Se afișează postările cu eticheta aruncat in cuptorul de foc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta aruncat in cuptorul de foc. Afișați toate postările

miercuri, 28 august 2013

"intunericul de afara, taiat in doua, aruncat in cuptorul de foc, aruncat in gehena, etc"

Sunt metafore pentru distrugere eterna, asa cum spune si Iacov despre cetatile Sodoma si Gomora "suferind pedeapsa unui foc vesnic". La fel, apostolul Pavel spune ca cei nemantuiti vor avea ca pedeapsa o "pierzare vesnica" si nu chin, fiind mistuiti de "vapaia unui foc care va [b]MISTUI[/b] pe potrivnici". Avem doua cazuri in care se spune de chin, unul este textul cu bogatul nemilostiv si saracul Lazar, celalalt la Apocalipsa unde spune ca Satana, profetul fals si fiara sunt chinuiti in vecii vecilor. Contradictia aceasta intre texte este evidenta si orice om umil si sincer, nespalat la creier de doctrine, admite ca este o contradictie, ca sunt doua opinii diferite. Acum, daca facem o trecere in revista a tuturor textelor, apar si mai multe contradictii, in special cu privire la textul din Luca. Eu am facut acest lucru in cartea mea avand titlul "Murim sau nu murim?", o carte ce va pot trimite gratuit prin mail, ca sa vedeti si voi. Am scos toate textele ce vorbesc de duhul si sufletul omului si am aflat urmatoarele:
1. Am aflat ca duhul omului (in greaca pneuma) si sufletul omului (in greaca psuche) nu este acelasi lucru, cum cred unii, mai ales in sfera limbii maghiare, de unde vin si eu. Teologii maghiari sustin cu infocare ca duhul si sufletul omului sunt acelasi lucru. Noi nici nu am avut un cuvant pentru "duh", acesta fiind inventat de traducatorii Bibliei de la Tatros (doi preoti romano-catolici maghiari trecuti la husiti si refugiati in Moldova). Forma lor propusa a fost "szellet", apoi aceasta forma a fost cizelata mult mai tarziu, fiind inlocuita ultima litera, litera (t) cu litera (m). Aceasta schimbare a fost facuta de catre un om de litere, forma lui devenind "szellem" si acceptata ca atare, ... cu exceptia teologilor. Asa ca maghiarii&ungurii - chiar daca nu toti - la Duhul Sfant spun si acum Sufletul Sfant. Fantastic, la ce orbire duce fudulia teologilor prin sustinerea traditiei mostenite cu orice chip si cu inversunare!
2. Am afalat ca duhul omului (bun sau rau) se duce la Dumnezeu care l-a dat, mai exact in mana lui. Deci nu intr-un loc cu chin. (Iar duhul dat ca dar duhovnicesc, se poate stinge prin nefolosire.)
3. Ar ramane doar sufletul care ar putea fi trimis intr-un loc cu chin. Insa am aflat ca el se duce in mormant, impreuna cu trupul. Un singur text spune contrariul, cel cu bogatul. Exceptia aceasta, nu poate fi de la Dumnezeu. La concluzia aceasta nu am ajuns numai eu, ci si altii. Cand ai o carte turistica care spune in 100 de locuri ca Bucurestiul este capitala Romaniei si culmea in aceeasi carte se sustine intr-un singur loc ca Targoviste este capitala Romaniei, nu o sa sustii ambele variante si nici varianta cu Targoviste. Dar nu, teologii nostrii nu doresc adevarul. Ei doresc sa omita 100 de texte care spun negru pe alb ca sufletul moare si vor exalta un singur text care spune ca sufletul nu moare. Nu este nici o problema, mandria merge inaintea caderii, asa ca o sa ramana cu fudulia lor ca sa fie facuti de rusine in ceasul judecatii.