”Oamenii pesterilor” l-au identifica pe Mihail cu viitorul Mesia

Din păcate, cei care susțin că Arhanghelul Mihail ar fi Mesia (martorii și adventiștii), ne dau niște informații foarte sărăcăcioase în această privință, ducând însăși asocierea aceasta în derizoriu, făcând-o să fie de compătimit, sau mai rău, chiar de râs. Dar oare chiar așa să fie, la o examinare mai atentă a situației din Biblie?

Domnul Isus a spus clar că El, ca Fiu al lui Dumnezeu, are o descendență (origine) cerească. Unii susţin că creştinii nu au avut propria lor noţiune despre Logos, ci l-au preluat, de la niște rabini evrei eleniști, ca Ben Sira și Filon. Mă mir de această afirmaţie total eronată, având în vedere că în Evanghelia după Ioan scrie clar despre obârşia cerească a fondatorului creştinismului, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu și această carte n-a fost scrisă nici de Sira, nici de Filon:

Ioan 6:38 VDC

căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

Necunoscând bine textul Bibliei, am putea cădea de la interpretarea corectă a Cuvântului Dumnezeu, răstălmăcindu-l, luându-ne după doctrina musulmană, care a pătruns în creştinism prin diferite filiere, şi care afirmă că Fiul lui Dumnezeu este doar de la Fecioara Maria şi nu a existat ca fiinţă cerească, înaintea ei. Totuși, ce au spus Sira și Filon?

 

Istoricul musulman Shahrastani, susţine că Arius (secolul III-IV) a preluat doctrina sa despre Isus, de la ”oamenii peşterilor”, care - sustine el, au trăit cu 300 de ani înainte de Arius și care credeau că Arhanghelul Mihail va fi viitorul Mesia, care trebuia să vină în lume, pentru a-i ajuta pe evrei. Această informație istorică ne arată că a existat un curent de gândire, numită ”scoală teologică”, care l-a identificat pe Mihail cu Mesia, atât în sânul evreilor, cât și în sânul creștinismului timpurilor. 

Carl Gustav Adolf Harnack (1851 – 10 1930) a fost un teolog luteran german baltic și un istoric important al Bisericii și susține că această părere a fost foarte populară în secolul II, în creștinismul de atunci şi s-a păstrat mult timp în iconografia bisericii ariene, reprezentându-l pe Mesia, ca fiind arhanghelul Mihail, având aură în jurul capului şi două aripi. 

Anumiți rabini evrei de orientare elenistă (considerați eretici de evreii de acum) din secolul II î.Hr -I d. Hr. susțineau o teologie foarte asemănătoare cu cea a primilor creștini, cum ar fi Ben Sira și Filon din Alexandria, Egipt, unde a fost stabilită o scoală cu această teologie. Ben Sira spunea că el se închină lui Mihail, deoarece acesta este Conducătorul (Prințul) invizibil al lui Israel. Evident, ideea de închinare a lui Sira este suspectă de erezie, ca și ideea de a-l numi pe Mihail ca ”al doilea dumnezeu”, de către Filon. Nu este de mirare, de ce acei creștini care au citit cărțile acestor rabini eleniști, au căzut în aceste erori, adică au crezut că Christos poate fi numit ”dumnezeu” și că merită închinarea cuvenită unui ”dumnezeu”. Ulterior, ca această idee să fie văzută și biblică, în secolul II a fost rescrisă fraza de la Ioan 1:1, din ”și Fiul a fost Cuvântul” în ”și Dumnezeu a fost Cuvântul”, erezia aceasta de orientare rabincă-elenistică fiind perpetuată până în zilele noastre.

În concepţia acestei școli de gândire evreieşti elenistice, şcoală cu rădăcini adânci în învăţătura lui Moise, Solomon şi Agur și a profeților – așadar aceştia se inspirau din cărțile Vechiului Testament, Arhanghelul Mihail era văzut al doilea ca importanță cerească, după Dumnezeu. El a fost văzut, ca fiinţa cu cea mai mare autoritate după Dumnezeu, și a fost numit de către Philon Alexandrinul (Yedidia Iudeul) ”cuvântul”, ”înțelepciunea”, ”primul născut al lui Dumnezeu” şi ”arhanghel” purtător de multe nume.

Pentru a se face şi mai bine înţeles de către păgâni, Filon se apropie periculos de politeism, când spune că ființele cerești pe care ei, evreii, le numesc ”îngeri” sunt numiți ”zei” de către păgâni și numește Logosul "al doilea zeu [deuteros theos]" din ierarhia cerului.

 (Questions and Answers on Genesis, 2:62, Întrebări şi răspunsuri despre Geneza)

Chiar și după anii de glorie ai mișcării ariene, au existat mulți interpreți creștini, care au privit din această perspectivă originea lui Mesia. Dintre aceștia amintesc doar doi, Jean Calvin, reformatorul din Geneva, Elveția, contemporan cu Martin Luther și predicatorul baptist Spurgeon, din Anglia. Deși Calvin a fost aspru criticat pentru această părere a sa, fiind numit chiar eretic arian, el nu a dat înapoi, deoarece asta ar fi dat câștig de cauză socinienilor, și celor care susțineau ca și musulmanii, că Fiul lui Dumnezeu nu există menționat în Vechiul Testament, pentru că în opinia lor, exista doar de la Maria. Întrebarea stridentă a socinienilor și musulmanilor ”Unde este Fiul lui Dumnezeu (Isus) în Vechiul Testament?” este justificată și posibil că îi răsuna și lui Calvin în cap. Dumnezeu în Vechiul Testament a făcut (face) totul prin îngeri (numiți și ”fii ai lui Dumnezeu”), însă în conformitate cu Noului Testament, El a făcut (face) totul prin Fiul (Ioan 1:3). Prin urmare, este evident că Unul dintre așa-zișii ”îngeri” sau ”fii ai lui Dumnezeu”, este ”Fiul lui Dumnezeu”. Altfel, Fiul lui Dumnezeu nu există în Vechiul Testament și trebuie să admitem că socinienii și musulmanii au dreptate. Deci problema este crucială, nu una de neglijat.

Pentru oricine citește Biblia fără o prejudecată prestabilită în această chestiune, este evident că nu este așa și se poate demonstra, că Fiul lui Dumnezeu, a purtat și denumirea de ”Înger” în Vechiul Testament, nefiind însă ”unul de al lor”, ci fiind pe o treaptă superioară față de ei, adică, fiind Căpetenia Îngerilor.

Viața lui Charles Spurgeon a fost ecranizată după cartea cu același titlu, tradusă în limba română de Uniunea Baptistă. Baptistul Charles Spurgeon numit si Printul predicatorilor, a fost contestat de anumiți lideri baptiști, fiind în cele din urmă dat afară din Uniunea Baptistă, pentru opinii eretice. Nu știu dacă una dintre ele a fost sau nu asocierea lui Mihail cu Mesia, pentru că el asta credea și preda public în biserica unde predica. 

După ce am luat puțin din cadrul istoric, propun sa trecem in revista cadrul textual. Pe ce texte s-au putut baza "oamenii pesterilor" și acei rabini eleniști, Sira și Filon, când au dedus ca Mihail (Mikha-El  = Cel ce este ca Dumnezeu) este viitorul Mesia? Ei trebuiau sa aibă anumite texte care i-au condus la aceasta identificare. Să ne gândim logic, ce texte i-ar fi putut influenta și de ce?

Mai întâi să scoatem în vizor textele - după textul ebraic - care vorbesc explicit de o legătură între ele prin cuvântul mesianic ”sar”: Isaia 9:6 (Căpetenia Păcii), Iosua 5:14,15 (Căpetenia oștirii lui Iehova) Daniel 8:25 (Căpetenia Căpeteniilor vezi și Daniel 10:13), Daniel 12:1 (Marea Căpetenie), Daniel 10:13 (”Mihail, prim al căpeteniilor, celor mai de seamă), Daniel 10:21 (Căpetenia voastră). Cuvântul ”ahad” (Daniel 10:13) poate fi redat atât ”unul”, cât și ”prim”, în funcție de context, iar contextul este cel hotărâtor, după cum vedem expresia Sar-Sarim (Căpetenia Căpeteniilor) în Daniel 8:25.

Iată cum redă aceste versete o traducere literala, Traducerea Literala Young:

Young's Literal Translation Daniel 12:1
'And at that time stand up doth Michael, the great head, who is standing up for the sons of thy people, and there hath been a time of distress, such as hath not been since there hath been a nation till that time, and at that time do thy people escape, every one who is found written in the book.

Young's Literal Translation Daniel 10:13
'And the head of the kingdom of Persia is standing over-against me twenty and one days, and lo, Michael, first of the chief heads, hath come in to help me, and I have remained there near the kings of Persia;

Young's Literal Translation Daniel 10:21
but I declare to thee that which is noted down in the Writing of Truth, and there is not one strengthening himself with me, concerning these, except Michael your head.

Smith's Literal Translation

And by his intelligence and he caused deceit to prosper in his hand; and he shall magnify in his heart, and in security he shall destroy many: and against the Chief of chiefs he shall stand; and without hand shall he be broken.

Vă rog să observați, am scos în evidenta ”head” și ”chief”, după cum se traduce în engleză, după unii ”head” (fiind ”cap, căpetenie”), iar după alții ”chief” (șef).

Daniel 12:1 great head - marea căpetenie

Daniel 10:13 first of the chief heads - prima dintre marele capetenii, in sens de ”prim căpetenie”, căpetenie peste ceilalti, cum este la Daniel 10:25.

Daniel 10:21 your head - capetenia voastra

Observati ca nu au tradus cu prinț? Oare de ce? Deoarece cuvântul tradus nu înseamna prinț, prinț înseamna "nasi", însă noi avem aici cuvantul "sar", care înseamna căpetenie (în sens de căpetenie de armată de cel mai înalt grad). Sună cam milităros, nu-i așa? Da, si conform textului ebraic așa trebuie să sune. Prin urmare Arhanghelul Mihail este Căpetenia de oștire a lui Dumnezeu și nu o căpetenie oarecare din această armată de îngeri - "una dintre" - cum traduc greșit erudiții români, ci chiar Căpetenia care este peste căpetenii, care conform cărții Apocalipsa sunt 24, nu șapte. De ce este numit Fiul lui Dumnezeu așa milităros, atât înainte de întruparea lui carnală, cât și dup înălțarea lui? Deoarece există un război între El și Satana (Lucifer), un război ce ține de veacuri, din Grădina Eden. 

Unii comentatori ai Bibliei susțin că Satana a avut poziția a treia în Univers, după Tatăl și Fiul. În antichitate, cele mai importante funcții în stat au fost după cum urmează:

- regele

- căpetenia oștirii

- sfetnicul (curteanul principal, un fel de sfătuitor-secretar-trezorier, un om care supraveghea totul)

Fac. 26:26 Abimelec a venit din Gherar la el, sfetnicul său, Ahuzat, şi cu Picol, căpetenia oştirii lui.

Așadar, conform terminologiei din antichitate, ierarhia cerului era următoarea:

- Tatăl fiind Regele 

- Fiul fiind Căpetenia oștirii, 

- Lucifer (devenit Satanas) fiind sfetnicul, curteanul principal

Iată de ce Lucifer, crezându-se în mod greșit, cel mai potrivit la toate, s-a băgat în lucruri care nu-l priveau, luptând în taină să preia și locul Fiului. Evident, nu s-ar fi oprit aici, după ce Tatăl n-a fost de acord cu el și astfel, s-a declarat pe față atât împotriva Fiului, cât și împotriva Tatălui, care îi ținea partea Fiului, în adevăr și dreptate. Din păcate, mulți dintre îngeri s-au alăturat Satanei (a treia parte din îngerii cerului), luând ființă două armate opuse de îngeri. Iată așadar motivul milităros, din spatele denunirii de Căpetenie (Șef)

Aceste texte au trei detalii de marcă:
1. Mihail este Cea mai mare Căpetenie (comandant) de oștire, nu unul dintre ofițeri
2. El are putere și peste îngerii decăzuți, ceea ce un înger de rând nu are, compara cu "NIMENI nu mă ajută împotriva acestora, în afară de Căpetenia voastră" versetul 21
3. El este numit Căpetenia voastră (a evreilor), implicând aici pe poporul lui Dumnezeu, deci nu era doar Căpetenia îngerilor, ci și Căpetenia evreilor, a israeliților, adică PORUNCEA ȘI LOR; AVÂND AUTORITATE ȘI PESTE EI:

De aici putem trage doua concluzii: Mihail este atat comandantul ingerilor cat si comandantul poporului lui Dumnezeu
Totusi cum se leaga aceste versete de viitorul Mesia, care trebuia sa vina? Contine careva verset un detaliu asupra acestui fapt? Da, de fapt toate cele trei versete si acest detaliu este tocmai cuvantul "sar" (capetenie, comandant). In postarea viitoare voi compara aceste trei versete cu o profetie clara despre Mesia.

La Isaia 9:6 apare acelaşi cuvânt "Sar-Shalom" adică "Comandantul Păcii = Instauratorul Păcii).

Articolul este lung, dar merită să îl citiţi.

De unde au preluat creştinii noţiunea Logosului?

Unii susţin că creştinii nu au avut propria lor noţiune despre Logos, ci l-au preluat. Mă mir de această afirmaţie, având în vedere că în Evanghelia după Ioan scrie clar despre obârşia cerească a fondatorului creştinismului, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu:

Ioan 6:38 VDC

căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

Exisă în Biblie câteva versete formulate la plural dual, ce implică doar două persoane (Geneza 1:26, Geneza 3:22, Geneza 11:7) ce dovedesc existenţa unui personaj important alături de Dumnezeu care a asistat la opera creaţiei şi la evenimentele din Eden şi acest citat din Evanghelie însoţit de altele arată clar că acesta a fost Fiul lui Dumnezeu.

După cum am arătat în postarea anterioară, unii - adică saducheii, au încercat să rescrie aceste versete în speranţa că astfel vor proteja monoteismul.

Geneza 1:26 Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; ei să domnească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate animalele mici care mişună pe pământ!“ 

(În versiunea saducheană: Atunci Dumnezeu a zis: „Să fac om...")

Citind versetele de mai sus în forma lor nemodificată construite la plural dual, unii credincioşi din vechime au tras logica concluzie, că Dumnezeu trebuie să aibă un Fiu.

Provebe 30:4 Cine a urcat în ceruri şi a coborât de acolo? Cine a adunat vântul în palmele lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a stabilit toate marginile pământului? Care este numele lui şi cum se numeşte Fiul său? Spune-mi, dacă ştii! 

VDC Proverbe 8:22 Domnul m-a făcut cea dintai dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. ...
30. eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui

"eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El" indică o relaţie dintre un arhitect (inginer) proiectant şi un meşter subordonat, care execută proiectul.

Din aceste versete din Biblie vedem că înţeleptul rege Solomon şi înţeleptul Agur n-au tras concluzii pripite ca saducheii, şi se pare că de aici se formase un lanţ, adică o şcoală evreiască care a dat mai departe conceptul Companionului Înţelept (Logosul) din generaţie în generaţie.

Urmând concepţia acestei şcoli de exegeţi (interpreţi, comentatori ai Bibliei) de pe timpul lui Solomon şi Agur, filozoful evreu Yedidia (secolul I AD) - cunoscut ca Filon Iudeul sau Philon din Alexandria a folosit termenul "Logos" (Cuvânt de înţelepciune) pentru a desemna o ființă cerească de cel mai înalt rang - după Dumnezeu, văzându-l ca un Artizan (Demiurg, Meşter) al creaţiei lui Dumnezeu - care este Arhitectul.  

Aşadar nu evreii au împrumutat conceptul de Logos de la păgâni, ci tocmai invers, păgânii l-au împrumutat de la evrei, stâlcindu-l cu filozofia lor. Filozoful Heraclit din Efes a trăit la sfârşitul secolului al Vl-lea şi la începutul secolului al V-lea î.Hr, perioadă în care grecii intră tot mai strâns în contact cu ideile ce circulau în Orientul Mijlociu, în special cu cele persane. Dar perşii au intrat deja în contact cu ideile evreieşti şi le adaptaseră într-o formă stâlcită. Ca şi alţi gânditori greci din această epoca, Heraclit are o atitudine negativă faţă de vechile credinţele religioase ale poporului grec şi e deschis spre altele. El critică nemilos şi misterele cu simbolismul lor nebulos.

Ioan Botezatorul se poate adauga acestei şcoli de interpretare, fiind ales de Dumnezeu să-l confirme pe Isus, ca mesager ceresc şi Mesia:

Ioan 3:

27 Ioan a răspuns: – Omul nu poate primi decât ceea ce i-a fost dat din cer.

28 Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: „Nu sunt eu Christosul, ci eu sunt trimis înaintea Lui.“

29 Cel ce are mireasă este mire. Însă prietenul mirelui, cel care stă şi-l aude, se bucură foarte mult de glasul mirelui. Prin urmare această bucurie a mea este deplină.

30 El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.

31 Cel Ce vine de sus este deasupra tuturor. Cel ce vine de pe pământ este pământesc şi vorbeşte lucruri de pe pământ12. Cel Ce vine din cer este deasupra tuturor.

32 El depune mărturie despre ceea ce a văzut şi a auzit, dar nimeni nu primeşte mărturia Lui.

33 Cel ce primeşte mărturia Lui confirmă că Dumnezeu este adevărat13.

34 Căci Cel pe Care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu14 nu-I dă Duhul cu măsură.

35 Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui.

36 Cel ce crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cel ce nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

Dar unii evrei - ca saducheii, vedeau în această exegeză, amprenta politeismului şi au încercat să îl combată cu viziunea lor stranie despre un Dumnezeu singuratic, panteist. 

Dar ce este monoteismul şi politeismul de fapt? Monoteismul biblic înseamnă nu excluderea fiinţelor cereşti pentru a rămâne doar unul singuratic, ci acceptarea şi adorarea unui singur Dumnezeu, pe Creator, deorece celelalte fiinţe cereşti, toţi sunt slujitorii acestuia, care îl slujesc pe Dumnezeu - bine sau rău - cum fac şi oamenii (Apocalipsa 19:10, 22:9), unii bine, alţii rău.

Politeismul grec - deşi admite un Dumnezeu peste ceilelţi dumnezei, un Dumnezeu al dumnezeilor - din contră, spune că într-un fel sau altul toţi dumnezeii fac ceva bun pentru omenire şi trebuie recompensaţi pentru asta cu adorare. Aşadar politeiştii nu înţeleg că acel ceva bun, pe care îl fac pentru omenire, este de fapt tot de la Dumnezeu, un dar pe care aceştia nu l-au avut, ci au fost înzestraţi cu aceasta de la Dumnezeu. De exemplu Apocalipsa 16:5 ne vorbeşte de "îngerul apelor", adică cel care are grijă de apele de pe pământ. Ar trebui să ne închinăm lui, pentru că are rolul acesta benefic pentru omenire, sau lui Dumnezeu, care i-a încredinţat acest rol? Nu! Categoric nu, căci apostolul Ioan a fost dojenit pentru că a încercat un astfel de act în faţa unui înger (Apocalipsa 22:9).

Acest lucru nu l-au perceput saducheii şi ca atare şi-au cladit în neştire, propria lor teorie păguboasă, despre un Dumnezeu singuratic, panteistic.

Când a apărut învăţătura creştină, evident că au strigat în gura mare, acuzând creştinismul  că e politeist, având doi dumnezei şi că prin afirmaţiile sale Isus se face Dumnezeu, ceea ce nu era adevărat. Isus nu s-a identificat niciodată cu Dumnezeu şi nu s-a făcut niciodată Dumnezeu, a rămas la ceea ce era şi declara de la început, Fiul lui Dumnezeu, care a coborât să facă voia superiorului său, voia lui Dumnezeu. Întotdeauna l-a considerat pe Creator, căruia îi spunea „Tată”, singurul Dumnezeu adevărat (Ioan 17:1-3).

Din păcate nu toţi creştinii au rămas la aceste cuvinte. Astfel n-au înţeles esenţa creştinismului, Logosul, înţelepciunea lui Dumnezeu, întruchipat de Fiul lui Dumnezeu, Companionul special de la dreapta Creatorului (Geneza 1:26, Geneza 3:22, Geneza 11:7). În mintea lor s-a creat un talmeş-balmeş filozofic de sorginte păgână, în loc să vadă adevărul sublim despre două fiinţe speciale: Tatăl şi Fiul; primul care a trimis un har şi un dar nemeritat omenirii întregi - nu numai evreilor şi altul care a venit, El fiind acel dar special, din partea lui Dumnezeu însuşi (Ioan 3:16).

căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos. (Ioan.1:17)

Drept raspuns, Isus i-a zis: "Daca ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: "Da-Mi sa beau!", tu singura ai fi cerut sa bei, si El ti-ar fi dat apa vie." (Ioan.4:10)

Dar cu darul fara plata nu este ca si cu greseala; caci, daca prin greseala unuia singur, cei multi au fost loviti cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu si darul pe care ni l-a facut harul acesta intr-un singur Om, adica in Isus Hristos, s-au dat din belsug celor multi. (Rom.5:15)

Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru. (Rom.6:23)

Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. (Efes.2:8)

Nu era cazul, să se inventeze aceste filozofii, descrise mai jos în cărţile apocrife:

"În momentul în care m-am gândit la ele, iată, cerurile s-au deschis, toată creatura de sub cer s-a luminat și lumea s-a agitat. M-am speriat și, iată, am văzut pe cineva așezat lângă mine în lumină. Privind, părea să fie cineva bătrân. Apoi și-a schimbat aspectul cu un tânăr. Nu că ar fi fost mai multe fețe în fața mea, dar în interiorul luminii, era o față cu mai multe fețe. Aceste fețe erau vizibile între ele, iar fața avea trei fețe." Apocriful lui Ioan

Cartea secretă a lui Ioan, numită și Apocriful lui Ioan, este o scriere mincinoasă din secolul al doilea. Este mincinoasă deoarece cel ce a scris-o (a inventat-o) l-a numit pe apostolului Ioan ca autor. Nici vorbă că el ar fi debitat aşa ceva. Ioan într-adevăr vorbea de Logos, ca de Dumnezeu, dar nu în ideea ca produsele de supermarket, trei în unul - cum bine a spus cineva, ci ca de Fiul lui Dumnezeu, care a moştenit natura calitativă a Tatălui, devenind astfel Logosul – adică Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 1:1-3).

Pentru cei care doresc să ne edificăm împreună, vă invit în grupul Biblia De Studiu pe Facebook:

https://www.facebook.com/groups/289841265419722/