Se afișează postările cu eticheta Tu cum ai raspunde?. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Tu cum ai raspunde?. Afișați toate postările

vineri, 25 ianuarie 2013

Te-ai cercetat temeinic?


Pace si har tuturor!

Poate m-ati intreba: Tu cum ai raspunde?

Din nefericire, cateaodata nu am facut o cercetare temeinica, uneori am facut cate o mare greseala.

Apostolul Pavel ne indeamna: "Pe voi insiva cercetati-va daca sunteti in credinta".

Sunt foarte de acord cu apostolul Pavel. Fiecare trebuie sa ne cercetam, pe noi insine, individual si in lumina Bibliei sa vedem daca suntem sau nu in credinta. Biblia spune clar ca trupul lui Christos - numit si - "poporul meu" de catre Dumnezeu, va trebui sa se elibereze din criza captivitatii - as numi-o eu - in care se alfa - Apocalipsa 18. 

Daca constatam ca noi sau biserica noastra nu corespundem cu invatatura Bibliei, trebuie sa luam atitudine, trebuie sa ne corectam atat pe noi insine, cat si biserica noastra. Se naste intrebarea: Dar daca eu ma corectez, dar biserica noastra nu doreste sa se corecteze? Multi vor zice ca esti eretic sau in cel mai bun caz, ca biserica are diversitatea ei, pe care va trebui sa o accepti. Dar Biblia spune clar ca trebuie sa te indepartezi de orice neadevar si de orice faradelege. Si atunci cum mai poate argumenta cineva ca trebuie sa ramai unit in diversitate? Pai atunci ramai in criza, in captivitate, te pui sub blestem... Deci, din contra, tre sa spagi diversitatea, sa te eliberezi din aceasta sclavie spirituala in care nu poti sa faci voia deplina a lui Dumnezeu. Dar este o lupta grea.

Poate o sa va sochez, dar trebuie. Curatenia trebuie facuta nu numai in noi si in biserica, ci si in traducerea biblica pe care o folosim. Sunt multe pasaje corupte, sunt anumite texte straine, deci trebuie facuta o noua recenzie a Bibliei.  
Multe biserici sa cred in adevar, deoarece au o multime de membrii. Ei cred ca acest lucru este un semn al aprobarii si al binecuvantarii divine. Dar cand Biblia vorbeste de binecuvantare, nu o leaga neaparat de crestere numerica.  Eu cred ca diferenta dintre trupul lui Christos si o secta sau o grupare (ce este doar o lucrare umana) nu o face numarul.
Sa ne amintim de ce a spus Domnul nostru Isus: MULTI vor veni in ziua aceea si ii vor zice Doamne, Doamne, dar el le va zice, nu va cunosc. Ce rusine ar fi sa fii intr-o biserica mare, cu multi membrii si la judecata toti sa mearga in lacul de foc!
Bine a scris cineva:
"In plus, Cuvantul spune ca Focul va da lucrarea fiecaruia pe fata, daca va arde sau nu (1Corinteni 3:11-15)."


Nici vorba, ca numarul are trebui sa ne impresioneze. Din contra, ar trebui sa ne puna in garda. Vorbind la modul general, noi crestinii, stam tare cu primul punct, cu numarul. Ne place sa ne laudam ca suntem multi. Dar cum stam cu calitatea? Va fi justificabil pentru noi atuul nostru ca ne-am dus acolo ca au fost multi, ca a fost frumos, etc.? Sau aceste fortareti vor fi atunci pentru noi a drama? Nu este mai bine acum sa le daramam si apoi sa zidim la loc altele, de calitate neindoielnica?

Nici vorba sa ne luam dupa exemplele indoielnice si sa lasam calitatea. Sa nu dam pasarea din mana pe aia de pe gard. Este cea mai buna idee, sa nu lasi niciodata calitatea. Sa stai intotdeauna cu cartea de calitate in mana.
Nu binecuvantarea numerica conteaza. Eu nu ma duc pe cartea asta. Doresc adunari mici, dar sanatoase din toate punctele de vedere. Nu doresc sa convertesc cu gramada, ci sa depun marturie despre adevarurile scumpe pe care mi le-a dat Dumnezeu.
In alta ordine de ideii, sunt pentru a demasca interpolariile, dar nu ca dupa aceea sa intru in extreme, in detali nesemnificative si dubioase. Putem sa facem o carte despre interpolari, unde sa dam toate detaliile despre lucrurile clare si sigure, dar nu pentru a baga toate inchipuirile si speculatiile ilogice si neintemeiate.

Bine a scris cineva: "Cred ca nu vrei sa devin un yesman! Care doar sa aprobe fara sa gandeasca!
Tu faci ce vrei, si la urma vom vedea pe cine va binecuvanta Dumnezeu, si cu cine va fi El, acuma este prematur si anacronic sa judecam.
Gasim scris sa nu judecam nimic inainte de vreme!"
Vreau sa spun, ca nu sunt de acord cu abordarea multora, ca trebuie sa existe un sef care doar sa comande si ceilalti doar sa execute... Noi trebuie sa lucram ca o echipa.

Daca nu vom arata traducerile vadit contrafacute, dam apa la moara doctrinelor false, ori cred ca Dumnezeu nu vrea sa ne purtam cu "manusi" fata de asemenea falsuri.
Cu sinceritate,
A-N

miercuri, 23 ianuarie 2013

Tu cum ai raspunde?

Poate lumina candela mea in noaptea aceasta?

Cei care am citit Biblia, cunoastem pilda celor zece fecioare. Acolo ni se spune că din zece fecioare, doar cinci au fost înţelepte. Aş fi curios să citesc un sondaj de opinie despre câţi oameni s-ar declara înţelepţi şi câţi nu? Aş fi curios să citesc în acel sondaj, de ce s-ar declara cei înţelepţi, ca fiind înţelepţi şi de ce s-ar declara cei neînţelepţi ca fiind neînţelepţi?
În Biblie scrie că există două tipuri de înţelepciuni: înţelepciunea de jos şi înţelepciunea de sus. Fecioarele înţelepte şi cele nechibzuite posedă doar una dintre ele. Şi aici putem să ne punem o întrebare de auto-cercetare: Eu, pe care o posed?

"Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamanteasca, fireasca, draceasca." (Iacov 3:15)
"Intelepciunea care vine de sus este, intai, curata, apoi pasnica, blanda, usor de induplecat, plina de indurare si de roade bune, fara partinire, nefatarnica." (Iacov 3:17)

Cum ar trebui sa arate o fecioara înteleapta? De ce este ea înţeleaptă? Iată întrebări ce ar trebui puse atât de cei care se cred ca fiind dintre fecioarele înţelepte, dar şi de cei ce nu se cred.
Dumnezeu este cel mai înţelept dintre toate fiinţele şi el poate înţelepţi pe cei ce doresc să fie înţelepţi. Dacă dorim să fim fecioare înţelepte, să citim şi să reţinem ce spune Biblia despre înţelepciune:
"Iata inceputul intelepciunii: dobandeste intelepciunea, si cu tot ce ai, dobandeste priceperea." (Prov.4:7)
"Inceputul intelepciunii este frica de Iehova (YHWH dupa textul ebraic); si stiinta sfintilor este priceperea." (Prov.9:10)
"Samuel a zis: "Ii plac lui Iehova, mai mult arderile de tot si jertfele decat ascultarea de glasul lui Iehova? Ascultarea face mai multdecat jertfele, si pazirea cuvantului sau face mai mult decat grasimea berbecilor." (1Samuel 15:22)
După cum am citit, o fecioară înţeleaptă este înţeleaptă deoarece este cu frică de Dumnezeu şi această frică constă în a asculta de Dumnezeu, a păzi cuvântul lui Dumnezeu şi de a nu trece peste voia lui Dumnezeu: toate acestea duc la înţelepciune şi pricepere.

Matei 25
3. Cele nechibzuite, cand si-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn;
4. dar cele intelepte, impreuna cu candelele, au luat cu ele si untdelemn in vase.

Diferenta dintre fecioarele intelepte si cele neintelepte consta in faptul ca cele intelepte au untdelemn in candele, pe cand cele neintelepte nu au untdelemn in candele.
Vedem in viata de zi cu zi oameni care spun ca sunt crestini, dar uita să se alimenteze cu învăţătura Bibliei, aşa că candelele lor nu pot lumina niciodata în întuneric. Dacă dorim să fim fecioare înţelepte trebuie prin urmare, să ne alimentăm permanent cu invatatura din Biblie ca candelele noastre să fie gata să lumineze în orice clipa în întuneric.
Ar fi bine să ne întrebam: Poate lumina candela mea în noaptea aceasta? Pot să stau de veghe cu ea?

Cum să studiem Biblia?

Apostolul Pavel ne îndeamnă să ne încercăm, dacă suntem în credinţă (2Corinteni 13:5). Cum putem face asta? Studiind Biblia cu sârguinţă şi cu rugăciune, căutând răspunsuri adevărate la întrebările ce ne frământă.
Trebuie să fim conştienţi că marele obstacol de netrecut ce stă în faţa adevărului este răutatea, adică păcatul. Suntem avertizaţi de un înger sfânt al lui Dumnezeu, că cei răi nu vor înţelege adevărul (Daniel 12:10).
Aşadar, primul lucru ce trebuie făcut înaintea unui studiu ce se vrea serios şi temeinic, este să ne curăţim de orice răutate. Mai mult chiar, dacă ştim că am făcut un păcat sau mai multe, să ne pară rău că am făcut acel păcat, să mărturisim păcatul, prin rugăciune şi să promitem lui Dumnezeu, în numele Domnului Isus Christos, că suntem hotărâţi să nu mai facem altele, ci suntem ferm decişi să luptăm împotriva păcatului de orice fel.

Dacă vom face acest lucru putem să ne aşezăm la un studiu Biblic, dar nu oricum, ci cerând îndrumare şi înţelepciune de la Dumnezeu, prin rugăciune şi în numele Domnului nostru Isus, Fiul său.

Patru "dacă" de o mare importanţă pentru un studiu Biblic:
Proverbele 2:1-15 
"Fiul meu, (1)dacă vei primi cuvintele mele şi vei păstra cu tine învăţăturile mele, (2)dacă vei lua aminte la înţelepciune şi (3)dacă-ţi vei pleca inima la pricepere, (4)dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară ascunsă, atunci vei înţelege frica de Iehova (YHWH in textul ebraic) şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. Căci Iehova dă înţelepciune; din gura lui iese cunoştinţă şi pricepere. El dă adevărată înţelepciune celor drepţi, el este un scut celor ce umblă cu dreptate. Ocroteşte cărările judecăţii drepte, păzind calea sfinţilor lui. Atunci vei deosebi bine dreptatea, judecata dreaptă, nepărtinirea, orice cale bună. Căci înţelepciunea va veni în inima ta şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi, ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate, de cei ce părăsesc cărările dreptăţii, ca să umble pe drumuri întunecoase, care se bucură să facă răul şi îşi pun plăcerea în răutate, care umblă pe cărări strâmbe şi apucă pe drumuri sucite."

Cum să acceptăm sau nu anumite idei ce se ridică de către unii sau alţii?
Prin premize simple putem desluşi idei mai complicate, adică un verset simplu expică pe unul mai dificil în înţeles. De exemplu, să luăm un caz, cazul aşazisei duble naturi a Domnului Isus. Se spune că el a avut o dublă natură, atat cât a fost pe pământ. Însă Biblia spune tocmai contrariul, că atât timp cât a fost pe pământ a fost doar de o singură natură, de natură umană. Biblia spune clar că el s-a dezbrăcat de natura pe care o avea în cer, făcându-se asemenea oamenilor.
1. Termenii trebuie interpretaţi întotdeauna contextual, adică în limitele contextului imediat. Cazul nostru: "Sa aveti in voi gandul acesta care era si in Christos Isus: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor." Filipeni 2:5-7. Întrebare la context: Cum putea Domnul Isus să rămână îmbrăcat cu prima sa natură, descrisă ca fiind în chipul lui Dumnezeu, dacă el s-a dezbrăcat de ea, tocmai ca să ia o altă natură, natura Adamică, adică chipul lui Adam?
Ca un scurt răspuns la întrebare, putem spune că Domnul Isus Christos, înainte de a se naşte ca fiinţă umană, avea "chipul" lui Dumnezeu, la fel cum Set era "chipul si asemanarea" lui Adam (Geneza 5:3, Evrei 1:3). El a existat în cer sub un alt nume, fiind "duh", ca şi Tatăl său ceresc: "Dumnezeu este duh" Ioan 4:24.
Ce este un duh? Un duh este o fiinţă cerească, care în primul rând nu este compusă din carne şi sânge, dar se poate schimba în forma carnală şi tocmai asta s-a produs la prima venire a lui Isus, Domnul nostru. Din trup duhovnicesc s-a făcut un nucleu de trup carnal, implantându-se prin puterea lui Dumnezeu în ovului unei fecioare, cu numele de Maria, unde s-a hrănit şi s-a dezvoltat prin toate fazele, născându-se firesc ca toţi oamenii, şi fiind asemănător oamenilor în toate, cu excepţia păcatului. Asta numeşte Biblia dezbrăcare. 
2. Termenii trebuie interpretaţi întotdeauna comparativ, adică în lumina altor versete: Cazul nostru: "Si Cuvantul s-a facut trup ("carne" în greaca) si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava Singurului nascut din Tatal." (Ioan 1:14)
Confirmă aici Biblia această dezbrăcare din natura de duh şi îmbrăcarea naturii carnale? Cu siguranţă.
3. Termenii trebuie interpretaţi întotdeauna condiţional, adică, luând în considerare orice condiţii expuse în Biblie, ce ar încadra termenii în anumite limite. CAZUL NOSTRU: Ar fi putut coabita aceste două naturi împreună? Nu, fiindcă iată ce ni se scrie: "un duh nu are carne şi oase, cum vedeţi că am eu" Luca 24:39. Aşadar Domnul Isus a fost cu desăvârşire om, numai şi numai de natură umană, evident aici pe pământ. Miracolele pe care le făcea nu le făcea din cauza primei naturi, ci din cauză că avea putere miraculoasă de la Dumnezeu, ca profeţii care au făcut miracole. Era necesar ca profeţii să aibă două naturi pentru a putea face asta? Evident că nu. În timpul când făceau miracole, erau la fel de umani, ca şi înainte. Oameni pur şi simplu.
Totuşi, cum de au ajuns unii la părerea dublei naturi? Daniel 12:10 spune motivul "cei răi nu vor înţelege". Aşadar, să nu uităm nici o clipă că uşa înţelegerii adevărurilor este schimbarea mentalităţii noastre. Să ne fie clar: Nu vom înţelege adevărul dacă vom rămâne răi.