Se afișează postările cu eticheta O singura cale un singur adevar. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta O singura cale un singur adevar. Afișați toate postările

miercuri, 12 decembrie 2012

Aşa scrie în Sfânta Sriptură: fără înviere TOTUL ar fi pierdut!


Noi ştim că sunt două concepţii total diferite printre creştini, care sunt antagonice, adică în opoziţie, unii cred în nemurirea sufletului, alţii nu cred, aici nu există cale de mijloc sau loc pentru amestecare, amalgare, sincretisme
1. Se vede clar din informaţia Bibliei că "nemurirea sufletului", adică "credinţa că te naşti nemuritor cu sufletul şi impicit, continui să trăiesti în viaţa ce chipurile urmează dincolo de "uşa" numită "moarte", este de la Satan Diavolul (Geneza 3:1-4), dată de Cel Rău păgânilor. Duşmanul lui Dumnezeu a corupt chiar şi pe evreii şi creştinii superficiali care aveau lumina Sfintelor Scripturii, dar n-au ţinut la ea. Această credinţă a vieţii de după moarte, a fost adusă în creştinism de la păgâni îndeosebi prin creştinii gnostici, iar mai apoi s-a perpetuat prin filiera papalităţii (catolicismului). Ideea nu concordă (nu este în armonie) cu Scriptura, după care plata păcatului este moartea, şi nu chinul, fie el chiar şi temporar cum susţin unii:
"Fiindcă plata păcatului este moartea…" Romani 6:23 
Declaraţia aceasta nu poate fi luată decât literal şi aşa cum este.
2. Viziunea aceasta păgână, că poţi trăi şi fără înviere, venită în creştinism prin gnostici, şi moştenită prin filiera papalităţii nu concordă (nu este în armonie) cu Scriptura, după care moartea este un blestem şi un duşman al credincioşilor (1Corinteni 15:26), când colo prin apologia păgâno-papală, ei fac într-un mod indirect (neintenţionat, fără ca să prevadă implicările) din trupul carnal o închisoare în care sufletul este prizonier, deşi trupul creştinului este o "jertfă vie, sfântă şi plăcută ptr. Domnul" (Romani 12:1) şi "templul Duhului Sfânt" (1Corinteni 6:19), care va fi răscumpărat (1Cor.6:20), transformat şi slăvit (1Corinteni 15:51-54), iar din moarte fac o binecuvântare şi un salvator, un mântuitor al credincioşilor, un egal al lui Christos … Mai mult chiar, diminuează astfel (fără să-şi dea seama) la jumătate jertfa lui Christos, dat fiind că dacă sufletul credincioşilor este nemuritor, şi nu moare, el nici nu mai trebuie răscumpărat din moarte, doar trupul. Dar astfel omul decăzut ar fi doar pe jumătate păcătos, cu trupul, când colo este decăzut total şi trebuie răscumpărat total: trup şi suflet. Căci Domnul nostru Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu, a murit pentru omul întreg (trup şi suflet), urmând ca la înviere să elibereze din legăturile morţii omul întreg (atât trupul cât şi sufletul credincios). De asemenea ei fac din moarte o minciună, căci moartea nici nu mai este moarte, ci o poartă spre o altă viaţă, prin care a trecut şi Domnul nostru Isus Christos, deci prin urmare prin apologia gnostică, Fiul lui Dumnezeu nu a murit, ci doar a trecut într-o altă sferă superioară a vieţii. 
"Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea." 1Cor. 15:26
Nicăieri nu scrie că moartea ar fi doar vrăjmaşul trupului, nu şi al sufletului.
3. Prin apologia gnostică este călcată în picioare dreptatea lui Dumnezeu, având în vedere că unii dintre păcătoşi sunt chinuiţi mai mult, alţii mai puţin: de exemplu Cain care a ucis un singur om este chinuit de circa 6000 de ani, dar Hitler care a ucis milioane doar de circa câteva decenii, etc.? Chiar dacă ar găsi ei o interpretare, prin care să rezolve această nedreptate, în spijinul doctrinei, căci iertat să ne fie, de explicat se poate explica orice, mai ales dacă apelezi la revelaţiile sfinţilor catolici, ce vor face când Dumnezeu îi va cerceta, precum pe prietenii lui Iov (Iov 42:7), spunând că nu au vorbit aşa de drept despre El, cum au vorbit alţii? Căci:
"…El este drept şi integru" Deuteronom 32:4
4. De ce spune Scriptura atât de clar, că în cazul în care nu există înviere, cei ce au adormit în Christos au pierit? Căci, dacă sufletul nu este mort, cum spuneau gnosticii (şi acum catolicii şi cei care au ieşit de la ei), sufletul nu trebuie înviat, şi prin urmare, creştinii nu sunt pierduţi, căci de fapt trăiesc în cer… dar fără înviere, toţi suntem pierduţi, aceasta este declaraţia Sfintei Scripturi, după cum arată duhul Celui Sfânt, prin apostolul Pavel. Deducţia este simplă, clară şi hotărâtă: fără învirerea trupului eşti mort şi pierdut ptr. totdeauna, adică tu nu poţi trăi fără trup, aşa cum nici trupul nu poate trăi fără suflet! Tu eşti compus din trup şi suflet şi nu poţi trăi fără ele.
"Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Christos n-a înviat. … şi atunci, într-adevăr cei care au adormit în Christos au pierit." 1Corinteni 15:13,18 Au pierit? De ce, dacă ar exista sufletul lor viu undeva? Aşadar, fără înviere TOTUL AR FI PIERDUT!

Bagati de seamna ce spune Scriptura, ca o avertizare pentru TOTI: toti cei care mint si iubesc minciuna, nu vor intra in imparatia lui Dumnezeu. Cuvantul "afara" asta arata. Daca noi preluam minciuna lui Satan spusa prima data in Eden, indiferent cum am suci-o si invarti-o, tot minciuna va fi (Geneza 3:1-4).

Apocalipsa 22:14. Ferice de cei care îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!
15. Afară sunt câinii şi vrăjitorii şi curvarii şi ucigaşii şi idolatrii şi oricine iubeşte şi practică minciuna.