nu există înviere, cei ce au adormit în Christos au pierit? Căci, dacă sufletul nu este mort, cum spun aceştia, sufletul nu trebuie înviat, şi prin urmare, creştinii nu sunt pierduţi, căci de fapt trăiesc în cer… dar fără înviere, toţi suntem pierduţi, aceasta este declaraţia Sfintei Scripturi, după cum arată Spiritul (Duhul) Sfânt, prin apostolul Pavel. Deducţia este simplă, clară şi hotărâtă: fără învirerea trupului eşti mort şi pierdut ptr. totdeauna, adică tu nu poţi trăi fără trup, aşa cum nici trupul nu poate trăi fără suflet! Tu eşti compus din trup şi suflet şi nu poţi trăi fără ele.
"Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Christos n-a înviat. … şi atunci, într-adevăr cei care au adormit în Christos au pierit." 1Corinteni 15:13,18 Au pierit??? De ce dacă există spiritul lor viu în cer???
Atunci ce să credem despre moarte? Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu literalmente despre moarte: moartea este adevăr sau minciună? Sau este moartea o moarte doar pe jumătate? 
"Căci pentru cel care este împreună cu cei vii este nădejde; căci un câine viu, face mai mult decât un leu mort. Cei vii măcar ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi amintirea li se uită. Şi dragostea lor, şi ura lor, şi invidia lor, de mult au şi pierit şi ei deloc nu mai au parte de tot ce se face sub soare.  ... Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta. Căci în Locuinţa Morţilor, în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune." Eclesiastul 9:4-6,10
Ce spun cei ce nu admit aşa ceva?
"Este adevărat că evreii şi cei din Vechiul Testament, din exprimările lor rezultă că moartea este opusul vietii, iar după moarte nu mai este nimic, nici plan, nici cunoştinţă, nici întelepciune, etc.. Însă Noul Testament care este o revelaţie superioară Vechiului, vorbeşte de o viată după moarte, atât Domnul Isus (Matei 10:28; Luca 16) cât şi apostolii (2Corinteni 5:1-10; Filipeni 1:20-23; Apocalipsa 6:9-11; 20:4, etc.)." Deci, după cum vedem, ei spun cu o jumătate de gură, că Biblia se contrazice şi Vechiul Testament nu-i chiar aşa de demn de crezare ca Noul Testament, nu-i aşa? Şi dau şi dovezi din Noul Testament! 
De când este Satan Diavolul mai credibil decât Dumnezeu? Vai de bieţii de noi dacă facem pe exegeţii şi corifeii "nemuritorişti", dacă facem apologie lui Satan, Diavolului mincinos, care a predat nemurirea înnăscută, vrăjmaşului şi defăimătorului lui Dumnezeu!!! Şi vai de cei care se lasă conduşi de el şi cred că în Scriptură putem găsi grade inferioare şi grade superioare de inspiraţie! Dacă este aşa cum ni se spune de către aceştia, cu grade inferioare şi grade superioare de inspiraţie - înseamnă că Dumnezeu a autorizat pe cei ce au scris Vechiul Testament să tragă câte-o minciună mai mare ca ei. Nu-şi dau seama, că prin argumentul lor, denigrează şi fac pe sfinţi şi pe profeţi mincinoşi şi mai mult decât atât, fac chiar ca anumite părţi din Scriptura să fie inferioare, contradictorii şi nedemne de a fi luate în serios? De ce nu caută armonia, căci Scriptura nu se contrazice, ci se armonizează?
În sprijinul dogmei nemuririi înnăscute şi a sufletului nemuritor, unii aduc ca argument Matei 10:28 urmând o supoziţie puerilă, neluând în seamă că Isus Christos, atinge aici în mod indirect învierea. Deoarece orice moarte cruntă ar aplica oamenii credincioşilor sfinţi, oamenii nu pot anihila pentru totdeauna un suflet credincios, el fiind păstrat în însemnarea din cartea vieţii şi prin înviere credinciosul este repus în viaţă. În plus, chiar Domnul Isus spune la Matei 10:39 - conform cu textul grec - ca cei necredincioşi îşi vor pierde sufletul, ca o completare la ce este consemnat la Matei 10:28, ca Dumnezeu nu numai că poate pierde un suflet definitiv în gheenă, ci chiar îl va pierde.
Apoi se vine cu 2Corinteni 5:1-10, care este o prezentare chiar a speranţei glorioase creştine: schimbarea naturii noastre, din trup de carne în trup spiritual. Unde scrie aici altceva, căci la versetul 4 scrie clar de "îmbrăcare", fiind o aluzie identică cu cele scrise în 1Corinteni 15:45-54, în care se arată clar că această îmbrăcare este la răpirea colectivă a adunării şi nu la moartea individuală a fiecăruia: "…Apoi, noi cei vii care rămânem, vom fi răpiţi împreună cu ei (cu cei ce au înviat), în nori…" 1Tesaloniceni 4:17
"Chiar în cortul (trupul de carne) acesta deci, gemem apăsaţi (De ce? Deoarece dorim să fim răpiţi la Christos, aceasta este năzuinţa firească a creştinului!); nu pentru că dorim să fim dezbrăcaţi (Nu pentru că am dori să murim, ptr. că viaţă fără trup nu există!), ci să fim îmbrăcaţi (Schimbaţi în trup spiritual!), pentru ca ce este muritor să fie înghiţit de viaţă" 2Cor. 5:4
"Iată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi (Apostolul şi ceilalţi numesc moartea adormire, şi nu conştienţă, de ce, dacă sufletul este treaz?), dar toţi vom fi schimbaţi (Când? Imediat la moartea fiecăruia?) într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă (Deci nu la moartea fiecăruia!!!). Căci trâmbiţa va suna, morţii vor învia (Chiar şi cuvântul "învia" arată că în moarte morţii nu sunt vii, dragii mei!) nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca ceea ce este supus putrezirii să se îmbrace (Acelaşi cuvânt ca cel folosit în 2Cor.5:4!) în neputrezire (Deci este clar că atât contextul din 1Cor. cap. 15 cât şi cel din 2Cor. cap 5 se referă la acelaşi eveniment comun la cea din urmă trâmbiţă şi nu la moartea fiecăruia, şi nu la migraţia sufletului spre cer la moarte!) şi ce este muritor să se îmbrace în nemurire (Este chiar caraghios ca moartea care este un blestem şi un duşman să fie o binecuvântare şi un salvator!)." 1Corinteni 15:51-53
Recunoasc cu îngrijorare, că textul din Filipeni 1:20-23 izbeşte cel mai mult pe cei ce au înclinaţii filozofice să creadă în "viaţa de după moarte", tocmai pentru că în scrierile apostolului Pavel sunt anumite lucruri greu de înţeles (2Petru 3:16) care par contradictorii dacă nu ai harul de a armoniza şi astfel sunt "o delicatesă" ptr. cei ce sucind şi răstălmăcind lucrurile doresc să susţină formele de nemurire după moarte, vrând să ne înveţe şi pe noi cum să le susţinem. 
"Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic, ci că acum, ca întotdeauna, Christos va fi preamărit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţă, fie prin moarte" Nu ar trebui să fie şocant ptr. cei ce cred în aspectul că sufletul trăieşte după moarte, că Pavel aici nici nu vorbeşte despre acest aspect, având în vedere că aici nici nu se pomeneşte măcar cuvântul suflet? Căci nu vorbeşte de suflet ci de trup, deoarece el spune clar aici, că prin trupul lui este preamărit Christos, fie că trăieşte fie că moare: cum poate un creştin să preamărescă prin trupul său şi moartea sa pe Christos? Vorba gnosticilor "eliberând sufletul din prizonieratul coliviei trupului", sau prin faptul că moare ca un om sfânt şi nepătat de spiritul lumii, dând astfel slavă şi glorie Tatălui ceresc, prin Christos?
"Căci pentru mine a trăi (este) Christos, şi a muri (este) un câştig." Adică a trăi cu Christos şi a muri avându-l pe El drept Salvator, este un câştig, deoarece ştim bine că El are putere asupra morţii şi că în "Ziua Aceea A Învierii" conform cu Filipeni 3:11 şi 2Timotei 4:8, El ne va da cununa dreptăţii, căci dacă sufletul ar trăi după moarte, cununa dreptăţii ni s-ar putea da imediat după moarte. 
"Dar dacă mai trăiesc în trup (nota de subsol: carne), este ca să lucrez cu roade fac şi nu ştiu ce să aleg." Este de înţeles, ca superprigonitul apostol Pavel să vorbescă astfel, adu-ţi aminte că atât Iov, Moise ("şterge-mă din cartea vieţii") cât şi profeţii Ieremia, Ilie şi Iona au vorbit în anumite împrejurări ale vieţii lor astfel. Vedeau prin asta mai degrabă o scăpare din faţa dificultăţilor şi a greutăţilor, decât o mântuire şi răsplătire imediată, în viaţa de după moarte. 
"Sânt strâns din două părţi: aş dori să mă mut". Aici, "să mă mut" nu are sensul de mutare la o altă viaţă conştientă, ci are aici sensul sinonim cu cel de "a adormi" în moarte, folosit în multe alte locuri de apostolul Pavel, dar şi de alţii:
"…iar unii au adormit…" 1Corinteni 15:6, "…cei care au adormit în Hristos au pierit." 1Corinteni 15:18, "…pârga celor adormiţi…" 1Corinteni 15:20, "…nu toţi vom adormi…" 1Corinteni 15:51, "…cei ce au adormit…" 1Tesaloniceni 4:13, "…Ştefan …a adormit." Fapte 7:59,60, "…a adormit în moarte…" TLN Fapte 13:36, "…de când au adormit părinţii noştrii…" 2Petru 3:4
"şi să fiu împreună cu Christos, căci ar fi cu mult mai bine;"
Este clar din întreg contextul Scripturii că apostolul întrebuinţează aici un simbol, ptr. că aici se referă nu la o prezenţă literală, imediată şi conştientă a lui Pavel faţă către faţă cu Christos, ci arată simbolic, la slava de a fi murit în graţia şi în braţele lui Christos, căci tocmai asta afirmă şi în Filipeni 3:9 "şi să fiu găsit în El", vezi şi Ioan 17:2. Dar întreb: CÂND VEDEA EL ÎN MOD LITERAL CĂ VA FI CU CHRISTOS??? IMEDIAT DUPĂ MOARTEA SA??? Nu, ci "la învierea dintre cei morţi" Filipeni 3:11. Dacă apostolul Pavel şi primii creştini ar fi crezut în mod literal că la moartea lor, ei urmau să se întâlnească imediat în cer cu Christos, ce rost mai avea să aştepte pe Christos ca Mântuitor??? (Vezi Filipeni 3:20,21). În nici un caz sensul "mutării" expus în Filipeni 1:23, nu poate însemna altceva decăt o dă apostolul în contextul întregii sale scrieri apostoliceşti şi anume adormirea în moarte, şi aşteptarea în această stare a învierii dintre cei morţi - compară cu Filipeni 3:11.
În cazul Apocalipsa 6:9-11 este clar că este un simbol, ca şi în cazul lui Abel (Geneza 4:10), când sângele strigă ptr. a fi răzbunat. Se vede clar deoarece sufletele sunt sub altar şi nu lângă altar cum ar fi normal să fie dacă ar fi suflete vii şi conştiente. Atunci când preoţii antici înjunghiau un animal pentru ardere de tot, sângele curgea de pe altar sub altar. Acest aspect arată că martirii creştini sunt înjunghiaţi, morţi cu adevărat, ptr. că şi-au adus într-adevăr trupurile lor ca jertfă de ardere de tot lui Dumnezeu şi nu şi-au iubit sufletele (vieţile) până la moarte. 
Deasemenea, în viziunea revelată din Apocalipsa este arătat ca un simbol, că li s-a dat o haină albă, dar nu înseamnă că într-adevăr li s-a dat o haină albă, ci înseamnă că în funcţie de faptele lor, li s-a pregătit deja un loc ca regi şi preoţi alături de Christos, deoarece hainele reprezintă simbolic faptele sfinţilor, compară cu Apoc. 19:8, Apoc. 3:18. 
Dar cel mai tare argument că ei nu sunt vii şi că aşteptarea lor este încă în somnul de moarte, este arătat de faptul că trebuie să se împlinească numărul lor. Când se va împlini numărul lor, atunci toată adunarea va fi răpită şi glorificată, cu toţi membrii ei împreună. Pe baza cuvântului inspiraţiei din 1Corinteni 15:51,52 "Iată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi, dar toţi vom fi schimbaţi într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă (Deci nu la moartea fiecăruia!!!). Căci trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. - care concordă cu 1Tesaloniceni 4:17: Apoi noi cei vii care rămânem, vom fi răpiţi împreună cu ei…" Scriptura însăşi respinge ideea răpirii şi glorificării în etape individuale, sau de grupuri a membrilor adunării, deoarece este atât de clar că adunarea ("ekklesia") va fi răpită în mod colectiv. Când în altă parte Pavel vorbeşte că fiecare va învia la rândul cetei lui, spune şi faptul că prima ceată va fi ceata acelora care sunt ai lui Christos şi apoi finalul, când vor urma alte cete. Dacă nu ar fi aşa, ar însemna că cele scrise în 1Tesaloniceni 1:17 ar contrazice cele scrise în 1Corinteni 15:21-24, pe când aşa nu se contrazic, ci se completează armonios reciproc.
La Apocalipsa 20:4 se arată învierea primei cete, cea care va domni alături de Christos. Pasajul acela spune clar: "ei au înviat". Pai este mai clar ca lumina zilei, ca dacă au înviat, atunci nu au fost vii, altminteri ar fi o minciună să spui despre cineva viu că a înviat.
Dragii mei, după cum vedeţi, stăm cu toţii în faţa unui test greu. Diferenţele trebuie rezolvate pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, în chip frăţesc. Dacă nu veţi asculta de glasul Domnului, de a fi uniţi în chip desăvârşit în adevăr, acceptând curente satanice şi păgâne în adunare, într-un aspect atât de important, veţi culege ceea ce aţi semănat. Ba mai mult, voi vă faceţi involuntar apărători ai minciunii lui Satan, şi veţi pieri ca şi el, fiindcă aţi iubit minciuna (Apocalipsa 21:8).
Scriptura spune foarte clar că plata păcatului este moartea! Scripura mai spune deasemenea foarte clar, că fără înviere toţi cei adormiţi (morţi) în Christos sunt pierduţi! Prin urmare singura alternativă este credinţa în înviere şi singura speranţă este că creştinii vor fi readuşi la viaţă (înviaţi) (Ioan 5:28,29). 
Scriptura nu arată şi noi nu putem crede într-un amestec de nemurire şi înviere: o moarte parţială şi o înviere parţială, cum arată Satana, păgânii, gnosticii şi urmasii lor. Fiţi tari, deci în adevărata credinţa creştină!!! Nu credeţi în profeţii mincinoşi care văd oameni traind după moarte, ca suflete nemuritoare! Respingeţi orice idee de viaţă conştientă sau semiconştientă ce ar fi chipurile după moarte! Nu există nici un fel de conştienţă în moarte. Toate viziunile ce s-au spus cu moartea clinică nu dovedeşte contrariul. Moartea clinică nu este moarte totală, creierul mai funcţionează şi se produc halucinaţii, vise. Dacă în acest timp inima îşi revine, omul a scăpat din moartea spre care se ducea şi îşi aminteşte de ce a visat. Este firesc. Cuvântul lui Dumnezeu este mai încercat decât cei ce visează şi cred ca sunt nemuritori. Încredeţi-vă în el din toată inima şi nu veţi regreta.
"Lacul de foc" (Apocalipsa 20:12-15) este un instrument de nimicire puternic şi înfricoşător şi înseamnă distrugerea completă şi definitivă a păcătoşilor (şi trup şi suflet Matei 10:28) în ziua de apoi. De aceea sa alegem adevărul ca să trăim! Să fugim de minciuna (Apocalipsa 22:14,15)! Să ne temem şi să ne bucurăm, că Dumnezeu ne-a cercetat şi nu ne-a lăsat în întuneric. Să dăm slavă şi glorie lui Dumnezeu! Să acceptăm adevărul cu privire la starea mortilor!!! Dacă nu acceptăm avertizarea Bibliei ca să ne ferim de minciună, şi vom continua să se complacem în neadevăr şi să preacurvim cu păgânitatea şi învăţăturile ei, Dumnezeu ne va pedepsi şi nu ne va binecuvânta, căci El este un Dumnezeu al adevărului şi al dreptăţii.
Stati De Veghe!