"Dumnezeu nu da cu zarul." Predestinare, dar cum?

Pentru cei care apara mult teoria (calvinista) a predestinarii... Sunt uimit sa vad in ce hal ajung sa fie interpretate anumite versete biblice, de catre oameni intelectuali, cand se dedica trup si suflet unei cauze considerate de ei, o cauza pentru a-l apara pe Dumnezeu. 

Nu numai ca nu il apara pe Dumnezeu, dar toata ideologia apararii lor, este vadit contrara lui Dumnezeu. Ravna fata de cele sfinte, dar fara pricepere, ucide adevarul. Asa a ajuns sa faca si rabinul Saul, devenit mai tarziu apostolul Pavel.

Da, Biblia vorbeste de predestinare, dar cum?

Este clar, ca avem de a face cu două conceptii antagonice despre predestinare (prestabilire): fatalismul si conditionalismul. 

Oare Dumnezeu a dorit, "a predestinat" ca lumea sa "evolueze" asa cum este acum? Ce spune Biblia despre predestinare? Cum o prezinta, in termeni fatalisti sau conditionalisti?

Inca de timpuriu s-au dezvoltat doua conceptii cu privire la predestinare:

1. Conceptia fatalista, preluata din gandirea religioasa pagana (cu zeite tesand "soarta" fiecaruia, de aici si zicala "Ce ti-e scris pe frunte ti-e pus") ca totul este pus la punct din vesnicii, si lumea evolueaza in cele mai mici detalii dupa cum vrea Dumnezeu. Acolo in mitologie sunt zeitele care tes necurmat firul sortii oamenilor, aici in lumea teologica este insusi Dumnezeu, care a facut un plan enorm, pentru toti oamenii, inca din vesnicii. Daca ai mult noroc, ca la loto, poti pica sa fi norocosul castigator al vietii vesnice. Nu tre. sa faci nimic, totul este aranjat din vesnicii... In conceptia fatalista, Satan, desi este prezentat un vrajmas al lui D-zeu, totusi este un instrument (agent) in derularea predestinarii lui Dumnezeu, fara el, Creatorul neputand sa-si atinga scopul, de a crea o lume perfecta si ideala. Deci erai taman musai sa apara Satan. De ce nu putea crea Creatorul o lume perfecta decat numai cu contributia lui Satan, e un "mister" al infocatilor suporteri ai fantasmei "fatalismului divin".

2. Conceptia condiţionalistă, ca de regula Dumnezeu nu este implicat pe detalii in mersul lumii acesteia, ci ne da directive si apoi ne da timp, spatiu existential si motivare, pentru a putea duce la bun sfarsit conditiile impuse de el. Creatorul a creat un corpus angelic de supraveghere, n-a stat sa-l "pandeasca personal" zi si noapte pe Adam. Cand o "rotita" din aceasta garda ingeresca a clacat, "rotita obraznica" a impins lumea in haos, indemnand la savarsirea faptei de lezmajestate. Acest haos a harazit (generat) fiecaruia o soarta, in functie de anumite imprejurari.

DEX:  LEZMAJESTÁTE s.f. Crimă de lezmajestate = jignire adusă persoanei sau autorității unui suveran, în țările monarhice, pedepsită de lege ca o crimă. [Scris și lezmaiestate, lese-majestate. / după fr. lèse-majesté].

Acest lucru nu inseamna ca al nostru Creator este condamnat la inactivitate, el nu a fost scos pe tusa sau in somaj, din contra, dupa cum a afirmat si Fiul, Dumnezeu lucreaza: "Tatăl Meu până acum lucrează" (Ioan 5:17) si nu doar in lumea credinciosilor sai, ci are "controlul vizual" peste tot si poate interveni si intervine oricand asupra mersurilor lumii, atunci cand situatia o cere, urmand ca in final sa restabileasca ordinea din acest haos in care a tarat lumea vrajmasul lui Dumnezeu, Satan. 

In conceptia conditionalista a predestinarii, Dumnezeu ar fi putut crea o lume perfecta si ideala si fara "contributia lui Satan", Satan intarziind de fapt, concretizarea acestei vointe a lui Dumnezeu si nicidecum contribuind la ea. Creatorul va face aceasta lume perfecta tot fara contributia lui Satan, timpul de fata fiind harazit doar facerii altor "rotite" pentru "aparatul" de supraveghere angelica. Ei vor fi credinciosii care prin rapire si transformare vor fi "ca ingerii" (Matei 22.30), luand locul ingerilor stricati (cazuti). Satan si demonii vor sta pe tusa (in inchisoare) o mie de ani, necontribuind cu nimic la planul lui Dumnezeu. Viaţa veşnica a fost, este şi va fi condiţionată intotdeuna de ascultarea faţa de Creator. Nu este necesar de Satan sau de altcineva, pentru ca cineva "sa fie modelat". Dumnezeu poate modela si fara el. Nu este necesara experimentarea raului, pentru ca creaturile sa experimenteze perfectiunea. Printr-o ascultare desavarsita, toate creaturile ar fi putut ajunge la desavarsire. Daca totusi acest drum a esuat pentru acest timp, nu este din vina Creatorului, ci din vina celor ce au impiedicat, prin neascultarea lor, desavarsirea acestei cai. Acest lucru se va vedea in mia de ani, descrisi in cartea Apocalipsa, cand oamenii ce se vor naste in acest timp, vor fi desavarsiti fara nici o contributie din parte Diavolului si a demonilor sai

A predestina (Efeseni 1:11) inseamna a stabili, sau a hotara un anume lucru mai dinainte. Anumite aspecte sunt prestabilite de la inceputul lumii, de exemplu ca ingerii nu au voie sa se casatoreasca, dar anumite aspecte nu, de exemplu apostolul Pavel spune ca a fost pus deoparte, din pantecele mamei sale (si nu de la iceputul lumii). 

Care este vointa prestabilita a lui D-zeu cu privire la om?

"Dumnezeu nu da cu zarul."

Dumnezeu iubeşte orice om, a poruncit şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască: Fapte 17:30; Romani 2:1-16. Nu există posibilitatea salvării după ce un om moare nepocăit, de aceea din iubire adevărată faţă de semenii noştrii, trebuie să ne dăm toată silinţa de a evangheliza pe cei ce sunt pierduţi: Matei 24:14; Apocalipsa 20:11-15. Evanghelizarea nu ar mai fi necesara daca oamenii ar fi deja selectati din vesnicii. Ce aţi zice despre un tată, care încă înainte de a i se naşte vreun copil, a hotărât ca pe al doilea şi pe al treilea îl va ucide, indiferent de ce ar putea să fie ei, buni sau răi? Sunt mulţi creştini (augustinienii, calviniştii, etc.) care cred că Dumnezeu, a hotărât în acest fel soarta a miliarde de oameni. Doreşte Dumnezeu pieirea sau salvarea copiilor Lui? Următorul verset, pe nici un augustinian şi pe nici un calvinist nu ar trebui să-l lasă rece: "... Dumnezeu, salvatorul nostru, care doreşte ca toţi oamenii să fie salvaţi şi să vină la cunoştinţă de adevăr" 1Timotei 2:3,4. După cum vedem, Dumnezeu doreşte salvarea tuturor oamenilor, dar cei care resping prin faptele lor rele acest har gratuit, ei cad din har şi nu pot fi salvaţi.

Luca 13

1. In vremea aceea au venit unii si au istorisit lui Isus ce se intamplase unor galileeni, al caror sange il amestecase Pilat cu jertfele lor.

2. "Credeti voi", le-a raspuns Isus, "ca acesti galileeni au fost mai pacatosi decat toti ceilalti galileeni, pentru ca au patit astfel?

3. Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.

4. Sau acei optsprezece insi, peste care a cazut turnul din Siloam si i-a omorat, credeti ca au fost mai pacatosi decat toti ceilalti oameni care locuiau in Ierusalim?

5. Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel." 

Tocmai de aceea, când apostolul Pavel scrie despre predestinarea noastră, trebuie să avem în vedere care este dorinţa lui Dumnezeu aratată către toţi oamenii şi prin ce anume şi cum se intră în această predestinare a salvării, care este o predestinare ca grup al credincioşilor şi nu a indivizilor: Romani 9:30-33. Dumnezeu nu a făcut un om mai păcătos decât altul, El nu a hotărât în mod arbitrar nimănui destinul, fie spre pierzare, fie spre salvare, şi asta încă înainte de a se naşte individul: prin pocăinţă orice om poate primi har!

Alte texte ce nu permit interpretarea in sens FATALIST a predestinarii, sunt: 

"dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit." Geneza 2:17

"I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamant si S-a mahnit in inima Lui." Geneza 6:6

"Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta," Deuteronom 30:19

"Sufletul care pacatuieste, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatalui sau, si tatal nu va purta nelegiuirea fiului sau! Neprihanirea celui neprihanit va fi peste el, si rautatea celui rau va fi peste el.

Dar daca cel rau se intoarce de la toate pacatele pe care le-a savarsit si pazeste toate legile Mele, si face ce este drept si placut, va trai negresit, nu va muri.

Toate faradelegile pe care le-a facut i se vor uita! El va trai din pricina neprihanirii in care a trait.

Doresc Eu moartea pacatosului - zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degraba ca el sa se intoarca de pe caile lui si sa traiasca?

Insa daca cel neprihanit se abate de la neprihanirea lui si savarseste nelegiuirea, daca se ia dupa toate uraciunile celui rau, s-ar putea sa traiasca el oare? Nu, ci toata neprihanirea lui va fi uitata, pentru ca s-a dat la nelegiuire si la pacat; de aceea va muri in ele."

Ezechiel 18:20-24

"De aceea va voi judeca pe fiecare dupa caile lui, casa a lui Israel, zice Domnul Dumnezeu. Intoarceti-va si abateti-va de la toate faradelegile voastre, pentru ca sa nu va duca nelegiuirea la pieire.

Lepadati de la voi toate faradelegile prin care ati pacatuit, faceti-va rost de o inima noua si un duh nou. Pentru ce vreti sa muriti, casa a lui Israel?

Caci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Intoarceti-va, dar, la Dumnezeu si veti trai."

Ezechiel 18:30-32

"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica." Ioan 3:16

"El hotaraste din nou o zi: "astazi" - zicand, in David, dupa atata vreme, cum s-a spus mai sus: "Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile!"

Caci, daca le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu dupa aceea de o alta zi.

Ramane, dar, o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.

Fiindca cine intra in odihna Lui se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale.

Sa ne grabim, dar, sa intram in odihna aceasta, pentru ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda de neascultare.

Caci Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri: patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, incheieturile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii.

Nicio faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol si descoperit inaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.

Astfel, fiindca avem un Mare Preot insemnat, care a strabatut cerurile - pe Isus, Fiul lui Dumnezeu - sa ramanem tari in marturisirea noastra.

Caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre, ci Unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat.

Sa ne apropiem, dar, cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie."

Evrei 4:7-16.

Efectul nociv al predestinationalismului fatalist:

Dupa cum mi-a declarat un fost adept al acestei doctrine, aceasta viziune nebiblica descurajeaza pe pacatosii slabiti de pacate sa creada ca ei sunt predestinati la pierzare, deoarece vad pacatele lor si stilul lor de viata pacatos, ca un argument ce vorbeste in directia aceasta. Dupa aceasta gandire vine automat gandirea de fronda, ca pacatosul neiubit si pedepsit inca din vesnicii, trebuie sa se desparta de Biblie si de Dumnezeu si sa traiasca dupa cum ii place.

Har Si Mantuire
http://harsimantuire.blogspot.ro

Johann Odenbach: Un brav pastor evanghelic (lutheran)

154

ea t o ţ i acei care nu aduceau copiii, ca să fie botezaţi, să sufere aceiaşi

 pedeapsă. Apoi, ca nimeni să nu primească sau să ascundă oameni

 care ar încerca de a se

sustrage acestei legi, ci să

-

i predea justiţiei.

Electorul de Saxa, sfătuit de către teologii dela Wittenberg a

silit pe langgravul Filip să izgonească sau să închidă pe unii baptişti,

însă el nu a obţinut nimic mai mult şi Filip s

-a putut

lăuda că el nu a

dat la moarte nici măcar un om. El era de părere

că atunci cînd există diversitate de păreri, cei care sînt în eroare

trebuie convertiţi, nu prin forţă ci prin învăţătură. El a declarat

că a văzut vieţi mult mai frumoase printre cei aşa zişi „fanatici"

 de

cît printre luterani şi că conştiinţa lui nu îi permite de a da la

moarte sau măcar a pedepsi un om pentru credinţa sa, atunci

cînd nimeni nu îi poate reproşa nimic.

în Palatinat au existat mulţi fraţi, în districtele Heidelbergului,

Alzey şi Kreuznach. Numai în 1529 au fost executaţi trei

sute cincizeci. Indignat de unele persecuţii deosebit de crude la

 Alzey, un brav pastor evanghelic Johann Odenbach, a ridicat

un protest care îl cinsteşte. El este adresat: „către judecătorii

sărmanilor prizonieri din Alzey care se numesc „anabaptişti". Se

citeşte acolo cele ce urmează : „Voi lume ignorantă, fără învăţăt

u r ă , voi trebuie să strigaţi către Dreptul Judecător cu perseverenţă

şi înfocare şi să cereţi ajutorul divin, înţelepciunea Sa,

harul Său, ca să nu vă mînjiţi mîinile voastre cu sînge nevinovat,

chiar dacă majestatea sa imperială şi toţi principii lumii v

-ar

 porunci să o faceţi. Cu botezul lor aceşti sărmani prizonieri nu

au păcătuit a t î t de grav faţă de Dumnezeu, ca sufletele lor să fie

 osîndite la muncile iadului. Ei nici nu au lucrat în mod atît decriminal împotriva guvernului sau contra speciei umane pentru

a merita moartea. Căci adevăratul sau al doilea botez nu posedă

nici o putere capabilă de a salva un om sau de a

-1 pierde. Noi

trebuie să recunoaştem botezul simplu ca un semn prin care noi

declarăm că sîntem creştini, morţi faţă de lume, duşmani ai diavolului,

nenorociţi, răstigniţi, necăutînd binecuvîntările vremelnice

ci cele veşnice ; luptînd fără încetare împotriva cărnii, păcatului

şi diavolului şi trăind o viaţă creştină. „Printre voi, o

 judecători, sînt puţini care ştiu să se explice asupra adevăratului

î o t e z , dacă aţi fi legaţi şi daţi t o r t u r i i ; oare trebuie ca pentru

acest motiv să se dea morţii ? Nu ! Eu nu spun acest lucr 

u pentru

a apăra al doilea botez, care ar trebui să dispară prin Scriptură şi

nu p r i n mîna călăului . Nu luaţi deci asupra voastră acest drept

scumpi prieteni, care aparţine Majestăţii Sale divine, de teamă,

ca nu cumva mînia lui Dumnezeu să vă lovească

mai aspru decît

 pe Sodomiţi şi pe alţi răufăcători aici jos. Adeseori voi aţi tra

-

155

tat pe hoţi, criminali şi derbedei cu mai multă indulgenţă decît

 pe aceste sărmane creaturi, care nici nu au furat, nici nu au omorît,

nu sînt nici incendiatori sau trădători şi nu au comis nici o

faptă ruşinoasă, deoarece ei se ridică împotriva tuturor acestor 

crime. Din sinceritate şi cu bună intenţie ei au căzut în această

„mică eroare" a botezului a doua oară şi acest lucru în cinstea,

lui Dumnezeu, fără să dăuneze nimănui. Cum puteţi găsi voi în

inimile voastre sau în conştiinţa voastră motive pentru a spune

că ei să fie decapitaţi sau să fie condamnaţi din cauza aceasta

T 

Dacă voi aţi acţiona împotriva lor aşa cum ar trebui să facă nişte

 judecători creştini, dacă voi aţi şti cum să

-

i învăţaţi prin Evanghelie,

nu ar fi nevoie de călău. Prin aceasta adevărul ar învinge

fără îndoială şi închisoarea ar fi o pedeapsă suficientă. Preoţii,

voştri ar trebui să facă acelaşi lucru, să

-

i poarte pe umerii lor şi

să

-

i aducă înapoi în turma lui Hristos ca pe nişte sărmane oi rătăcite.

Ei ar trebui să

-

i facă să înţeleagă că misiunea lor constăîn

aceea de a le arăta harul şi dragostea frăţească, să

-

i susţină şi

să

-

i restabilească prin dulcea doctrină evanghelică . Nu vă lăsaţi

induşi în eroare condamnînd la moarte pe aceşti sărmani oameni.

Voi ar trebui să vă îngroziţi la acest gînd, voi ar trebui să transpiraţi

sînge în agonia voastră, căci voi nu ştiţi unde este greşeala.

Voi nu trebuie să vă astupaţi urechea cînd aceşti nenorociţi

văi

spun : „Noi dorim mai bine să fim învăţaţi de Sfînta Scriptură

şi sîntem gata să ascultăm dacă ni se arată o cale mai bună după

Evanghelie". Gîndiţi

-

vă la ruşinea veşnică care rezultă în urma

acţiunii voastre ! Gîndiţi

-

vă la dispreţul şi mînia omului

din popor,

cînd aceşti oameni sînt masacraţi ! Se va spune despre e i : „ce

răbdare, ce dragoste, ce duh de adorare la aceşti oameni evlavioşi

în ceasul morţii ! Nu au luptat ei oare în mod eroic împotriva

 lumii ? Ah, de am putea fi înaintea lui Dumnezeu a

t î t de nevinovaţi

ca şi ei ! Ei nu au fost biruiţi, ei au îndurat j i g n i r i ; aceştiai

sînt martorii sfinţi ai lui Dumnezeu î Dacă voi veţi pronunţa

această judecată crudă, t o a t ă lumea va spune că aţi făcut

-o nu

 pentru a desrădăcina eroarea acestor sărmani anabaptişti, ci

 pentru a distruge prin violenţă Sfînta Evanghelie şi curatul adevăr 

 al lui Dumnezeu".

Efectul acestei pledorii a fost acesta că judecătorii refuzară

de a se mai pronunţa în materie de credinţă.

 Zwingli a efectuat o mare op