Enigma din Ioan 1:1 (Fiul)

Sunt mai multe indicii, pe care le-am studiat cu atenție, că BIBLIA de pe timpul apostolilor era o BIBLIE CU NUMELE LUI DUMNEZEU, adică o Biblie cu Tetragrama, atât la evrei cât și la greci (o spune Clement din Alexandria, autor creștin, în cartea Stromata). Cu timpul lucrurile s-au schimbat, nu în bine, ci înspre rău. Dar aceasta nu este singura schimbare notabilă a textului.

Problema este că nouă nu ni s-a transmis fidel această Biblie, după ce în jurul anului 130 AD, a fost o mare apostazie în adunările creștine din acel timp, preludiul ei reflectându-se în primele capitole din cartea Apocalipsa și epistolele apostolului Ioan, dar și în scrierea lui Clement din Roma și în Prologurile anti-marcionite. Această apostazie a culminat cu respingerea totală a Vechiului Testament și rescrierea Noului Testament, în stil filozofic grecesc, prin care s-a încercat și în parte s-a reușit, elenizarea creștinismului. Adunările care s-au opus au fost excomunicate și în special adunările de evrei-creștini sau mixte care mai existau și s-au opus. În adunările apostaziate - care au fost cele mai numeroase, din cauză că nu erau persecutate de autoritățile romane, după cum ne spune Iustin Martirul - a înflorit versiunea grecească a Noului Testament, de rit marcionit. Liderul apostaților, pe nume Marcion din Sinope, având edict împărătesc roman, umbla din adunare în adunare și confisca toate scrierile evreiești ale Vechiului Testament și Noul Testament autentice și în locul lor punea versiunea proprie a unui Nou Testament rescris și falsificat într-o manieră satanică. Acest Nou Testament a circulat în majoritatea adunărilor, sub diferite versiuni (confirmate de Origen) până ce la Conciliul de la Antiohia (267) s-a dispus corectarea lui pentru adunările grecești, sub însărcinarea lui Macarie episcop de Edessa și Lucian al Antiochiei și după câtva timp în vest, sub papa Damasus și Ieronim.

Câte de fidel ne-a fost transmisă Biblia, Sfânta Scriptură, sub Macarie și Lucian și sub Damasus și Ieronim? După ce versiune s-au ghidat?

Cum au existat Cărţile Vechiului şi Noului Legământ înainte de intervenţiile scribale de modificare?

Cum a existat Noul Testament înainte de corecţiile catolice?

În ce măsură a fost afectat textul biblic?

Se pot reconstitui frazele alterate?

Având în vedere că trăim într-o lume imperfectă, cât de sigure pot fi uneori sursele considerate foarte demne de încredere -ca de exemplu, Biblia, sfânta Scriptură? Şi având în vedere imperfecţiunea celor ce au tradus sau au copiat Biblia, cât de mult trebuie să ne punem încrederea în traducătorii şi copiştii Bibliei? Sunt ei demni de totală noastră încredere, sau această încredere o datorăm numai lui Dumnezeu şi Fiului său, care ne cer să fim prevăzători?

Cercetătorii manuscriselor Bibliei spun că au existat două tipuri de corecţii ale textului, în ce priveşte Noul Testament. Cineva a corectat un text şi apoi altcineva a recorectat textul la forma iniţială din manuscris, scriind într-o notă următoarele: "Nebuni şi netrebnici, puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?"

Iată, o acuzaţie foarte de gravă. Un cercetator ateu, pe nume Raoul Vaneigem a numit aceste corecţii ca fiind “corecţiile catolice”. Dar de ce a avut nevoie Biserica Catolică să corecteze manuscrisele Biblice?

Premisă falsă: "Dumnezeu n-ar fi permis aşa ceva"

Totuşi, Dumnezeu a permis libertate de manifestare copiştilor manuscriselor Noului Testament până în zilele noastre. Nota bene: "a permis" nu înseamnă că a fost de acord cu greşelile intenţionate sau nu, care s-au comis. Ce era să facă? Să pună lângă fiecare traducător sau copiator un comitet de îngeri, care să îi dicteze lucrarea?

Iată câteva dovezi în acest sens:

1. Diversitatea felurită a manuscriselor

2. Mărturii din interiorul creştinismului

- Apostolul Pavel a luat în considerare că unii vor încerca să scrie falsuri, în numele lui şi al altora, ceea ce s-a şi întâmplat, secolul II şi III fiind o pepinieră de falsuri scrise "în numele" apostolilor, părinţilor lui Isus, etc. (2Tesaloniceni 2:2)

- Apostolul Petru a avertizat că unii deformează mesajul scrierilor apostolului Pavel şi aici putem include şi abuzarea lor în copiere, deoarece de la răstălmăcirea lor şi până la abuzarea lor prin traducere, este doar un pas (2Petru 3:16)

- condamnarea în prealabil a falsificatorilor textului Apocalipsei, întăreşte şi ea spusele apostolilor Pavel şi Petru (Apocalipsa 22:18,19)

- Partidele rivale se acuzau reciproc de modificarea manuscriselor: mărturia lui Tertulian (secolul II) împotriva lui Marcion, mărturia lui Marcion împotriva celorlalţi

- Mărturia lui Origen, secolul III: „E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sînt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rânduindu-se corectori cu de la ei putere"

- Mărturia din Codex Vaticanus, nota marginală de la Epistola către evrei: "Nebuni şi netrebnici, puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?"

3. Mărturii timpurii din exteriorul creştinismului: Celsus îi acuza pe creştini pentru modificarea Evangheliilor "de trei sau patru ori, ba chiar mai mult"

4. Mărturii ale savanţilor din domeniul studiului manuscriselor antice

Bruce M. Metzger: Textul Noului Testament: Transmisia lui, coruperea lui şi restaurarea lui

Bart D. Ehrman: Coruperea ortodoxă a Scripturilor: Efectul controverselor christologice asupra textului Noului Testament

O mărturie grăitoare găsim la Eusebius. Un observator şi un comparator atent al manuscriselor nu poate decât să fie de acord cu ce a scris cineva în tema: ”Ceea ce nu reuşim să realizăm astăzi este că în această perioadă, fiecare document a fost editat şi revizuit pentru a confirma doctrina Bisericii Romane. Renumitul istoric bisericesc Eusebiu îl citează pe Părintele bisericesc Dionisie ( Hist. Eccl . , Bk . 4 . 23 ), care raportează că epistolele sale au fost falsificate: "Atunci când colegii mei creştini m-au invitat să le scriu scrisori, am făcut aşa. Aceşti apostoli ai diavolului s-au umplut cu neghină, au scos unele lucruri şi au adăugat altele. Pentru ei, vaiul este rezervat. Nu e de mirare atunci, dacă unii au îndrăznit să se atingă chiar şi de cuvântul Domnului Însuşi, atunci când aceştia au conspirat să mutileze propriile mele eforturi umile".

Un alt loc, ce vorbeşte de la sine, îl găsim prin John William Burgon, care îl citează pe Gaius (AD 175-200): "Prin urmare, şi-au pus mâinile cu îndrăzneală pe scripturile divine, susţinând că le-au corectat. Că eu nu vorbesc în mod fals de ei în această cheştiune, oricine dorește poate să înveţe. Căci dacă oricine va colecta respectivele copii ale lor, şi să le compare una cu alta, el va găsi că acestea diferă foarte mult. Acelea de-a lui Asclepiades, de exemplu, nu sunt de acord cu cele de-a lui Theodotus. Şi multe dintre acestea pot fi obţinute, pentru că discipolii lor au scris asiduu corecţiile, cum le numesc ei, care sunt o corupţie, fiecare dintre ele. Din nou, cele de la Hermophilus nu sunt de acord cu acestea, precum şi cele de Apollonides nu sunt consecvente cu ele însele. Pentru că puteţi compara cele pregătite de ei la o dată anterioară cu cele pe care le-au corupt mai târziu, şi le veţi găsi foarte diferite. Dar ce îndrăzneaţa este această infracţiune, ea nu este ca şi cum ei înşişi sunt ignoranți. Pentru ca nici ei nu cred că scripturile divine au fost rostite de duhul sfânt, şi, astfel, sunt necredincioși, sau altfel ei cred sunt mai înţelepţi decât duhul sfânt, şi în acest caz, ce altceva sunt decât îndrăciți? Căci ei nu pot nega comiterea crimei, deoarece copiile au fost scrise de către propriile lor mâini. Pentru ca ei nu au primit astfel de scripturi de la instructorii lor, nici nu pot produce copii de la cele care au fost transcrise".

Cum ar trebui verificat acurateţea transmiterii textului Noului Testament?

Prin compararea şi analiza textelor manuscriselor vechi. Analiza textuală comparativă trebuie să includă atât procedurile ştiinţifice, cât şi normele teologice, cerute de Dumnezeu. De ce este necesară? 

Un cercetător al Bibliei, a scris următoarele: "Din păcate nu există manuscrise originale (numite "autografe") a oricăreia dintre cărţile biblice care au fost recuperate, iar din moment ce nu există manuscrise existente care ar fi de acord unele cu altele în fiecare detaliu, analiza textuală comparativă este necesară pentru a rezolva problemele de variaţie. Alfred E. Housman, un analist al textelor comparate de lucrări clasice, arată că analistii textelor comparate se bazează pe "bunul simţ şi folosirea raţiunii." Pe scurt spus, analiza textuală comparativă este ştiinţă şi artă, care urmăreşte să determine modul [iniţial] de redactare a unui text. Este o ştiinţă pentru că norme specifice reglementează evaluarea diferitelor tipuri de erori de copist şi lecturi, dar este de asemenea o artă, deoarece aceste norme nu pot fi aplicate rigid în orice situaţie."

http://bible-translation.net

Aşadar trebuie să avem cunoştinţa necesară abordării unei asemenea lucrări, care trebuie să fie conectată la Dumnezeu.

În limba română sunt puține traduceri care redau corect ordinea cuvintelor din textul grec la Ioan 1:1, desi in manuscrisele traduse in alte limbi din secolele II-V (latina, copta, aramaica) traducătorii au păstrat ordinea cuvintelor din limba greaca.

„Ordinea cuvintelor în manuscrisul grec este: Dumnezeu era Cuvântul. Deoarece "Dumnezeu” este fără articol, după gramatica limbii greceşti este nume predicativ, iar „Cuvântul”, cu articol, este subiect. Prin aceastã afirmaţie nu se intenţionează identificarea „Cuvântului” cu „Dumnezeu”, ci se indică natura divină a „Cuvântului”. (Noul Testament, traducere şi note de preot Alois Bulai şi preot Anton Budău, publicat de Editura Sapienţia, Iaşi 2001)


Ordinea cuvintelor in textul grec este aceasta:
Ἐν ἀρχῇ ἦν ὁ λόγος, καὶ ὁ λόγος ἦν πρὸς τὸν θεόν, καὶ θεός ἦν ὁ λόγος

Transliterarea: 
En archē ēn ho Lógos, kai ho Lógos ēn pros ton Theón, kai Theós ēn ho Lógos.

Traducerea in conformitate cu ordinea cuvintelor din propozitia in limba greaca:

„În început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu; şi Dumnezeu era Cuvântul.” 

Dupa cum vedem, traducatorii romani au inversat expresia "şi Dumnezeu era Cuvântul" redand "şi Cuvântul era Dumnezeu".   
La prima expresie unde apare „Dumnezeu” în Bibliile noastre, în greacă este „Theon” la nominativ articulat, iar în a doua parte apare "Theos" la nominativ nearticulat.

Aceste două redari mentionate mai sus ("si dumnezeu era cuvantul", "si cuvantul era dumnezeu") sunt dubioase si contradictorii, avand in vedere cele ce urmeaza "El era in început la Dumnezeu." Ioan 1:1

Având in vedere ca in secolul II s-au deschis niște lupte aprige între apostaziații conduși de Marcion și cei din bisericile apostolice, dar și între cei care sustineau ca Fiul a venit din cer si este o fiinta cereasca si cei care sustineau ca Fiul n-a existat niciodata in cer, fiind Fiul lui Dumnezeu doar prin adoptie, nu este exclus ca forma originala de la Ioan 1:1 sa fi fost:
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu; şi Fiul era Cuvântul.”

Toată problema pleacă de la necunoașterea cadrului istoric în care s-a făcut modificarea a textului din Ioan 1:1. Aici nu avem de a face cu o traducere incorecta, pentru că fie redăm textul grec "si cuvantul a fost dumnezeu" sau "si dumnezeu a fost cuvantul", tot una este. Daca autorul dorea sa spuna asta, că Dumnezeu însuși era Cuvântul, nu scria ”Cuvantul a fost cu Dumnezeu”, ci ar fi scris simplu "La inceput era Cuvantul si Cuvantul era Dumnezeu." Punct. De ce sa mentioneze de doua ori "Cuvantul era cu Dumnezeu" (Ioan 1:1,2)

1. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
2. El era la început cu Dumnezeu.

La început grecii scriau toate cuvintele cu litere uniforme (numite “unciale”), mai târziu s-au dezvoltat literele mari, “majusculele” şi literele mici “minusculele”, fiind folosite cu câteva secole mai târziu în manuscrisele greceşti (sec. IX). Prin urmare, dacă am fi rămas la acest stil de scriere, Ioan 1:1 ar fi aşa (s-a păstrat ordinea cuvintelor din textul grec): ἐν ἀρχῇ ἦν ὁ λόγος καὶ ὁ λόγος ἦν πρὸς τὸν θεόν καὶ θεὸς ἦν ὁ λόγος
 

Ioan 1:1 transliterat, păstrându-se ordinea cuvintelor în propoziție, ca şi în textul original: en archē ēn ho lógos kai ho lógos ēn pros ton theón kai theós ēn ho logos

Ioan 1:1 tradus păstrându-se forma uniformă şi ordinea cuvintelor în propoziție, ca şi în textul original: la început era cuvântul şi cuvântul era cu dumnezeu şi dumnezeu era cuvântul

La fel este si in Latina Vulgata din secolul IV:  in principio erat verbum et verbum erat apud deum et deus erat verbum

Versiunea sahidica coptica din secolul II si siriaca peshitta din secolul V pastreaza si ele topica (ordinea cuvintelor) propozitiei din limba greaca, cu accente proprii.

Dacă facem din această afirmație o redare de genul  ”La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi dumnezeu era Cuvântul (sau ”un dumnezeu era Cuvântul”)”, nu facem altceva decât să creăm un politeism, cu un Dumnezeu mare și un dumnezeu mic. Deci nu rezolvăm problema. Singura variantă logică ce ne rămâne este să cunoaștem cadrul istoric din acel timp și să intuim ce s-a întâmplat cu textul original.

Singura obiecție pe care o pot aduce unii, este că al doilea cuvânt dumnezeu din Ioan 1:1 se referă la Fiul ca în Exod 7:1, Psalmul 82:6 şi Ioan 10:34.

Exod 7:1 "Iată, te-am făcut dumnezeu pentru Faraon, iar fratele tău, Aaron, îţi va fi profet."

Psalm 82:6 Eu am zis: „Sunteţi «dumnezei», fii ai Celui Preaînalt, cu toţii.

7 Cu siguranţă, însă, veţi muri ca nişte oameni de rând şi veţi cădea ca orice alt conducător.“

34. Isus le-a răspuns: "Nu este scris în Legea voastră: "Eu am zis: sunteţi dumnezei"?
35. Dacă a numit "dumnezei" pe aceia cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu - şi Scriptura nu poate fi desfiinţată -
36. cum ziceţi voi aceluia pe care Tatăl l-a sfinţit şi l-a trimis în lume: "Huleşti!", pentru că am spus: "Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!"

Problema cu această interpretare a textului este că Ioan 1:1 nu în felul acesta este prezentat, ci îl introduce pe Fiul, ca purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, încă de la început. Iar în versiunea marcionită nu încăpea această afirmație, deoarece ei au respins tot Vechiul Testament și au identificat greșit pe acest ”Cuvânt”, cu un zeu necunoscut evreilor, dar care se opunea Dumnezeului lui Israel.

Așadar, textul autentic din Ioan 1:1 ar fi putea fi: 

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu; şi Fiul era Cuvântul.” 

Fiul unic-născut al lui Dumnezeu a trait in cer inainte de a veni pe pamant

Câteva dovezi sigure ca Domnul Isus Christos a trait in cer inainte de a veni pe pamant, dar nu sub acest nume.

Domnul Isus s-a autodenumit atat ca "Fiul lui Dumnezeu" cat si ca "Fiul omului":

Matei 16: 
13 Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip, şi a întrebat pe ucenicii Săi: ,,Cine zic oamenii că sînt Eu, Fiul omului?``
14 Ei au răspuns: ,,Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia, sau unul din prooroci.``
15 ,,Dar voi``, le-a zis El, ,,cine ziceţi că sînt?``
16 Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: ,,Tu eşti Christosul, Fiul Dumnezeului celui viu!``
17 Isus a luat din nou cuvîntul, şi i-a zis: ,,Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sîngele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. 

Ca "Fiul omului" n-a existat decat de cand s-a coborat din cer pe pamant, dupa cum el insusi a marturisit:
"caci m-am coborat din cer ca sa fac nu voia mea, ci voia celui ce m-a trimis" Ioan 6:38 

A trait Domnul Isus Christos in cer inainte de a veni pe pamant? Da, desigur, altfel cum putea sa spuna ca venind din cer pe pamant nu venea sa faca propria sa voie, ci a venit sa faca voia aceluia care l-a trimis? Deci el a trait in cer, dar nu sub acest nume "Isus Christos". Cand a venit pe pamant si-a lasat in cer numele sau, insa atunci cand s-a intors in cer si l-a luat inapoi, avand acum doua nume, și chiar un al treilea nume, de aceea pentru noi va avea si un nume nou:

Apocalipsa 3:12. Pe învingător îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi afară nicidecum; şi voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care coboară din cer, de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou».

De ce sa susţinem ca Fiul unic-născut al lui Dumnezeu a trait in cer inainte de a veni pe pamant? Conteaza?

Da, conteaza, deoarece: "aşa este scris". Cuvantul scris trebuie inteles, altfel riscam sa il stricam prin interpretare şi nu e de dorit să stricăm Cuvântul, pentru ca astfel ajungem sub condamnare, ca cei din pilda semanatorului:

Matei 13:
18. Ascultati, dar, ce inseamna pilda semanatorului:
19. Cand un om aude Cuvantul privitor la Imparatie, si nu-l intelege, vine cel rau si rapeste ce a fost semanat in inima lui. Acesta este samanta cazuta langa drum. 
30. Lasati-le sa creasca amandoua impreuna pana la seceris; si, la vremea secerisului, voi spune seceratorilor: "Smulgeti intai neghina si legati-o in snopi, ca s-o ardem, iar graul strangeti-l in granarul meu." 

Cei care susţin că Domnul Isus Christos nu a existat in cer  înainte de a se naşte ca om prin fecioara Maria - ca de exemplu musulmanii, resping mari adevaruri despre Fiul unic-născut al lui Dumnezeu. După musulmani, el n-ar fi existat ca persoană cereasca alături de Dumnezeu Tatăl, Creatorul cerului şi pământului, ci a fost doar în planul din mintea Creatorului, iar aici pe pământ, nu a fost altceva decât un mare profet, ca şi Moise, inferior lui Mahomed. 

Conform surselor istorice, o parte a iudeo-creştinilor din primul secol au fost primii care au respins cu vehementa învăţătura despre existenţa cereasca a Fiului unic nascut al lui Dumnezeu, inainte de a veni pe pamant... Respingerea existenţei ceresti a Fiului de către o parte a iudeo-creştinilor din a doua jumătate a primului secol al erei noastre, a apărut pe fondul intensificării prigonirilor lansate de catre iudeii necreştinaţi. În acel timp, printre iudeii necreştinaţi se înţeţea tot mai mult mişcarea pentru independenţă faţă de imperiul roman, iar iudeii creştinaţi erau priviţi ca un obstacol incomod în calea acestui deziderat, datorită pacifismului lor, şi prin faptul că propovăduiau un Mesia al Păcii, un Mare Împăciuitor al tuturor popoarelor. Ei spuneau ca acest Mesia a venit din cer, de la Dumnezeu, si a murit ca o jertfă deplină pentru păcat, apoi s-a înălţat la cer, pentru un timp nedefinit, de unde urma să vină din nou ca Regele si Judecătorul celor vii şi al celor morţi... Aşa ceva pentru ei, o naţiune candva glorioasa, dar înjosită crunt timp de secole de dominaţiile străine, era o mare blasfemie naţională. Şi asta pentru că cei necreştinaţi nu aşteptau un Mesia al păcii, ci aşteptau un Mesia luptător, eliberator şi fondator al Imperiului Iudeilor, ce urma să ia locul Imperiului Roman.
Pentru a elimina acest obstacol, iudeii nationalisti au inventat o armă teribilă - pentru ai descoperi şi ai extermina pe cei ce credeau în Ieshua Mesia (Isus Christos) Nazarineanul, ca fiind Mesia, Salvatorul din pacat si moarte al lui Israel şi al celorlalte popoare ce se vor converti prin pocainta. Ei au introdus pretutindeni blestemul împotriva lui Isus din Nazaret, şi oricine era prins că nu îl blestema, era considerat un apostat şi trebuia ucis, pentru binele naţiunii. În acest mare cuptor de foc al încercării, o parte a iudeo-creştinilor au încercat să găsească un mijloc de ieşire din acest mare impas şi astfel au cizelat teologia originală despre Isus din Nazaret într-o direcţie care să nu fie atât de revoltătoare pentru prigonitori. Mulţi dintre ei se prezentau ca cei mai zeloşi susţinători ai tradiţiilor seculare iudaice şi făceau în aşa fel ca să nu pară a fi distincţi de restul iudeilor. 
Aceşti noi fondatori de partidă creştină şi grupul lor au fost denumiţi "ebioniţi", avand sărbătorile şi ritualurile mozaice obligatorii, cu obligativitatea dietei Vechiului Testament, etc.. Ei se vor grupa în jurul Vechiului Testament, acceptând din Noul Testament doar o rescriere după gustul lor a Evangheliei după Matei, pe care o vor numi "Evanghelia după Evrei". Apostolul Pavel va fi privit ca un proscris şi un apostat, ce a căutat să placă păgânilor şi din această cauză a făcut compromisuri. Grupurile lor au trăit în umbra fratelui mai mare, al iudeilor necreştinaţi, căutând să placă "poporului ales" şi suferind antisemitismul (nejustificat de altfel), împreună cu el. Au "îndulcit" mesajul, introducând o nouă concepţie: că Isus a fost doar un om şi că nu a avut o existenţă de Fiu al lui Dumnezeu in ceruri. De la această concepţie până la accceptarea că în viitor va veni un Mare Profet, ce va face ce a prezis Isus din Nazaret, nu a fost decât un pas. Speculând şi călărind pe această concepţie a venit Mani, Mahomed, Bab, Baha Ullah, şi cine ştie încă cine... Chiar şi acum, ici-colo printre diferite grupări de musulmani si creştini, se vorbeşte (fals, desigur) că va veni un Mare Profet (care va pregăti calea lui Isus, un fel de Ilie sau Elisei, a se vedea ce spun branhamistii despre Branham si ce spun musulmanii despre Mahdi) şi care va restabili totul. Asistăm iarăşi la vechea strategie a lui Satan, de a deturna atenţia de la Christos, pe un "Mare" om. Şi să ne mirăm că apar "supracredincioşi" faţă de care supunerea orbească şi ale căror viziuni şi doctrină este indispensabilă pentru mânuire? Şi cât de uşor ne lăsăm prinşi de religiozitatea şi cunoaşterea biblică a acestor oameni. AVIZ AMATORILOR CE CAUTĂ SUPERCREDINCIOŞI (de tipul lui Mahomed, care să-i înșele)!!!

În Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, scrie clar 

Filipeni 2:5-7:
"Sa aveti in voi gandul acesta care era si in Christos Isus: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor."
"Isus le-a zis: "Adevarat, adevarat va spun ca mai inainte ca sa se nasca Avraam, sunt Eu." Ioan 8:58 

Prin premize simple putem desluşi idei mai complicate, adică un verset simplu expică pe unul mai dificil în înţeles. 

Conditii pentru o interpretare corecta:

1. Termenii trebuie interpretaţi întotdeauna contextual, adică în limitele contextului imediat. Cazul nostru: "Sa aveti in voi gandul acesta care era si in Christos Isus: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor." Filipeni 2:5-7. 

Întrebare la context: Putea Isus să gândească măcar la aşa ceva dacă nu exista înainte de a se naşte din fecioara Maria? Putea el sa se dezbrace "benevol" (nesilit de nimeni) de gloria sa cereasca, daca n-ar fi avut-o, fiind doar un simplu "plan" in mintea Creatorului? 

2. Termenii trebuie interpretaţi întotdeauna comparativ, adică în lumina altor versete şi fapte istorice: Cazul nostru: "Dar daca ati vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai inainte?… Ioan.6:62. şi "Isus le-a zis: "Adevarat, adevarat va spun ca mai inainte ca sa se nasca Avraam, sunt Eu." Ioan 8:58. 

Întrebare la contextul comparativ: În lumina comparativă dată de aceste versete, ce a înţeles Domnul Isus, că el a existat cu adevărat şi înainte de Avraam, sau a avut doar o existenţă fictivă în mintea lui Dumnezeu? 

3. Termenii trebuie interpretaţi întotdeauna condiţional, adică, luând în considerare orice condiţii expuse în Biblie, ce ar încadra termenii în anumite limite. CAZUL NOSTRU: "nu s-a gândit la o uzurpare" Pune sau nu contextul condiţional o afirmaţie pe care un individ fictiv ar putea sau nu ar putea să o aiba?

Vrem trei răspunsuri sincere şi umile: 
1. Ce ar trebui să înţelegem după Biblie şi nu după opinia partidei iudeo-creştine a ebioniţilor, opinie ce a fost preluată de iudeo-creştinii nazarineni, musulmani, unitarienii universalişti (sociniştii), christadelfieni, etc. prin: "El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu"? Putea avea "chip" daca n-a existat?
2. Ce ar trebui să înţelegem după Biblie şi nu după opinia ebioniţilor, prin: "Dar daca ati vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai inainte?…" Ioan.6:62 Unde sa fi fost inainte, daca n-a existat?
3. Ce ar trebui să întelegem după Biblie, şi nu după opinia ebioniţilor, prin "totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu"? Ar fi putut "crede" cineva care nu exista?
Ca un scurt răspuns la întrebările ridicate, putem spune că Domnul Isus Christos, avea "chipul" lui Dumnezeu (la fel cum Adam a fost chipul si asemanarea lui Dumnezeu (Geneza 1:26,27) şi la fel cum Set era "chipul si asemanarea" lui Adam (Geneza 5:3)), înainte de a se naşte ca fiinţă umană (Evrei 1:3). El a existat în cer fiind "duh", ca şi Tatăl Său ceresc: "Dumnezeu este Duh" Ioan 4:24.
Ce este un duh? Un duh este o fiinţă cerească, care în primul rând nu este compusă din carne şi sânge, dar se poate schimba în forma carnală şi tocmai asta s-a produs la prima venire a lui Isus, Domnul nostru. Din trup duhovnicesc s-a făcut un nucleu de trup carnal, implantându-se prin puterea lui Dumnezeu în ovului unei fecioare, cu numele de Maria, unde s-a hrănit şi s-a dezvoltat prin toate fazele, născându-se firesc ca toţi oamenii, şi fiind asemănător oamenilor în toate, cu excepţia păcatului.
"Si Cuvantul S-a facut trup (trup de "carne" în greaca) si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava Singurului nascut din Tatal. - Ioan 1:14
 Epistola catre Evrei afirma: “astfel dar, deoarece copiii sint partasi singelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul, si sa izbaveasca pe toti aceia care prin frica mortii erau supusi robiei toata viata lor” (Evrei 2:14, 15). 
 14. Astfel, fiindca avem un Mare Preot insemnat, care a strabatut cerurile - pe Isus, Fiul lui Dumnezeu - sa ramanem tari in marturisirea noastra.
15. Caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre, ci Unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat.
A existat Domnul Isus ca fiinta şi înainte de a veni pe pământ? 
Da. "Ingerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: "Iata ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios si adevarat, Inceputul zidirii (creaţiei) lui Dumnezeu:" Apocalipsa 3:14 

Cine nici asa nu intelege, nu intelege deoarece este cazut sub incidenta versetului din Daniel 12:10, nu s-a curatit, nu s-a albit si nu s-a incercat daca este in credinta, ci a ramas acelasi om vechi si rau, orbit de Satan cel rău și viclean:

Daniel 12:10 Mulţi se vor curăţi, se vor albi şi vor fi încercaţi, însă cei răi vor continua să fie răi; nici unul dintre cei răi nu va înţelege, însă cei înţelepţi vor înţelege.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, pe toţi cei care cautaţi adevarul cu o inima sinceră şi curată!