Se afișează postările cu eticheta facute de anumite Biserici. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta facute de anumite Biserici. Afișați toate postările

miercuri, 2 ianuarie 2013

Greşeli de interpretare a Bibliei, facute de anumite biserici

1. Credinţa şi închinarea la trei persoane înseamnă de fapt politeism, închinarea la trei D-zei - chiar daca sunt legati ca produsele din supermatket - 1+1+1=3 şi nu 1. Cum poate fi Sfânta Treime = Un singur D-zeu? Sau, a jucat Dumnezeu trei roluri principale, cum mai cred unii (modalism)? Mai degraba vedem aici acceptarea şi "creştinarea" teologiei "trinitare" a teologilor si filozofilor pagani. Respingerea învăţăturii Scripturii că avem un singur Dumnezeu, pe Tatăl, este o mare greseala (Ioan 17:1-3; 1Corinteni 8:5,6; 1Corinteni 15:27,28).
Există un singur Dumnezeu: suprem, suveran, etern, nemuritor şi neschimbător. El este o singură fiinţă, o singură persoană distinctă de toţi: Creatorul cerului şi pământului, Tatăl Atotputernic, care poartă numele de Iehova (YHWH): Exod 3:13-16, Ioan 17:1-3. Prin urmare nu Dumnezeu a murit la Golgota, ci singurul (monogenes) Său Fiu Ieshua Unsul (Isus Christos): Ioan 3:16; 1Timotei 6:16; Ioan 20:17; Luca 23:46.
Desi multi susţin ideea conceptului de "trinitate", o "uni-treime" dumnezeiască alcatuită din trei persoane, această doctrină a fost dovedită ca fiind preluată din păgânism şi îmbrăcată în cuvinte Biblice. Biblia nu susţine această doctrină a "treimii" (in nici o varianta) deoarece încalcă flagrant conceptul de monoteism patertheist, care îl declara pe Iehova, Tatăl ceresc, ca fiind singurul Dumnezeu adevărat: Exodul 20:1-3, Ioan 17:1-3, 1Corinteni 8:5,6.
Motto:
"Cine s-a suit în ceruri şi cine s-a coborât din ele?
Cine a adunat vântul în pumnii lui?
Cine a strâns apele în haina lui?
Cine a hotărât toate marginile pământului?
Cum se numeşte el şi care este numele fiului său?
Ştii tu lucrul acesta?"
Proverbe 30:4
            La ora actuală în creştinismul denominaţional există mai multe concepţii despre Dumnezeu, printre care cele mai cunoscute sunt:
1. Trinitarismul - credinţa într-o Treime de persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt care formează un singur Dumnezeu
2. Modalismul - credinţa că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt manifestarea aceleiaşi persoane, nefiind vorba de mai multe persoane, ci doar de una, care s-a relevat în trei moduri
3. Binitarismul - credinţa în doi D-zei: D-zeu Tatal şi D-zeu Fiul
4. Triteismul - credinţa în trei Dumnezei: D-zeu Tatăl, D-zeu Fiul şi D-zeu Duhul Sfânt
5. Paterteismul - credinţa într-un singur Dumnezeu: Tatăl
Ca şi cum nu ar fi suficiente, aceste cinci concepţii contradictorii despre gloriosul Dumnezeu, au şi subramurile lor, care complica şi mai mult lucrurile. Oricât de complicate ar fi lucrurile, nu putem sta de o parte, deoarece viaţa veşnică depinde dacă îl cunoaştem cu adevărat pe Dumnezeu şi pe Fiul Lui (Ioan 17:3) şi asta nu o putem face numai prin adevărul sfinţitor şi eliberator care vine prin divinul, scumpul şi onoratul Fiu al lui Dumnezeu (Ioan 8:31,32,34-36).
            Mulţi credincioşi - şi în mod deosebit liderii lor spirituali - susţin că persoana lui Dumnezeu este de fapt o "treime" (trinitate) misterioasă. Există o zicală despre această dogmă care spune că dacă încerci să o înţelegi eşti nebun, însă dacă nu o crezi, ajungi în iad. Deşi dogma "treimii", nu apare explicit în Biblie, a nu crede în ea sau în anumite aspecte ale acestei dogme, prin prisma multora te face automat un eretic vrednic de flăcările veşnice ale "iadului" clerical. De la această "etichetă" derivă o falsă siguranţă însoţită de o anumită suspiciune şi teamă faţă de subiect. Totuşi, cercetătorul umil şi sincer, care nu este legat de anumite prejudecăţi, fobii sau isme religioase, ci este însetat după cunoaşterea şi siguranţa pe care o dă adevărul Biblic, nu poate să nu constate: este ciudat, deşi se admite că sunt trei persoane distincte, totuşi numeric vorbind există ... un singur Dumnezeu. E ca şi cum am spune că deşi avem trei mere distincte în coşul de pe masă, unul galben, unul roşu şi unul verde, totuşi, acolo nu este decat un singur măr. Ciudată matematică, ciudată filozofie!
            Din cercetarea resurselor antice, se ştie că numerele aveau o mare influenţă şi putere religioasă în viaţa de zi cu zi a lumii antice. Numărul 3 a fost dintotdeauna îndeosebi de mistic, mai ales la pătrat (nouă). Şi nu este de mirare căci în antichitate anumiţi savanţi ai lumii antice, ca Pitagora din Samos, care în acelaşi timp au fost şi mari filozofi şi oameni religioşi se ocupau cu numeromistica, un fel de zodiac al cifrelor, atribuind numerelor diferite proprietaţi cu influenţă asupra oamenilor, interesant fiind concepţia despre numărul 3, care într-un anumit cadru, era considerat cel mai frumos număr - a se vedea Enciclopedia Wikipedia, secţiunea Triad; de aceea numărul 3 era asociat şi folosit în relaţia cu zeii principali ai lumii antice.
Conform cu:
The Oxford Companion to the Biblela pagina 561: "Trei este privit în general ca un număr divin. Multe religii au triade de zei. In credinţa bibilică nu este loc pentru o triadă, iar numărul este rareori legat de Dumnezeu…Nici doctrina Trinităţii nu este exprimată aici în prea multe cuvinte."
Harper’s Bible Dictionary, la pagina 497, admite că: "Trei…era deja sacru pentru religiile babiloniene timpurii care adorau o triadă (Anu, Bel, Ea) …aşa cum egiptenii îi adorau pe Isis, Osiris şi Horus."
Aristotel, Despre Ceruri, Cartea Iscrie că: "Căci, după cum spun pitagorenii (adepţii concepţiilor lui Pitagora din Samos), lumea şi tot ce este în ea, este determinată de numărul trei, devreme ce începutul şi mijlocul şi sfârşitul dau numărul unui «tot», iar numărul pe care ele îl dau este trinitatea [în greacă trias; în engleză= «trinity»]. Şi astfel, luând aceste trei din natură ca legi ale ei, folosim pe mai departe numărul trei în adorarea zeilor."
            Dupa cum vedem, Aristotel, marele filosof grec, mărturiseşte cu o sinceritate copleşitoare că pe timpul său numărul trei era deja un număr consacrat, un număr de o mare importanţă din punct de vedere religios. Ne întrebăm, oare cine l-a consacrat (Apocalipsa 12:9)? Prin urmare, ideea conceptului de "uni-treime" dumnezeiască a fost preluată de la filozoful (şi matematician în acelas timp) păgân Pitagora din Samos, care l-a importat şi el în lumea greacă în timpul calătoriilor sale făcute în Egipt, Babilonia şi India. Mai apoi, această dogmă s-a consolidat în aşazisele "cercuri savante" a lumii antice grecesti via "pitagorieni", Platon, Aristotel, Philon ca mai apoi să fie "îmbrăcată" în denumiri din Biblie, de către anumiţi creştini proeminenţi de orientare neoplatonică din Egipt şi Cappadochia şi impusă creştinilor ca învăţătură Biblică, fiind însoţită de persecutarea cruntă a celor care o respingeau.
            Aşadar, la originea acestei dogme ciudate, stă nu revelaţia Bibliei ci mai degrabă preluarea unui tipar de gândire, de filozofie religioasă antică, de factură păgână, "îmbrăcată" în denumiri biblice şi împachetată frumos în staniolul numit "taină", după cum, se vede şi din scrierea celui care a fost supranumit de unii "Doctorul Bisericii" - patriarhului Chiril al Alexandriei, care a trăit in secolul IV. d.Ch.:
"Căci Porphyrios spune expunând învăţătura lui Platon: Fiinţa lui Dumnezeu purcede din trei ipostaze şi este: Dumnezeu cel preaînălţat şi preabun; după El  şi a doua este Ziditorul; iar a treia este sufletul lumii"
"Şi totuşi şi ei, învăţaţii păgâni, admit şi presupun trei ipostaze de la început şi ei afirmă    că se cuvine să aibă fiinţa lui Dumnezeu până la trei ipostaze, iar uneori aplică şi denumirea de Treime astfel fiind de acord cu învăţăturile creştinilor ..."
"Noi însă vom afla că se găseşte la învăţaţii elinilor păgâni cunoaşterea  a Sfintei Treimi. Căci ei spun că aceste divinităţi sunt foarte apropiate între ele şi nimic nu se interpune între dânsele fiind unite unele cu altele ..."
"(citându-l pe filozoful păgân Numerius) Dumnezeu cel ce este primul în sine însuşi este simplu prin faptul că niciodată El nu este despărţit fiind stăpânit de Sine însuşi. Iar Dumnezeul cel de-al doilea şi cel de-al teilea este unul singur ..."
(Chiril al Alexandriei: Zece cărţi împotriva lui Iulian Apostatul, Editura Anastasia, Bucureşti, 2000, p. 64, 422, 424, 426)
            Dacă Biblia tace în privinţa formulării acestei dogme a "treimii", şi după cum se vede din citatele de mai sus, această "revelaţie" misterioasă nu aparţine nici "Bisericii primare", ci învăţaţilor păgânilor, ma întreb de ce a trebuit preluată de la ei şi impusă ca standard al credinţei despre Dumnezeu? Oricum, indiferent care a fost motivul, rezultatul acestei "copieri" este nesatisfăcătoare, deorece diferenţa între ce descoperă Biblia despre persoana lui Dumnezeu şi ce susţine dogma "treimii" despre "persoanele" lui Dumnezeu este semnificativa. Sunt mari diferente. În primul rând Biblia nu descrie decât un singur Dumnezeu, într-o singură persoană, aşa cum a învăţat şi Fiul lui Dumnezeu (Ioan 17:1-3): "După ce Isus a spus aceste lucruri, şi-a ridicat ochii spre cer şi s-a rugat: "Tată, a sosit ceasul! Preamăreşte pe fiul tău, ca şi fiul tău să te preamărească pe tine, după cum i-ai dat putere peste orice carne (aşa apare în textul grecesc), ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i i-ai dat tu. Şi viaţa veşnică este aceasta: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Christos, pe care l-ai trimis tu."
            Acest mare adevăr al unicităţii persoanei Tatălui ca "singurul Dumnezeu", este atât de evident. Monoteismul Bibliei este un „patertheism” strict, aspect de care unii din teologii din secolul I-IV nu au vrut sa auda, facand din Fiul si Duhul Sfant ba niste „dumnezei” subordonati Tatalui, ba complet egali lui.
Nu este nici un "mister" de neanteles in "trinitate", ci mai degraba este neputinta de a explica imposibilul si ca sa aiba un „alibi” (acoperire), teologii se cramponeaza de ideea de „taina”. Multe din predicile, scrierile şi cântecele celor ce susţin această dogmă spune, că Dumnezeu s-a făcut om şi s-a născut în Betleemul din Iudeea, iar mai apoi a murit torturat la Golgota, deşi din Biblie reiese clar că nu Dumnezeu s-a făcut om şi s-a născut în Betleemul din Iudeea, nici nu a murit torturat la Golgota, cum le place multora să creadă, ci singurul ("monogenes" în greacă) Său Fiu Isus Christos: Ioan 3:16; 1Timotei 6:16; Ioan 20:17; Luca 23:46. In cele din urma vor vedea cum stau lucrurile caci timpul va spune intotdeauna adevarul, dar va fi prea tarziu sa mai indrepte ceva. Nu exista nici o "taina" care ar scuza doctrina "trinitatii", ci mai degarba acest cuvant se foloseste pentru a se acoperi o eroare. Acum este harul, acum este timpul de indreptare. Dragi crestini de toate tipurile, pocaiti-va si abandonati doctrina trinitatii! 

2. O alta greseala a diferitelor biserici este perpetuarea idolatriei interzise din antichitate: "Să nu-ţi faci nici o înfăţişare…să nu te închini şi să nu le slujeşti" prin îndemnul "Fă-ţi înfăţişări, sau orice altceva ca sa te inchini, numai să-ţi faci (cruci, steaguri, însemne simbolice, icoane, statui, etc.) şi închină-te şi slujeşte-le lor". Vorba cuiva> "Dracul vrea ca sa te-nchini la ce vrei tu, numai la Dumnezeu nu." (Exod 20:4,5; Judecători 8:24-27; Ioan 4:24; Fapte 10:25,26; 14:15,16; Apocalipsa 19:10; 22:9).

3. Credinţa că morţii sunt vii şi trăiesc încă - este de fapt perpetuarea minciunii lui Satan spusă în Eden (Geneza 3:4). Este respingerea învăţăturii Scripturii, că fără înviere suntem pierduţi pentru totdeauna şi acceptarea viziunii întâlnite în mai toate culturile religioase păgâne: că omul trăieşte conştient după ce moare. Sufletul nu a fost nemuritor niciodata, doar in mintea Diavolului mincinos, care a "creştinat" filozofia păgânului Platon, că sufletul este înnăscut a fi nemuritor (1Corinteni 15:12-19; Ioan 5:28,29 - Isaia 38:11,18; Ioan 11:11-14; Iov 17:11-16; Psalmul 6:5; Psalmul 49:8-20; Ecleziast 3:19,20; Ezechiel 18:4,20; Ioan 3:13).

4. Închinarea şi slujirea la sfinţii morţi şi la cadavrele = moaştele morţilor este o alta eroare grava. Este respingerea învăţăturii Scripturii, că noi avem un singur mijlocitor, pe Domnul nostru Isus Christos. Oricum, daca mortii sunt morti, ei nu mai pot ajuta nicidecum, orice rugaciune ai face la adresa lor, ai face-o inutil, e pierdere de timp si de inteligenta (1Timotei 2:5; Isaia 8:19; Psalmul 146:4; Eclesiastul 9:2-12).

5. Respingerea neutralităţii creştine şi a iubirii vrăjmaşilor, atat in timp de pace cat si in timp de razboi este o alta mare greseala a multor biserici (Matei 5:36-48; Apocalipsa 13:10). Sa-ti iubesti vrajmasii este cea mai grea porunca. Faptul ca multi nu au putut-o implini, desi s-au declarat crestini, arata starea lor de "neghina, capre, fecioare neantelepte, cei de pe drumul larg", dupa cum scrie in evanghelie.

6. O alta greseala pe care o sustin anumite biserici este transformarea pâinii şi a vinului în adevăratul trup literal şi adevăratul sânge literal al Domnului nostru slăvit Isus Christos, chipurile cand mancam painea de la Cina Domnului si bem vinul impartasaniei am manca de fapt carne umana (ca Domnul nostru Isus Christos a fost om pe pamant) si am bea sange literal (Luca 22:19,20). Insa asa ceva ar fi canibalism. Iar daca nu se intampla acea transformare, iar painea ramane paine si vinul ramane vin - cum si ramane de fapt, orice analiza microscopica ai face, la orice laborator cu technologie moderna de ultima ora - cei ce o recomanda nu sunt altceva decat creduli de prim rang, inselati de Diavol. Aceste aspecte din Luca 22:19,20 trebuie intelese duhovnicesc, nu literal.

7. In diferite biserici exista o mare nepăsare, resentimente şi în unele cazuri chiar ură ignorană faţă de numele memorial (veşnic) şi personal al lui Dumnezeu, Creatorul şi Tatăl nostru ceresc, care este YHWH în limba ebraică, transliterat de obicei Iehova pe la noi, sau tradus cu bună ştiinţă greşit ca Adonai/Domnul sau Elohim/Dumnezeu, etc. (Exod 3:13-18; Psalmul 83:1-18; Isaia 42:8; Isaia 54:5; Matei 6:9; Apocalipsa 19:1,3,4,6). Numele lui Dumnezeu va dainui vesnic, fie ca stiu, fie ca nu vreau sa stie unii, ca nu degeaba ne rugam ""Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău!" (Matei 6:9) Numele lui Dumnezeu nu este Tata, nu este Dumnezeu, nu este Domn, nu este Allah, nu este Budha, nu este Isus si nici un alt nume, decat YHWH, Iehova.

8. Anumite biserici nu inteleg sau se balbaie in fata intrebarii despre originea raului. Unii chiar vorbesc de pacatul lui Satan, Eva si Adam, ca un "rau necesar". A fost păcatul un act de nenorocire şi nefericire, din culpa lui Satan, Eva si Adam, pe care Creatorul nu l-a dorit şi asupra posibilităţii căruia Creatorul i-a avertizat din timp atât pe îngeri, cât şi pe oameni, poruncindu-le să nu-l producă, sau a fost chiar dorit şi generat cu bună ştiinţă de Creator (Geneza 6:5-7)? Oare el a generat şi El a dorit să se producă în Satan, Eva şi Adam păcatul? Predestinarea: destinaţie prestabilită de Creator? Atunci care este "vina" lui Lucifer? Nu cumva îi face chiar Dumnezeu "meseria"? Sau libertate de conştiinţă, discernământ şi alegere? - Eterna perplexitate şi bâlbâială păgână în răspunsul dat de unii la întrebarea despre originea raului. Dumnezeu a dorit, el a generat şi a prestabilit ca lumea să fie aşa, cu păcatul, suferinţa, chinul, agonia, sărăcia, violenţa, exploatarea, asuprirea, bolile, moartea, şi mizeria ei spirituală sau a fost totul rezultatul trist şi nefericit al unui act voit, ce ar fi putut fi evitat prin ascultare, si ce nu poate fi legat în nici un fel de voinţa lui Dumnezeu, aşa cum fac unii (Ieremia 32:35)? Poate fi un Dumnezeu care te predestinează să păcătuieşti (fără ca tu să te fi născut măcar) numit "înţelept" (Psalmul 147:5), "drept" (Deuteronom 32:4), "nepărtinitor" (Fapte 10:34,35) şi "iubire" (1Ioan 4:8)? Este ciudat cum unii dintre anabaptiştii (rebotezătorii) de acuma, fie ei dintre penticostali, baptişti, creştini după ev.etc. se ghidează după "stăpânul Genevei" (Jean Calvin) care a dat ordin ca toţi rebotezătorii să fie persecutaţi şi chiar omorâţi? Nu vă este clar, că sub "teocraţia" lui eraţi "predestinaţi" din cauza rebotezurilor făcute de voi la veşnică pierzare, in plus primeati o pedeapsa destul de severa (deseori o moarte crunta) si de legislativul de atunci?
Versete explicative: Geneza 2:17; Deut. 30:19; Ezechiel 18:23,32; Ioan 3:16; Tit 2:11; 1 Timotei 2:4
Prin urmare, ideea că Dumnezeu te-a predestinat deja cu mult timp înainte de a te naşte, să păcătuieşti şi să fii pierdut pentru totdeauna în păcate este falsă, de origine păgână. Deşi Dumnezeu te ajută să iei o decizie înţeleaptă, El nu decide în locul tău. Tu trebuie să decizi (Evrei 4:7-16)!

9. Multe biserici nu inteleg si nu accepta plata păcatului. E distrugere eternă sau chin veşnic? Dacă aţi fi în locul lui Dumnezeu, voi aţi face-o cu copii, cu rudele şi cu prietenii voştri care sunt păcătoşi înrăiţi, ia-ţi putea chinui etern în foc (Romani 6:23; Apoc. 21:8)? Nu cred. Dragi membrii din aceste biserici, dati-mi voie sa nu cred ca ati fi in stare de asa ceva. Deci va condamnati singuri.

10. Desi anumite biserici admit, nu există o a doua şansă (în purgator, în mileniu sau după mileniu) pentru cei care, dupa vorba cuiva "nu sunt aşa de buni, dar nici aşa de răi" (Fapte 17:30,31; Romani 1:18-20). Ori esti bun, ori esti rau. Sunt doar doua cai, sunt doar doua feluri de roade. Nu exista clasa de mijloc numita "a treia cale", a celor "nici prea rai, dar nici prea buni". Asa ceva nu exista. Nu vă luaţi după filozofia lui x, y, z şi alţi aşa zişi umanişti (Ioan 3:18,36)! Pentru noi există o singură şansă: cat mai este "Astăzi!", aşa cum spune Scriptura! Nu-ţi împietri mintea şi inima (Evrei 4:7-13)! Cine nu strange acum, se face vinovat de pacatul risipirii:
"Cine nu este cu mine este împotriva mea, şi cine nu strânge cu Mine risipeşte."  (Matei 12:30)
Daca nu faci totul pentru Evanghelie, nu vei avea parte de ea: "Fac totul pentru Evanghelie, ca sa am si eu parte de ea." (1Corinteni 9:23).
Trezeste-te, daca crezi ca esti pe "a treia cale" (caldicel):
14. Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: "Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu:
15. "Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!
16. Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.
17. Pentru că zici: "Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic", şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,
18. te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.
19. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te!
Apocalipsa 3.!

11. Multe biserici nu au o Biblie suta la suta autentica, de aceea atat doctrinele cat si credinciosii sunt alandala. Daca ai un metru avand mai multi centimetrii, risti ca mobilierul sa nu-ti mai incapa in locul dorit din casa. Ca sa poti masura ceva corect, trebuie sa ai o unitate de masura corecta. Dupa ce bisericile din antichitate - care au deviat de la credinta in credulism - si-au facut o Biblie in care sufletul sa poata fi nemuritor si-au facut si dogma ca ei pot mantui sufletele si dupa moarte, daca platesti bani preotilor sa se roage pentru cei ce au murit si faci pomene (milostenii) pentru cei morti, etc... Asa s-a dat drumul la toate soiurile de pacate in aceste biserici. Graficul este in tendinta crescatoare, un pacat deschiznd usa la alte pacate, o dogma falsa deschizand usa la alte dogme false. Un spic de neghina (crestin fals) va produce multa neghina (crestini falsi). In aceste biserici, credinta in nemurirea sufletului este "fertilizatorul (ingrasamantul) pacatului".
Iustin, un filozof pagan din secolul II care s-a convertit la crestinism, care a contribuit si el la propagarea acestei falistati (ca omul mai traieste dupa ce moare si aici nu ma refer la inviere, ci pur si simplu ca traiesti in continuare dupa ce iti dai ultima suflare) scria urmatoarele:
"Căci noi ştim că Stăpânul nostru, Isus Christos, a spus că „ceea ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu” şi „nu vă temeţi de cei ce vă ucid trupul şi apoi nu mai pot face nimic; ci temeţi-vă de Cel care, după moarte, vă poate arunca şi trupul şi sufletul în gheenă”. Gheena este locul unde vor fi pedepsiţi cei ce au trăit în răutate şi nu au crezut că lucrurile pe care Dumnezeu ne-a învăţat prin Cristos se vor întâmpla." (Apologia I)

Iustin citeaza aici doua versete biblice relativ usor de gasit cu motorul de cautare. Daca bateti in motorul de cautare de pe Google "trupul şi sufletul în gheenă, Biblia", prima referinta va fi: Sfânta Evanghelie după Matei :: Capitolul 10 - Biblia Ortodoxa
Adica, filozoful Iustin a citat versetul din Matei 10:28. "Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă."
Numai ca dupa cum vedem exista o diferenta intre cum a citat el acest verset si cum este acest verset acum in Biblia ortodocsilor si in Bibliile tuturor care au copiat Biblia ortodoxa. Diferenta se poate explica numai in felul urmator: Candva demult, clericii din biserica au introdus niste cuvinte care candva nu existau in acest verset. Aceste cuvinte in plus, inventate de biserica deraiata de la credinta, sunt: "si nu pot ucide sufletul". O Biblie deraiata de la credinta, avand cuvinte neautentice, inventate de o biserica deraiata de la credinta, va produce multi credinciosi deraiati, care se vor lasa inselati, crezand ca acum pot face orice din "placerile de o clipa ale pacatului", deoarece oricum mai pot fi salvati dupa moarte, prin rugaciuni si milostenii.

12. Degeaba corectez greseala cuiva, daca eu insumi fac alta, sau poate doua, trei sau patru greseli. Ce am rezolvat? Nu mare lucru. Din pacate aceasta este o caracterisitica a multor biserici, care conduce la sectarisme, la puzderia de grupari crestine contradictorii. Degeaba înţeleg anumite aspecte mai profund, daca in alte aspecte abuzez şi comit alte greşeli, poate si mai grave ... Corectarea mea trebuie sa fie pe primul loc si abia cand imi voi corecta toate greselile, sa ma apuc sa corectez pe a altora:
Versiunea NTR Matei 7:1 Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu observi bârna din ochiul tău?! Sau cum poţi să-i spui fratelui tău: «Lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi!», când iată că tu ai o bârnă în ochiul tău?! Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul din ochiul fratelui tău!