Se afișează postările cu eticheta Chemare la iubire intelepciune si discernamant in vederea unirii in adevar. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Chemare la iubire intelepciune si discernamant in vederea unirii in adevar. Afișați toate postările

vineri, 14 decembrie 2012

Unde sunt mortii care au murit in Christos si cand va fi invierea si rapirea lor la cer?


Chemare la dialog, la iubire, intelepciune si discernamant, in vederea unirii in adevar

Un motiv dureros si separator printre crestini, a fost, este si va fi cu privire la:
"Unde sunt mortii care au murit in Christos si cand va fi invierea si rapirea lor la cer?"

Pe fundalul teoriei cu nemurirea sufletului, multi cred ca mortii care au murit in Christos sunt deja in cer cu sufletul, ca ei nu au murit niciodata cu sufletul, numai cu trupul si ca la inviere va invia doar trupul, cand sufletul va cobora din cer si va intra in trup. Teoria aceasta este straina de Biblie si de Vechiul si de Noul Testament. Nicaieri nu ni se spune ca sufletele mortilor vor cobora din cer, ca sa se uneasca cu trupurile moarte. Insa, daca teoria nemuririi sufletului este gresita si cade, cade impreuna cu ea si aceasta viziune si multe altele, ce se leaga de nemurirea sufletului. Credinta cu nemurirea sufletului este legata foarte mult de interpretarea eronata a catorva pasaje din Noul Testament si implicit de traducerea unor cuvinte in stil preferential, plus de predica Bogatul si Lazar, care contrazice toata Biblia, evident, demonstrand prin asta ca este o istorioara nascocita si adaugata in mod nefiresc la Noul Testament. 

Nemurirea sufletului este legata indiscutabil de cultura pagana, ai carei ramuri un fost introduse in mediile crestine prin filiera gnostica. Gnosticii au fost impotriva Vechiului Testament, fie ca au respins-o total (Marcion si adeptii sai), fie ca au acceptat doar interpretarea ei alegorica (neognosticii din scoala de la Alexandria: Fondatorul Pantaneu (filozof pagan convertit la crestinism, continuand sa filozofeze in termeni pagani), la care i s-a alaturat Clement (sclav eliberat de un patron crestin, din Grecia, fata de care a simtit sa se revanseze acceptand crestinismul, dar nu dupa Scripturi, din nefericire), urmat de Origene (un extremist care s-a auto-castrat, fiind scolit la cursurile filozofiei pagane).

Acestia din urma au fost cei mai infocati sustinatori ai nemuririi sufletului si ai altor idei pagane, fiind acel "cal Troian" care a deschis portile spre paganizarea mediilor crestine.

Dar evident, sunt anumite locuri unde nu se poate spiritualiza, fara sa intrii la banuiala ca esti inconsecvent de-a binelea, ca de exemplu "Sufletul care pacatuieste acela va muri" Ezechiel 18:20. Ce ai mai putea spiritualiza aici, ca sa iasa smecheria ca sufletul nu moare? Asa ca aici trebuia gasita o alta explicatie si au gasit ca Vechiul Testament este o revelatie inferioara, iar Noul Testament este o revelatie superioara. Asa ca cei care se inspiră de la tezaurul spiritual al neo-gnosticilor alexandrinieni susţin cam aşa: 
"Este adevărat că evreii şi cei din Vechiul Testament, din exprimările lor rezultă că moartea este opusul vietii, iar după moarte nu mai este nimic, nici plan, nici cunoştinţă, nici întelepciune, etc.. Însă Noul Testament care este o revelaţie superioară Vechiului, vorbeşte de o viată după moarte, atât Domnul Isus (Matei 10:28; Luca 16) cât şi apostolii (2Corinteni 5:1-10; Filipeni 1:20-23; Apocalipsa 6:9-11; 20:4, etc.)."
Vai de bieţii neo-gnostici, caci cine crede ca si ei in acest domeniu, este de fapt "neo-gnostic"! Fiindca uita un aspect important: In pasajul de la Ezechiel 18:20 nu un om vorbeste, ci Dumnezeu vorbeste prin profet.

Sa observam ce se scrie la Ezechiel 18:3: "Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu" (VDC) iar la Ezechiel 18:9 apare "zice Domnul Dumnezeu"(VDC) si dupa Ezechiel 18:20 (VDC) - la Ezechiel 18:23 (VDC) - apare "zice Domnul Dumnezeu". Cum poate fi atunci catalogat ca "revelatie inferioara"? O revelatie inferioara nici nu mai este revelatie divina, ci o minciuna. Dumnezeu nu se schimba niciodata, el este superior intotdeauna. Cuvantul lui e "da si amin", nu odata "inferior" si odata "superior".

Sursele istorice ne arata ca cei care au respins ca neinspirate cartile Vechiul Legamant (Vechiul Testament) au fost gnosticii. Ei au adus in discutie niste argumente belicoase, ale caror efect se mai resimte inca chiar si dupa ce gnosticii au disparut de pe scena istoriei. "Disparut" impropriu spus, deoarece mai degraba putem spune ca "si-au schimbat doar numele".
Asadar cei care se lasă conduşi sa creadă că în Scriptură putem găsi un grad inferior şi un grad superior de inspiraţie pot fi aschia ce a rezultat (sărit) din butucul gnostic, aschia neo-gnostică. Insă, dacă asa stau lucrurile, se naste intrebarea, cum de paganii au avut "revelatia superioară despre suflet" in antichitate? Vai! Vai! Vai! Doar nu ar fi fost amărâţii de păgâni mai deştepţi decât sfinţii profeţi ai lui Iehova!

Dacă este aşa cum spun ei (adica liderii spirituali, "neo-gnosticii" catolici) - care să nu uităm, încă nu demult sub inchiziţa lor feroce se îmbătau (simbolic vorbind) de sângele sfinţilor, până la extaz - înseamnă că cei din vechime au tras câte-o minciună mai mare ca ei. Nu-şi dau seama, dragii noştrii că prin argumentul lor, denigrează şi fac pe sfinţii profeţi mincinoşi şi mai mult decât atât, fac chiar ca anumite părţi din Scriptura să fie inferioare, contradictorii şi nedemne de a fi luate în serios? De ce nu caută armonia, căci Scriptura nu se contrazice, ci se armonizează?

Aduc ca argument Matei 10:28 si ma indoiesc serios de acuratetea acestui verset din versiunile moderne ale Bibliei, avand in vedere textul foarte simplu atat in rostire cat si in inteles al textului paralel din Luca 12:4 "Va spun voua prietenii mei: Sa nu va temeti de cei ce ucid trupul si dupa aceea nu mai pot face nimic". 
Citind contextul, gasim ca ambele citate sunt de fapt acelasi citat (atat Matei 10:28, cat si Luca 12:4 sunt texte "sinoptice"), desi unii se indoiesc de asta, insa e treaba lor, fiecare avand dreptul la o parere. Matei, Marcu și Luca sunt numite evangheliile sinoptice, fiindcă se aseamănă in naratiune. 

Este evident ca nu apostolul Matei a facut stilizarea, ce reda textul diferit fata de Luca, ci un scrib care s-a crezut mai destept, si care copiand textul autograf al lui Matei, sau poate o copie mai apropiata de asta, si-a permis sa faca o stilizare dupa capul lui, in ce priveste versetul (mai sunt astfel de cazuri nefericite, de ex. Matei 28:19). Este evident ca la Matei 10:28 un copist exaltat de conceptul pagan al nemuririi sufletului, a facut o stilizare doctrinara, recreand printr-o forma stilizata, o parte din textul autograf, cum s-ar spune, a scos un as contrafacut din maneca, creand din textul autograf expresia proprie de redare "dar care nu pot ucide sufletul" si putin mai apoi adaugand "si sufletul". Cu siguranta, la origini textul din Matei 10:28 suna ca si cel din Luca 12:4, avand expresia "si dupa aceea nu mai pot face nimic", dar care ulterior a fost stilizat din considerente pur doctrinare in "dar care nu pot ucide sufletul" :
"Nu va temeti de cei ce ucid trupul, si dupa aceea nu mai pot face nimic, ci temeti-va mai degraba de celce poata sa piarda trupul in gheena."  Varianta din Matei 10:28 de inainte de stilizare, cam asa apare si la Iustin Martirul, din secolul II.
"Va spun voua prietenii mei: Sa nu va temeti de cei ce ucid trupul si dupa aceea nu mai pot face nimic" Luca 12:4 este nealterat.

Copistul care a redat altfel ca Matei, Luca si Iustin Martirul, a comis un adulter sipitual asupra textului virgin, cel nealterat, dupa cum arata textul din Luca si Iustin Martirul, deoarece fiind adapat la izvoarele filozofiei pagane, a fost puternic impregnat de aceasta apa impura, care curge de la izvoarele demonilor. Saracul copist, probabil om influent in Biserica primara, daca nu s-a ridicat nimeni sa il traga de maneca, a urmat o supoziţie puerilă, neluând în seamă că Domnul Isus Christos, face aici o antiteza. Orice moarte cruntă ar aplica oamenii credincioşilor sfinţi, oamenii nu pot anihila pentru totdeauna un suflet credincios, el fiind păstrat în mâna Tatălui şi prin înviere fiind repus în viaţă. In schimb, pe cei care nu se tem de Dumnezeu, El ii poate arunca in gheena, adica distrugerea totata.

Situatia este la fel de grava si la Luca 16:19-31, care iertat să ne fie, numai că nu urlă contra a tot ce spune Biblia despre suflet! 
O paralela intre textele falsificate: 
Textul acesta (Luca 16:19-31) este ca si ca cel din Matei 28:19, care după contextul unanim al Noului Testament şi după unele surse ale bisericii primare (Episcopii Eusebiu si Aprahates, calugarul Annarikhus, confirmati si de versiunea lui Shem Tob a Evangheliei dupa Matei) textul original ar fi putut fi: "Duceţi-vă şi faceţi ucenici, botezându-i în numele Meu". Chiar experţii catolici susţin, că manuscrisele din familia Alexandrină, conţin cu circa 1500 de cuvine mai puţin, ca celelalte. De unde atatea cuvinte in plus la celelalte familii de redare a manuscriselor? Îngăduit să ne fie a spune că acestea (manuscrisele din familia Alexandrina) sunt considerate de către exegeţii catolici în domeniu cele mai apropiate de sursa primară, adică de manuscrisele originale. Ce demonstrează aceasta? Că Dumnezeu a permis într-o anumită măsură să apară unele interpolări în text, tocmai ptr. a demonstra că chiar şi aşa Cuvântul Său, care este adevărul, nu poate fi biruit prin falsuri. Ce mai demonstrează asta? Că noi trebuie să fim vigilenţi. Nu vedeţi dragii noştrii, că este un test la fel de simplu ca în matematică? Aduceţi-vă aminte că pe când eram la şcoală, învăţătoarea ne punea un test matematic simplu, ca să spunem unde este greşeala, de ex. 2-7+10=19 varianta reala fiind 2+7+10=19. Greseala este evidenta, este un minus in loc de un plus. În mod asemănător, Dumnezeu ne cere să rezolvăm anumite aspecte ale textelor problemă. Domnul Isus a spus clar ca nimeni nu s-a suit la cer (Ioan 3:13) si sigur ar fi facut o exceptie, daca ar fi gasit acolo pe cineva cu sufletul. Apoi a spus ca toti cei din morminte vor auzi glasul sau si vor iesi afara din ele (Ioan 5:28,29). Ar fi ciudat sa fi in cer cu sufletul si sa auzi glasul Domnului Isus in mormant

Da, da, da, stiu, totul e posibil pe taramul teologiei mitice, ca in SUA si Romania, dar hai ca nu poti abstractiza totul de dragul teoriei nemuririi sufletului si sa admiti aceasta varianta ca traiesti in cer dar actiunea trairii se petrece pe pamant. Daca sufletul sfintilor crestini, care sunt morti, este cu Domnul, sufletul ar fi trebuit sa auda in cer glasul Domnului, si nu mortul din mormant. Oare sufletul este surd? Daca sufletul nu aude, atunci care este rolul sufletului? Teoria nemuririi sufletului duce la un hatis de netrecut, un babilon curat.

Apoi se vine cu 2Corinteni 5:1-10, scos din contextul întreg al Scripturii, care este o prezentare chiar a speranţei glorioase creştine: schimbarea naturii bisericii, din trup de carne în trup spiritual. Unde scrie aici altceva, căci la versetul 4 scrie clar de "îmbrăcare", fiind o aluzie identică cu cele scrise în 1Corinteni 15:45-54, în care se arată clar că această îmbrăcare este la răpirea colectivă a bisericii şi nu la moartea individuală a fiecăruia:
"…Apoi, noi cei vii care rămânem, vom fi răpiţi împreună cu ei (cu cei ce au înviat), în nori…" 1Tesaloniceni 4:17
"Chiar în cortul (trupul) acesta deci, gemem apăsaţi (De ce? Deoarece dorim să fim răpiţi la Christos, aceasta este năzuinţa firească a creştinului); nu pentru că dorim să fim dezbrăcaţi (Nu pentru că am dori să murim, ptr. că viaţă fără trup nu există), ci să fim îmbrăcaţi (schimbaţi în trup spiritual), pentru ca ce este muritor să fie înghiţit de viaţă" 2Corinteni 5:4
"Iată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi (Apostolul şi ceilalţi numesc moartea adormire, şi nu conştienţă, de ce, dacă sufletul este treaz?), dar toţi vom fi schimbaţi (Când? Imediat la moartea fiecăruia?) într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă (Deci nu la moartea fiecăruia!!!). Căci trâmbiţa va suna, morţii vor învia (Chiar şi cuvântul "învia" arată că în moarte morţii nu sunt vii) nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca ceea ce este supus putrezirii să se îmbrace (acelaşi cuvânt ca cel folosit în 2Cor.5:4) în neputrezire (Deci este clar că atât contextul din 1Cor. cap. 15 cât şi cel din 2Cor. cap 5 se referă la acelaşi eveniment comun la cea din urmă trâmbiţă şi nu la moartea fiecăruia, şi nu la migraţia sufletului spre cer la moarte) şi ce este muritor să se îmbrace în nemurire (Este chiar caraghios ca moartea care este un blestem şi un duşman să fie o binecuvântare şi un salvator)." 1Corinteni 15:51-53

Textul din Filipeni 1:20-23 izbeşte cel mai mult pe cei ce au înclinaţii filozofice să creadă în "viaţa de după moarte", tocmai pentru că în scrierile apostolului Pavel sunt anumite lucruri greu de înţeles (2Petru 3:16) care par contradictorii dacă nu le ştii armoniza şi astfel sunt "o delicatesă" ptr. cei ce sucind şi răstălmăcind lucrurile doresc să susţină formele de nemurire după moarte, vrând să ne înveţe şi pe noi cum să le susţinem. 
"Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic, ci că acum, ca întotdeauna, Hristos va fi preamărit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţă, fie prin moarte (Nu ar trebui să fie şocant ptr. cei ce cred în aspectul că sufletul trăieşte după moarte, că Pavel aici nici nu vorbeşte despre acest aspect, având în vedere că aici nici nu se pomeneşte măcar sufletul? Căci nu vorbeşte de suflet ci de trup, deoarece el spune clar aici, că prin trupul lui este preamărit Christos, fie că trăieşte fie că moare: cum poate un creştin să preamărescă prin trupul său şi moartea sa pe Christos? Vorba gnosticilor "eliberând sufletul din prizonieratul coliviei trupului", sau prin faptul că moare ca un om sfânt şi nepătat de spiritul lumii, dând astfel slavă şi glorie Tatălui ceresc, prin Christos?)
Căci pentru mine a trăi (este) Hristos, şi a muri (este) un câştig. (Adică a trăi cu Christos şi a muri avându-l pe El, este un câştig, deoarece ştim bine că El are putere asupra morţii şi că în Ziua Aceea A Învierii conform cu Filipeni 3:11 şi 2Timotei 4:8, El ne va da cununa dreptăţii, căci dacă sufletul ar trăi după moarte, cununa dreptăţii ni s-ar putea da imediat după moarte.) 
Dar dacă mai trăiesc în trup (nota de subsol: carne), este ca să lucrez cu roade fac (să trăiesc) şi nu ştiu ce să aleg. (Este de înţeles, ca superprigonitul apostol Pavel să vorbescă astfel, adu-ţi aminte că atât Iov, Moise ("şterge-mă din cartea vieţii") cât şi profeţii Ieremia, Ilie şi Iona au vorbit în anumite împrejurări ale vieţii lor astfel. Vedeau prin asta mai degrabă o scăpare din faţa dificultăţilor şi a greutăţilor, decât o mântuire şi răsplătire imediată, în viaţa de după moarte.)
Sânt strâns din două părţi: aş dori să mă mut ("să mă mut" are aici sensul sinonim cu cel de "a adormi" în moarte, folosit în multe alte locuri de apostolul Pavel, dar şi de alţii:
"…iar unii au adormit…" 1Corinteni 15:6
"…cei care au adormit în Hristos au pierit." 1Corinteni 15:18
"…pârga celor adormiţi…" 1Corinteni 15:20
"…nu toţi vom adormi…" 1Corinteni 15:51
"…cei ce au adormit…" 1Tesaloniceni 4:13
"…Ştefan …a adormit." Fapte 7:59,60 
"…a adormit în moarte…" TLN Fapte 13:36
"…de când au adormit părinţii noştrii…" 2Petru 3:4
şi să fiu împreună cu Christos, căci ar fi cu mult mai bine;
(Este clar din întreg contextul Scripturii că apostolul întrebuinţează aici un simbol, ptr. că aici se referă nu la o prezenţă literală, imediată şi conştientă a lui Pavel faţă către faţă cu Christos, ci arată simbolic, la slava de a fi murit în graţia şi în braţele lui Christos, căci tocmai asta afirmă şi în Filipeni 3:9 "şi să fiu găsit în El", vezi şi Ioan 17:2. Dar întreb: CÂND VEDEA EL ÎN MOD LITERAL CĂ VA FI CU CHRISTOS??? IMEDIAT DUPĂ MOARTEA SA??? Nu, ci "la învierea dintre cei morţi" Filipeni 3:11. 
Dacă apostolul Pavel şi primii creştini ar fi crezut în mod literal că la moartea lor, ei urmau să se întâlnească imediat în cer cu Christos, ce rost mai avea să aştepte pe Christos ca Mântuitor??? (Vezi Filipeni 3:20,21)

În cazul Apocalipsa 6:9-11 este clar că este un simbol, ca şi în cazul lui Abel (Geneza 4:10), când sângele strigă ptr. a fi răzbunat, se vede clar deoarece sufletele sunt sub altar, pentru că atunci când preoţii antici înjunghiau un animal, sângele curgea de pe altar sub altar. Acest aspect arată că martirii creştini sunt înjunghiaţi, morţi cu adevărat, ptr. că şi-au adus într-adevăr trupurile lor ca jertfă lui Dumnezeu şi nu şi-au iubit sufletele (vieţile) până la moarte. 
Deasemenea, în viziunea revelată din Apocalipsa este arătat ca un simbol, că li s-a dat o haină albă, dar nu înseamnă că într-adevăr li s-a dat o haină albă, ci înseamnă că în funcţie de faptele lor, li s-a pregătit deja un loc ca regi şi preoţi alături de Christos, deoarece hainele reprezintă simbolic faptele sfinţilor, compară cu Apoc. 19:8, Apoc. 3:18. 

Dar cel mai tare argument că ei nu sunt vii şi că aşteptarea lor este încă în somnul de moarte, este arătat de faptul că trebuie să se împlinească numărul lor. Când se va împlini numărul lor, atunci toată biserica va fi răpită şi glorificată, cu toţi membrii ei împreună. Pe baza cuvântului inspiraţiei din 1Corinteni 15:51,52 "Iată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi, dar toţi vom fi schimbaţi într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă (Deci nu la moartea fiecăruia!!!). Căci trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. - care concordă cu 1Tesaloniceni 4:17: Apoi noi cei vii care rămânem, vom fi răpiţi împreună cu ei…" Trebuie respinsa ideea răpirii şi glorificării în etape individuale, sau de grupuri a membrilor bisericii, deoarece este atât de clar că biserica ("ekklesia") va fi răpită în mod colectiv (TOTI SI DE O DATA LA INVIERE). Biserica, sau adunarea este "ekklesia" tradus din greceşte, înseamnă "cei ieşiţi afară" (din lume).
La Apocalipsa 20:4 se arată clar că "ei", adică sufletele văzute au înviat.

Dragii mei, după cum vedeţi, stăm în faţa unui test greu. Diferenţele trebuie rezolvate pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, în chip frăţesc. NUMAI ADEVARUL POATE UNI. Dacă nu veţi asculta de glasul Domnului, de a fi uniţi în chip desăvârşit în iubire si adevăr, acceptând curente păgâne în biserică, într-un aspect atât de important, veţi culege ceea ce aţi semănat. Ba mai mult, voi vă faceţi involuntar apărători ai doctrinelor pagane, mâna ei dreaptă sau stângă şi astfel una dintre fiicele ei, care beau din paharul ei spiritual. 
Scriptura spune foarte clar că plata păcatului este moartea! 
Scripura mai spune deasemenea foarte clar, că fără înviere toţi cei adormiţi (morţi) în Christos sunt pierduţi! Prin urmare singura alternativă este credinţa în înviere şi singura speranţă este că creştinii vor fi readuşi la viaţă (înviaţi) (Ioan 5:28,29). 

Scriptura nu arată şi noi nu putem crede într-un amestec de nemurire şi înviere: o moarte parţială şi o înviere parţială, cum arată papalitatea şi fiicele ei.. Fiţi tari, deci în adevărata credinţa creştină!

"Lacul de foc" (Apocalipsa 20:12-15) este un simbol puternic şi înfricoşător şi înseamnă distrugerea completă şi definitivă a păcătoşilor (trup şi suflet. Matei 10:28). De aceea alegeţi adevărul ca să trăiţi! Temeţi-vă şi bucuraţi-vă, că Dumnezeu va cercetat şi nu va lăsat în întuneric. Daţi slavă şi glorie lui Dumnezeu! Acceptaţi această solie! Pe cei care deşi avertizaţi, continuă să se complacă în neadevăr şi să preacurvească cu păgânitatea, Dumnezeu îi va pedepsi şi nu îi va binecuvânta, căci El este un Dumnezeu al adevărului şi al dreptăţii.

Vă îndemn, dragii mei, să fim prudenţi şi vigilenţi. Trebuie sa ne rugam pentru asta, ca sa putem sta de veghe cum se cuvine in aceste timpuri critice ptr. noi toti. Eu, dar şi voi trebuie să fim umili şi sinceri, ca Dumnezeul darurilor sfinte să ne poată da din belşug, prin Christos, tot ce avem nevoie, ca El să poată trezi în noi darul prudenţei şi discernământului. 

Noi trebuie să lăsam ca Dumnezeu să lucreze în noi şi printre noi, prin cuvantul si duhul sau (si nu traditiile omenesti), căci priveşte mântuirea noastră şi bunul mers al Veştii Bune despre Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 24:14), pentru ca adunarea poporului lui Dumnezeu să se întărească, neacceptând orice vânt de învăţătură. Rugandu-ne pentru îndelunga noastră răbdare şi statornicie, trebuie sa actionam la fel. Noi toţi trebuie să ne rugăm ptr. smerirea noastră deplină, ca Duhul lui Dumnezeu să poată lucra în mod deplin în noi şi asa cum vrea el si nu cum am vrea noi.

Nu uitaţi, noi suntem sub test acum. Dumnezeu ne-a dat această misiune, dacă ea va avea succes sau nu, depinde si de noi, căci toţi trebuie să dăm socoteală în faţa Domnului nostru Isus Christos! Să lăsăm ca Cuvântul adevărului Său să ne unească în iubire si adevăr. Vai de cei care îşi vor îngropa talantul (Matei 25:14-30)!

Prin urmare, este datoria noastră a tuturor, să nu lenevim in a demasca falsitatea nemuririi sufletului si a arata unde sunt cei morti in Christos, si anume: in morminte, iar invierea si rapirea lor la cer se va face numai la revenirea Domnului nostru Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu. 
Este sau nu este sufletul nemuritor? Daca vom rezolva problema dupa Scripturi vom fi binecuvântaţi pentru aceasta!
Fie ca Dumnezeu să vă vorbească minţii şi inimii noastre, a fiecaruia, si sa ne smereasca si mai mult daca e cazul sa fim si mai smeriti, cum a făcut în cazul lui Iov. El să ne dea izbânda unirii in adevar, aceasta trebuie să ne fie rugăciunea comună, în numele Fiului Său. Aleluia! Amin!

Salutari: Iov 33:3-7