Primul numar al publicatiei Iesiti

Ieri am verificat niste dischete sa vad ce mi-a mai ramas din materialele pierdute.

Anul 1 Nr 1 Ianuarie 2007                                                      "Către adunarea lui Dumnezeu" 1Corinteni 1:2

"Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu"

Apocalipsa 18:4

"Ia seama bine la citirea pentru alţii"

1Timotei 4:13

     

"Şi vă fac cunoscut, fraţilor, vestea bună pe care v-am vestit-o"

1Corinteni 15:1

Despre publicaţia "Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu"

          Când zi de zi tot mai mulţi oameni doresc o singură religie "interconfesională" ("taize" evanghelic) pe pământ, în care fiecare să poată crede ce vrea, atât timp cât nu mustră pe altul - 2Timotei 1-4, în care să fie uniţi în "diversitate" şi nu în adevărul sfinţitor al Cuvântului lui Dumnezeu - Ioan 17:17,20-23, este potrivit ca să apară o publicaţie care să încurajeze la rezistenţă şi tărie spirituală în vestea bună a împărăţiei lui Dumnezeu - 1Corinteni 15:1-11 - Galateni 1:310, şi să avertizeze asupra pedepsei care va veni peste lumea pseudocredincioasă - Ieremia 10:1-25 - Apocalipsa 18:1-24. Dumnezeu nu primeşte o închinare falsă, ci doreste o închinare curată şi adevărată - Ioan 4:21-24. Fie ca El să ne dea harul Său divin, ca să-L putem slăvi şi lăuda aşa cum doreşte El.

          Ca lucrurile să meargă bine, ar fi înţelept ca funcţia de Redactor Şef să fie dăruit Tatălui ceresc, funcţia de Redactor Şef Adjunct să fie dăruit Fiului Său, Isus Cristos şi funcţia de secretar-trezorier să fie dăruit Duhului Sfânt al lui Dumnezeu.

          Fraţii care se vor considera îndemnaţi să scrie cerând îndrumarea şi paza lui Dumnezeu, sunt bineveniţi să-şi pună "talanţii", adică talentele la dispozitia Lui şi a Fiului Său, Isus Cristos - Matei 25:14-30, pentru a putea fi "unelte" într-o slujbă atât de vitală, ca cea de păzitori ai sufletelor şi ai credinţei - Ezechiel 3:17-27 - 1Timotei 1:18,19. Surorile vor putea să publice (poezii, cântări, imnuri, rugăciuni, etc.), ţinând cont de ce-i scris cu privire la ele în Cuvântul lui Dumnezeu - 1Timotei 2:9-15. Singura condiţie cerută pentru cei ce vor scrie, fie fraţi, fie surori este să fie în conformitate cu cerinţele Domnului Isus Cristos - Ioan 3:3-8.

          Prin harul lui Dumnezeu, publicaţia va apare lunar, cu un tiraj minim de 30-50 exemplare, nădăjduind ca cei ce vor sluji prin ea să fie spre folosul poporului risipit al lui Dumnezeu, glorificând şi sfinţind numele sfânt al Tatălui ceresc, Iehova, prin Isus Cristos şi îndrumarea Duhului Sfânt.

         Publicaţia aceasta nu se va putea vinde, ea se distribuie gratuit. Prin harul lui Dumnezeu, costurile legate de editare şi distribuţie sunt suportate pe bază de voluntariat şi donaţii.

         Donaţii pe luna ianuarie: 10 lei*

Se oferă gratuit, la cerere, Noul Testament cu Psalmii, cu condiţia ca solicitantul să nu mai deţină unul, pentru a putea dona acelora care nu au.

Pentru alte informaţii şi abonamente gratuite contactaţi:

Takacs Ianoş jr., Buza 221, Judetul Cluj, 407115

Takacs Ianoş, Str. C-tin Brâncoveanu Nr. 54 Ap. 56, Cluj-Napoca, 400467

Tel. 0748637001, E.mail innoire@yahoo.com

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Nota importanta: Donaţiile au fost intotdeauna primite si nu cerute. Am pornit publicatia cu o donatie de 10 lei, la care am mai pus eu. Publicatia a fost distribuita gratuit, prin posta. Deci nu am catigat absolut nimic de pe urma ei, nici eu nici altii. Oricum, banii erau putini. Cateodata nu primeam nimic si puneam eu toti banii.

Istoria datelor esuate ale liderilor de la Watchtower

Mi-au mai ramas niste dischete cu material.

Istoria Martorilor Lui Iehova

Partea II

          După cum am arătat în Partea I, ipoteza celor şapte timpuri, însumând 2520 de ani, a fost preluată de la John Aquila Brown. El era reverend, adică pastor, preot. El calcula cele şapte timpuri, cu începere de la 604, când după opinia lui, Nebucadnetar a urcat pe tron, deci el nu credea ca Ierusalimul a cazut în anul 607 şi în opinia lui, aceste 7 timpuri se sfărşeau la 1917.

Această ipoteză a lui a fost preluată de către William Miller, care a rearanjat-o ca să se potrivească cu cealaltă ipoteză a lui Brown, care cădea pe 1843.

          Apoi pe la 1875, al doilea care a rearanjat-o a fost Nelson H. Barbour, un colaborator al lui Miller, care a pus data începerii celor 2520 de ani pe 606, găsind această dată pur şi simplu adăugând 70 de ani la anul 536, când după părerea lui a fost construit altarul Templului. După Barbour cei 2520 de ani se sfărşeau în 1914.

Russell preia ipoteza de la Barbour în 1876 şi o publică în periodicul Bible Examiner (Examinatorul Bibliei). Că nu se pricepeau la cronologii arată faptul ca au pus un an 0, între anul 1 înaintea erei noastre şi anul 1 era noastră. Abia în 1904 Russell publică un articol în care îşi arată greşeala şi scrie că este posibil ca sfârşitul celor 2520 de ani să se sfârşească în 1915.

Al treilea care o rearanjează, a fost Frederik Franz, care în cartea "Adevărul vă va face liberi", mută anul începerii celor "şapte timpuri" de la 606 la 607, scoţând anul 0.

Dar, haideti sa vedem ce credeau Russell şi colaboratorii săi despre date:

Conducatorii Societii Turnul De Veghere s-au considerat a fi canalul de comunicare cu D-zeu, acel sclav fidel şi prevăzător aprobat de Isus, Domnul nostru. Mai mult chiar, ei se considerau profeţi, mesageri speciali ai lui D-zeu: Sursă: Taina Împlinită, ediţie primă 1917, p 31, Turnul De Veghere 1/12/1916 (reprint p. 377), Turnul De Veghere 1/11/1917 (reprint p. 323) Russell era considerat al şaptelea "înger", sol, mesager, "trimis special", adică apostol, dar ca al doilea de cea mai mare importanţă, după apostolul Pavel, de asemenea despre colaboratorii săi, acea mică rămăşiţă unsă cu spirit, se spunea că sunt oamenii lui Dumnezeu şi primesc instrucţiuni prin îngeri: Lumină, Volumul I, p 64, 1930, scris de Rutherford, Vindecare, Volumul III, p 250, 1932, scris de Rutherford, Turnul De Veghere 1/4/1972 (reprint 197), Treziţi-vă 8/10/1968, p 23, şi multe alte surse. TOATE ACESTEA le puteţi vedea fotocopiate, expuse in limba engleză, ataşate la cartea scrisă de Szalai Andras: Iehova şi organizaţia, p 271 - 289.

 Dar, să observam ce spune Cuvântul lui D-zeu, cu privire la oamenii ce au astfel de pretentii:

"Când ceea ce va spune prorocul acela în numele lui Iehova nu se va întâmpla şi nu se va dovedi adevărat, va fi un cuvânt pe care Iehova nu l-a spus. Prorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el." Deuteronomul 18:22

Deci, să comparăm spusele "canalului de comunicare" în lumina a ce se spune despre autentificarea "oamenilor lui Dumnezeu" la Deuteronom 18:22:

1798 - Era considerat sfârşitul celor 1200 de zile din Apocalipsa capitolul 12. Sursă: Three Worlds (Trei lumi), publicaţie în comun a lui Barbour şi Russell, 1877, p.114. Această expicaţie a fost schimbată ulterior, 1798 fiind schimbat la 1889.

1799 - Era considerat începutul "ultimelor zile". Prin faptul ca Napoleon a îndepartat pe Papă, s-a considerat ca s-a împlinit cei 1260 de zile descrise în Daniel 7:25; 12:7; Apocalipsa 11:1-3. Sursă: Turnul De Veghere Januarie - Februarie 1889, Studii În Scripturi Volumul II, p 256, Studii În Scripturi Volumul III, p 58, 63, 64, scrise de CT Russell. În 1930 aceste explicaţii sau pus în legătură cu data de 1914.

1829 - Era considerat sfârşitul celor 1290 de ani, expuşi în Daniel 12:11, care au început la 539 î.e.n. Era văzută o dată foarte importantă, deoarece atunci a început lucrarea lui William Miller şi de fapt Studentii Bibliei, la origini provin de acolo. Sursă: Lothar Gassman, Martorii Lui Iehova, p 9, Studii În Scripturi Volumul III, p 40, 60, 163, Our Lord's Return (Revenirea Domnului nostru) scrisă de JF Rutherford. Această învăţătură a fost abandonată în 1930.

1844 - După Miller era considerat anul "sfârşitului lumii", după Russell era începutul celor 30 de ani de "probă", care în opinia lui, corespundea cu cei 30 de ani din viaţa lui Isus, scurşi de la naşterea sa ca om şi până la botezul lui în apa Iordanului. Sursă: Studii În Scripturi Volumul II, p 240. Această învăţătură a fost abandonată în 1930. De remarcat că Russell şi colaboratorii săi credeau că orice eveniment Biblic, petrecut în antichitate, trebuia să aibă încă o împlinire, după aceea în viitor. Pe această preconcepţie greşită s-au pus bazele tuturor speculaţiilor lor. Şi nu este de mirare de ce au fost atâtea speculaţii cu privire la date.

1846 - Era considerat sfârşitul celor 2300 de zile, expuşi în Daniel 8:14. Era considerată o dată importantă deoarece atunci adventistul George Storrs şi alţi care l-au invatat pe Russell, au abandonat învăţăturile greşite şi astfel "sanctuarul" a fost curăţit. De asemenea era considerat ca anul în care a început "alianţa evanghelică" între grupările protestante, ceea ce a fost catalogată ca "spiritism". Sursă: Studii În Scripturi Volumul III, p 108, Studii În Scripturi Volumul VII (Taina Împlinită), p 163. Această învăţătură a fost abandonată în 1930.

1873 - Era considerat data la care se împlinesc cei 6000 de ani de la creaţia lui Adam şi intrarea în al 7000 de an, mia de ani din cartea Apocalipsa, "ziua Domnului". Sursă: Studii În Scripturi Volumul II, Prefaţa, p 39. Învăţătură abandonată în 1930. Încheierea celor 6000 de ani din istoria omenirii, va fi pusă în anul 1943, ca fiind anul 1975, în cartea Adevărul vă va face liberi. Începând cu anul 1966 anul 1975 va capata o importantă profetică în literatura de atunci a martorilor. Sursă: Cartea Life Everlasting (Viaţă veşnică).

1874 - Era considerat data de la care începe prezenţa invizibilă a lui Christos. Data cea mai importantă a lui Russell. Sursă: Trei lumi, p 175, Studii În Scripturi Volumul II, p 170, Revenirea Domnului nostru, p 27, Proclaimers (Proclamatorii), p 133, nota de subsol. Până la 1904 Russell aşa credea că la această dată a început Armaghedonul. Sursă: Turnul De Veghere 15/1/92, p 3, 21 (reprint la pagina 1355), Studii În Scripturi Volumul II, p 101. Această învăţătură a fost abandonată în 1930 parţial şi în 1943 total.

1875 - Era considerat anul în care se sfârşeşte "marele jubileu", ca încheierea a celor 1335 de zile expuse în Daniel 12:12. Era privit ca anul în care au înviat sfinţii, învizibil. Sursă: Trei lumi, p 108. Ulterior, în 1881, data învierii invizibile a sfinţilor creştini a fost mutată de pe 1875 pe 1878.

1878 - Era considerat data la care se sfârşeşte epoca evanghelică şi se produce răpirea adunării sfinţilor lui Christos, a creştinilor credincioşi. Sursă: Trei lumi, p 68, Proclamatorii p 632, Martorii Lui Iehova În Planul Divin, p 19. Bineînţeles, dată abandonată după anul 1878.

Notă:

Alexander Hugh Macmillan, un apropiat al lui Russell şi ulterior al lui Rutherford, în cartea sa: Faith On The March (Credinţă în progres), descrie cum Russell a fost întrebat, dacă la acea dată aştepta şi el rapirea şi dacă era printre acei credincioşi care aşteptau răpirea (în zori?) de pe podul din Brooklyn? "Oh, nu. Erau doar câţiva fanatici. Eu la acea oră dormeam." Dar, implicit recunoaşte că era o astfel de aşteptare printre colaboratorii săi din acel timp. Cert este că Nelson H. Barbour, redactorul şef al lui Russell, de la periodicul: Herald Of The Morning (Vestitorul dimineţii) a fost foarte decepţionat după data de 1878 şi după aşteptările legate de acea data. Este de înţeles, deoarece el a mai trecut prin decepti, la 1843 şi 1844, când împreună cu William Miller aştepta revenirea lui Christos şi răpirea lor, şi pe urmă la 1874 cand grupa lui şi grupa lui Jonas Wendel (Barbour era asociatul lui Wendel), de aşa numiţi "second adventist's" (aşteptătorii celei de a doua reveniri) aşteptau revenirea lui Christos la acea data. Barbour începuse o lucrare de predicare, cam pe la 1869 şi scrisese o carte în care dezbătea şi anunţa mesajul lui principal: Evidences for the Coming of the Lord in 1873, or The Midnight Cry (Evidenţe pentru venirea Domnului în 1873, sau Strigătul de la miezul nopţii). Cartea a apărut în 1871 şi a produs interes. El a pornit şi un periodic cu numele de: The Midnight Cry (Strigătul de la miezul nopţii), nume schimbat ulterior în: Herald of the Morning (Vestitorul Dimineţii). Barbour avea pe atunci, înainte de 1874 circa 12000 de abonaţi la periodicul lui, şi după acea decepţie, rămasese cu circa 200 de abonaţi şi fără fonduri. După decepţia din 1874, B.W. Keith, un asociat al lui Barbour, il convinsese pe acesta, că cronologia este corectă şi venise cu "ideea salvatoare" că Christos s-a întors invizibil. Barbour acceptase această nouă optică. Pe la începutul lui 1876 Russell, un tânăr negustor, de 23 ani citise un articol din periodicul acela, ce prezenta cronologia lui Barbour şi a rămas profund impresionat. El la finanţat în continuare pe Barbour, până ce acesta nu a fost de acord cu punctul de vedere al lui Russell, despre preţul de răscumpărare, care după cum se arată în

 http://heraldmag.org/2006_history/06history_5.htm

ar fi fost la origini ideea lui B.W. Keith. Russell împreună cu Keith şi JH Paton (asociaţii lui Barbour) şi alti 3 asociaţi lansează un nou periodic, la 1879, având numele: Zion's Watch Tower and Herald of Christ's Presence (Turnul De Veghere Al Sionului Şi Vestitorul Prezenţei Lui Christos). Din personalităţile marcante cooptate de Russell, din mişcarea lui Wendel - Barbour, doar Keith va rezista alături de Russell. Ceilalţi vor merge separat, unul va deveni chiar ateist. NH Barbour va fonda o biserică sub numele de Church Of Strangers (Biserica Străinilor), de orientare universalistă, ca şi mişcarea lui Russell, care de altfel are multe idei negative în comun cu universalismul (din păcate), şi se va implica în politică, susţinând drepturile negrilor din SUA, de a avea propriul lor stat în cadrul SUA. Despre disputa dintre el şi Keith, via Russell, putem să spunem ca este o dispută irevelantă, din moment ce toţi cei implicaţi credeau (în mod fals) că în fond oamenii nu sunt responsabili acum, pentru păcatele lor, ci doar pentru păcatele ce le vor face după revenirea lui Christos.

Ce putem învăţa din experienţa profetului Ilie?

  
 

De ce nu a ştiut Ilie de ei, şi ce putem noi învăţa de aici? A fost bine că ei nu s-au cunoscut, sau era mai bine ca ei să se cunoască, să dea tot sprjinul profetului lui Dumnezeu şi să se unească în efortul lor de a restabili cultul şi închinarea la Iehova (YHWH), Dumnezeul strămoşilor poporului lui Israel? Nu, nu a fost bine de loc, rezultatul s-a văzut ulterior.

Iată de ce în loc să stăm ca independenţi unii de alţii printre închinători falşi sau cu doctrine false şi să sprijinim sau să asistăm tacit la închinarea falsă sau la propagarea doctinelor false, trebuie să ne regrupăm în jurul "Cuvântului lui Dumnezeu" şi a copiilor lui Dumnezeu. Suntem avertizaţi:

"Ieşiţi din mijlocul ei, poporul meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din pedepsele ei." (Apocalipsa 18:4).

Pe ce temelie trebuie să construiască o adunare credincioşii care ascultă de îndemnul din Apocalipsa 18:4? O "adunare" (ekklesia) adevărată are ,,o singură temelie, cea care a fost pusă, şi care este Isus Christos” (1Corinteni 3:11), El este Capul adunării lui Dumnezeu, fiind rânduit de Dumnezeu Tatăl (Efeseni 1:17-23; 4:12-16; 5:23). În contextul celor exprimate, prin ,,adunare adevărată” înţelegem: ,,Adunarea (Ekklesia) lui Dumnezeu, care este în Christos Isus”, formată din credincioşi care fac voia lui Dumnezeu şi care au răspuns chemării lui Dumnezeu de a ieşi din lume şi din sistemele false de închinare: Matei 7:21; 2Corinteni 6:14-18; Ioan 6:37-39; 17:6,9,14-16,20. Aceasta este Adunarea supusă lui Christos, pe care o iubeşte şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea lui această Adunare, sfântă, fără pată, fără sbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană (Efeseni 5:23-27). Membrii din Adunarea lui Dumnezeu sunt de două feluri: persoane care se cunosc între ele, şi persoane necunoscute, dar călăuzite de Duhul Sfânt şi păstrate de Dumnezeu în tot adevărul necesar mântuirii. Această stare de lucruri o putem ilustra în Vechiul Testament prin Ilie şi cei 7000 de bărbaţi pe care Dumnezeu şi i-a păstrat ca să nu-şi plece genunchii înaintea lui Baal - vezi 1Împăraţi 19:14,18, şi în Noul Testament prin oile deja existente, alese din staulul israelit, si puse într-un staul nou şi prin oile pe care mai trebuie să le aducă în acest nou staul, din staulele păgâne - vezi Ioan 14:7-16. Din cuvintele Domnului Isus este foarte important să remarcăm ce spune El: ,,Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o turmă şi un Păstor” (Ioan 14:16).

            Lecţia comparativă care trebuie învăţată din aceste cuvinte este următoarea: Dumnezeu are oameni sinceri care s-au născut sau au nimerit pentru o vreme în diverse adunări (staule), în care nu se practică tot adevărul necesar mântuirii, oi pe care nu le lasă acolo, ci le scoate şi le aduce în staulul Său - adică în adunarea Sa în care este respectat cu sfinţenie adevărul curat şi neamestecat cu învăţături, datini şi porunci omeneşti. Aceste oi vor asculta de glasul Lui (poruncile lui Dumnezeu şi învăţătura lui Isus) şi numai atunci vor fi o turmă şi un Păstor. Iată dar, cât de falsă şi nebiblică este ideea că Dumnezeu va mântui pe toţi acei oameni care sunt sinceri, dar care din cauza ignoranţei sau a neştiinţei bisericilor în care se găsesc, nu practică tot adevărul necesar mântuirii sufletelor lor! Cuvintele Celui care Mântuie nu spune de loc aşa ceva! A crede sincer într-o eroare şi a practica eroarea (teologii omeneşti cu adevăr truncheat şi contrafăcut în aşa fel ca să susţină anumite idei proprii, specifice doctrinei fiecărei biserici!), acea eroare nu se va transforma niciodată în adevăr! A crede că precum "toate drumurile duc la Roma", aşa şi "toate religiile (creştine sau necreştine) duc la Dumnezeu", este o mare păcăleală a lui Satan Diavolul, duşmanul lui Dumnezeu. Pe lumea aceasta există o singură cale care duce la Dumnezeu, şi calea aceasta este credinţa şi ascultarea deplină de Domnul Isus Christos şi împlinirea a tot ce a poruncit el (Ioan 14:6; Ioan 8:31,32). O credinţă formalistă sau sincretistă nu este de ajuns.

            Oamenii lui Dumnezeu sunt credincioşi, dar nu creduli, ei nu cred orice, ci numai adevărul demonstrabil în mod logic cu Biblia, respingând răstălmăcirile. Punctele de credinţă ale poporului lui Dumnezeu NU constituie doctrine de origine omenească, ci, după cum se poate constata, sunt principii, porunci şi rânduieli consemnate în Biblie, înmănuncheate pentru a ne putea face cunoscute lumii principiile după care ne conducem. Singura doctrină adevărată şi valabilă, care a fost inspirată de însuşi Dumnezeu, este numai Scriptura (Sola Scriptura!) (1Corinteni 4:6) dar numai acea Scriptură, care corespunde celor mai vechi manuscrise şi că mântuirea este printr-o credinţă sinceră, autentică, umilă şi vie (Sola Fide! Sola Gratia!) (Efeseni 2:8,9): “Căci prin har sunteţi mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”  Deci, credinţa noastră principală trebuie să fie în Dumnezeu şi în Christos şi în ceea ce cer ei în primul rând de la noi. Căci noi nu ne putem permite să ne punem credinţa în nişte oameni, şi în ceea ce cer ei de le ei înşişi, chiar dacă ei ar fi cineva sau ar pretinde a fi cineva pe lumea asta: "Dacă cineva socoteşte că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască." (1Corinteni 8:2); "Dacă vreunul socoteşte că e ceva, măcar că nu este nimic, se amăgeşte singur." (Galateni 6:3); "Dacă cineva învaţă pe oameni într-un alt fel şi nu se ţine de cuvintele sănătoase, de cele despre Domnul nostru Isus Christos şi de învăţătura potrivită cu evlavia, este plin de mândrie şi nu ştie nimic, având boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se nasc: invidia, certurile, cuvintele jignitoare, bănuielile rele, zadarnicele ciocniri de cuvinte ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care socotesc că evlavia este un izvor de câştig." (1Timotei 6:3-5).

            În lumina Bibliei din Matei 24:14, putem spune cu convingere că ne apropiem de ,,timpul sfârşitului” istoriei acestui sistem de lucruri condus de vrăjmaşul lui Dumnezeu, Satan, şi "oile" care sunt ale lui Dumnezeu şi ale lui Christos în acest timp, trebuie să asculte cu bucurie înfăptuirea poruncii lui Dumnezeu din Apocalipsa 18:4: ,,Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei”. Împlinirea acestor lucruri, îşi va găsi confirmarea într-o amplă mişcare de trezire şi ieşire a multor credincioşi în faţa Mirelui (Matei 25:5-7).

Pentru mine, profetul Ilie, este un exemplu demn de urmat in incercari. Chiar si atunci cand vezi ca ramai singur, sa stai neclintit de partea unicului Dumnezeu, Tatal. As vrea sa ii strang mana la inviere si sa il felicit pentru barbatia sa in credinta.

Cateva intrebări:

Ce credea profetul Ilie despre el şi care a fost situaţia reală a închinătorilor?

Cine este temelia adunării lui Dumnezeu şi cine pot zidi pe această temelie?

Oare este atat de important ceea ce credem?

Există o diferenţă între a fi credincios şi a fi credul?

Conform pildei din Matei 25:5-7 şi a profeţiei din Apocalipsa 18:4 la ce trebuie să ne aşteptăm în timpul dinaintea revenirii Domnului Isus?

Pasi spre mantuire

Discutand cu un prieten, l-am rugat sa imi descrie care sunt pasii spre mantuire. El a oferit aceasta schema:

-      Auzirea Evangheliei (Vestii Bune)

-      Pocainta catre Dumnezeu Tatal

-      Credinta in Domnul si Mantuitorul nostru Isus Christos

-      Botezul in apa prin scufundare totala, in numele Domnului Isus

La botez, in cazul in care am facut in prealabil toate cele descries mai sus,  se intampla un lucru minunat si anume, primirea unei constiinte noi si a unei personalitati noi, prin cererea unei constiinte noi, curate, de la Dumnezeu Tatal. Aceasta este nasterea din nou, facut pe fundamentul unei intreite marturii: duhul, apa si sangele (1Ioan 5:1-8). In timpul in care traim, nu exista mantuire in afara acestui cadru, deoarece Christos este Mantuitorul  “trupului (adunarea credinciosilor consacrati)” (Efeseni 5:23). Nasterea din nou, trebuie facut-a “din apa si duh” (conform textului grec) (Ioan 3:5), “duhul” din acest context fiind adevarul duhovnicesc vestit de Domnul Isus: “cuvintele pe care vi le-am spus Eu, sunt duh si viata” (Ioan 6:63).  Alte texte ce se leaga de subiect: 1Petru 1:2, Tit 3:5, 1Petru 1:3, 1Petru 3:21.

Cine castiga cu adevarat, cand prietenii nu se mai inteleg?

Este trist, cand doi prieteni se cearta si se despart. Este trist cand o biserica – adunare – se cearta si se desparte. Dar mai trist este cand ajung pe la tribunal sa se certe pentru patrimoniu, pentru nume, etc.. Nu este ceva nou (1Corinteni 6:1). Dar cine este castigatorul adevarat in astfel de instante unde sunt risipiti bani, timp si energie, intr-o problema care ar putea fi rezolvata altfel?

Oare care sunt motivele adevarate? Oricum acolo sus este scris totul si intr-o zi se va stii totul. Merita sa alergam prin tribunal, pentru a se face dreptate, chiar daca dreptatea ar fi de partea noastra (1Corinteni 6:7)? Certurile au dus intotdeauna la scandal. Daca privim ce transpira pe internet, despre adevaratele cauze ale acestor certuri din biserici, fie ca s-a ajuns la tribunal sau nu (de ex. Calvin contra Servetus, Calvin contra Castellio, Luther contra Erasmus), putem sa ne dam seama ca nu a castigat cel ce a intentat procesul, ci pacatul din el. Deci, daca e cum s-a transpirat si ei nu au recunoscut, va fi vazut atunci, in ziua judecatii - dar vor pierde cununa vietii - daca nu s-au pocait. Sunt convins, ca orice pacat de care nu ne-am pocait va avea repercursiuni negative.

Deseori, se ajunge la cearta din cauza zvonurilor. Aceste zvonuri mai apoi sunt alimentate (se mai pune pe foc) cu alte zvonuri si ketchupul picant pentru scandal este gata. Sa nu uitam cine sta cu adevarat in spatele acestor scandaluri? Satana! Si de obicei el foloseste niste oameni naivi, imaturi din punct de vedere spiritual, si creduli. Apoi noi, deseori lesne crezatori, nu tinem seama, ca orice acuza trebuie adevarita prin marturia a doi sau trei martori (2Corinteni 13:1). Mai degraba suntem curiosi si asteptam sa ni se spuna ce s-a mai auzit de x sau de y. Apoi dam mai departe stirea, fara a verifica daca este adevarata sau nu. Poate ca luam partea uneia sau alteia dintre parti, fugind repede la ea cu niste sfaturi, indemnand-o la actiuni judecatoresti, deh, ca are dreptate, asa ca e musai… Si cum procesele se tot amana, mergem tot mai sus si mai sus “pana la imparat”.

Cu privire la actul imperial din jurul anului 315... Ei bine, imparatul Constantin - fiti foarte atenti la ce scriu si retineti - CONFISCA TOATE BISERICILE ERETICILOR (si bine inteles ca nu goale, ci cu patrimoniul lor). De ce? Ca sa unifice artificial crestinismul divizat intr-o multitudine de partied. Nu este de mirare cat de repede se poate ajunge de la judecata in plasa oamenilor politici.

Ce crezi, draga prietene, ce se intampla cand confisti o biserica si patrimoniul ei? Hai sa facem o retrospectiva istorica de pe meleagurile noastre. Ce s-a intamplat cand liderii comunisti au confiscat bisericile si patrimoniul Greco-Catolicilor (Unitilor) si le-au dat Ortodocsilor? Evident ca o biserica se ridica asupra celeilalte, creste ca numar de membrii, ca patrimoniu si ca prestigiu. Dar oare Dumnezeu binecuvanteaza acest procedeu de crestere a bisericii, facuta astfel de oamenii politici?

Facerea de ucenici si botezul

Am pastrat o bucata de corespondenta avuta cu un prieten, care sublinia ordinea care trebuie facuta in ce priveste facerea de ucenici si botezul.

Evident, ordinea este aceasta:

1. Facerea de ucenici

2. Botezul

* (si nu invers)

"Ceea ce am mai primit din partea lui Dumnezeu, este ca inainte de botez, candidatul la botez trebuie sa faca o ucenicie, sa invete lucrurile elementare ale adevarului, si sa se vada in viata lui ca pazeste poruncile Domnului Isus (Matei 28:20) ca s-a lepadat de sine, isi i-a crucea si Il urmeaza pe Domnul.

Domnul Isus facea ucenici si apoi ii boteza, nu boteza ca cineva sa devina ucenic prin botez. Ci El facea ucenici prin invatatura, si cand cineva credea in El si accepta invatatura, incepea sa implineasca, sa calce pe urmele Lui, era botezat.

Ioan 4:1  Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan.

Noi trebuie sa facem ucenici prin invatare, prin invatarea Evangheliei, a poruncilor Domnului (Matei 28:20), a invataturilor elementare (Evrei 5:12; 6:1-3), si numai dupa aceea sa-i botezam."

Te-ai cercetat temeinic?

Pace si har tuturor!

Poate m-ati intreba: Tu cum ai raspunde?

Din nefericire, cateaodata nu am facut o cercetare temeinica, uneori am facut cate o mare greseala.

Apostolul Pavel ne indeamna: "Pe voi insiva cercetati-va daca sunteti in credinta".

Sunt foarte de acord cu apostolul Pavel. Fiecare trebuie sa ne cercetam, pe noi insine, individual si in lumina Bibliei sa vedem daca suntem sau nu in credinta. Biblia spune clar ca trupul lui Christos - numit si - "poporul meu" de catre Dumnezeu, va trebui sa se elibereze din criza captivitatii - as numi-o eu - in care se alfa - Apocalipsa 18. 

Daca constatam ca noi sau biserica noastra nu corespundem cu invatatura Bibliei, trebuie sa luam atitudine, trebuie sa ne corectam atat pe noi insine, cat si biserica noastra. Se naste intrebarea: Dar daca eu ma corectez, dar biserica noastra nu doreste sa se corecteze? Multi vor zice ca esti eretic sau in cel mai bun caz, ca biserica are diversitatea ei, pe care va trebui sa o accepti. Dar Biblia spune clar ca trebuie sa te indepartezi de orice neadevar si de orice faradelege. Si atunci cum mai poate argumenta cineva ca trebuie sa ramai unit in diversitate? Pai atunci ramai in criza, in captivitate, te pui sub blestem... Deci, din contra, tre sa spagi diversitatea, sa te eliberezi din aceasta sclavie spirituala in care nu poti sa faci voia deplina a lui Dumnezeu. Dar este o lupta grea.

Poate o sa va sochez, dar trebuie. Curatenia trebuie facuta nu numai in noi si in biserica, ci si in traducerea biblica pe care o folosim. Sunt multe pasaje corupte, sunt anumite texte straine, deci trebuie facuta o noua recenzie a Bibliei.  

Multe biserici sa cred in adevar, deoarece au o multime de membrii. Ei cred ca acest lucru este un semn al aprobarii si al binecuvantarii divine. Dar cand Biblia vorbeste de binecuvantare, nu o leaga neaparat de crestere numerica.  Eu cred ca diferenta dintre trupul lui Christos si o secta sau o grupare (ce este doar o lucrare umana) nu o face numarul.

Sa ne amintim de ce a spus Domnul nostru Isus: MULTI vor veni in ziua aceea si ii vor zice Doamne, Doamne, dar el le va zice, nu va cunosc. Ce rusine ar fi sa fii intr-o biserica mare, cu multi membrii si la judecata toti sa mearga in lacul de foc!

Bine a scris cineva:

"In plus, Cuvantul spune ca Focul va da lucrarea fiecaruia pe fata, daca va arde sau nu (1Corinteni 3:11-15)."

Nici vorba, ca numarul are trebui sa ne impresioneze. Din contra, ar trebui sa ne puna in garda. Vorbind la modul general, noi crestinii, stam tare cu primul punct, cu numarul. Ne place sa ne laudam ca suntem multi. Dar cum stam cu calitatea? Va fi justificabil pentru noi atuul nostru ca ne-am dus acolo ca au fost multi, ca a fost frumos, etc.? Sau aceste fortareti vor fi atunci pentru noi a drama? Nu este mai bine acum sa le daramam si apoi sa zidim la loc altele, de calitate neindoielnica?

Nici vorba sa ne luam dupa exemplele indoielnice si sa lasam calitatea. Sa nu dam pasarea din mana pe aia de pe gard. Este cea mai buna idee, sa nu lasi niciodata calitatea. Sa stai intotdeauna cu cartea de calitate in mana.

Nu binecuvantarea numerica conteaza. Eu nu ma duc pe cartea asta. Doresc adunari mici, dar sanatoase din toate punctele de vedere. Nu doresc sa convertesc cu gramada, ci sa depun marturie despre adevarurile scumpe pe care mi le-a dat Dumnezeu.

In alta ordine de ideii, sunt pentru a demasca interpolariile, dar nu ca dupa aceea sa intru in extreme, in detali nesemnificative si dubioase. Putem sa facem o carte despre interpolari, unde sa dam toate detaliile despre lucrurile clare si sigure, dar nu pentru a baga toate inchipuirile si speculatiile ilogice si neintemeiate.

Bine a scris cineva: "Cred ca nu vrei sa devin un yesman! Care doar sa aprobe fara sa gandeasca!

Tu faci ce vrei, si la urma vom vedea pe cine va binecuvanta Dumnezeu, si cu cine va fi El, acuma este prematur si anacronic sa judecam.

Gasim scris sa nu judecam nimic inainte de vreme!"

Vreau sa spun, ca nu sunt de acord cu abordarea multora, ca trebuie sa existe un sef care doar sa comande si ceilalti doar sa execute... Noi trebuie sa lucram ca o echipa.

Daca nu vom arata traducerile vadit contrafacute, dam apa la moara doctrinelor false, ori cred ca Dumnezeu nu vrea sa ne purtam cu "manusi" fata de asemenea falsuri.

Cu sinceritate,

A-N