Sa ne gandim un moment la ce spune Biblia, in care este Cuvântul lui Dumnezeu:
„Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiintă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul [Isus Christos] pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi” – Fapte 17:30,31.
Am urmat noi aceasta poruncă a pocăinţei? Ne-am lepădat într-adevăr de o conduită păcătoasă? Ce am face dacă judecata ar fi mâine? Am fi pregătiți spiritual?
A crede că precum „toate drumurile duc la Roma”, aşa şi „toate religiile credintele duc la Dumnezeu”, este o mare păcăleală a lui Satan Diavolul, duşmanul lui Dumnezeu (Matei 7:13,14) .
Pe lumea aceasta există o singură cale care duce la Dumnezeu, şi aceasta este: Domnul si Mantuitorul nostru Isus Christos, iar noi trebuie sa păşim pe această cale prin credinţa şi ascultarea deplină de Domnul Isus Christos, împlinind tot ce a poruncit el (Ioan 14:6; Ioan 8:31,32). O credinţă formalistă sau sincretistă (adevăr amestecat cu neadevăr) nu este de ajuns. Domnul Isus Christos a spus: „Nu te mira … Trebuie să vă naşteţi din nou." (Ioan 3:7). Nasterea din nou este transformarea caracterului, dupa voia lui Dumnezeu, dand mortii omul vechi, cu patimile si poftele lui pacatoase si facand sa se nasca un om nou in noi, cu sentimente si nazuinte nobile, ceresti.
Deci să nu uităm: ca să putem fi salvați din păcat şi din moarte, noi trebuie să ne „naştem din nou”, adică să ne transformăm total, în minte, în inimă şi în suflet (Matei 22:37); prin Spiritul şi Cuvântul lui Dumnezeu (1Petru 1:23); nu în direcţia dorită de oameni, ci în direcţia dorită de Dumnezeu.
„Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiintă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul [Isus Christos] pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi” – Fapte 17:30,31.
Am urmat noi aceasta poruncă a pocăinţei? Ne-am lepădat într-adevăr de o conduită păcătoasă? Ce am face dacă judecata ar fi mâine? Am fi pregătiți spiritual?
A crede că precum „toate drumurile duc la Roma”, aşa şi „toate religiile credintele duc la Dumnezeu”, este o mare păcăleală a lui Satan Diavolul, duşmanul lui Dumnezeu (Matei 7:13,14) .
Pe lumea aceasta există o singură cale care duce la Dumnezeu, şi aceasta este: Domnul si Mantuitorul nostru Isus Christos, iar noi trebuie sa păşim pe această cale prin credinţa şi ascultarea deplină de Domnul Isus Christos, împlinind tot ce a poruncit el (Ioan 14:6; Ioan 8:31,32). O credinţă formalistă sau sincretistă (adevăr amestecat cu neadevăr) nu este de ajuns. Domnul Isus Christos a spus: „Nu te mira … Trebuie să vă naşteţi din nou." (Ioan 3:7). Nasterea din nou este transformarea caracterului, dupa voia lui Dumnezeu, dand mortii omul vechi, cu patimile si poftele lui pacatoase si facand sa se nasca un om nou in noi, cu sentimente si nazuinte nobile, ceresti.
Deci să nu uităm: ca să putem fi salvați din păcat şi din moarte, noi trebuie să ne „naştem din nou”, adică să ne transformăm total, în minte, în inimă şi în suflet (Matei 22:37); prin Spiritul şi Cuvântul lui Dumnezeu (1Petru 1:23); nu în direcţia dorită de oameni, ci în direcţia dorită de Dumnezeu.
Dacă nu ne naștem din nou, toți idolii noștri ne vor duce pe o cale greșită care duce în final la judecată și la pieire.
Nimeni nu este o cale de urmat, în afară de acela care este „calea” spre Dumnezeu (Ioan 14:6), Yeșhua Mesia şi orice om după ce l-a găsit, să-l lase să fie capul său, care să îl conducă spre Dumnezeu Tatăl (Coloseni 1:18).
Oricine sau orice devine o cale, în afară de el, este un idol. Toţi creştinii sinceri trebuie sa se fereasca de idoli. Dar idol poate deveni orice la care tinem, mai mult decât trebuie. Idoli putem deveni chiar noi insine.
"Să nu-ţi faci… vreo înfăţişare… să nu te închini… lor şi să nu le slujeşti" Ex.20:4,5. "Înfăţişări", adică "idoli" poţi să-ţi faci şi din oameni şi din doctrinele lor, atât de uşor, că nici nu-ţi dai seama, dacă nu ai urmat cu adevărat porunca pocăinţei (Fapte 17:24,25,30,31), de aceea trebuie să ne lepădăm cu adevărat de toate felurile de idolatrie. Pentru că, având idoli, ce am face dacă judecata ar fi mâine? Am fi pregătiți să auzim condamnarea la distrugerea noastră veșnică? Nu ne-ar părea extrem de rău, atunci? Să pierdem viața veșnică, pentru cineva sau ceva care ni l-am făcut ca idol? Merită?
Nimeni nu este o cale de urmat, în afară de acela care este „calea” spre Dumnezeu (Ioan 14:6), Yeșhua Mesia şi orice om după ce l-a găsit, să-l lase să fie capul său, care să îl conducă spre Dumnezeu Tatăl (Coloseni 1:18).
Oricine sau orice devine o cale, în afară de el, este un idol. Toţi creştinii sinceri trebuie sa se fereasca de idoli. Dar idol poate deveni orice la care tinem, mai mult decât trebuie. Idoli putem deveni chiar noi insine.
"Să nu-ţi faci… vreo înfăţişare… să nu te închini… lor şi să nu le slujeşti" Ex.20:4,5. "Înfăţişări", adică "idoli" poţi să-ţi faci şi din oameni şi din doctrinele lor, atât de uşor, că nici nu-ţi dai seama, dacă nu ai urmat cu adevărat porunca pocăinţei (Fapte 17:24,25,30,31), de aceea trebuie să ne lepădăm cu adevărat de toate felurile de idolatrie. Pentru că, având idoli, ce am face dacă judecata ar fi mâine? Am fi pregătiți să auzim condamnarea la distrugerea noastră veșnică? Nu ne-ar părea extrem de rău, atunci? Să pierdem viața veșnică, pentru cineva sau ceva care ni l-am făcut ca idol? Merită?
