Nu te uita la numar! Uita-te la cer!

            Faptul că unele mişcări creştine numite "istorice" sau "neoprotestante" au prosperat in sens numeric, arata ca sunt aprobate? Ce este garantia aprobarii? Numarul mare de oameni sau implinirea vointei lui Dumnezeu (Matei 7:21)? Nu numărul mare de oameni face o mişcare aprobata de Dumnezeu. Oamenii lui Dumnezeu au fost deseori în minoritate numerică, ca în cazul profetului Ilie (1Împăraţi 19:14,18).

            De ce unii credincioşi ca profetul Ilie nu au succes? Mulţi stau şi îi privesc, sunt de acord cu ei, dar la încercări şi prigoniri îi părăsesc….Deşi au văzut confirmarea lui Dumnezeu asupra jertfei lui Ilie, atunci când Isabela, împărăteasa de rit păgân a pornit contraofensiva împotriva lui Ilie, nimeni nu i s-a alăturat să-l spijine si el a fost foarte descurajat, dorindu-si moartea.

            Cazul profetului Ilie, are o mare însemnătate pentru zilele noastre. El nu ştia că mai sunt şi altii ca el (7000 mii - o cifră apreciabilă)! Oameni ai lui Dumnezeu există dar nu sunt populari şi de aceea nu se cunosc. 
Nu, numarul mare de oameni atasat unui cult istoric sau neoprotestant nu este o garantie ca ei sunt aprobati!

Cineva a publicat un articol din declaratia mea de credinta, dar dupa ce a primit critici, l-a sters. Eu stiu ca in sinea lui a facut un lucru fortat, convins mai degraba de imprejurarile ostile, decat de logica, Dumnezeu sa il ierte. In aceasta lume trebuie sa fi singur impotriva tuturor, atat timp cat il stii pe Dumnezeu de partea ta.

 Ce se întâmplă cu sufletul omului după moarte?

Un verdict cu privire la suflet 

stabilit în urma comparării Bibliei cu manuscrisele timpurii 

http://armoniamagazineusa.com/2015/01/25/ce-se-intampla-cu-sufletul-omului-dupa-moarte/

Ce putem învăţa din experienţa profetului Ilie?

  
 

De ce nu a ştiut Ilie de ei, şi ce putem noi învăţa de aici? A fost bine că ei nu s-au cunoscut, sau era mai bine ca ei să se cunoască, să dea tot sprjinul profetului lui Dumnezeu şi să se unească în efortul lor de a restabili cultul şi închinarea la Iehova (YHWH), Dumnezeul strămoşilor poporului lui Israel? Nu, nu a fost bine de loc, rezultatul s-a văzut ulterior.

Iată de ce în loc să stăm ca independenţi unii de alţii printre închinători falşi sau cu doctrine false şi să sprijinim sau să asistăm tacit la închinarea falsă sau la propagarea doctinelor false, trebuie să ne regrupăm în jurul "Cuvântului lui Dumnezeu" şi a copiilor lui Dumnezeu. Suntem avertizaţi:

"Ieşiţi din mijlocul ei, poporul meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din pedepsele ei." (Apocalipsa 18:4).

Pe ce temelie trebuie să construiască o adunare credincioşii care ascultă de îndemnul din Apocalipsa 18:4? O "adunare" (ekklesia) adevărată are ,,o singură temelie, cea care a fost pusă, şi care este Isus Christos” (1Corinteni 3:11), El este Capul adunării lui Dumnezeu, fiind rânduit de Dumnezeu Tatăl (Efeseni 1:17-23; 4:12-16; 5:23). În contextul celor exprimate, prin ,,adunare adevărată” înţelegem: ,,Adunarea (Ekklesia) lui Dumnezeu, care este în Christos Isus”, formată din credincioşi care fac voia lui Dumnezeu şi care au răspuns chemării lui Dumnezeu de a ieşi din lume şi din sistemele false de închinare: Matei 7:21; 2Corinteni 6:14-18; Ioan 6:37-39; 17:6,9,14-16,20. Aceasta este Adunarea supusă lui Christos, pe care o iubeşte şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea lui această Adunare, sfântă, fără pată, fără sbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană (Efeseni 5:23-27). Membrii din Adunarea lui Dumnezeu sunt de două feluri: persoane care se cunosc între ele, şi persoane necunoscute, dar călăuzite de Duhul Sfânt şi păstrate de Dumnezeu în tot adevărul necesar mântuirii. Această stare de lucruri o putem ilustra în Vechiul Testament prin Ilie şi cei 7000 de bărbaţi pe care Dumnezeu şi i-a păstrat ca să nu-şi plece genunchii înaintea lui Baal - vezi 1Împăraţi 19:14,18, şi în Noul Testament prin oile deja existente, alese din staulul israelit, si puse într-un staul nou şi prin oile pe care mai trebuie să le aducă în acest nou staul, din staulele păgâne - vezi Ioan 14:7-16. Din cuvintele Domnului Isus este foarte important să remarcăm ce spune El: ,,Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o turmă şi un Păstor” (Ioan 14:16).

            Lecţia comparativă care trebuie învăţată din aceste cuvinte este următoarea: Dumnezeu are oameni sinceri care s-au născut sau au nimerit pentru o vreme în diverse adunări (staule), în care nu se practică tot adevărul necesar mântuirii, oi pe care nu le lasă acolo, ci le scoate şi le aduce în staulul Său - adică în adunarea Sa în care este respectat cu sfinţenie adevărul curat şi neamestecat cu învăţături, datini şi porunci omeneşti. Aceste oi vor asculta de glasul Lui (poruncile lui Dumnezeu şi învăţătura lui Isus) şi numai atunci vor fi o turmă şi un Păstor. Iată dar, cât de falsă şi nebiblică este ideea că Dumnezeu va mântui pe toţi acei oameni care sunt sinceri, dar care din cauza ignoranţei sau a neştiinţei bisericilor în care se găsesc, nu practică tot adevărul necesar mântuirii sufletelor lor! Cuvintele Celui care Mântuie nu spune de loc aşa ceva! A crede sincer într-o eroare şi a practica eroarea (teologii omeneşti cu adevăr truncheat şi contrafăcut în aşa fel ca să susţină anumite idei proprii, specifice doctrinei fiecărei biserici!), acea eroare nu se va transforma niciodată în adevăr! A crede că precum "toate drumurile duc la Roma", aşa şi "toate religiile (creştine sau necreştine) duc la Dumnezeu", este o mare păcăleală a lui Satan Diavolul, duşmanul lui Dumnezeu. Pe lumea aceasta există o singură cale care duce la Dumnezeu, şi calea aceasta este credinţa şi ascultarea deplină de Domnul Isus Christos şi împlinirea a tot ce a poruncit el (Ioan 14:6; Ioan 8:31,32). O credinţă formalistă sau sincretistă nu este de ajuns.

            Oamenii lui Dumnezeu sunt credincioşi, dar nu creduli, ei nu cred orice, ci numai adevărul demonstrabil în mod logic cu Biblia, respingând răstălmăcirile. Punctele de credinţă ale poporului lui Dumnezeu NU constituie doctrine de origine omenească, ci, după cum se poate constata, sunt principii, porunci şi rânduieli consemnate în Biblie, înmănuncheate pentru a ne putea face cunoscute lumii principiile după care ne conducem. Singura doctrină adevărată şi valabilă, care a fost inspirată de însuşi Dumnezeu, este numai Scriptura (Sola Scriptura!) (1Corinteni 4:6) dar numai acea Scriptură, care corespunde celor mai vechi manuscrise şi că mântuirea este printr-o credinţă sinceră, autentică, umilă şi vie (Sola Fide! Sola Gratia!) (Efeseni 2:8,9): “Căci prin har sunteţi mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”  Deci, credinţa noastră principală trebuie să fie în Dumnezeu şi în Christos şi în ceea ce cer ei în primul rând de la noi. Căci noi nu ne putem permite să ne punem credinţa în nişte oameni, şi în ceea ce cer ei de le ei înşişi, chiar dacă ei ar fi cineva sau ar pretinde a fi cineva pe lumea asta: "Dacă cineva socoteşte că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască." (1Corinteni 8:2); "Dacă vreunul socoteşte că e ceva, măcar că nu este nimic, se amăgeşte singur." (Galateni 6:3); "Dacă cineva învaţă pe oameni într-un alt fel şi nu se ţine de cuvintele sănătoase, de cele despre Domnul nostru Isus Christos şi de învăţătura potrivită cu evlavia, este plin de mândrie şi nu ştie nimic, având boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se nasc: invidia, certurile, cuvintele jignitoare, bănuielile rele, zadarnicele ciocniri de cuvinte ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care socotesc că evlavia este un izvor de câştig." (1Timotei 6:3-5).

            În lumina Bibliei din Matei 24:14, putem spune cu convingere că ne apropiem de ,,timpul sfârşitului” istoriei acestui sistem de lucruri condus de vrăjmaşul lui Dumnezeu, Satan, şi "oile" care sunt ale lui Dumnezeu şi ale lui Christos în acest timp, trebuie să asculte cu bucurie înfăptuirea poruncii lui Dumnezeu din Apocalipsa 18:4: ,,Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei”. Împlinirea acestor lucruri, îşi va găsi confirmarea într-o amplă mişcare de trezire şi ieşire a multor credincioşi în faţa Mirelui (Matei 25:5-7).

Pentru mine, profetul Ilie, este un exemplu demn de urmat in incercari. Chiar si atunci cand vezi ca ramai singur, sa stai neclintit de partea unicului Dumnezeu, Tatal. As vrea sa ii strang mana la inviere si sa il felicit pentru barbatia sa in credinta.

Cateva intrebări:

Ce credea profetul Ilie despre el şi care a fost situaţia reală a închinătorilor?

Cine este temelia adunării lui Dumnezeu şi cine pot zidi pe această temelie?

Oare este atat de important ceea ce credem?

Există o diferenţă între a fi credincios şi a fi credul?

Conform pildei din Matei 25:5-7 şi a profeţiei din Apocalipsa 18:4 la ce trebuie să ne aşteptăm în timpul dinaintea revenirii Domnului Isus?