Ce varianta de text alegem: Textul Masoretic sau Septuaginta?

De ce să alegem Textul Masoretic? De ce să alegem Septuaginta?

"Textul Masoretic (TM)" este denumirea textului ebraic al cartilor Vechiului Legamant (Vechiul Testament). "Septuaginta (LXX)" este prima traducere a cartilor Vechiului Legamant in limba greaca. 

Din păcate există diferențe majore între aceste două traduceri. A se vedea Biblia lui Cornilescu bazată pe TM în paralel cu Biblia ortodocșilor bazată pe LXX.

Genesa (Facerea) 5

1 Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu. 1 Iata acum cartea neamului lui Adam. Cand a facut Dumnezeu pe Adam, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu.

2 I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de "om", în ziua când au fost făcuţi. 2 Barbat si femeie a facut si i-a. binecuvantat si le-a pus numele: Om, in ziua in care i-a facut.

3 La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set. 3 Adam a trait doua sute treizeci de ani si atunci i s-a nascut un fiu dupa asemanarea sa si, dupa chipul sau si i-a pus numele Set.

4 După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice. 4 Zilele pe care le-a trait Adam dupa nasterea lui Set au fost sapte sute de ani si i s-au nascut fii si fiice.

5 Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani; apoi a murit. 5 Iar de toate, zilele vietii lui Adam au fost noua sute treizeci de ani si apoi a murit.

6 La vârsta de o sută cinci ani, Set a născut pe Enos. 6 Set a trait doua sute cinci ani si i s-a nascut Enos.

7 După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani şi a născut fii şi fiice. 7 Dupa nasterea lui Enos, Set a mai trait sapte sute sapte ani, si i s-au nascut fii si fiice.

8 Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani; apoi a murit. 8 Iar de toate, zilele lui Set au fost noua sute doisprezece ani si apoi a murit.

9 La vârsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan. 9 Enos a trait o suta nouazeci de ani si atunci i s-a nascut Cainan.

10 După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani şi a născut fii şi fiice. 10 Dupa nasterea lui Cainan, Enos a mai trait sapte sute cincisprezece ani si i s-au nascut fii si fiice.

11 Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani; apoi a murit. 11 Iar de toate, zilele lui Enos au fost noua sute cinci ani si apoi a murit.

12 La vârsta de şaptezeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel. 12 Cainan a trait o suta saptezeci de ani si atunci i s-a nascut Maleleil.

13 După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani; şi a născut fii şi fiice. 13 Dupa nasterea lui Maleleil, Cainan a mai trait sapte sute patruzeci de ani si i s-au nascut fii si fiice.

14 Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani; apoi a murit. 14 Iar de toate, zilele lui Cainan au fost noua sute zece ani si apoi a murit.

15 La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared. 15 Maleleil a trait o suta saizeci si cinci de ani si atunci i s-a nascut Iared.

16 După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice. 16 Dupa nasterea lui Iared, Maleleil a mai trait sapte sute treizeci de ani si i s-au nascut fii si fiice.

17 Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani; apoi a murit. 17 Iar de toate, zilele lui Maleleil au fost opt sute nouazeci si cinci de ani si apoi a murit.

18 La vârsta de o sută şaizeci şi doi de ani, Iared a născut pe Enoh. 18 Iared a trait o suta saizeci si doi de ani si atunci i s-a nascut Enoh.

19 După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice. 19 Dupa nasterea lui Enoh, Iared a mai trait opt sute de ani si i s-au nascut fii si fiice.

20 Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani; apoi a murit. 20 Iar de toate, zilele lui Iared au fost noua sute saizeci si doi de ani si apoi a murit.

21 La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala. 21 Enoh a trait o suta saizeci si cinci de ani, si atunci i s-a nascut Matusalem.

22 După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice. 22 Si a umblat Enoh inaintea lui Dumnezeu, dupa nasterea lui Matusalem, doua sute de ani si i s-au nascut fii si fiice.

23 Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani. 23 Iar de toate, zilele lui Enoh au fost trei sute saizeci si cinci de ani.

24 Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu. 24 Si a placut Enoh lui Dumnezeu si apoi nu s-a mai aflat, pentru ca l-a mutat Dumnezeu.

25 La vârsta de o sută optzeci şi şapte de ani, Metusala a născut pe Lameh. 25 Matusalem a trait o suta optzeci Si sapte de ani si atunci i s-a nascut Lameh.

26 După naşterea lui Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani; şi a născut fii şi fiice. 26 Dupa nasterea lui Lameh, Matusalem a mai trait sapte sute optzeci si doi de ani si i s-au nascut fii si fiice.

27 Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şaizeci şi nouă de ani; apoi a murit. 27 Iar de toate, zilele lui Matusalem, pe care le-a trait, au fost noua sute saizeci si noua de ani si apoi a murit.

28 La vârsta de o sută optzeci şi doi de ani, Lameh a născut un fiu. 28 Lameh a trait o suta optzeci si opt de ani si atunci i s-a nascut un fiu.

Care să fi fost motivul? Unii sugerează că la sugestia curții regale din Alexandria, traducătorii au făcut concesii textuale, după anumite dezbateri (menționate și în Scrisoarea lui Aristeas), în cazul de mai sus, dezbaterea fiind cum ar fi putut bunicii și străbunicii să-și îngroape fii și nepoții, când de fapt este invers. Însă ei nu au ținut cont de faptul că Dumnezeu a redus vârsta drastic la 120 de ani și aceasta nu s-a mai aplicat uniform (retroactiv), ci progresiv, deci străbunicii și bunicii au trăit mai mult ca fii și nepoții care au fost reduși la vârsta de 120 de ani. Deci TM are textul corect al anilor, iar LXX are anii modificați.

Tradiția ebraică menționează că la sfârșitul traducerii LXX s-a lăsat un întuneric adânc de trei zile și trei nopți, pe care evreii pioși l-au interpretat ca un semn al dezaprobării divine, din cauză că textul ebraic n-a fost tradus așa cum trebuia. În memora acestui eveniment, ei au instituit un zi de doliu anual.

Iată de ce mai mulți cărturari ortodocși recunosc că, Septuaginta primară - si aici se refera la ediția cea de dinainte de recenzii (corecturi) - nu este cea mai profesionistă traducere a cărților Vechiului Legământ (Testament) într-o alta limba. Unul dintre ei a sugerat că reîntoarcerea ar fi mult mai bună la Hexapla, însă din păcate acest text a dispărut în mare parte, în timpul masacrului și prigoanei sectei origeniștilor, autorii acestui text.

 

Despre Hexapla

”Hexapla, numită și Origenis Hexaplorum, este o ediție critică a Bibliei ebraice în șase versiuni, patru dintre ele traduse în greacă, păstrate doar în fragmente. A fost o comparație imensă și complexă, cuvânt cu cuvânt, a Scripturilor ebraice originale cu traducerea Septuaginta greacă și cu alte traduceri grecești. Termenul se aplică în special și în general ediției Vechiului Testament compilată de teologul și eruditul Origen cândva înainte de anul 240.” 

Textul Hexapla a fost organizat sub forma a șase coloane reprezentând versiuni sincronizate ale aceluiași text din Vechiul Testament, care au fost așezate una lângă alta:

Coloana 1: Textul consonantic ebraic

Coloana 2: Secunda – textul ebraic transliterat în caractere grecești, inclusiv vocale

Coloana 3: Traducerea lui Aquila din Sinope în greacă (secolul al II-lea)

Coloana 4: traducerea lui Symmachus Ebionitul în greacă (sfârșitul secolului al II-lea)

Coloana 5: O recenzie a Septuagintei, probabil după Origene cu (1) interpolări pentru a indica unde ebraica nu este reprezentată în Septuaginta (preluată în principal din textul lui Theodotion și marcată cu asteriscuri) și (2) indicații, folosind semne numite obeloi (singular: obelos), despre unde cuvinte, expresii sau ocazional secțiuni mai mari din Septuaginta nu reflectă nicio ebraică subiacentă

Coloana 6: traducerea lui Theodotion în greacă (mijlocul secolului al II-lea)

(Wikipedia, Hexapla)

Controversele origeniste (Wikipedia)

”Crizele origeniste sau controversele origeniste au fost două controverse teologice majore din creștinismul timpuriu care au implicat învățăturile adepților teologului alexandrin din secolul al III-lea, Origen (cca. 184 – cca. 253).

Prima criză origenistă a început la sfârșitul secolului al IV-lea în Palestina și s-a răspândit ulterior în Egipt. Aceasta a tratat idei discutate în unele dintre scrierile lui Origen pe care unii membri ai ierarhiei bisericești le-au considerat eretice. Obiecțiile împotriva scrierilor lui Origen și cererile de condamnare a acestuia au fost ridicate pentru prima dată de Epifanie de Salamina și ulterior preluate de Ieronim și Teofil de Alexandria, care inițial au susținut învățăturile lui Origen. Printre apărătorii lui Origen s-au numărat Tyrannius Rufinus și Ioan al II-lea, episcopul Ierusalimului.

În timpul crizei, Teofil a condamnat concepția incorporeală și non-antropomorfă a lui Origen despre Dumnezeu, o viziune pe care Teofil însuși o susținuse anterior vocal. Criza s-a încheiat cu înlăturarea din funcție a lui Ioan Gură de Aur, Patriarhul Constantinopolului, la Sinodul Stejarului din 403, pentru că a adăpostit călugări origeniști care fuseseră alungați din Alexandria.

A doua criză origenistă a avut loc în secolul al VI-lea, în timpul domniei lui Justinian I. Este mai puțin bine documentată decât prima criză și s-a ocupat mai mult de ideile grupurilor influențate de Origen decât de scrierile propriu-zise ale lui Origen. S-a încheiat cu cel de-al Doilea Sinod de la Constantinopol, care posibil a emis o anatemă împotriva lui Origen în 553, deși cercetătorii contestă dacă Sinodul a emis de fapt anatema care îl condamna pe Origen sau dacă aceasta a fost adăugată ulterior.”

De obicei anatema era însoțită și de arderea lucrărilor celui declarat eretic, asta însemnând sfârșitul operei numite Hexapla.

----