Ma ingrozesc, efectiv ma ingrozesc cand vad cate secte apar printre oameni. Si toti pun accent pe un om, pe lucrarea unui om, dandu-i diferite nume ca Ilie, Elisei sau Ioan Botezatorul al timpurilor moderne, altii vin cu sclavul fidel si prevazator, etc.. În ceea ce priveşte "sclavul fidel şi prevăzător" sunt toţi cei care doresc să răspundă chemării retorice a Domnului Isus Christos şi să slujească poporul Adunării lui Dumnezeu.
Vorbind pe limbajul vorbit în ultimul timp de mulţi în anumiţi termeni simbolici, aşanumitul "Ilie", "solul", sau "sclavul" nu va face altceva decat sa implineasca profetia ca vor veni multi profeti falsi. Nicaieri nu scrie ca trebuie sa asteptam un mare om al credintei. Copilul de parte barbateasca din Apocalipsa 12 este Domnul Isus. Cei menţionaţi în cartea Apocalipsa ca fiind cele "două sfeşnice" şi "cei doi profeţi", care în ultimul timp vor milita pentru restabilirea adevărului şi a închinării curate, nu sunt doua persoane, deoarece sfesnicul inseamna adunare (Apocalipsa 1:20). Biblia se explica singura, dar cei ce resping explicatiile ei cad in greseli de interpretare grosolane. Cu siguranta se vor ridica câţiva "privilegiaţi" auto-numiţi, spunand ca ei sunt cei doi martori, desi nu vor fi ei, ci toţi aceia care doresc să slujească în chip vredenic, sfânt, umil şi sincer pe Dumnezeu, prin Domnul Isus Christos şi pot dovedi aceasta. Nimeni nu a închis uşa înaintea acestei slujiri a lui Dumnezeu, nici înainte de 1935, nici în 1935 şi nici după 1935, ea fiind deschisă pentru toţi aceia care doresc să intre şi să slujească în Templul (Adunarea) lui Dumnezeu, până la venirea "Mirelui".
Aşadar aceia care ca şi "Studenţii Bibliei" (Mileniştii) susţin că aşanumitul "Ilie", sau "solul", sau "sclavul" este de fapt un singur om, sau câţiva privilegiaţi şi nu se compune din totalitatea celor care doresc să slujească şi slujesc Adunarea în chip vrednic, sfânt, umil şi sincer, până la venirea "Mirelui", aceia sunt în necunoştinţă de cauză şi ar trebui să citească foarte serios evangheliile şi celelalte epistole, ca să nu fie membrii unei secte a vreunui profet (sau profeţi) mincinos din Marele Babilon.
Repetând din nou şi din nou, doresc să scot în evidenţă importanta nasterii din nou (Ioan 3:7), fara de care putem deveni foarte usor prada aventurierilor sau obsedatilor posedati de Diavol, care se pretind fii ai luminii, mesageri trimisi de Dumnezeu. Cei care doresc să fie copiii lui Dumnezeu, trebuie să dea o atenţie deosebita indemnului Domnului Isus.
Singura fortăreaţă a noastră în faţa tentativei profeţilor falşi ai Marelui Babilon este Sfânta Scriptură. Să stăm uniţi în jurul mesajului ei foarte simplu şi uşor de înţeles pentru toată lumea care este credincioasă si nu prefacuta. Avem nevoie de fraţi sfinţi: bătrâni (prezbiteri) şi slujitori (diaconi), care să înveţe, să îndemne, să vegheze, să păstorească şi să slujească, nu într-un sistem de tip clericalo-ierarhic piramidal împrumutat din Babilonul Cel Mare, ci într-un sistem numit: "Şi cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru." Nu ne trebuie un lider sau cler întreţinut, sau ceva asemănător clericilor şi nici o ierarhie piramidală ca să ne explice Scripturile, ci fraţi sfinţi care ştiu ce înseamnă o cauză sfântă, iubirea plină de sacrificiu, sfinţenia, responsabilitatea adâncă, umilinţa şi sinceritatea, care atunci când greşesc să ştie să spună că "Îmi pare rău!" şi "Iertaţi-mă!". Astfel de oameni ne trebuie, căci Spiritul Cel Sfânt al lui Dumnezeu care se manifestă prin ei, şi prin calităţile lor ne este de ajuns.
Cu un pic de efort îi vom recunoaşte pe aceştia, după faptele lor, căci aceştia nu duc o viaţă imorală, nu duhnesc din când în când de băutură, şi de alte plăceri şi nu practică nimic pe ascuns, ca să nu fie văzuţi de oameni, nu cheltuie în mod nejustificat şi arogant spre folosul lor (maşini, clădiri, mobilier, delegaţii, etc.) o bună parte din banii strânşi uneori cu mare greutate şi daţi Bisericii (Adunarii) pentru alte scopuri, ei vestesc ce este scris în Scripturi şi nu ce nu este scris, dar vor ei, vor oamenii sau ce li se cere de către superiori. Ei cred, simt şi trăiesc ceea ce predică, nu spun una, dar cred şi fac în mod făţarnic cu totul altceva. Ei evanghelizează fără plată şi nu ca să fie întreţinuţi, ei slujesc pentru a sluji şi nu pentru a fi slujiţi. Nu pretind daruri, dar dacă cineva doreşte să le dea un dar, şi doresc să accepte, acceptă orice şi nu vin cu pretenţii: Mai frate ce dar e asta, numai atata merit? Ei işi aleg cuvintele, nu dau cu măciuca, nu batjocoresc şi nu umilesc pe cei care nu sunt de acord cu ei şi nu le sărută tălpile, se poartă demn cu toată lumea, nu urât şi arogant chiar şi cu membrii familiei lor, iubesc şi au stimă faţă de toată lumea, nu nutresc "isme şi fobii" faţă de alţii, chiar îşi iubesc duşmanii, nu numai o spun şi în inima lor doresc cu ardoare răzbunarea: pedeapsa sau moartea acestora, etc..
Astfel stând lucrurile, cei vrednici, sfinţi, sinceri şi umili vor înţelege cum stau lucrurile, dar cei îngâmfaţi, înfumuraţi şi mândrii, cei aroganţi şi cei trufaşi nu vor înţelege nimic ci vor rămâne pe veci în întuneric şi în beznă. Ei, ca şi ucigaşii lui Ştefan îşi vor astupa ochii ca să nu vadă şi urechile ca să nu audă, pentru ca în ziua judecăţii să rămână de ruşine.
Vorbind pe limbajul vorbit în ultimul timp de mulţi în anumiţi termeni simbolici, aşanumitul "Ilie", "solul", sau "sclavul" nu va face altceva decat sa implineasca profetia ca vor veni multi profeti falsi. Nicaieri nu scrie ca trebuie sa asteptam un mare om al credintei. Copilul de parte barbateasca din Apocalipsa 12 este Domnul Isus. Cei menţionaţi în cartea Apocalipsa ca fiind cele "două sfeşnice" şi "cei doi profeţi", care în ultimul timp vor milita pentru restabilirea adevărului şi a închinării curate, nu sunt doua persoane, deoarece sfesnicul inseamna adunare (Apocalipsa 1:20). Biblia se explica singura, dar cei ce resping explicatiile ei cad in greseli de interpretare grosolane. Cu siguranta se vor ridica câţiva "privilegiaţi" auto-numiţi, spunand ca ei sunt cei doi martori, desi nu vor fi ei, ci toţi aceia care doresc să slujească în chip vredenic, sfânt, umil şi sincer pe Dumnezeu, prin Domnul Isus Christos şi pot dovedi aceasta. Nimeni nu a închis uşa înaintea acestei slujiri a lui Dumnezeu, nici înainte de 1935, nici în 1935 şi nici după 1935, ea fiind deschisă pentru toţi aceia care doresc să intre şi să slujească în Templul (Adunarea) lui Dumnezeu, până la venirea "Mirelui".
Aşadar aceia care ca şi "Studenţii Bibliei" (Mileniştii) susţin că aşanumitul "Ilie", sau "solul", sau "sclavul" este de fapt un singur om, sau câţiva privilegiaţi şi nu se compune din totalitatea celor care doresc să slujească şi slujesc Adunarea în chip vrednic, sfânt, umil şi sincer, până la venirea "Mirelui", aceia sunt în necunoştinţă de cauză şi ar trebui să citească foarte serios evangheliile şi celelalte epistole, ca să nu fie membrii unei secte a vreunui profet (sau profeţi) mincinos din Marele Babilon.
Repetând din nou şi din nou, doresc să scot în evidenţă importanta nasterii din nou (Ioan 3:7), fara de care putem deveni foarte usor prada aventurierilor sau obsedatilor posedati de Diavol, care se pretind fii ai luminii, mesageri trimisi de Dumnezeu. Cei care doresc să fie copiii lui Dumnezeu, trebuie să dea o atenţie deosebita indemnului Domnului Isus.
Singura fortăreaţă a noastră în faţa tentativei profeţilor falşi ai Marelui Babilon este Sfânta Scriptură. Să stăm uniţi în jurul mesajului ei foarte simplu şi uşor de înţeles pentru toată lumea care este credincioasă si nu prefacuta. Avem nevoie de fraţi sfinţi: bătrâni (prezbiteri) şi slujitori (diaconi), care să înveţe, să îndemne, să vegheze, să păstorească şi să slujească, nu într-un sistem de tip clericalo-ierarhic piramidal împrumutat din Babilonul Cel Mare, ci într-un sistem numit: "Şi cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru." Nu ne trebuie un lider sau cler întreţinut, sau ceva asemănător clericilor şi nici o ierarhie piramidală ca să ne explice Scripturile, ci fraţi sfinţi care ştiu ce înseamnă o cauză sfântă, iubirea plină de sacrificiu, sfinţenia, responsabilitatea adâncă, umilinţa şi sinceritatea, care atunci când greşesc să ştie să spună că "Îmi pare rău!" şi "Iertaţi-mă!". Astfel de oameni ne trebuie, căci Spiritul Cel Sfânt al lui Dumnezeu care se manifestă prin ei, şi prin calităţile lor ne este de ajuns.
Cu un pic de efort îi vom recunoaşte pe aceştia, după faptele lor, căci aceştia nu duc o viaţă imorală, nu duhnesc din când în când de băutură, şi de alte plăceri şi nu practică nimic pe ascuns, ca să nu fie văzuţi de oameni, nu cheltuie în mod nejustificat şi arogant spre folosul lor (maşini, clădiri, mobilier, delegaţii, etc.) o bună parte din banii strânşi uneori cu mare greutate şi daţi Bisericii (Adunarii) pentru alte scopuri, ei vestesc ce este scris în Scripturi şi nu ce nu este scris, dar vor ei, vor oamenii sau ce li se cere de către superiori. Ei cred, simt şi trăiesc ceea ce predică, nu spun una, dar cred şi fac în mod făţarnic cu totul altceva. Ei evanghelizează fără plată şi nu ca să fie întreţinuţi, ei slujesc pentru a sluji şi nu pentru a fi slujiţi. Nu pretind daruri, dar dacă cineva doreşte să le dea un dar, şi doresc să accepte, acceptă orice şi nu vin cu pretenţii: Mai frate ce dar e asta, numai atata merit? Ei işi aleg cuvintele, nu dau cu măciuca, nu batjocoresc şi nu umilesc pe cei care nu sunt de acord cu ei şi nu le sărută tălpile, se poartă demn cu toată lumea, nu urât şi arogant chiar şi cu membrii familiei lor, iubesc şi au stimă faţă de toată lumea, nu nutresc "isme şi fobii" faţă de alţii, chiar îşi iubesc duşmanii, nu numai o spun şi în inima lor doresc cu ardoare răzbunarea: pedeapsa sau moartea acestora, etc..
Astfel stând lucrurile, cei vrednici, sfinţi, sinceri şi umili vor înţelege cum stau lucrurile, dar cei îngâmfaţi, înfumuraţi şi mândrii, cei aroganţi şi cei trufaşi nu vor înţelege nimic ci vor rămâne pe veci în întuneric şi în beznă. Ei, ca şi ucigaşii lui Ştefan îşi vor astupa ochii ca să nu vadă şi urechile ca să nu audă, pentru ca în ziua judecăţii să rămână de ruşine.
