Despre rugaciune, post si certuri

Despre rugaciune

Cum sa ne rugam, ca paganii?

"Când vă rugaţi, să nu folosiţi repetări fără rost, ca păgânii.... Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, mai înainte de a-I cere voi."
Matei 6:7,8

Pericolul ce ne paşte este că dacă nu suntem atenţi la avertizarea Domnului nostru Isus Christos şi nu punem la inimă cuvintele lui, putem să ne asemănăm cu păgânii, în timp ce ne rugăm!
Dacă din prea mult zel pentru rugăciune - şi mai puţin pentru a-l asculta pe Domnul Isus, cu privire la rugăciune - ne găsim că semănăm leit cu păgânii în timp ce ne rugăm, ar fi cazul să ne trezim!

Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează! Unele rugăciuni pot fi chiar un păcat! Păcaaat? Da, chiar aşa. PĂCAT!
"Când va fi judecat, să fie găsit vinovat şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat" Psalmul 109:7

Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează! Unele rugăciuni pot fi chiar urâciuni! Urâciuuuni? Da, chiar aşa. URÂCIUNI!
"Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o urâciune" Proverbe 28:9

Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează! Dumnezeu nu răspunde şi nu se lasă găsit de cei care nu ascultă de Cuvântul Său!
"Fiindcă eu chem şi vă împotriviţi, fiindcă îmi întind mâna şi nimeni nu ia seama, fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele şi nu vă plac mustrările mele, de aceea şi eu, voi râde când veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va prinde groaza, când vă va cuprinde deodată groaza ca o furtună, şi când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când va veni peste voi necazul şi strâmtorarea. Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde, mă vor căuta stăruitor, şi nu mă vor găsi. Pentru că au urât cunoştinţa şi n-au ales frica de DOMNUL ("Iehova" ASV), pentru că n-au iubit sfaturile mele şi au nesocotit toate mustrările mele, de aceea se vor hrăni cu roada căilor lor şi se vor sătura cu sfaturile lor. Căci îndărătnicia celor fără minte îi ucide şi prosperitatea nebunilor îi pierde; dar cel ce m-ascultă va locui în siguranţă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău." Proverbe 1:24-33

Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează! Dumnezeu îi poate "sfâşia", adică nimici, pe cei ce nu i se închină în curăţie!
"Dumnezeu zice însă celui rău: "Ce tot înşiri tu legile Mele şi ai în gură legământul Meu, când tu urăşti mustrările şi arunci cuvintele Mele înapoia ta? Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu cei ce sunt adulteri. Dai drumul gurii la rău şi limba ta urzeşte viclenie. Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, defăimezi pe fiul mamei tale. Iată ce ai făcut şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine. Dar te voi mustra şi îţi voi pune totul sub ochi! Luaţi seama dar, voi, care uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâşii şi să nu fie nimeni să vă scape! Cine aduce mulţumiri, ca jertfă, acela Mă preamăreşte; şi celui ce îşi pune în rânduială calea, îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu" Psalmul 50:16-21

Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează! Dumnezeu nu primeşte daruri de la cei ce fac fărădelegea, El urăşte şi nu poate suferi acele adunări de părtăşie în care cei adunaţi nu sunt după voia Sa, El nu priveşte şi nu ascultă rugăciunile celor care fac răul şi totuşi vin nepocăiţi în faţa lui Dumnezeu!
"Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci M-am dezgustat de tămâie! Nu vreau luni noi, sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! Sufletul Meu urăşte lunile voastre cele noi şi sărbătorile voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. Când vă întindeţi mâinile, Îmi ascund ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult: mâinile vă sunt pline de sânge!" Isaia 1:13-15

După cum vedem din Cuvântul Sfânt, Dumnezeu nu ascultă pe păcătoşii cu voia, El doreşte pocăinţă autentică, de lungă durată, nu o pocăinţă de faţadă, de duminică, de sărbători sau evenimente. El numai după aceea primeşte rugăciunea, lauda şi închinarea, aşadar degeaba chemăm pe păcătoşi la închinare, laudă şi rugăciune, ca mai apoi să le cerem să dea donaţii, pentru că nu-i aşa s-au simţit bine (?), că Dumnezeu nu-i ascultă şi ne facem şi nouă păcat.
Cel mai mare şi grav păcat este neiubirea, neascultarea şi neâmplinirea Cuvântului, călcarea lui în picioare şi murdărirea lui. 
De aici derivă toate păcatele, aicea-şi are izvorul orice păcat.

Suntem avertizaţi! Conform cu 1Samuel 15:22,23 neiubirea, nerespectarea şi neîmplinirea Cuvântului este:
1.răzvrătire
2.nelegiuire
3.idolatrie

Întotdeauna păgânitatea a fost o sursă de "plagiat" pentru cârtitorii faţă de Cuvânt.
Isus, Domnul nostru ne avertizează:
"Când vă rugaţi, să nu folosiţi repetări fără rost, ca păgânii, care gândesc că, dacă spun o mulţime de cuvinte, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, mai înainte de a-I cere voi."
Matei 6:7,8

Domnul Isus, îi mustra pe evreii care imitau practicile păgânilor, care în loc să îi înveţe adevărul pe cei idolatrii, le furau practicile făţarnice.
Cum se rugau păgânii, o spune chiar Salvatorul nostru, Cel trimis de Tatăl: "foloseau repetări fără rost" şi "o mulţime de cuvinte". Rugăciunile lor ţineau foarte mult, chiar mai multe ore "de dimineaţa până la amiază", în timpul acesta ei "strigau tare", "săreau", se chinuiau şi "proroceau nebuneşte", "de la amiază până seara" (1Împăraţi 18:26-29). Şi toate acestea, să nu uităm, au fost scrise "pentru învăţătura noastră" (Romani 15:4), pentru că aşa cum spune şi Domnul Isus, să nu ne asemănăm lor. Nu numai ca să nu fim ca ei, ci nici măcar ca să ne asemănăm lor.

Dar există cineva, care totuşi vrea din toată inima lui şi cu toată puterea lui ca să ne asemănăm cu păgânii, şi chiar mai mult, ca să fim ca ei şi să facem ca ei, ba chiar să-i întrecem cu mult în zel. 
El este Satan Diavolul, acuzatorul nostru, care zi si noapte ne acuză în faţa lui Dumnezeu (Apocalipsa 12:9,10), care zi şi noapte ne bombardează că stăm prea mult cu nasu-n Biblie, pe care oricum fără revelaţiile profeţilor nu o înţelegem bine, că nu punem preţ pe revelaţii, suntem leneşi în duh, puturoşi şi nu ne rugăm mult şi bine, nici măcar 3, 4 ore pe zi, că nu ne plac cântările în duh, că ar trebui să ne rugăm mai mult în comun, toţi deodată, cât de tare putem, să ţipăm, să strigăm, să zbierăm, să gemem, să ne văietăm, să cădem pe jos, pe spate şi pe burtă, să ne tăvălim pe jos, să ducem putere în rugăciune, extaz, charisme, să vorbim în limbi, să profeţim, când să râdem, când să plângem, să facem chiar ca animalele, să lătrăm ca câinii sau să sâsăim ca şerpii, să transpirăm, să ne dezbrăcăm şi să dăm drumul afecţiunilor, chiar sex în adunare, să ne rupem hainele, să trântim Bibliile pe jos de bucurie, sau să dăm cu ele în alţii de durere şi mustrare pentru cei ce nu cred ca noi, şi să ne chinuim mai mult pe coate şi pe genunchi, si chiar stând pe cap, să deschidem geamurile să ne vadă toată lumea, să facem câţi mai mulţi prozeliţi pentru acest stil de rugaciune, că numai aşa vom putea fi ai Domnului, altfel suntem pierduţi în iadul cel înroşit.

Satana pregăteşte "terenul religios" de pe acum, ca atunci când va lansa Anticristul cu semne şi minuni false, acei oamenii care vor fi ahtiaţi, obsedaţi şi înnebuniţi după semne, minuni şi aventuri în domeniul spiritual, să poată fi înşelaţi şi să dea sistemului Anticristului toată autoritatea de pe Pământ (Apocalipsa 13:1-18). 
Diavolul vrea să transforme adunările creştine în cluburi de nebunii, ca să-şi poată satisface voia sa perfidă (1Corinteni 14:23), atunci când în final îl va prezenta pe Anticrist ca pe un dumnezeu (Daniel 7:19-26; 2Tesaloniceni 2:1-12; Apocalipsa 13:1-17).

Iată cum acţionează şi înşeală el:
"Ştiu că după plecarea mea se vor strecura între voi lupi răpitori..." Fapte 20:29

O fostă vrăjitoare mărturisea, după ce s-a pocăit, că la porunca Satanei, se infiltra (strecura) în comunităţile creştine, ca să le distrugă. Ea declară: "Se obişnuieşte în bisericile charismatice ca mulţi oameni să vorbească şi să se roage în limbi împreună, în servicii religioase şi în adunări de rugăciune, fără ca aceste vorbiri în limbi să fie tălmăcite. Sataniştii trag mari avantaje din această practică. Când eram în slujba Satanei, vorbeam regulat în limbi în toate serviciile religioase şi în adunări de rugăciune charismatice. La fel făceau şi ceilalţi satanişti cu care lucram. Nimeni nu tălmăcea. Noi blestemam biserica, păstorul, creştinii şi pe Dumnezeu! Şi nimeni nu avea habar de asta." Citat din cartea lui Legrand "Semnul vorbirii în limbi". Consecinţele sunt triste: adunările zic Amin, Aleluia şi Osana pe murdăriile sataniştilor. Nu-i de mirare că Dumnezeu îi lasă pe aceşti creştini în rătăcirile inimii şi minţii lor:
"Vai de prorocii fără minte, care umblă după duhul lor şi nu văd nimic!" Ezechiel 13:3

De ce s-a ajuns ca cu atâta uşurinţă să se întâmple asemenea lucruri oribile şi dezgustătoare în adunările charismatice? Deoarece neiubirea, neascultarea şi neâmplinirea Cuvântului, călcarea lui în picioare şi murdărirea lui, nu poate să producă alte roade decât: răzvrătire, nelegiuire şi idolatrie.
Noi suntem avertizaţi să nu iubim lumea (tot ce este lumesc), nici lucrurile (rele) din lume, fie ele chiar şi mari lucrări religioase (dacă nu sunt după voia lui Dumnezeu), să nu imităm, să nu copiem, să nu plagiem răul din lumea înstrainată de Dumnezeu, o lume înşelată amarnic de Cel Rău (1Ioan 2:15,16; Matei 7:21-23; Apocalipsa 12:9; 20:2,3).

Ce este de făcut ca să se stopeze infiltrarea în adunările creştine a oamenilor vicleni şi făţarnici? În primul rând, să veghem cu luare aminte, să iubim, să ascultăm, să împlinim Cuvântul Sfânt şi să ne încredinţăm în el (Fapte 20:31,32; Matei 7;21.) Numai aşa au credincioşii şansa să devină prin iubirea, ascultarea şi împlinirea Cuvântului Sfânt, o adunare sfântă şi plăcută lui Dumnezeu, indiferent cum îi vor privi oamenii, căci ei nu trebuie să căute voia, placul şi slava lumii înstrainate de Dumnezeu. Trebuie să iubim, să ascultăm, să împlinim şi să respectăm cu luare aminte şi cu o teamă sfântă de poruncile cu privire la rugăciunilele particulare sau din adunare (Matei 6:5,6; 1Corinteni 14:1-40).

Este clar ca lumina zilei, că modelul rugăciunilor în comun, în care fiecare, fie credincios, fie necredincios se poate manifesta în voie, să spună ce vrea şi să se manifeste cum vrea, nu este după voia lui Dumnezeu, ci este o imitaţie a lumii înşelate de Cel Rău. Noi nu trebuie şi chiar ne este interzis să ne asemănăm cu ea. Noi avem un model bine definit atât de Isus, Fiul lui Dumnezeu, cât şi de apostolii Săi. Fără o pocăinţă autentică - care duce pe păcătoşi la naşterea din Duhul lui Dumnezeu, rugăciunile nu sunt plăcute înaintea lui Dumnezeu. Să ne rugăm ca învăţătura Domnului nostru Isus Christos despre rugăciune, însoţită de îndelunga răbdare şi bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu să lucreze şi să trezească în cât mai mulţi o sete adevărată după adevăratul model de rugăciune!
In plus, repetarea ostentativa si fortata a unor cuvinte, duce pe practicanti intr-o stare de euforie, in care nu se mai pot controla, sunetele cuvintelor lor devenind suieraturi, sasaieturi foarte apropiate de sunetele unor animale (latrat, sasait de sarpe, etc.), toate acestea degradand si coborand adunarea in derizoriu si ridicol. Atrag atentia in mod cinstit, solemn si cu dragoste amatorilor si celor ce sprijina aceste practici! Oameni buni, treziti-va!

Rugaciunea unui martir

La cine s-au rugat şi cum s-au rugat ucenicii apostolului Ioan?

 Rugăciunea episcopului martir Policarp, un ucenic al apostolului Ioan

Conform cu Wikipedia şi alte surse, Policarp (gr. Polukarpos), este unul din sfinţii martiri ai creştinismului. El a fost ucenicul apostolului şi evanghelistului Ioan, fiind considerat din această cauza unul din aşanumiţii “părinţi apostolici”. A fost cel mai însemnat fruntaş creştin din Asia Mică, din prima jumătate a secolului II, fiind episcop al Smirnei (azi Izmir în Turcia).

Policarp a scris mai multe scrisori către adunările creştine, dintre care a supravieţuit numai cea către filipeni. El a fost martirizat la Smirna, în jurul anului 155, D. Ch., având vărsta de 86 ani. Istoria martirajului său este foarte important - dar şi consolator pentru creştini, deoarece arată puterea lui Dumnezeu, care se dă copiilor Săi creştini în cele mai grele momente ale vieţii lor. Despre moartea martirică a lui Policarp, adunarea creştină din Smirna, a scris următoarele – chiar în anul morţii lui:

“El a cerut persecutorilor să nu fie ţintuit pe lemnul de pe rugul în care urmma să fie ars de viu. Nu a fost ţintuit cu cuie, ci pur şi simplu legat, mîinile fiind întinse chiar de el la spate. Aşa a fost legat, ca un animal deosebit ales din turmă, pentru a fi jertfit...

... S-a uitat spre cer şi a spus următoarele:

"Atotputernice Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului slujitor (παιδός) al tău, Isus Christos, prin care am primit sa ajungem la cunoaştin'a Ta, Dumnezeul îngerilor, autorităţilor, întregii creaţii şi a întregii natiuni de drepţi care traiesc inaintea fetei tale! Te slăvesc pentru că m-ai găsit vrednic de această zi şi această oră, pentru a fi parte din armata de martiri în potirul lui Christos la învierea trupului şi a sufletului la viaţă veşnică în nemurirea duhului sfânt. Acceptă-ma astăzi printre ei, ca o jertfă bogata si satisfacatoare, după cum ai pregătit-o, ai profeţit-o şi acum împlinesti, tu, credincios si drept Dumnezeu. Pentru aceasta şi pentru toate, te laud, te slăvesc şi te preamăresc prin veşnicul tău mare preot ceresc, Isus Christos, dragul tau Fiu (υiοs). Prin el şi împreuna cu el în duhul sfânt a ta este slava luminii, acum şi în eternitatea care va veni. Amin!" Eusebius - Istorie Bisericieasca

Intrebare: 

De ce foarte multi din bisericile penticostale - mai ales la cele ale lui Branham - se roaga la Domnul Isus si nu la Tatal, asa cum s-a rugat fratele Policap, inainte de moartea sa?

Despre post

La ce ne foloseste ca postim, daca aceasta nu aduce nici o schimbare in bine, in caracterul si in viata noastra ?

La ce ne foloseste ca postim, daca nu o facem cum cere ziua aceea?

Cum ar trebui sa postim, ca sa fie bine primit la bunul Dumnezeu?

Isaia 58
1. Striga in gura mare, nu te opri! Inalta-ti glasul ca o trambita si vesteste poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov, pacatele ei!
2. In toate zilele Ma intreaba si vor sa afle caile Mele, ca un neam care ar fi infaptuit neprihanirea si n-ar fi parasit Legea Dumnezeului sau. Imi cer hotarari drepte, doresc sa se apropie de Dumnezeu. -
3. "La ce ne foloseste sa postim" - zic ei - "daca Tu nu vezi? La ce sa ne chinuim sufletul, daca Tu nu tii seama de lucrul acesta?" - Pentru ca, zice Domnul, in ziua postului vostru, va lasati in voia pornirilor voastre si asupriti pe simbriasii vostri.
4. Iata, postiti ca sa va ciorovaiti si sa va certati, ca sa bateti rautacios cu pumnul; nu postiti cum cere ziua aceea, ca sa vi se auda strigatul sus.
5. Oare acesta este postul placut Mie: sa-si chinuiasca omul sufletul o zi? Sa-si plece capul ca un pipirig si sa se culce pe sac si cenusa? Aceasta numesti tu post si zi placuta Domnului (YHWH în Ebraica, Iehova în American Standard Version)?
6. Iata postul placut Mie: dezleaga lanturile rautatii, deznoada legaturile robiei, da drumul celor asupriti si rupe orice fel de jug;
7. imparte-ti painea cu cel flamand si adu in casa ta pe nenorocitii fara adapost; daca vezi pe un om gol, acopera-l, si nu intoarce spatele semenului tau.
8. Atunci lumina ta va rasari ca zorile, si vindecarea ta va incolti repede; neprihanirea ta iti va merge inainte, si slava Domnului (YHWH în Ebraica, Iehova în American Standard Version)  te va insoti.

Matei 6
16. Cand postiti, sa nu va luati o infatisare posomorata, ca fatarnicii, care isi slutesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat va spun ca si-au luat rasplata.
17. Ci tu, cand postesti, unge-ti capul si spala-ti fata,
18. ca sa te arati ca postesti nu oamenilor, ci Tatalui tau, care este in ascuns; si Tatal tau, care vede in ascuns, iti va rasplati.

Ca şi în perioada antică multora le place să postească şi să spună când, cât şi de ce postesc, însă căile lor, modul lor de viaţă lasă mult de dorit, deoarece duc o viaţă în păcat. După cum citim, acest soi de postitori sunt descrişi ca fiind oameni făţarnici, care doresc o slavă deşartă, fiind dornici de a se scoate în evidenţă în popor, dar în ochii lui Dumnezeu nu sunt plăcuţi şi Dumnezeu nu îi ascultă. Mai întâi ar trebui să se schimbe şi să se pocăiască de păcatele lor grosolane.

Doamne, ajută-ne ca înainte de a posti să ne vedem păcatul şi să ne corectăm, ca postul nostru sa fie "cum cere ziua aceea", ca sa ni se auda strigatul sus (Isaia 58:4)!

Despre certuri

Cine castiga cu adevarat, cand prietenii nu se mai inteleg?

Este trist, cand doi prieteni se cearta si se despart. Este trist cand o biserica – adunare – se cearta si se desparte. Dar mai trist este cand ajung pe la tribunal sa se certe pentru patrimoniu, pentru nume, etc.. Nu este ceva nou (1Corinteni 6:1). Dar cine este castigatorul adevarat in astfel de instante unde sunt risipiti bani, timp si energie, intr-o problema care ar putea fi rezolvata altfel?

Oare care sunt motivele adevarate? Oricum acolo sus este scris totul si intr-o zi se va stii totul. Merita sa alergam prin tribunal, pentru a se face dreptate, chiar daca dreptatea ar fi de partea noastra (1Corinteni 6:7)? Certurile au dus intotdeauna la scandal. Daca privim ce transpira pe internet, despre adevaratele cauze ale acestor certuri din biserici, fie ca s-a ajuns la tribunal sau nu (de ex. Calvin contra Servetus, Calvin contra Castellio, Luther contra Erasmus), putem sa ne dam seama ca nu a castigat cel ce a intentat procesul, ci pacatul din el. Deci, daca e cum s-a transpirat si ei nu au recunoscut, va fi vazut atunci, in ziua judecatii - dar vor pierde cununa vietii - daca nu s-au pocait. Sunt convins, ca orice pacat de care nu ne-am pocait va avea repercursiuni negative.

Deseori, se ajunge la cearta din cauza zvonurilor. Aceste zvonuri mai apoi sunt alimentate (se mai pune pe foc) cu alte zvonuri si ketchupul picant pentru scandal este gata. Sa nu uitam cine sta cu adevarat in spatele acestor scandaluri? Satana! Si de obicei el foloseste niste oameni naivi, imaturi din punct de vedere spiritual, si creduli. Apoi noi, deseori lesne crezatori, nu tinem seama, ca orice acuza trebuie adevarita prin marturia a doi sau trei martori (2Corinteni 13:1). Mai degraba suntem curiosi si asteptam sa ni se spuna ce s-a mai auzit de x sau de y. Apoi dam mai departe stirea, fara a verifica daca este adevarata sau nu. Poate ca luam partea uneia sau alteia dintre parti, fugind repede la ea cu niste sfaturi, indemnand-o la actiuni judecatoresti, deh, ca are dreptate, asa ca e musai… Si cum procesele se tot amana, mergem tot mai sus si mai sus “pana la imparat”.

Cu privire la actul imperial din jurul anului 315... Ei bine, imparatul Constantin - fiti foarte atenti la ce scriu si retineti - CONFISCA TOATE BISERICILE ERETICILOR (si bine inteles ca nu goale, ci cu patrimoniul lor). De ce? Ca sa unifice artificial crestinismul divizat intr-o multitudine de partied. Nu este de mirare cat de repede se poate ajunge de la judecata in plasa oamenilor politici.

Ce crezi, draga prietene, ce se intampla cand confisti o biserica si patrimoniul ei? Hai sa facem o retrospectiva istorica de pe meleagurile noastre. Ce s-a intamplat cand liderii comunisti au confiscat bisericile si patrimoniul Greco-Catolicilor (Unitilor) si le-au dat Ortodocsilor? Evident ca o biserica se ridica asupra celeilalte, creste ca numar de membrii, ca patrimoniu si ca prestigiu. Dar oare Dumnezeu binecuvanteaza acest procedeu de crestere a bisericii, facuta astfel de oamenii politici?