Se afișează postările cu eticheta Mistere neangaduite. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mistere neangaduite. Afișați toate postările

vineri, 21 decembrie 2012

"Fauritorii de mistere" sau "Cum sa ajungi la un mister?"

Dorind sa inteleaga anumite lucruri mai bine, unii oameni s-au tot gandit cum sa le rezolve. Neavand o predispozitie si o stare potrivita, orbecaind prin imperiul poftelor si al pacatelor, din nefericire, nu numai ca nu au inteles aceste lucruri, dar prin definitiile pe care le-au propus, le-au sigilat cu "sapte lacate fermecate", devenind "taine rezolvate" de care nu ai voie sa te atingi, riscand sa fi anatemizat ca eretic nebun si blestemat, vrednic de cel mai inrosit fund al iadului ideologic clerical... Da, ati nimerit: ei sunt fauritorii de mistere. 


Va-ti gandit vreodata ca aceste crezuri facute de clerici in decursul timpului sunt prea ingraditoare si nu lasa destula libertate contextului intreg al Bibliei? Si ca in decursul timpurilor Biblia ar fi putut fi sucita, cel putin partial, fragmentar, ca sa corespunda cu aceste CREDO-uri? 

De exemplu: 
Se spune in Credo-uri, ca Dumnezeu a creat toate din nimic, ex nihilo, o expresie luata de unii din clericii bisericii primare, dintr-o carte necanonica a Macabeilor. Pe cand in Evrei 11:3, pare sa spuna altceva, cel putin in anumite traduceri. In acestea se spune ca LUMILE sunt facute din LUCRURILE CARE NU SE VAD! Pe cand in alte traduceri suna, ca nu au fost facute din lucrurile care se vad. Bine, si lucrurile care nu se vad, nu sunt lucruri, sunt nimic?

Credourile spun ca Dumnezeu e Atotstiutor, e Omnipotent, e Atotsuficient, e Atotprezent si cate si mai cate CLERICALISME pe care nu le intelegi numai cu MISTER DIC., pe cand - de exemplu - chiar Dumnezeu spune prin Biblie, ca el nu este atotstiutor, cum sustine CREDOUL CLERICAL:
"Au zidit inaltimi lui Baal in valea Ben-Hinon ca sa treaca prin foc lui Moloc pe fiii si fiicele lor: lucru pe care nu li-l poruncisem; si nici nu-Mi trecuse prin gand ca au sa faca asemenea grozavii ca sa duca pe Iuda in pacat." Ezechiel 32:35

Din nefericire aceste clericalisme sau clericisme fac din Dumnezeu, un Dumnezeu cu insusiri abstracte, care nu mai seamana deloc cu fiintele pe care le-a creat. Ori Biblia spune clar ca Dumnezeu nu este o fiinta cu insusiri abstracte, de neinteles, ci este o fiinta ai carei insusiri se reflecta in oameni si in creatia facuta de El. Omul este chipul si asemanarea lui Dumnezeu, dar aceste clericisme au facut ca acest adevar sa dispara intr-o "fata si chip" abstract, de neinteles al lui Dumnezeu. Sa luam numai un exemplu, ca sa vedeti cum poate contrazice un clericalism toata Biblia. 

Sa luam un alt clericism, clericalismul "omnipotent" (care poate totul); conform definitiei acestui cuvant, Dumnezeu poate totul in sens deplin, insa dupa Biblie nu, caci: El nu poate sa minta, nu poate sa se tagaduiasca pe sine, nu poate sa jure pe cineva mai mare ca El, nu poate sa fie nederept, nu poate sa nu rasplateasca fie cu bine, fie cu rau, El putand fi chiar trist, mahnit ca lucrurile nu au evoluat asa cum dorea El, comparati cu Geneza 6:6, El poate fi depasit in asteptari comparati cu Isaia 5:4, ca nu ii trece prin minte toate prostiile de care sunt capabili oamenii, comparati cu Ieremia 32:35, si ca ii poate parea rau, de anumite decizii pe care le-a luat, comparati cu 1Samuel 15:11.

Eu va indemn sa evitati preconceptiile deja formate de aceste Credouri Clericale si sabloanele clericiste ce deriva din ele, sa nu cadeti in stereotipia credourilor academice, de tip Mister Dic, care sunt in anumite locuri mai degraba un pericol pentru intelegerea adevarului, decat o trambulina a credintei spre cunoasterea lui D-zeu. El nu este rigid in gandire, poate revoca decizii deja luate, comparati cu Iona 3:10, si poate alege mai multe variante de actiune care toate pot fi potrivite intr-un anume context, comparati cu 1Cronici 21:7-14.

Sa nu uitati ca in decursul timpului, aceste clericisme preconcepute au deformat chiar si sensurile reale ale Bibliei, ici colo, dat fiind ca traducatorii au modelat traducerile lor dupa Credourile la moda in acel timp. 

O mostra gasiti aici: 
http://en.wikipedia.org/wiki/An_Historical_Account_of_Two_Notable_Corruptions_of_Scripture 

Iata un fragment de istorie, de pe timpul cand se faceau crezurile si in ce atmosfera se faceau:
"Jubilarii si veselie la blestemarea in chinurile iadului a adversarului umilit . . . degenerarea si decaderea este rapida incepand cu Sinodul Ecumenic de la Niceea la cel de la Efes unde fiecare tabara a venit hotarata sa foloseasca orice mijloace pentru a-si strivi adversarul, mergand de la precipitarea lucrarilor pana la manevre in culise, de la influenta oculta pana la mita si santaj; a fost prezenta acolo incurajarea (daca nu apelul deschis) violentei multimii pentru influentarea deciziilor intrunirii; fiecare avea propria gloata de prostime violenta adusa de acasa pentru a-si sprijini ‘tabara’; si nici unul nu se dadea inapoi de la nici un mijloc pentru a obtine implinirea anatemelor si blestmelor lor catre ceilalti prin instigarea persecutiei funestei stapaniri a vremii.’ (H.H. Milman, D.D., History of Latin Christianity, New York, 1871, p 226). 
Sfantul Parinte Grigorie din Nazianz vorbeste de ei ca ‘adunari de cocori si gaste’ (Schaff, History of the Christian Church, ii. 347). Dezgustat din cale afara, el a refuzat sa aiba de a face cu ei, spunand: ‘Ca sa spun adevarul, inclin sa ma feresc de orice adunare a Episcopilor, pentru ca pana acum nu am vazut niciodata vreun Sinod care sa se sfarseasca cu bine, sau care sa alunge relele in loc sa le creasca. Pentru ca la aceste intruniri (si nu cred ca ma exprim prea aspru aici) artagosenia de nedescris si ambitiile prevaleaza . . . de aceea eu m-am retras si mi-am gasit linistea sufleteasca in singuratate.’ (Ep. Ad. Procop., 55 old order, Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 347). 
Al treilea Sinod Ecumenic al Bisericii, care s-a tinut la Efes in 431 A.D. a fost marcat de ‘intriga infama, nemiloasa sete de acuzare si violenta bruta’ (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 348). Ambele factiuni au venit cu escorte inarmate, ca si cum s-ar fi dus la razboi (Ibid., ii. 723 - 725), fiind urmate de gloate mari de plebe ignoranta, sclavi si matrozi, drojdia Constantinopolelui, taranime, hoarde de femei, toti gata de violenta si dezordini; orasul era patrulat de trupe (Ibid., i. 242), iar Nestor si Ioan din Antiohia aveau garzi de corp inarmate pentru a fi protejati de violenta tabara a lui Chiril (Ibid., p. 242). Cele doua tabere s-au luptat in strada si mult sange a curs (Ibid., p. 242). La citirea Hotararii imperiale se produse o asa razmerita incat Episcopii rivali au fost arestati (Ibid., i. 242). S-a facut imediat un efort de a se organiza un Sinod in Constantinopole, dar atat de mare a fost frica de revolta incat a trebuit sa fie amanat si transferat la districtele suburbane de peste Bosfor (Ibid., i. 242). 
In august 449 A.D., acolo s-a intrunit la Efes un Sinod care ocupa un loc notoriu in scandalurile Istoriei Bisericii, si care de la frauda si violenta cu care s-a transat totul acolo, si din caracterul odios al lucrarilor lui a fost numit ‘Sinodul Talharilor’. A fost prezidat de Dioscor cu violenta bruta (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 738), sub protectia soldatilor. Frica de mutilare a fost asa de mare incat Flavian si prietenii sai care constituiau o factiune, cu greu au scos doua vorbe, in timp ce Teodoret a fost scos complet de-a dreptul de la lucrari. Un comunicat presentat de Eusebiu a fost primit de catre multime cu huiduieli si strigatele ‘Sa-l ardem pe Eusebiu; sa-l ardem de viu. Asa cum el L-a taiat pe Cristos in doua, asa sa-l taiem si noi pe el in doua’ (Ibid., p. 738). Trei delegati ai Romei au fost asa de inspaimantati, incat nu au avut curajul sa citeasca o Epistola din partea lui Leon (Ibid., p. 738 ff.). Subiectul Canonului nu a fost bineinteles singurul subiect discutat in Sinoadele Ecumenice. In realitate, multe Sinoade nici nu au abordat problema canonica. Dioscor si tabara lui vroiau ca Flavian si prietenii sai sa semneze o marturisire precum ca Cristos nu are decat o singura natura. Flavian a refuzat asta. La un semnal dat, usile au fost izbite de perete si un numar de soldati alaturi de o gloata inarmata s-a napustit inauntru, iar Episcopii inspaimantati ai taberei lui Flavian sub ploaia de pumni si ghionti au fost fortati sa semneze in timp ce erau impunsi cu sabiile (Mosheim, Eccl. Hist., Bk. 2, Cent. 5, pt. 2, ch. v). Acolo unde pana atunci fusesera doua tabere, acum era nu numai o majoritate, ci chiar unanimitate (Milman, Hist. Latin. Christ., i. 288). Dupa semnarea hotararii finale, Dioscor nu a mai putut sa-si infraneze furia, si il lovi pe Flavian invinsul (Ibid., i. 289). Incurajata de gestul sau, o gloata de calugari infuriati se napustira asupra nefericitului Episcop al Ierusalimului strigand ‘Omorati-l, omorati-l!’ si-l batura si calcara in picioare producandu-i acestuia astfel de rani ca muri curand dupa aceea (Ibid., i. 289, Scaff, Hist. Christ. Church., ii. 739). 
Protopopul Milman face remarca semnificativa ca acesta nu a fost ultimul Sinod Ecumenic murdarit cu sange (Milman, Hist. Latin. Christ., i. 289). 
Alt Sinod, care trebuia sa se desfasoare la Niceea in 451 A.D. a fost atat de ne-stapanit incat a trebuit sa fie mutat la Calcedon, peste stramtoarea Constantinopolelui, de unde Imparatul putea sa-l supravegheze si sa mentina ordinea cu trupele sale (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 742). Astfel este cunoscut ca Sinodul de la Calcedon. Lucrarile au fost permanent intrerupte de urlete si zarva (Ibid., ii. 743), chiar mirenii simtindu-se obligati sa aminteasca Episcopilor de demnitatea lor clericala (Ibid., ii. 743). Dr. Phillip Schaff zice, ‘La Calcedon, aparitia renumitului scriitor si istoric Teodoret a provocat o scena care aproape involuntar ne aminteste de actualele incaierari ale calugarilor greci si romano-catolici la Sfantul Mormant, incaierari care au loc in ciuda prezentei intimidante a politiei turce. Oponentii egipteni ai lui Teodoret au strigat din toti rarunchii ‘Jos cu el, acest invatator al lui Nestor.’ Cei din tabara sa raspunsera cu egala violenta: ‘Ne-au fortat la ‘Sinodul Talharilor’ sa semnam sub ghionti si pumni, jos cu maniheistii, dusmanii lui Flavius si dusmanii dreptei credinte. Jos cu ucigasul de Dioscor. Cine nu cunoaste faptele sale marsave? Episcopii egipteni strigara: ‘Jos cu evreii, cu dusmanii lui Dumnezeu, si nu-i ziceti aluia Episcop.’ La care Episcopii din cealalta tabara strigara din nou: Afara cu rasculatii si zurbagii, afara cu criminalii! Drept-credinciosii isi au locul la Sinod.’ Armata a trebuit sa intervina din nou pentru a tine in frau adunarea.’ (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 348). 
La Sinodul tinut la Constantinopole in 785 A.D. soldatii s-au napustit in camera unde se tinea intrunirea si au alungat una dintre taberele de Episcopi care nu vroiau sa semneze hotararea celeilalte tabere (Milman, ii. p. 345); iar cel de-al doilea Sinod de la Niceea (787 A.D.) a denuntat acest Sinod de la Constantinopole ca un ‘Sinod de nebuni si posedati’ (Ibid., ii. 346). 
Este un fapt curios de la care nu ma pot abtine sa atrag atentia. Nici un istoric al Crestinismului, fie el Milman, Schaff, Davidson, Mosheim sau oricare altul nu a observat se pare grotescul absurditatii ideii unei adunari care incearca sa decida prin vot un fapt petrecut, deci care tine de trecut. Oamenii se aduna si voteaza asupra chestiunilor care trebuie sa se hotarasca, facandu-le astfel sa devina fapte; ca de exemplu ca acela sau celalalt sa devina presedinte, sau o lege care sa intre in vigoare; dar nu voteaza lucruri care sunt deja intamplate si hotarate. Cititorul trebuie sa inteleaga ca cele prezentate sunt doar o frantura din panorama oferita istoriei de catre Sinoadele Bisericii. Oricat de pios ar fi cineva, daca este sincer cu el insusi, atunci este imposibil sa citeasca istoria lucrarilor acestor Sinoade si sa pretinda ca Duhul Sfant are ceva de a face cu rezultatele unor atat de violente intruniri, lasand la o parte credibilitatea unei hotarari si unei intruniri care isi propune sa stabileasca ceea ce este inspirat de Duhul Sfant si ceea ce nu este."
Sursa un forum de pe internet

Cei care nu-si amintesc de trecut, sunt condamnati sa-l repete.
Fiti binecuvantati!
Stati de veghe!