Se afișează postările cu eticheta Trinitarianism Arian. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Trinitarianism Arian. Afișați toate postările

miercuri, 4 martie 2015

Deschidere catre "arieni"

Episcopul Marcellus din secolul III-IV, un vehement opozant al doctrinei trinitatii, scrie ca ucenicii lui Arius, "arienii", au sustinut doctrina Treimii, deci exista ceea ce am putea numi "Trinitarism Arian". Intelegand asta, unii lideri de opinie din SUA, evanghelici la randul lor - ca de exemplu Edward William Fudge (lider in denominatiunea Biserica Lui Christos), sustin ca "arienii" trebuie reacceptati in bisericile evanghelice, la partasie si Cina Domnului. 
Este surprinzatoare aceasta noua viziune, dupa o perioada lunga de ostracizare.

Ce spun arienii de acum despre ei insisi:
http://www.arian-catholic.org/arian/arius.html

Marturia lui Marcellus din Ancyra

În secolul al patrulea, episcopul Marcellus din Ancyra, unul dintre participantii de la Conciliul de la Nicaea (325) a declarat că ideea Dumnezeirii existent ca trei ipostaze (realități spirituale ascunse) a venit de la Platon, prin învățăturile lui Valentinus, [9], care este citat învățătand că Dumnezeu are trei ipostaze și trei persoane (prosopa) numite Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt: "Acum, cu erezia Ariomaniacilor, care a corupt Biserica lui Dumnezeu ... Apoi acestia, predau trei ipostaze, la fel ca și Valentinus ereticul sef, inventand primul în cartea intitulată de el "Despre cele trei naturi". Pentru ca el a fost primul ce inventeaza trei ipostaze și trei persoane, al Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, iar el este descoperit a fi șterpelit acest lucru de la Hermes și Platon." [10]

9. A.H.B. Logan, "Marcellus of Ancyra (Pseudo-Anthimus), 'On the Holy Church': Text, Translation and Commentary. Verses 8-9." Journal of Theological Studies, New Series, 51.1, April 2000:95.

10. Marcellus, in Logan 2000:95
 http://en.wikipedia.org/wiki/Valentinus_%28Gnostic%29#cite_ref-9

Exista si alte marturii care sustin cam asa ceva. Arius folosea termeni consacrati din filozofia pagana pentru a descrie Triniatea: Tatalui ii spunea Monad, Fiului ii spunea Diad, si credea ca "Duhul Sfant" este o a treia persoana din Dumnezeire. 

Contrar a ce se crede acum, christologia ariana nu a fost o inventie a lui Arius, ci exista inainte de el, unul din promotorii de seama a acestei christologii fiind episcopul Lucian din Antiochia, Arius declarandu-se ca si altii un ucenic al lui Lucian ("fellow lucianist"). Episcopul Lucian promova o forma de christologie pneumatica, in prima faza apropiata sau identica cu cea a episcopului Pavel de Samosata, iar in a doua parte renegand-o, dar pastrand pe alocuri similitudini cu aceasta. 

"Isus a fost considerat fie ca omul pe care l-a ales Dumnezeu, în care Divinitatea sau Duhul lui Dumnezeu a locuit, și care, după ce a fost testat, a fost adoptat de Dumnezeu și investit cu dominație, (hristologia adoptiva), fie Isus a fost considerat ca o ființă spirituală cerească (cea mai mare după Dumnezeu), care a luat trup, și din nou a revenit la cer după finalizarea lucrărilor sale pe pământ (hristologia pneumatica)." Adolf von Harnack, Istoria Dogmei, CCEL.org

Pe scurt, Lucian si ucenicii lui credeau in ceea ce Harnach a numit "hristologie pneumatica".  

Scrisoarea lui Arius catre Eusebiu, episcop de Nicomedia
http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf203.iv.viii.i.v.html

In cercurile savante ale crestinatatii de atunci era la moda sa se faca un link catre filozofii pagani care au sustinut o doctrina a Trinitatii si probabil liderii arieni au "profitat" si ei de aceasta "moda". Tensiunile au aparut la "detalii". "Arienii trinitarieni" nu se potriveau cu "ceilalti trinitarieni" la detalii. Si ambii greseau!


Există un singur Dumnezeu: suprem, suveran, etern, nemuritor şi neschimbător. El este o singură fiinţă, o singură persoană distinctă de toţi: Creatorul cerului şi pământului, Tatăl Atotputernic, care poartă numele de Iehova (YHWH): Exod 3:13-16, Ioan 17:1-3. Prin urmare nu Dumnezeu a murit la Golgota, ci singurul (monogenes) Său Fiu Ieshua Unsul: Ioan 3:16; 1Timotei 6:16; Ioan 20:17; Luca 23:46.

Unii susţin ideea conceptului de "trinitate", o "uni-treime" dumnezeiască alcatuită din trei persoane. Insă această doctrină a fost dovedită ca fiind preluată din păgânism şi îmbrăcată în cuvinte Biblice. Eu nu susţin această doctrină a "treimii" (nici in varianta athanasiana, nici in varianta ariana) deoarece încalcă flagrant conceptul de monoteism patertheist, care îl declara pe Iehova, Tatăl ceresc, ca fiind singurul Dumnezeu adevărat: Exodul 20:1-3, Ioan 17:1-3, 1Corinteni 8:5,6.

Motto:

"Cine s-a suit în ceruri şi cine s-a coborât din ele?

Cine a adunat vântul în pumnii lui?

Cine a strâns apele în haina lui?

Cine a hotărât toate marginile pământului?

Cum se numeşte el şi care este numele fiului său?

Ştii tu lucrul acesta?"

Proverbe 30:4

            La ora actuală în creştinismul denominaţional există mai multe concepţii despre Dumnezeu, printre care cele mai cunoscute sunt:

1. Trinitarismul - credinţa într-o Treime de persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt care formează un singur Dumnezeu

2. Modalismul - credinţa că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt manifestarea aceleiaşi persoane, nefiind vorba de mai multe persoane, ci doar de una, care s-a relevat în trei moduri

3. Binitarismul - credinţa în doi D-zei: D-zeu Tatal şi D-zeu Fiul

4. Triteismul - credinţa în trei Dumnezei: D-zeu Tatăl, D-zeu Fiul şi D-zeu Duhul Sfânt

5. Paterteismul - credinţa într-un singur Dumnezeu: Tatăl

Ca şi cum nu ar fi suficiente, aceste cinci concepţii contradictorii despre gloriosul Dumnezeu, au şi subramurile lor, care complica şi mai mult lucrurile. Oricât de complicate ar fi lucrurile, nu putem sta de o parte, deoarece viaţa veşnică depinde dacă îl cunoaştem cu adevărat pe Dumnezeu şi pe Fiul Lui (Ioan 17:3) şi asta nu o putem face numai prin adevărul sfinţitor şi eliberator care vine prin divinul, scumpul şi onoratul Fiu al lui Dumnezeu (Ioan 8:31,32,34-36).

            Mulţi credincioşi - şi în mod deosebit liderii lor spirituali - susţin că persoana lui Dumnezeu este de fapt o "Treime" (Trinitate) misterioasă. Există o zicală despre această dogmă care spune că dacă încerci să o înţelegi eşti nebun, însă dacă nu o crezi, ajungi în iad. Deşi dogma "Treimii", nu apare explicit în Biblie, a nu crede în ea sau în anumite aspecte ale acestei dogme, prin prisma multora te face automat un eretic vrednic de flăcările veşnice ale "iadului" clerical. De la această "etichetă" derivă o falsă siguranţă însoţită de o anumită suspiciune şi teamă faţă de subiect. Totuşi, cercetătorul umil şi sincer, care nu este legat de anumite prejudecăţi, fobii sau isme religioase, ci este însetat după cunoaşterea şi siguranţa pe care o dă adevărul Biblic, nu poate să nu constate: este ciudat, deşi se admite că sunt trei persoane distincte, totuşi numeric vorbind există ... un singur Dumnezeu. E ca şi cum am spune că deşi avem trei mere distincte în coşul de pe masă, unul galben, unul roşu şi unul verde, totuşi, acolo nu este decat un singur măr. Ciudată matematică, ciudată filozofie!

            Din cercetarea resurselor antice, se ştie că numerele aveau o mare influenţă şi putere religioasă în viaţa de zi cu zi a lumii antice. Numărul 3 a fost dintotdeauna îndeosebi de mistic, mai ales la pătrat (nouă). Şi nu este de mirare căci în antichitate anumiţi savanţi ai lumii antice, ca Pitagora din Samos, care în acelaşi timp au fost şi mari filozofi şi oameni religioşi se ocupau cu numeromistica, un fel de zodiac al cifrelor, atribuind numerelor diferite proprietaţi cu influenţă asupra oamenilor, interesant fiind concepţia despre numărul 3, care într-un anumit cadru, era considerat cel mai frumos număr - a se vedea Enciclopedia Wikipedia, secţiunea Triad; de aceea numărul 3 era asociat şi folosit în relaţia cu zeii principali ai lumii antice.

Conform cu:

The Oxford Companion to the Biblela pagina 561: "Trei este privit în general ca un număr divin. Multe religii au triade de zei. In credinţa bibilică nu este loc pentru o triadă, iar numărul este rareori legat de Dumnezeu…Nici doctrina Trinităţii nu este exprimată aici în prea multe cuvinte."

Harper’s Bible Dictionary, la pagina 497, admite că: "Trei…era deja sacru pentru religiile babiloniene timpurii care adorau o triadă (Anu, Bel, Ea) …aşa cum egiptenii îi adorau pe Isis, Osiris şi Horus."

Aristotel, Despre Ceruri, Cartea Iscrie că: "Căci, după cum spun pitagorenii (adepţii concepţiilor lui Pitagora din Samos), lumea şi tot ce este în ea, este determinată de numărul trei, devreme ce începutul şi mijlocul şi sfârşitul dau numărul unui «tot», iar numărul pe care ele îl dau este trinitatea [în greacă trias; în engleză= «trinity»]. Şi astfel, luând aceste trei din natură ca legi ale ei, folosim pe mai departe numărul trei în adorarea zeilor."

            Dupa cum vedem, Aristotel, marele filosof grec, mărturiseşte cu o sinceritate copleşitoare că pe timpul său numărul trei era deja un număr consacrat, un număr de o mare importanţă din punct de vedere religios. Ne întrebăm, oare cine l-a consacrat (Apocalipsa 12:9)? Prin urmare, ideea conceptului de "uni-treime" dumnezeiască a fost preluată de la filozoful (şi matematician în acelas timp) păgân Pitagora din Samos, care l-a importat şi el în lumea greacă în timpul calătoriilor sale făcute în Egipt, Babilonia şi India. Mai apoi, această dogmă s-a consolidat în aşazisele "cercuri savante" a lumii antice grecesti via "pitagorieni", Platon, Aristotel, Philon ca mai apoi să fie "îmbrăcată" în denumiri din Biblie, de către anumiţi creştini proeminenţi de orientare neoplatonică din Egipt şi Cappadochia şi impusă creştinilor ca învăţătură Biblică, fiind însoţită de persecutarea cruntă a celor care o respingeau.

            Aşadar, la originea acestei dogme ciudate, stă nu revelaţia Bibliei ci mai degrabă preluarea unui tipar de gândire, de filozofie religioasă antică, de factură păgână, "îmbrăcată" în denumiri biblice şi împachetată frumos în staniolul numit "taină", după cum, se vede şi din scrierea celui care a fost supranumit de unii "Doctorul Bisericii" - patriarhului Chiril al Alexandriei, care a trăit in secolul IV. d.Ch.:

"Căci Porphyrios spune expunând învăţătura lui Platon: Fiinţa lui Dumnezeu purcede din trei ipostaze şi este: Dumnezeu cel preaînălţat şi preabun; după El  şi a doua este Ziditorul; iar a treia este sufletul lumii"

"Şi totuşi şi ei, învăţaţii păgâni, admit şi presupun trei ipostaze de la început şi ei afirmă că se cuvine să aibă fiinţa lui Dumnezeu până la trei ipostaze, iar uneori aplică şi denumirea de Treime astfel fiind de acord cu învăţăturile creştinilor ..."

"Noi însă vom afla că se găseşte la învăţaţii elinilor păgâni cunoaşterea  a Sfintei Treimi. Căci ei spun că aceste divinităţi sunt foarte apropiate între ele şi nimic nu se interpune între dânsele fiind unite unele cu altele ..."

"(citându-l pe filozoful păgân Numerius) Dumnezeu cel ce este primul în sine însuşi este simplu prin faptul că niciodată El nu este despărţit fiind stăpânit de Sine însuşi. Iar Dumnezeul cel de-al doilea şi cel de-al teilea este unul singur ..."

(Chiril al Alexandriei: Zece cărţi împotriva lui Iulian Apostatul, Editura Anastasia, Bucureşti, 2000, p. 64, 422, 424, 426)

            Dacă Biblia tace în privinţa formulării acestei dogme a Treimii, şi după cum se vede din citatele de mai sus, această "revelaţie" misterioasă nu aparţine nici "Bisericii primare", ci învăţaţilor păgânilor, ma întreb de ce a trebuit preluată de la ei şi impusă ca standard al credinţei despre Dumnezeu? Oricum, indiferent care a fost motivul, rezultatul acestei "copieri" este nesatisfăcătoare, deorece diferenţa între ce descoperă Biblia despre persoana lui Dumnezeu şi ce susţine dogma Treimii despre "persoanele" lui Dumnezeu este semnificativa. Sunt mari diferente. În primul rând Biblia nu descrie decât un singur Dumnezeu, într-o singură persoană, aşa cum a învăţat şi Fiul lui Dumnezeu (Ioan 17:1-3): "După ce Isus a spus aceste lucruri, şi-a ridicat ochii spre cer şi s-a rugat: "Tată, a sosit ceasul! Preamăreşte pe fiul tău, ca şi fiul tău să te preamărească pe tine, după cum i-ai dat putere peste orice carne (aşa apare în textul grecesc), ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i i-ai dat tu. Şi viaţa veşnică este aceasta: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Christos, pe care l-ai trimis tu."
            Acest mare adevăr al unicităţii persoanei Tatălui ca "singurul Dumnezeu", este atât de evident. Monoteismul Bibliei este strict „patertheist”, aspect de care nici "athanasienii" nici „arienii” nu au tinut cont. 

Unii dintre liderii bisericilor trinitariene athanasiene, accepta sa coabiteze in partasie cu "marcellismul (sabellismul)" modern (aka branhamism), desi nu sunt de acord cu acestia. De ce nu ar putea face la fel si fata de "arieni"? Oricum, tendintele arata ca unii dintre liderii de opinie trinitarieni vor primi la partasie pe fratii lor "arieni".

.