Murim sau nu murim?

MURIM SAU NU MURIM?

La dialog şi analiză creştini!

Ce spun Dumnezeu şi Satan, în cea mai veche controversă:

Murim sau nu murim?

Despre „Copyright”-ul acestei lucrări

Dacă vrem să înţelegem cât mai exact ce este viaţa şi ce este moartea, trebuie să trecem în revistă aspecte legate de trup, duh, suflet, viaţă, prima moarte, înviere, judecată şi moartea a doua - în lumina Bibliei.

Această lucrare poate fi dată mai departe, dacă se face gratuit şi fără modificări. Pentru a putea da mai departe textul, în acest mod, fie în format electronic, fie pe hârtie, nu este necesar cererea acordului autorului. Daca se doreste o alta forma de distribuire, autorul ţine dreptul de copyright si doreşte să fie contactat.

Este posibil ca unele linkuri prezentate în aceasta carte să nu mai funcţioneze.

Mulţumesc pentru că aţi binevoit a citi acest material! 

Un salut pentru toţi cititorii, cu Proverbe 2:1-17.

Pentru alte informaţii: bibliaantica@yahoo.com

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

În această lucrare sunt trecute în revistă aspecte legate de trup, duh, suflet, viaţă, prima moarte, înviere, judecată şi moartea a doua - în lumina Bibliei 

Notă: Toate citatele biblice, cu excepţia celor care vor fi menţionate, provin din noua ediţie revizuită a Bibliei (ediţia 2001), având ca text de referinţă traducerea D. Cornilescu din anul 1921, inclusiv traducerea după "original" (aşa scriu ei) din anul 1932 şi deasemenea "Noul Testament şi Psalmii", traducerea G. Cornilescu, T. Popescu şi E. Constantinescu, tiparită în anul 1949.

Pentru citatele unde traducătorii au întâlnit numele divin, au redat YHWH, adică Iehova, Cel care este, Cel care era şi Cel care vine (Apocalipsa 1:8), Cel Atotputernic, cu: DOMNUL. 

Dedicaţie: 

Mulţumesc lui Dumnezeu, că prin harul Său (1Corinteni 4:7) şi în numele Domnului nostru Isus Christos (Coloseni 3:17), am putut scrie această lucrare, pe care o dedic celor "cinci fecioare înţelepte" (Matei 25:1-5), în folosul desăvârşirii lor (2Corinteni 13:11) şi tuturor acelora care îl caută pe Dumnezeu "bâjbâind" (Fapte 17:27) 

Cuprins

1. Capitolul I - Despre trup

2. Capitolul II - Despre duh

3. Capitolul III - Despre suflet

4. Capitolul IV - Despre viaţă

5. Capitolul V - Despre prima moarte

6. Capitolul VI - Despre înviere

7. Capitolul VII - Despre judecată

8. Capitolul VIII - Despre moartea a doua

9. Capitolul IX – Texte interpretate greşit

Capitolul I 

Despre trup 

Cuvântul "trup" şi cuvântul "corp" sunt cuvinte sinomime. 

Sinomimele sunt cuvinte cu forme diferite dar care au acelaşi sens (înţeles). 

Eu voi folosi cuvântul "trup", după cum scrie în Biblia pe care o am. 

Despre "trup", vorbim de obicei ca despre trupul de carne al animalelor şi al oamenilor, însă conform cu Biblia, şi plantele au "trup": 

 "Şi ce semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un graunte, fie de grâu, fie de altă sămânţă. Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă trupul ei." 1Corinteni 15:37,38

Există o concepţie, că numai animalele şi oamenii pot avea trupuri, însa după cum am văzut din exemplul arătat mai sus, nu este neapărat necesar ca trupul să fie din carne, ca să putem vorbi de "un trup". Plantele nu sunt din carne şi totuşi sunt descrise ca având trup. Dacă vrem să fim creştini cu adevărat, atunci trebuie să acceptăm ce spune Biblia şi să acceptăm să folosim cuvintele din Biblie. Fie că ne place sau nu, ca să fim corectaţi, şi fiintele din cer au trupuri, căci iată ce stă scris în Biblie: 

 "Şi Dumnezeu a zis: să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră" ... "Şi Dumnezeu a creat pe om după chipul Său" Geneza 1:27,28 

 "Tot aşa, sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar una este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti." 1Corinteni 15:40 

Acum, dacă Dumnezeu nu are trup, cum de omul este "chipul şi asemănarea" Lui? Cum i-ar sta lui Dumnezeu cu faţă, dar fără trup? 

 "Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor." Apocalipsa 22:4 

Desigur, asta nu trebuie să ne facă să credem că semănăm leit cu Dumnezeu, sau că Dumnezeu ar fi din carne şi sânge ca şi noi, deoarece cu privire la trupuri, în Biblie se mai arată un mare adevăr: 

 "Nu orice trup este la fel;" 1Corinteni 15:39 

Ni se mai spune, că în împărăţia cerească a lui Dumnezeu, adică acolo unde locuieşte Dumnezeu, Fiul Său şi îngerii, nu se poate intra având trupuri de carne: 

 "Ce spun eu, fratilor, este că nu pot carnea şi sângele să moştenească împărăţia lui Dumnezeu, nici putrezirea să moştenească neputrezirea." 1Corinteni 15:50 

Asta ar fi o dovadă, că în cer nu sunt trupuri? Nu, deoarece asta ar fi doar dovada că în cer nu sunt trupuri de carne şi sânge, însă trupuri tot sunt, deoarece stă scris: 

 "sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti" 1Corinteni 15:40 

În prima mărturisire (extrabiblică) de credinţă creştină din secolul II (datată între 125-135 la Roma), aşanumitul "Credo" sau "Credeu Apostolic", se scrie: "Cred în învierea trupului". 

Ce rost ar fi avut creştinii din secolul II să creadă "în învierea trupului", dacă în cer, trupul nu ar mai avea nici un rost? 

Cum se explică atunci, că cei care vom merge în cer, vom avea trupuri, dar acele trupuri, nu vor fi trupuri din carne şi sânge? 

Iată explicaţia apostolului nostru, al neamurilor, Pavel: 

 "Iată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeala din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Căci trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi." 1Corinteni 15:51,52 

Ce putem înţelege prin expresia "vom fi schimaţi într-o clipă"? Ce înseamnă această schimbare de fapt? Unde mai întâlnim în Biblie, schimbări asemănătoare? 

Iată două exemple ce vorbesc de la sine: 

 "Şi DOMNUL Dumnezeu a facut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţa, şi omul a devenit un suflet viu." Geneza 2:7 

 "Şi DOMNUL i-a zis: "Ce ai în mână?" El a raspuns: "Un toiag." Şi El i-a zis: "Aruncă-l la pământ." Şi el l-a aruncat la pământ, şi toiagul a devenit şarpe. Moise fugea dinaintea lui." Geneza 4:2,3 

În ambele cazuri, am văzut că lucrurile pot fi schimbate: tărâna pământului a fost schimbată în om şi un toiag a fost schimbat în şarpe. 

Aşadar, oare ce înseamna "schimbare", definit în alt fel? Oare de ce s-a schimbat tărâna în om şi oare de ce s-a schimbat toiagul în şarpe? Ce acţiune a dus la această schimbare? Ca să înţelegem acţiunea care a dus la această schimbare, să luăm un caz concret, din zilele noastre. Să luăm un caz obişnuit, pâinea. Noi ştim că pâinea nu există dintotdeauna ca pâine, ci ea provine din grâu. Ca grâul să poată fi consumat cu uşurinţă şi cu plăcere, oamenii îl macină şi fac făină din el, apoi este dus la brutării şi acolo se frământă şi se coace, dând ca produs pâinea. Şi astfel grâul cel tare este schimbat în pâine moale şi placută. Ce a însemnat în acest caz schimbarea? Un proces de prelucrare în care grâul a fost transformat în făină şi mai apoi în pâine. Sunteţi de acord că schimbarea mai poate fi denumita ca "transformare"? Cred că lucrurile vorbesc de la sine. După cum oamenii transformă grâul în pâine, tot aşa Dumnezeu, Creatorul, a transformat ţărâna pământului în om şi de asemenea a transformat un toiag în şarpe. 

Ca rezumat, putem spune, că dacă Dumnezeu, a putut transforma ţărâna pământului într-un om şi un toiag într-un şarpe, atunci, cu siguranţă că poate să transforme un trup pământesc într-un trup ceresc. 

Eu personal, nu sunt adeptul traducerii parafrazate a Bibliei, dar, deoarece ţine de subiect, menţionez în treacăt, că traducătorii de la New Living Bible au tradus parafrazat cuvântul grecesc "allagesometha" din 1Corinteni 15:51, folosind nu "chanced" (schimbaţi) cum este în textul grecesc, ci "transformed" (transformaţi). 

 "But let me reveal to you, a wonderful secret. We will not all die, but we will all be transformed!" 

 "Lăsaţi-mă dar, să vă revelez un secret minunat. Noi nu vom muri cu toţii, dar noi toţi vom fi transformaţi!" 

De ce trebuie să fim transformaţi? Ca să fim ca cei care sunt în cer: 

 "Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Il vom vedea aşa cum este." 1Ioan 3:2 

Ce ar mai trebui să ştim despre trup? 

De exemplu, că fiecare trup are o masă şi că această masă este formată din diferiţi compuşi chimici. 

Ce este "masa" unui trup? 

Conform cu Enciclopedia Liberă Wikipedia: 

 "Masa unui corp (trup) sau a unei particule este una din cele 7 mărimi fizice fundamentale. Masa se defineşte drept acea mărime măsurabilă ce determină cantitatea de substanţă conţinută într-un corp sau particulă, determinabilă la nivel macroscopic şi măsurată, de asemenea, macroscopic." 

"Părintele" chimiei moderne, Antoine-Laurent Lavoisier, spunea: 

 "În natură nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă." 

Conform cu Enciclopedia Liberă Wikipedia: 

 "În cursul reacţiilor chimice, masa produşilor de reacţie trebuie să fie egală cu masa reactanţilor." 

Legea arată faptul că într-o reacţie chimică nu se creează şi nu dispar atomi, ci ei se "rearanjează" formând compuşi noi. 

Ex: Fe + 2HCl → FeCl2 + H2 

În 1748 Lomonosov creeaza primul enunţ al acestei legi: "În Univers, atât cât se ia de la un corp, se adaugă la altul". 

Aceasta este o "Lege Universală", este "Legea conservării masei substanţelor" (Mihail Lomonosov - Antoine-Laurent Lavoisier). Prin ea înţelegem, că trupurile noastre, chiar dacă vor fi descompuse în ţărâna pământului, nu sunt "pierdute" pentru totdeauna, ci sunt "conservate" într-un proces chimic, fiind intrate în alte reacţii chimice. Dacă acest proces chimic prin care ni se vor descompune trupurile, poate fi inversat (şi eu am convingerea că Dumnezeu poate), atunci orice trup descompus, poate fi reconstituit din nou. 

Bun, vor spune unii, dar ce se întâmplă cu informaţia din trupul nostru, cu conştiinţa şi amintirile noastre, pot fi ele reconstituite, odată cu reconstituirea trupului nostru? 

Însăşi logica şi technologia actuală de vârf spune că "Da!". Dacă convorbirile noastre telefonice, dacă evenimentele filmate ale vieţii noastre se pot păstra, de către oameni, atunci Dumnezeu, Creatorul, care este mai presus în inteligenţă şi putere ca oamenii, este în stare să păstreze şi să reconstituiască conştiinţa şi memoria noastră. Altfel, nici nu ar putea răsplăti pe credincioşi şi nici nu ar putea condamna pe cei necredincioşi; însă, dacă totul este consemnat şi păstrat undeva, atunci aceste cuvinte sună într-adevăr a consolare pentru unii şi a avertizare pentru altii: 

 "Vă spun că în ziua judecăţii oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi îndreptăţit şi din cuvintele tale vei fi condamnat." Matei 12:36,37 

Şi în final, câteva date statistice despre creatura numită "om": 

Cunoaştem din relatarea biblică, că omul a fost creat din ţărâna pământului - Geneza 2:7, iar din descoperirile ştiintifice ştim, că ţărâna pământului este creată la randul ei, din mai multe elemente chimice. Deasemenea, tot din Biblie cunoaştem că suprafaţa pământului a ieşit din apă - Geneza 1:2-10, iar din ştiinţă, că apa joacă un rol important în ecosistemul pământesc şi în trupul uman. Iată că Biblia şi ştiinţa sunt ca doi fraţi care se iubesc şi se sprijină reciproc. După cum pământul, care rodeşte, trebuie să conţină multă apa, tot aşa şi omul are nevoie de multa apă (este de preferinţă a bea 2 litri de apă pe zi), prin urmare, nu este de mirare că cea mai mare parte a omului este o "apă transformată", H2O. Iată ce se scrie într-un articol despre componentele trupului uman:

 "Oxigenul este cel mai răspândit element în scoarţa terestră şi în corpul (trupul) uman. Cele 43 de kilograme de oxigen din corp se regăsesc în mare parte ca o componenta a apei, care reprezinta 70% din totalul masei corpului. Oxigenul este de asemenea o parte integrantă a proteinelor, a acizilor nucleici (ADN si ARN), a carbohidraţilor şi a grăsimilor."

http://web2.airmail.net/uthman/elements_of_body.html

Conform cu Enciclopedia Liberă Wikipedia, un om de 60 de kg, este compus din 4 elemente chimice care au o proporţie mare în trup şi alte elemente chimice care au o proporţie mică: 

Oxigen (O2) ... 38.8 kg (36,8 kg după o altă statistică) ... 25.5 % din atomi 

Carbonul (C) ... 10.9 kg (13,71 kg după o altă statistică) ... 9.5 % din atomi 

Hidrogenul (H) ... 6.0 kg (o altă statistică aici coincide) ... 63.0 % din atomi 

Azotul (Nitrogenul) (N) ... 1.9 kg (1,54 kg după o altă statistică) ... 1.4 % din atomi 

Total ... 57.6 kg ... 94.4 % din atomi 

Din aceste cifre propuse (care sunt totuşi discutabile), reiese că omul este format în cea mai mare parte din gaze, Oxigenul, Hidrogenul şi Azotul fiind gaze incolore (fără culoare), având o proporţie de 89,9 % din atomi şi totuşi, omul este plin de culoare şi închegat. Toate aceste trei elemente se găsesc şi în pământ, dar şi în om. 

Cum a devenit omul colorat şi închegat, avand în vedere că aceste gaze au o proporţie atât de mare în om (89,9%)? Cum de, din elemente ce nu se văd, omul a fost făcut să fie văzut? Prin complicate reacţii chimice, pe care le-a făcut Dumnezeu: 

 "Prin credinţă întelegem că lumile au fost întocmite prin Cuvântul lui Dumnezeu, încât tot ce se vede, n-a fost făcut din lucrurile care se văd." Evrei 11:3 

Nu putem decât să rămânem uimiţi de măiestria inteligenţei şi puterii creatoare, transformatoare, a lui Dumnezeu, Creatorul nostru. Slavă lui în veci de veci! 

Da, trupul nostru are calităţi extraordinare şi totuşi se descompune, e sortit morţii şi descompunerii, aşteptând învierea, tocmai de aceea, ceea ce este cu totul important, este "duhul" care locuieşte în el, care face ca aceste gaze incolore şi celelalte elemente chimice să fie legate între ele, dand culoare şi viaţă trupului: 

 "Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic, cuvintele pe care vi le-am spun Eu, sunt duh şi viaţă." Ioan 6:63 

Fără duh, carnea este zero în însemnătate. 

Dacă trupul nostru carnal nu are nici o valoare fără duh, înseamna că putem să ne batem joc de trupul nostru? În nici un caz, căci suntem îndemnaţi: 

 "Deci, păcatul să nu mai domneasca în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui." Romani 6:12 (Traducerea Cornilescu) 

Oare care este rolul trupului, în fiinţa umana? Ce ni se spune în Cuvântul lui Dumnezeu, despre el? 

 "Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?" 1Corinteni 3:16 

În textul grec cuvântul pentru "templu" este "naos", ceea ce înseamna "casa însăşi". 

Fiecare dintre noi ştie care este rolul unei case. Ca cel ce locuieşte în ea să se bucure între zidurile ei. Vedeţi ce rol măreţ are un trup omenesc? Să fim o locuinţă a Duhului lui Dumnezeu şi ca Dumnezeu să se bucure de noi. 

Capitolul II 

Despre duh 

Cuvântul "duh" şi cuvântul "spirit" sunt cuvinte sinomime. Să reţinem, că sinomimele sunt cuvinte cu forme diferite dar care au acelaşi sens (înţeles). Cuvântul "duh" provine din limba slavonă şi cuvântul "spirit" provine din limba latină, dar ambele înseamnă acelaşi lucru. Eu voi folosi cuvântul "duh", deoarece acest cuvânt apare în Biblia pe care o citesc. 

Există o tradiţie omenească, conform căreia cuvintele "duh" şi "suflet" au acelaşi înteles, prin urmare se pot folosi la alegere, după preferinţa şi gustul fiecăruia. Mergând pe această preconcepţie, neânţelegând diferenţa dintre "duh" şi "suflet" unii traducători au tradus sistematic cuvântul "duh" cu cuvântul "suflet" (exemplu Karoli Gaspar). Dar Biblia arată că "duhul" şi "sufletul", deşi au anumite însuşiri comune, totuşi, sunt două lucruri diferite, deci în nici un caz nu pot fi cuvinte sinonime: 

 "Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin: şi duhul vostru (în greacă: "umon to pneuma") şi sufletul ("kai e psuche") şi trupul ("kai to soma") să vă fie păzite întregi, fără vină, la venirea Domnului nostru Isus Hristos." 1Tesaloniceni 5:23 

 "Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul (psuches) şi duhul (pneumatos), atât încheieturile cât şi măduva şi judecă gândurile şi intenţiile inimii." Evrei 4:12 

Cuvântul "duh" în ebraică este "ruach" iar în greacă este "pneuma"; cuvântul "suflet" în ebraică este "nephes", iar în greacă este "psuche". Cuvântul pentru "suflare" în ebraică este "neşhama"; cuvântul pentru "viaţă" în ebraică este "chai" iar în greacă "zoe". 

Se poate verifica pe: http://www.biblos.com/ 

Sensul principal, cel etimologic, al cuvântul ebraic "ruach" este de "vant", însă în anumite contexte, el capătă o altă semnificaţie, cel de "duh": 

 "Şi iată un vânt (ruach) mare a venit dincolo de pustie..." Iov 1:19 

 "Duhul (Ruach) DOMNULUI (YHWH) Se va odihni peste El, duh de întelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de DOMNUL." Isaia 11:2 

Ce se scrie în Biblie despre cuvântul "duh"? 

 "Tot ce avea suflare (nişhmat) de duh (ruach) de viaţă în nările sale, tot ce era pe pământul uscat, a murit." Geneza 8:22 

 "l-a umplut cu Duhul (Ruach) lui Dumnezeu, în înţelepciune, pricepere şi cunoştinţă în tot felul de lucruri." Exod 35:30 

 "De când am auzit lucrul acesta, ni s-a topit inima şi n-a mai rămas suflare ("ruach", adica "duh") în nici un bărbat din pricina voastra;" (Iosua 2:11) 

Notă: Nu ar fi fost cazul ca în acest verset "ruach" să fie redat cu "suflare", deoarece cuvântul ebraic pentru "suflare" este "neşhama". Redarea corectă este: "n-a mai rămas duh în nici un bărbat" 

 "În mâinile voastre Dumnezeu a dat pe căpeteniile lui Madian: Oreb şi Zeeb. Ce-am putut face eu în comparaţie cu voi?" După ce le-a vorbit astfel, li s-a potolit mânia (ruach)." Judecătorii 8:3 

Notă: Nu ar fi fost cazul ca în acest verset "ruach" să fie redat cu "mânie", deoarece cuvântul ebraic pentru "mânie" este "chamat". Redarea corecta este: "li s-a potolit duhul" 

 "Duhul (Ruach) DOMNULUI a venit peste Samson; şi fără să aibă ceva în mână, a sfâşiat leul cum se sfâşie un ied." Judecatorii 14:6 

 "Şi când împărăteasa din Seba a văzut toată înţelepciunea lui Solomon, şi casa pe care o construise, şi mâncarea de la masa lui, şi locuinţa slujitorilor lui, şi ordinea în servici a celor care-i slujeau, şi hainele lor, şi paharnicii lui, şi scările pe care el se suia la casa DOMNULUI, n-a mai fost suflare (ruach) în ea." 1Imparati 10:4,4 

Notă: Nu ar fi fost cazul ca în acest verset "ruach" să fie redat cu "suflare", deoarece cuvântul ebraic pentru "suflare" este "neşhama". Redarea corecta este: "n-a mai fost duh în ea" 

 "Am auzit mustrări care mă umplu de ruşine şi din adâncul minţii mele duhul (ruach) mă face să răspund." Iov 20:3 

 "Ferice de omul căruia DOMNUL nu-i ţine în seamă nelegiuirea şi în al cărui duh (ruach) nu este viclenie!" Psalmul 32:2 

 "Imi aduc aminte de cântarea mea în noapte, cuget adânc înauntrul inimii mele şi duhul (ruach) meu caută cu stăruinţă ..." Psalmul 77:6 

 "Îmi este copleşit duhul (ruach) în mine, îmi este pustiită inima înăuntrul meu." Psalmul 143:4 

 "Când Domnul va spăla murdăria fiicelor Ierusalimului şi va curăţi Ierusalimul de vinovăţia de sânge din mijlocul lui, cu duhul (ruach) judecăţii şi cu duhul (ruach) arderii." Isaia 4:4 

 "Duhul (Ruach) DOMNULUI (YHWH) Se va odihni peste El, duh (ruach) de înţelepciune şi de pricepere, duh (ruach) de sfat şi de tărie, duh (ruach) de cunoştinţă şi de frică de DOMNUL" Isaia 11:2 

 "Duhul (Ruach) Stăpânului DOMNUL este peste Mine, căci DOMNUL m-a uns să aduc veşti bune celor blânzi: (...) să dau celor întristaţi din Sion, frumuseţe în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh (ruach) mâhnit, ca să fie numiţi "terebinţi ai dreptăţii", "un răsad al DOMNULUI, ca El să fie slăvit"." Isaia 61:1,3 

 "Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel care suferă şi are duhul (ruach) mâhnit, spre cel care tremură la cuvântul Meu." Isaia 66:2 

 "Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh (ruach) de îndurare şi de rugăciune şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care l-au străpuns." Zaharia 12:10 

De reţinut: În greacă cuvântul "duh" este "pneuma" 

 "fiindca nu voi sunteţi cei care vor vorbi, ci Duhul (Pneuma) Tatălui vostru va vorbi în voi" Matei 10:20 

 "Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită; duhul (pneuma) în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă." Matei 26:41 

 "Şi Maria a zis: Sufletul (psuches) meu măreşte pe DOMNUL şi duhul (pneumatos) mi se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu." Luca 1:46,47 

 "Duhul (Pneuma) DOMNULUI este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc captivilor eliberarea şi orbilor căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi" Luca 4:18 

 "Şi duhul (pneuma) ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat imediat. Isus a poruncit să i se dea de mâncare." Luca 8:55 

 "Dumnezeu este Duh (Pneuma); şi cine Îl adoră pe El, trebuie să-L adore în duh (pneumati) şi în adevăr." Ioan 4:24 

 "Duhul (pneuma) este acela care dă viaţa, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu, sunt duh (pneuma) şi sunt viaţă." Ioan 6:63 

 "După ce a spus aceste cuvinte, Isus s-a tulburat în duhul (pneuma) Său, a mărturisit şi a zis: "Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va vinde." Ioan 13:21 

 "Duhul (pneuma) adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi." Ioan 14:17 

 "Dar Mângâietorul, adică Duhul (Pneuma) Sfânt, pe care Tatăl îl va trimite în Numele Meu, vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu." Ioan 14:26 

 "El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh (pneuma) înfocat şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea decât botezul lui Ioan." Fapte 18:25 

 "Căci legea Duhului (Pneuma) de viaţă în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii." Romani 8:2 

 "Voi însă nu sunteţi în firea păcătoasă, ci în Duhul (Pneuma), dacă Duhul (Pneuma) lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dar dacă n-are cineva Duhul (Pneuma) lui Hristos, nu este al Lui." Romani 8:9 

 "Căci toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul (Pneuma) lui Dumnezeu, sunt fii ai lui Dumnezeu." Romani 8:14 

 "Şi voi n-aţi primit un duh (pneuma) de robie, ca să mai aveţi frică, ci aţi primit un duh (pneuma) de înfiere, prin care strigăm: Ava, Tată!" Romani 8:15 

 "Căci, dintre oameni, cine cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul (pneuma) omului, care este în el? Tot aşa nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul (Pneuma) lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul (pneuma) lumii, ci Duhul (Pneuma) care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dăruit Dumnezeu." 1Corinteni 2:11,12 

 "este semănat trup natural (psuchikon) şi înviază trup duhovnicesc (pneumatikon). Dacă este un trup natural (psuchikon) este şi un trup duhovnicesc (pneumatikon)." 1Corinteni 15:44 

Notă: Nu ar fi fost cazul ca în acest verset "psuchikon" să fie redat cu "natural", deoarece cuvântul grec pentru "natură" este "phuseo". Redarea corectă este: "este semănat trup sufletesc ("psuchikon" de la "psuche", care înseamna "suflet") şi înviază trup duhovnicesc (pneumatikon). Dacă este un trup sufletesc (psuchikon) este şi un trup duhovnicesc (pneumatikon)." 

 "De aceea este scris: "Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet (psuchen) viu"; cel din urmă Adam, un duh (pneuma) dătător de viaţă." 1Corinteni 15:45 

 "Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc (pneumatikon), ci ce este natural (psuchikon); ce este duhovnicesc (pneumatikon) vine pe urmă." 1Corinteni 15:46 

Notă: Nu ar fi fost cazul ca în acest verset "psuchikon" să fie redat cu "natural", deoarece cuvântul grec pentru "natură" este "phuseo". Redarea corectă este: "Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc (pneumatikon), ci ce este sufletesc ("psuchikon" de la "psuche", care înseamna "suflet"); ce este duhovnicesc (pneumatikon) vine pe urmă." 

 "care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al literei, ci al Duhului (Pneumatos); căci litera omoară, dar Duhul (Pneuma) dă viaţă." 2Corinteni 3:6 

 "Însă, fiindcă avem acelaşi duh (pneuma) de credinţă, după cum este scris: "Am crezut, de aceea am vorbit", şi noi credem şi de aceea vorbim." 2Corinteni 4:13 

 "Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului (pneumatos), ducând până la capăt sfinţirea în frică de Dumnezeu." 2Corinteni 7:1 

 "Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul (Pneuma) Fiului Său, care strigă: "Ava", adică "Tată!" Galateni 4:6 

 "ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh (pneuma) de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea deplină a Lui" Efeseni 1:17 

 "Şi voi eraţi morţi în greşelile şi păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia după domnul puterii văzduhului, a duhului (pneumatos) care lucrează acum în fiii neascultării." Efeseni 2:1,2 

 "şi aţi fost înnoiţi în duhul (pneumati) minţii voastre şi v-aţi îmbrăcat în omul cel nou, creat dupa chipul lui Dumnezeu, în dreptatea şi sfinţenia adevărului." Efeseni 4:23,24 

 "Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh (pneuma) de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă." 2Timotei 1:7 

 "Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi, fiindcă Duhul (Pneuma) slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi." 1Petru 4:14 

 "Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul (pneuma) adevărului şi duhul (pneuma) rătăcirii. 1Ioan 4;6 

Cred că aceste versete sunt mai mult decât relevante pentru a da, prin ele însăşi, o definiţie despre "duhul" unui om: 

- "din adâncul minţii mele duhul (ruach) mă face să răspund" Iov 20:3 

- "cuget adânc înauntrul inimii mele şi duhul (ruach) meu caută cu stăruinţă" Psalmul 77:6  

- "Căci, dintre oameni, cine cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul (pneuma) omului, care este în el?" 1Corinteni 2:11 

Asadar: duhul unui om "face ca omul să răspundă, caută, cercetează, cunoaşte". 

Eu aş defini "duhul" unui om, ca fiind "un program" prin care omul se ghidează şi îşi monitorizează trupul. Cei ce aveţi computer ştiţi foarte bine ce este un program. 

Iată ce scrie Enciclopedia Liberă Wikipedia despre ce este un "Program": 

 "Programe 

Programele de calculator sunt listele de instrucţiuni de executat de către un calculator. Acestea pot număra de la câteva instrucţiuni, care îndeplinesc o sarcină simplă, până la milioane de instrucţiuni pe program (unele din ele executate repetat), plus tabele de date. Un calculator personal curent din anul 2008 din categoria sub 1.000 euro este capabil să execute peste 4 miliarde de instrucţiuni pe secundă. Compunerea sau scrierea acestor programe este efectuată de către programatori profesionişti." 

Dumnezeu este cel mai mare "programator" şi în anumite cazuri, El poate interveni în acest "program", dând acestui "program" calităţi deosebite, faţă de alte "programe" obişnuite. Aşa se explică, de ce anumiţi oameni care au fost în legătură directă cu El, au avut calităţi deosebite faţă de oamenii de rând, deoarece Dumnezeu poate mări forţa fizică şi calităţile intelectuale ale unui om: 

- "Duhul (Ruach) DOMNULUI a venit peste Samson; şi fără să aibă ceva în mână, a sfâşiat leul cum se sfâşie un ied" Judecatorii 14:6 

- "l-a umplut cu Duhul (Ruach) lui Dumnezeu, în întelepciune, pricepere şi cunoştinţă în tot felul de lucruri." Exod 35:30 

Prin urmare, "duhul" nu poate fi decât "putere şi intelect". Trupul nu face altceva, decât "execută" "comanda" "duhului". 

 "Şi Maria a zis: Sufletul (psuches) meu măreşte pe DOMNUL şi duhul (pneumatos) mi se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu." Luca 1:46,47 

Vedem aici că sufletul "măreşte (laudă cu gura) pe DOMNUL", aşadar este o calitate ce descrie starea exterioară a omului, pe când duhul "se bucură", aşadar este o calitate ce descrie starea interioara a omului. Când "duhul" unui credincios este bucuros, dă comandă "sufletului" credinciosului să preamărească pe Dumnezeu. 

Care ar fi atunci diferenţa dintre duhul unui om şi sufletul unui om? 

Pentru o exemplificare, să ne întoarcem iarăşi la domeniul computerelor. Ştim ce este un program, şi ştim că el este invizibil. Ei bine, ca "roadele" sau folosul lui să fie evident, el trebuie să lucreze, la comanda noastră. "Manifestarea" programului constă în derularea practică a programelor, însă programul, nu ar putea lucra fără un sistem, care să îl deruleze. La fel este şi în cazul relaţiei duh şi suflet. 

Deci, rolurile distincte ale duhului şi a sufletului sunt evidente şi sunt clar arătate în Biblie. 

Degeaba aş simţi nevoia să exprim o stare de bucurie, dacă nu aş avea cu ce să exprim această stare de bucurie. "Nevoia de a exprima bucuria mea" face parte din "duhul meu", iar derularea acestei nevoi, prin cântec, rugăciune, dans (cazul regelui David şi a israeliţilor: 1Cronici 13:8), etc. face parte din "sufletul meu". 

Desigur, duhul şi sufletul au anumite însuşiri comune, somnul, odihna, cântatul, vorbitul (aici fiind inclusă şi rugăciunea), sau călătoria (răpiri extatice, călătorii "în duhul" Apocalipsa 4:1,2) se pot face şi cu duhul (în "duhul minţii" Efeseni 4:23), dar şi cu sufletul (literal); însă nu este nici un text în care s-ar arăta ca duhul unui om ar putea mânca, bea, merge, fugi, lupta cu arma (în sens literal, trupesc) sau face vre-o acţiune asemănătoare, pe când sufletul face toate acestea (vom vedea în capitolul următor). Acţiunile duhului omului sunt acţiuni interioare şi au loc în interiorul omului ce ţin de cunoştinţă, gândire, plănuire, bucurie, tristeţe, transmiterea manifestărilor supranaturale şi alte trăiri (manifestări) ale duhului, ce mai apoi generează acţiuni exterioare, ca de exemplu în textul din Luca 1:46,47: deoarece Maria era bucuroasă, a început să preamărească pe Dumnezeu. 

Să comparăm două texte: 

 "Duhul (Ruach) DOMNULUI Se va odihni peste El, duh (ruach) de înţelepciune şi de pricepere, duh (ruach) de sfat şi de tărie, duh (ruach) de cunoştinţă şi de frică de DOMNUL." Isaia 11:2 

După cum vedem din text, toate aceste fenomene (înţelepciune, pricepere, sfat, tărie, cunoştinţă, frică de DOMNUL) sunt aspecte (calităţi, însuşiri) interioare, ale duhului, deci sunt calităţi duhovniceşti. 

 "Iată" a zis el, "ce voi face: îmi voi strica hambarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunurile mele; şi voi zice sufletului (psuche) meu: Suflete (psuche), ai multe bogăţii strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!" Luca 12:18,19 

După cum vedem din text, toate aceste fenomene (stricare, zidire, strângere, mâncare, băut) sunt aspecte exterioare, ale sufletului, deci sunt calităţi sufleteşti (trupeşti). 

Ce se întâmplă la moartea unui om? Poate muri duhul lui? 

 "şi ţărâna se întoarce în pământ cum a fost şi duhul se întoarce la Dumnezeu care l-a dat." Eclesiastul 12:7 

Este acest text o dovada că omul trăieşte mai departe, în mod conştient, în acest duh? 

Cu privire la duhul uman, în Biblie nu se foloseşte cuvântul "moarte" în mod explicit, însa, într-un anume context se foloseşte un cuvânt apropiat: "stinge". 

 "Nu stingeţi Duhul" 1Tesaloniceni 5:19 

Aici se arată ca Duhul primit de la Dumnezeu se poate stinge. Fiecare ştim ce înseamnă cuvântul "stinge", de exemplu când se stinge lumina. Acum, dacă Duhul primit de la Dumnezeu se poate stinge, care ni se dă pentru a fi îmbrăcat peste duhul nostru, ca să ne înnoiască dupa voia lui Dumnezeu (Efeseni 4:23) şi să ne conducă în cele duhovniceşti, cum de duhul unui om, net inferior ca Duhul lui Dumnezeu, chiar şi după moarte ar fi "nemuritor"? 

Asta nu înseamna că duhul nostru după moarte nu mai există, ci că nu este viu, nu funcţionează, adică este inactiv, inconştient, exact aşa cum sunt programele aparatelor deconectate de la reţeaua electrica (a se vedea capitolul ce tratează prima moarte). 

Textul următor: "duhurile (pneumasin) celor drepţi, făcuţi desăvârşiţi" Evrei 12:23, nu arată contrariul, căci nu vorbeşte de nemurirea lor, ci de desăvârşirea lor, iar desăvârşirea ni se cere acum, nu după viaţă: 

 "Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit." Matei 5:48 

 "Încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvârşiţi-vă, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi." 2Corinteni 13:11 

 "Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic." Iacov 1:4 

Omul nu poate fi conştient de nimic până la înviere, asta o spune Scriptura în mai multe locuri. 

 "Căci pentru cel care este împreună cu cei vii este nădejde; căci un câine viu, face mai mult decât un leu mort. Cei vii măcar ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi amintirea li se uită. Şi dragostea lor, şi ura lor, şi invidia lor, de mult au şi pierit şi ei deloc nu mai au parte de tot ce se face sub soare. ... Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta. Căci în Locuinţa Morţilor, în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune." Eclesiastul 9:4-6,10 Karoli, Young's Literal Translation, New International Version, New Living Translation, etc.

Pentru o privire per ansamblul învierii, citiţi tot capitolul din Ezechiel 37. În viziune, trupurile descompuse au fost reconstruite, însă morţii nu au trăit numai dupa ce "duhul (ruach) a intrat în ei" Ezechiel 37:10. 

Duhul Sfânt este o persoană diferită de Tatăl? 

În Biblie se scrie că omul a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Geneza 1:26,27). De aceea nu ar trebui să ne mire dacă aflăm în Biblie, că atât îngerii, atât Fiul lui Dumnezeu, cât şi Dumnezeu au propriul lor duh. 

 "Oriîncotro mergea duhul (ruach), acolo mergeau, încotro voia duhul (ruach); şi împreuna cu ele se ridicau şi roţile, căci duhul (ruach) făpturilor vii era în roţi." 

 "Deci Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul (pneumati) Lui şi S-a tulburat." Ioan 11:33 

 "Nouă însă Dumnezeu ne-a descoperit prin Duhul Său; căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Căci, dintre oameni, cine cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul (pneuma) omului, care este în el? Tot aşa nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul (Pneuma) lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul (pneuma) lumii, ci Duhul (Pneuma) care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dăruit Dumnezeu." 1Corinteni 2:10,11,12 

Dacă duhul unui om, dacă duhul îngerilor, dacă duhul Fiului lui Dumnezeu nu este o altă persoană, ci face parte din însăşi persoana şi fiinţa lor, cum de Duhul lui Dumnezeu este o altă persoană distinctă de Tatăl? 

Cuvântul "duh" mai este folosit şi pentru a descrie natura fiinţelor cereşti, sau este folosit şi în legătură cu lucrurile duhovniceşti: 

Dumnezeu, Tatăl nostru, este Duh 

 "Dumnezeu este Duh (Pneuma)" Ioan 4:24 

Fiul lui Dumnezeu, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus este Duh (după înălţarea la cer): 

 "De aceea este scris: "Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu." Al doilea Adam a fost făcut un duh (pneuma) dătător de viaţă." 1Corinteni 15:45 

Îngerii sunt duhuri: 

 "Nu sunt ei oare toţi duhuri (pneumata) slujitoare trimise să slujească pentru cei care vor moşteni mântuirea?" Evrei 1:14 

Cei care vom fi vrednici, vom fi duhuri: 

 "Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este. 1Ioan 3:2 

 "este semănat trup sufletesc (psuchikon) şi înviază trup duhovnicesc (pneumatikon). Dacă este un trup sufletesc (psuchikon) este şi un trup duhovnicesc (pneumatikon)." 1Corinteni 15:44 Traducere dupa textul grec

Duhul nu are carne şi sânge: 

 "Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele Mele, ca Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh (pneuma) nu are carne şi oase, cum vedeţi că am Eu." Luca 24:39

Demonii sunt duhuri: 

 "Pe când venea, demonul (daimonion) l-a trântit la pământ şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul (pneumati) necurat, a vindecat pe copil şi l-a dat înapoi tatălui său." Luca 9:42 

Cuvintele sunt duh: 

 "Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă." Ioan 6:63 

Dumnezeu poate comunica cu oamenii credincioşi Lui, fie direct, prin Duhul Său, fie indirect, prin Fiul Său şi prin îngeri: 

 "Fiindcă nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi." Matei 10:20 

 "Dumnezeu, după ce a vorbit în vechime părinţilor noştrii prin (în greaca "en") proroci, în multe rânduri şi în multe feluri, la sfârşitul acestor zile ne-a vorbit în (în greaca "en) persoana Fiului" Evrei 1:1,2 

Notă: După cum vedeţi, acest text este redat preferential în Biblia pe care o am, acelaşi cuvant "en" fiind redat odata cu "prin" şi odata cu "în". Mă întreb, cui este folositor acest stil de jonglerii cu cuvintele? 

 "Căci dacă acel cuvânt vestit prin îngeri era neclintit şi dacă orice abatere şi orice neascultare primea o dreaptă răsplătire." Evrei 2:2.

 La fel, demonii pot vorbi şi ei oamenilor şi să se exprime prin oameni: 

 "Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă care avea un duh (pneuma) de ghicire. Prin ghicire, ea aducea mult câştig stăpânilor ei. Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi şi striga: "Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt şi ei vă vestesc calea mântuirii." Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors şi a zis duhului (pneumati): "În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea." Şi a ieşit chiar în ceasul acela." Fapte 16:16-18 Traducerea Cornilescu 

Există la unii o părere, că oamenii nepocăiţi, cei din lume, n-au duh. Acest lucru este imposibil. Fiecare om are un duh, chiar şi cei răi. E simplu: oamenii buni au un duh bun, blând, generos, etc., oamenii răi au un duh rău, aprig, avar, etc.. Calitatea duhului unui om, depinde de cine îl inspiră: Dumnezeu sau Diavolul. 

 "Şi voi eraţi morţi în greşelile şi păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia după domnul puterii văzduhului, a duhului (pneumatos) care lucrează acum în fiii neascultării." Efeseni 2:1,2 

 "şi aţi fost înnoiţi în duhul (pneumati) minţii voastre şi v-aţi îmbrăcat în omul cel nou, creat dupa chipul lui Dumnezeu, în dreptatea şi sfinţenia adevărului." Efeseni 4:23,24 

După cum am arătat din versetele citate, duhul omului arată partea lui intelectuală, este acea parte care este în legătură cu aspectele duhovniceşti (mentale, intelectuale) ale vieţii umane, putând să exprime şi putere miraculoasă, atunci când este în conexiune cu Dumnezeu. Noi suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Noi suntem copii (a nu se confunda cu "copiii", nu la asta mă refer) iar Dumnezeu este originalul. Deci, dacă duhul nostru, a "copiilor" este partea noastră intelectuală, atunci acest fapt reflectă că "originalul", adica Duhul lui Dumnezeu este o parte din El, este partea Lui intelectuală, numai că, faţă de duhul nostru Duhul lui Dumnezeu este net superior. 

În Biblie se arata că Dumnezeu poate da (transfera) această "putere inteligentă, sclipitoare" a Sa, cui vrea El. Acest transfer poate fi gradat, unul poate primi mai mult, altul mai puţin. Singurul care avea acces nelimitat la Duhul lui Dumnezeu, a fost Fiul Său, Domnul nostru Isus. 

Iată câteva citate în acest sens: 

 "După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: "Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine." Elisei a răspuns: "Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul (ruach) tău!" Ilie a zis: "Greu lucru ceri. Dar dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa ţi se va întâmpla; dacă nu, nu ţi se va întâmpla aşa." 2Imparati 2:9,10 

 "sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. (...) Dar toate acestea le face unul şi acelaşi Duh (Pneuma), care dă fiecăruia în parte, cum îi place." 1Corinteni 12:6,11 

 "Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-i dă Duhul cu măsură." Ioan 3:34 

Duhul se poate stinge, înflăcăra, împărţi, turna: 

 "Nu stingeţi Duhul" 1Tesaloniceni 5:19 

 "De aceea iţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele." 1Timotei 1:6 

 "Dar toate acestea le face unul şi acelaşi Duh (Pneuma), care dă fiecaruia în parte, cum îi place." 1Corinteni 12:11 

 "Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia." Romani 12:3 Traducerea Cornilescu 

 "Şi acum, fiind înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi ce auziţi." Fapte 2:33 

Deşi unii cred că animalele nu au duh, Bibla arată că şi animalele au duh: 

 "Cine ştie dacă duhul (ruach) fiilor oamenilor se duce în sus şi dacă duhul (ruach) animalelor se duce in jos, in pamant?" Eclesiastul 3:21 Traducere după textul ebraic, New International Version, New Living Translation, English Standard Version, etc.

Iarăşi un text tradus preferenţial în Biblia pe care o posed: "dacă suflarea fiilor oamenilor (...) dacă suflarea animalului". 

În Eclesiastul 12:7 apare acelaşi cuvant "ruach" ca şi în Eclesiastul 3:21 şi cu toate acestea asistăm la doua traduceri diferite ale aceluiaşi cuvant: 

 "şi tărâna se întoarce în pământ cum a fost şi duhul (ruach) se întoarce la Dumnezeu care l-a dat." Eclesiastul 12:7 

Oare duhul animalelor cine l-a dat? Lucifer, care a devenit Satana? Nu, ci Dumnezeu Creatorul! Atunci, fireste că răspunsul la întrebarea din Eclesiastul 3.21 este că şi duhul animalelor se întoarce la Dumnezeu, după cum se şi scrie: 

 "Îţi ascunzi Tu faţa, ele tremură; le iei Tu duhul (ruach), ele mor şi se întorc în tărână. Îţi trimiţi Tu Duhul (ruach), ele sunt create şi înnoieşti astfel faţa pământului" Psalmul 104:29,30 Traducere după textul ebraic, New American Standard Bible, Young's Literal Translation, etc.

Iarăşi constat că este un text tradus preferenţial: "le iei Tu suflarea" ... "iţi trimiţi Tu suflarea". Aici nu este vorba de suflare, deoarece "suflare" înseamna "nişhma" iar "i-a suflat" este "vaiyippach". Vedem că "suflarea" şi "duhul" sunt doi termeni diferiţi: 

 "Şi DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat (vaiyippach) în nări suflare (nişhma) de viaţă (chaiyim) şi omul a devenit un suflet (nepheşh) viu (chaiyah)." Geneza 2:7 

După cum am arătat, asistăm la traduceri preferenţiale ale textului Bibliei, evident, pentru a se putea susţine anumite păreri, ori cuvântul divin spune să nu luăm şi să nu punem la el. Nu sunt de mirare atunci roadele: părerile greşite. 

Cu privire la unele texte ce ar susţine contrariul în Vechiul Testament 

Nu cred că Samuel a vorbit cu vrăjitoarea din En Dor, ci vrăjitoarea a vorbit cu un demon (duh rău) care s-a dat drept Samuel. Trebuie să înţelegem că textul este scris din perspectiva naratorului, care naraeaza dar nu şi comenteaza textul. În Biblie mai găsim astfel de texte pur narative, care pot fi uşor răstălmăcite dacă nu suntem atenţi la subiect; pentru o comparaţie a se vedea 1Samuel capitolul 28 şi Iov 1:16. Oare chiar Dumnezeu a aruncat focul din cer asupra oilor şi servitorilor lui Iov, aşa cum ar reieşi din gura servitorului scăpat, ce a narat întâmplarea? Evident că nu, ci focul a fost aruncat de Satana! Aşadar să fim atenţi ce citim "printre rânduri". Să nu uităm că Dumnezeu a întrerupt orice legătură de comunicare cu Saul, iar profetul Samuel nu ar fi putut prezice viitorul numai prin Dumnezeu. De ce ar fi revenit Dumnezeu asupra deciziei Sale de a nu mai comunica cu Saul? Şi dacă ar fi dorit să comunice, ar fi acceptat ca profetul Său, Samuel, să comunice printr-o vrăjitoare care trezeste duhurile mortilor? Nu chiar Dumnezeu interzicea mersul la cei ce cheama mortii (Deuteronom 18:9-14)? Demonul care a comunicat cu vrăjitoarea a intuit sfârşitul lui Saul, cunoscând faptul că Saul a căzut în dizgraţia lui Dumnezeu.

 "Un cuvânt s-a furişat până la mine şi urechea mea i-a prins şoaptele. În clipa când viziunile nopţii frământă gândul, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, teama şi frica au venit peste mine şi toate oasele mi-au tremurat. Un duh (ruach) a trecut pe dinaintea mea ..., tot părul mi s-a zbârlit ... Şi stătea acolo; nu i-am putut distinge înfăţişarea; o formă era înaintea ochilor mei." Iov 4:12-16 

Şi la final de capitol, pe baza textelor biblice, a cuvintelor autentice, încercaţi să răspundeţi pe cont propriu: Ce este duhul unui om şi ce rol are duhul într-un om? 

Vă las să răspundeţi (Ioan 4:24).

Capitolul III 

Despre suflet 

Am arătat în capitolul anterior, că desi cuvintele "duh" şi "suflet" au însuşiri comune, totuşi, nu sunt cuvinte sinonime. De reţinut: Cuvântul "suflet", în ebraica este "nephesh", iar în greacă este "psuche". 

Să vedem cum este descris "sufletul" în Biblie: 

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate mânca sânge (lucru interzis) şi carne: 

 "Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţumire, jertfa lui nu va fi primită şi nu se va ţine în seamă celui ce a adus-o: ci va fi un lucru uracios şi, sufletul (nephesh) care va mânca din ea, îşi va purta nelegiuirea." 

 "dar sufletul (nephesh) care, găsindu-se în stare de necurăţie, va mânca din carnea jertfei de mulţumire care este a DOMNULUI, să fie nimicit din poporul său." Levitic 7:20 

 "Sufletul (nephesh) care va mânca sânge de orice fel va fi nimicit din poporul său." Levitic 7:27 

 "De aceea am zis fiilor lui Israel: "Nici un suflet (nephesh) dintre voi să nu mănânce sânge, şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge." Levitic 17:12 

 "Orice suflet (nephesh), fie născut în tară, fie străin, care va mânca dintr-un animal sălbatic mort sau sfâşiat, să-şi spele hainele, să se scalde în apa şi va fi necurat până seara; apoi va fi curat." Levitic 17:15 

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" se poate usca (ofili): 

 "Şi acum ni s-a uscat sufletul (nephesh): nu mai este nimic! Ochii nostrii nu văd decât mana aceasta." Numeri 11:6 

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate atinge lucruri necurate: 

 "Orice lucru de care se va atinge cel necurat va fi necurat; şi sufletul (nephesh) care se va atinge de el să fie necurat până seara." Numeri 19:22 

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate fi sfâşiat ca de un leu: 

 "Scapă-mă de toţi cei care mă urmăresc şi eliberează-mă, ca să nu sfâşie sufletul (nephesh) meu ca un leu care te face bucăţi, ..." Psalmii 7:1,2 

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate merge în groapă sau mormânt: 

 "ca să-i păzească sufletul (nephesh) de groapa şi viaţa de loviturile sabiei." 

 "sufletul (nephesh) i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii." 

 "Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!" 

 "ca să-i ridice sufletul (nephesh) din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii." Iov 33:18,22,28,30 

 "DOAMNE, Tu mi-ai scos sufletul (nephesh) din Locuinţa morţilor, Tu m-ai ţinut cu viaţă în mijlocul celor ce se coboara în groapă." Psalmii 30:3 

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate fi pus în lanţuri: 

 "I-au strâns picioarele în butuci, i-au pus sufletul (nephesh) în fiare" Psalmii 105:18 

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" se poate dezgusta de toate felurile de hrană: 

 "Sufletul (nephesh) lor se dezgustate de orice hrană şi erau lângă porţile morţii."Psalmii 107:18 

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate fi sătul: 

 "Sufletul (nephesh) sătul calcă în picioare fagurul de miere, dar pentru cel flămând toate amărăciunile sunt dulci." Proverbe 27:7 

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate fi scos dintr-o prinsoare: 

 "Scoate-mi sufletul (nephesh) din închisoare, ca să laud Numele Tău!" Psalmii 142:7 

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate suferi de foame din pricina lenei: 

 "Lenea te cufundă într-un somn adânc şi sufletul (nephesh) lăsător va suferi de foame." Proverbe 19:15 

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate fi obosit şi poate fi înviorat cu apă rece: 

 "Ca apa rece pentru un suflet (nephesh) obosit, aşa este o veste bună venită dintr-o ţară depărtată." Proverbe 25:25 

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" are sânge care poate fi vărsat: 

 "Până şi pe poalele hainei tale a fost găsit sângele sufletelor ("naphshovt" pluralul lui "nephesh") sărmanilor nevinovaţi, pe care nu i-ai prins făcând vre-o spargere." Ieremia 2:34 

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate vărsa lacrimi: 

 "Iar daca nu vreţi să ascultaţi, sufletul (nephesh) meu va plânge în ascuns pentru mândria voastra; mi se vor topii ochii în lacrimi, pentru că turma DOMNULUI, a fost luată captivă." Ieremia 13:17 

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate fi potolit cu hrană: 

 "Tot poporul lui căuta pâine suspinând; şi-au dat lucrurile scumpe pentru hrană, numai ca să-şi potolească sufletul (nephesh)." 

 "preoţii şi bătrânii mei au murit în cetate; căutând hrană, ca să-şi potolească sufletul (nephesh)" Plângerile lui Ieremia 1:11,19 

 "căci pâinea lor va fi numai pentru sufletul (nephesh) lor, nu va intra în casa DOMNULUI" Osea 9:4 

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate păcătui: 

 "Iată, toate sufletele (nephashovt) sunt ale Mele. După cum sufletul (nephesh) fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul (nephesh) tatălui este al Meu. Sufletul (nephesh) care păcătuieşte, acela va muri." Ezechiel 18:4 

- Conform cu textul ebraic, sufletul poate muri: 

 "Sufletul (nephesh) care păcătuieşte, acela va muri." Ezechiel 18:4,20 

- Conform cu textul grec, sufletul poate avea bunătăţi, se poate odihni, poate mânca, poate bea, se poate înveseli: 

 "Iată" a zis el, "ce voi face: îmi voi strica hambarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunurile mele; şi voi zice sufletului (psuche) meu: Suflete (Psuche), ai multe bogăţii strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!" Luca 12:18,19

- Conform cu textul grec, "sufletul" poate fi supus autorităţilor care sunt mai presus de el:

 "Orice suflet (psuche) să fie supus autorităţilor care sunt mai presus de el;" Romani 13:1 

- Conform cu textul grec, "sufletul" poate pieri: 

 "Cine îşi va fi găsit sufletul (psuche), îl va pierde; şi cine îşi va fi pierdut sufletul (psuche) pentru Mine, îl va găsi." Matei 10:39 

Părerea majoritară a lumii este ca omul este nemuritor, deoarece are un suflet nemuritor în el, însă în mod şocant, această părere coincide cu cea a Diavolului (Geneza 3.4; Apocalipsa 12:9). Biblia (atât VT cât şi NT) arată că sufletul este muritor. 

Iată câteva versete biblice care arată că sufletul este muritor: 

 "acel suflet (nephesh) va fi nimicit din Israel" Exodul 12:15; 

 "sufletul (nephesh) acela va fi nimicit din adunarea lui Israel” Exodul 12:19; 

 "sufletele (nephes) lor vor fi nimicite din mijlocul poporului lor" Leviticul 18:29; 

 "sufletul (nephesh) acela va fi nimicit din poporul lui" Leviticul 19:8; 

 "sufletul (nephesh) acela să fie nimicit din poporul lui" Numerii 9:13; 

 "şi că ne veţi scăpa sufletele (nephes) de la moarte" Iosua 2:13; 

 "Eu sunt cauza morţii tuturor sufletelor (nephes) din casa tatălui tău!" 1Samuel 22:19-22; 

 "ca să le scape sufletul (nephesh) de la moarte şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei" Psalmul 33:19; 

 "Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei care îmi caută sufletul (nephesh) ca să-l distrugă!" Psalmul 40:14; 

 "Iţi voi aduce jertfe de mulţumire căci mi-ai salvat sufletul (nephesh) de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii." Psalmul 56:12,13; 

 "Spune: Aşa vorbeşte Stăpânul DOMNUL (YHWH): Vai de femeile care cos perne pentru subsuori şi fac voaluri pentru capetele oamenilor, de orice mărime, ca să prinda sufletele (nephesh)! Socotiţi că veţi prinde sufletele poporului Meu şi că veţi scăpa cu viaţă sufletele (nephesh) voastre? Voi Mă necinstiţi înaintea poporului Meu, pentru caţiva pumni de orz şi câteva bucăţi de pâine, ucigând nişte suflete (nephesh) care nu ar trebui să moară, şi făcând să trăiască nişte suflete (nephesh) care nu ar trebui să trăiască, înşelând astfel pe poporul Meu care ascultă minciunile voastre. De aceea aşa vorbeşte Stăpânul DOMNUL: Iată sunt împotriva persoanelor voastre prin care prindeţi sufletele (nephesh) ca păsările; de aceea vi le voi smulge de la braţe şi voi da drumul sufletelor (nephesh), şi anume sufletelor (nephesh) pe care le prindeţi ca păsările!" Ezechiel 13:18-20; 

 "Este o uneltire a profeţilor lui în mijlocul lui, ca să înghită sufletele (nephesh), ca un leu care răcneşte şi îşi sfâşie prada; distrug sufletele (nephesh); pun mâna pe bogăţii şi pe lucruri scumpe şi măresc numărul văduvelor în mijlocul lui." Ezechiel 22:25; 

 "Căpeteniile lui sunt în mijlocul lui ca nişte lupi care îşi sfâşie prada; varsă sânge, distrug sufletele (nephesh), ca să aiba un câştig necinstit" Ezechiel 22:27; 

 "Aşa că nici faraon nu va veni cu o armată mare şi popor mult să-l ajute în război, când se vor ridica întărituri şi se vor face şanţuri pentru nimicirea multor suflete (nephesh)." Ezechiel 17:17; 

 "Iată, toate sufletele (nephesh) sunt ale Mele. După cum sufletul (nephesh) fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul (nephesh) tatălui este al Meu. Sufletul (nephesh) care păcătuieşte, acela va muri." Ezechiel 18:4; 

 "Sufletul (nephesh) care păcătuieşte acela va muri." Ezechiel 18:20; 

Vorbind cu un înţeles şi mai adânc, deoarece nu a fost şi nu este nici măcar un suflet care să nu fi păcătuit, în cele din urmă fiecare suflet moare: 

 "Căci toţi au păcătuit şi n-au ajuns la slava lui Dumnezeu" Romani 3:23 

Aşadar nici macar un suflet nu poate fi nemuritor, din naştere: 

 "Este un rău în tot ce se face sub soare: anume că aceeaşi soartă au toţi (...) Se duc la cei morţi. Căci pentru cel care este împreună cu cei vii este nădejde; căci un câine viu, face mai mult ca un leu mort. Cei vii măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi amintirea li se uită. Şi dragostea lor, şi ura lor, şi invidia lor, de mult au şi pierit, şi ei niciodată ("deloc" Karoli) nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. (...) Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta. Caci în Locuinţa Morţilor, în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune." Eclesiastul 9:3,4,5,6,12; 

Noul Testament nu are cum să înveţe o cu totul altă viziune despre moarte! 

Iată dovezile că conform Noului Testament sufletul este muritor: 

 "Soală-te, ia Copilaşul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei care căutau să ia sufletul (("psuchen" şi nu "zoe" (viaţa) conform manuscriselor greceşti)) Copilaşului." Matei 2:20 

Iată (în Biblia pe care o posed) un text modificat de traducători. N-au mai tradus fidel textul grec. 

 "După cum nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-şi dea sufletul (("psuchen" şi nu "zoe" (viaţa) conform manuscriselor greceşti)) ca răscumpărare pentru mulţi." Matei 20:28 

Iată un alt text modificat de traducători. N-au mai tradus fidel textul grec. 

 "Apoi le-a zis: Este îngăduit în sabat să faci bine sau să faci rău, să scapi sufletul (("psuchen" şi nu "zoe" (viaţa) conform manuscriselor greceşti)) sau să îl pierzi?" Marcu 3:4 

Iată un alt text modificat de traducători. N-au mai tradus fidel textul grec. 

 "Şi Isus le-a zis: "Vă întreb: Este îngăduit în ziua sabatului a face bine ori a face rău, a scăpa sufletul (psuchen) sau a-l pierde?" Luca 6:9 

Aici au tradus după textul grec. De ce în celelalte citate de mai sus nu? 

 "DOAMNE, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au dărâmat; am rămas eu singur şi caută să-mi ia sufletul (psuchen)!" Romani 11:3 

Iarăşi un text modificat, deoarece este (("psuche" şi nu "zoe" (viaţa) conform manuscriselor greceşti)). 

 "Şi orice suflet (psuche) nu va asculta de Prorocul acela, va fi nimicit din mijlocul poporului" Fapte 3:23. 

În Biblia pe care o posed, se omite cuvantul suflet: "Şi oricine nu va asculta..." 

Mă întreb şi întreb şi pe alţii, de ce şi-au permis traducătorii să modifice textul? 

Biblia arată că şi animalele au suflet: 

 "Şi tuturor animalelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele un suflet (nephesh) viu, le-am dat ca hrană toata iarba verde." Geneza 1:30 

 "Cine va da unui animal o lovitură de moarte, să-l înlocuiască: suflet (nephesh) pentru suflet (nephesh)" Leviticul 24:18 

Iarăşi un text modificat în Biblia pe care o posed: "viaţă pentru viaţă". 

 "Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi (marea) a devenit sânge, ca sângele unui om mort. Şi a murit orice suflet (psuche) viu care este în mare." Apocalipsa 16:3 

Iarăşi un text tradus preferenţial în Biblia pe care o posed: "Şi a murit orice făptură vie..." 

 "Şi a treia parte din făpturile care erau în mare şi aveau suflet ("psuchas" şi nu "zoe") a murit şi a treia parte din corăbii a fost distrusă." Apocalipsa 8:9 

Iarăşi un text tradus preferential în Biblia pe care o posed: "şi aveau viaţă" 

 "Orice suflet (nephesh) viu, care se mişcă, va trăi pretutindeni pe unde vor curge cei doi torenţi şi vor fi o mulţime de peşti." Ezechiel 47:9. 

Iarăşi un text tradus preferenţial în Biblia pe care o posed: "Orice făptură vie..." 

O altă părere este, că "suflarea" şi "duhul" sunt doua cuvinte sinonime. Însă, cuvântul "suflare" înseamnă "nişhma" iar "i-a suflat" este "vaiyippach". Vedem că "suflarea" şi "duhul" sunt doi termeni diferiţi: 

 "Şi DOMNUL (YHWH) Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat (vaiyippach) în nări suflare (nişhma) de viaţă (chaiyim) şi omul a devenit un suflet (nephesh) viu (chaiyah)." Geneza 2:7 

După cum se vede, asistăm la traduceri preferenţiale ale textului Bibliei. Nu sunt de mirare atunci roadele: părerile greşite despre trup, duh, suflet, suflare, viaţă, prima moarte, înviere, judecată şi pedeapsa morţii a doua. 

Ce este sufletul? Şi care este rolul lui? 

Biblia spune că la creaţie omul "a devenit" un suflet (nephesh) viu . Să reţinem din versetul de mai jos un cuvânt important ceea ce arata ce este "sufletul": "a devenit". Cum am putea întelege corect acest verset? Ce poate însemna aceasta devenire? 

 "Şi DOMNUL Dumnezeu a facut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare (nişhmat) de viaţă, şi omul a devenit un suflet (nephesh) viu." Geneza 2:7 

Vă rog să observăm mai jos, încă două versete, care completeaza pe primul şi revarsă mai multă lumină asupra subiectului "devenirii". 

 "Tot ce avea suflare (nişhmat) de duh (ruach) de viaţă în nările sale, tot ce era pe pământul uscat, a murit." Geneza 8:22 

 "şi tărâna se întoarce în pământ cum a fost şi duhul (ruach) se întoarce la Dumnezeu care l-a dat." Eclesiastul 12:7 

Acum să completam tabloul din primul citat cu ceea ce completeaza expresiv celelalte versete: 

 "Şi DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare (nişhmat) de duh (ruach) (Geneza 8:22, Eclesiastul 12:7) de viaţă (chaiyim), şi omul a devenit un suflet (nephesh) viu (chaiyah)." Geneza 2:7 

Observăm aici că "trupul de carne" "unit" cu "suflarea" "de duh" "devine" "un suflet viu". 

trupul de carne făcut din ţărâna pământului + suflare de duh = suflet viu (trup carnal cu viaţă) 

Acest lucru ni-l confirmă şi următorul citat, unde, conform cu textul grec, ni se vorbeste despre un "trup sufletesc": 

 "este semănat trup sufletesc (psuchikon) şi înviază trup duhovnicesc (pneumatikon). Dacă este un trup sufletesc (psuchikon) este şi un trup duhovnicesc (pneumatikon)." 1Corinteni 15:44 Traducere după textul grec 

Unii spun, că pe lânga trup şi duh, sufletul este a treia parte "componentă" din om. Ei se numesc "trihotomişti". Alţii, neagă că omul ar fi compus din trei părţi şi susţin, că omul este compus numai din două părţi, sufletul şi duhul fiind sinonime. Ei se numesc "dihotomişti". În disputa dintre dihotomişti şi trihotomişti, adevărul este undeva la mijloc. Cei care susţin că omul este compus din două elemente, au dreptate, însă greşesc acolo când spun că duhul şi sufletul sunt sinonime. Cei care cred că cu privire la om, în Biblie se vorbeşte despre trei elemente, au dreptate, însă greşesc când spun, că omul este compus din trei elemente "componente". Omul nu este compus din trei elemente componente distincte, cum cred trihotomiştii, ci din două elemente care formeaza un al treilea element. Nu poţi spune că "apa" este formată din trei elemente: Hidrogen 2, Oxigen şi "apa". Este absurd. Apa este formată numai din H2 şi O. La fel şi "omul" (fiinţa vie, umană), este format numai din două elemente, care dau naştere unui alt element, "sufletul", care este omul însuşi. După cum Hidrogenul (H2) şi Oxigenul (O) formează prin reacţie "apa" (H2O), aşa şi ţărâna pământului transformată în carne în reacţie cu suflarea de duh de viaţă, formează un element nou: "un suflet viu", sau altfel spus "trupul sufletesc", "omul". Luate separat, trupul din carne fără duh, nu este om şi nici suflarea de duh nu este om, fără trupul de carne, ele devin om, sau altfel spus "suflet viu", numai împreună. "Sufletul" este ca "imaginea" din computer, care este un produs al programului şi computerului însuşi, luate împreuna. Computerul n-ar putea produce imaginea pe monitor, fără un program în el, şi, la fel, un program n-ar putea produce imagine, fără un computer. Prin urmare, pentru o exemplificare a rolurilor asemănătoare, computerul ar corespunde trupului uman, programul din computer ar corespunde duhului uman şi imaginea din computer ar corespunde sufletului uman. 

Care este rolul sufletului? 

Vă las să răspundeţi (Eclesiastul 12:13,14; Matei 19:16-24; Marcu 12: 28-34; Luca 1:46; Galateni 5:16-26; 1Corinteni 15:1-11; 1Petru 1:13-25; 2Petru 1:3-11; 1Ioan 1:5-10, 1Ioan 2:1-10, 1Ioan 2:12-17; 1Ioan 5:7-21; Apocalipsa 1:3; Coloseni 3:16,17).

Capitolul IV 

Despre viaţă 

De reţinut: Cuvântul pentru "viaţă" în ebraică este "chaiyyim (articulat "ha-chayyim") iar în greacă "zoe" (articulat "he zoe", în cazul acuzativ "zoen"). 

Am pus cuvântul "viaţă" în motorul de căutare de pe www.bibliaromana.ro   şi am făcut o trecere în revistă a versetelor unde apare cuvântul în întreaga Biblie. Am verificat traducerea lor pe www.biblos.com   şi am constatat că în multe locuri, s-a tradus cuvântul "suflet" ("nephes" şi derivatele lui în ebraică, "psuche" şi derivatele lui în greacă ) prin "viaţă" ("chai" şi derivatele lui în ebraică, "zoe" şi derivatele lui în greacă), deoarece există o părere, că "sufletul" şi "viaţa" sunt sinonime perfecte, prin urmare se pot folosi la alegere, după preferinţa şi gustul fiecăruia. Însă, nu am citit nicăieri în Biblie, că "viaţa" mănâncă, bea, cântă, laudă sau face altceva de genul acesta, aspecte pe care le poate face sufletul – conform Bibliei - deci chiar daca exista o asemanare intre ele, nu cred ca putem vorbi despre ele ca sinonime perfecte. De aceea ar fi bine sa fie pastrate sensul cuvintelor originale si sa nu se traduca preferential.

Iată trei exemple de traducere preferenţială: 

 "Căci viaţa trupului este în sânge." Leviticul 17:11 

Acest text este tradus preferenţial, redarea cuvântului potrivit cu textul ebraic este: 

 "Căci sufletul (nephesh) cărnii (habbasar) este în sânge (baddom)." 

 "Căci viaţa oricărui trup stă în sângele lui, care este în el." Leviticul 17:14 

Acest text este tradus preferenţial, redarea cuvântului potrivit cu textul ebraic este: 

 "Căci sufletul (nephesh) oricărei cărni (basar) stă în sângele lui, care este în el." 

 "Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa (psuchen) chiar până la moarte." Apocalipsa 12:11 

Acest text este tradus preferenţial, redarea cuvântului potrivit cu textul grec este: "Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit sufletul (psuchen) chiar până la moarte." 

Desigur, a mânca, bea, cânta, lăuda sau a face altceva de genul acesta se pot face "în viaţă", în cursul unei vieţi, de către fiinţa umană, numita şi "suflet viu". Aşadar, se poate vorbi de o viaţă sfântă sau lumească, de o viaţă cumpătată sau risipitoare, de o viaţă fericită şi veselă sau nefericită şi tristă, de o viaţă îmbelsugată sau săracă, etc., ceea ce dovedeşte că viaţa este o stare de fapt, compusă din fapte şi acţiuni ale fiinţei umane numită "om" sau "suflet viu". După cum duhul şi sufletul au însuşiri comune, aşa şi între suflet şi viaţă există similitudini. Dacă cineva are un suflet vioi, viaţa respectivului va fi ca şi a sufletului său, dacă cineva are un suflet trist, viaţa lui va fi la fel. La fel, atât sufletul cât şi viaţa pot muri. Dar asta ar arăta că sufletul şi viaţa ar fi cuvinte interschimbabile? Nicidecum. Pentru o exemplificare, să luăm cazul unui computer: dacă conectăm computerul la reţeaua electrică, este ca şi cum i-am da viaţă, dar asta nu înseamnă că curentul (viaţa computerului) este identic cu imaginea de pe monitor. Există o deosebire între ele. La fel, există o diferenţă între viaţă şi suflet. Viaţa este ceva din interior, ceva brut, este ca să spunem aşa, curentul electric din computer, ce face posibil să apară imaginea de pe ecran. Sufletul, aşadar, ar fi ca "imaginea de pe monitor", iar viaţa ca "curentul electric". 

Să privim cum se vorbeşte de "viaţă" în câteva din versetele Bibliei: 

 "Şi DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă (chaiyim), şi omul a devenit un suflet viu (chaiyah)." Geneza 2:7 

 "Tot ce avea suflare de duh de viaţă (chaiyim) în nările sale, tot ce era pe pământul uscat a murit." Geneza 7:22 

 "Iata ţi-am pus azi înainte viaţa (hachaiyim) şi binele, moartea şi răul" ... "Chem azi cerul şi pământul martori împotriva voastraă că ţi-am pus înainte viaţa (hachaiyim) şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege deci viaţa, ca să trăieşti, tu şi samânţa ta" Deuteronom 30:15,19 

 "Pentru că este dată lumina celui care suferă şi viaţa (vechaiyim) celor amărâţi la suflet." Iov 3:20 

 "ca să-i păzească sufletul de groapă şi viaţa (vechaiyatov) de loviturile sabiei." Iov 33:18 

 "sufletul i se apropie de groapă şi viaţa (chaiyatov) de vestitorii morţii." Iov 33:22 

 "Ospetele se fac pentru petrecere şi vinul înveseleşte pe cei vii (chaiyim), dar banul le dă pe toate." Eclesiastul 10:19 (16 Karoli) 

 "Iarăşi vor locui la umbra lui, iarăşi vor da viaţă (yechaiyu) grâului, vor înflori ca via şi vor avea faima vinului din Liban." Osea 14:7 

 "Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă (zoen) şi puţini sunt cei care o află." Matei 7:14 

 "Şi dacă ochiul tău te face să te poticneşti, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intrii în viaţă (zoen) numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în gheena focului." Matei 18:9 

 "El i-a răspuns: "De ce Mă întrebi "Ce bine?" Binele este Unul singur. Dacă vrei să intrii în viaţă (zoen), păzeşte poruncile." Matei 19:17 

 "zicând: Domnule, ne-am adus aminte ca înşelătorul Acela, când era încă în viaţă (zon), a zis: "După trei zile voi învia"." Matei 27:63 

 "Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, trăind (zon) în destrăbălare." Luca 15:13 

 "În El era viaţa (zoe) şi viaţa (zoe) era lumina oamenilor." Ioan 1:4 

 "Cine crede în Fiul, are viaţa (zoen) veşnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viaţa (zoen), ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el." Ioan 3:36 

 "Căci după cum Tatăl înviază morţii şi le dă viaţă (zoopoiei), tot aşa şi Fiul dă viaţă (zoopoiei) cui vrea." Ioan 5:21 

 "Isus deci le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun, dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţă (zoen) în voi înşivă." Ioan 6:53"Duhul este acela care dă viaţa (zoopoioun), carnea nu foloseşte la nimic, cuvintele pe care vi le-am spus eu sunt duh şi viaţă (zoe)." Ioan 6:63 

 "în smerirea Lui, judecata i-a fost luată. Şi cine va face cunoscut pe cei din generaţia Lui? Căci viaţa (zoe) i-a fost luată de pe pământ." Fapte 8:33 

 "După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit şi au slăvit pe Dumnezeu, zicând: "Dumnezeu a dat deci şi celorlalte popoare pocăinţa, spre viaţă (zoen)." Fapte 11:18 

 "Căci în El avem viaţa (zomen), mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştrii: "Căci vlăstarii Lui suntem." Fapte 17:28 

 "Şi porunca, ea, care era pentru viaţă (zoen), a dovedit că mie mi-a fost spre moarte." Romani 7:10 

 "Căci, dacă lepădarea lor, a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă (zoe) dintre cei morţi?" Romani 11:15 

 "pentru unii, o mireasmă de la moarte spre moarte; dar pentru ceilalţi, o mireasmă de la viaţă la viaţă (zoes eis zoen). Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri?" 2Corinteni 2:16 

 "care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al literei, ci al Duhului; căci litera omoară, dar Duhul dă viaţă (zoopoiei)." 2Corinteni 3:6 

 "Când se va arăta Hristos, viaţa (zoe) noastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreuna cu El în slavă." Coloseni 3:4 

 "Luptă-te lupta cea bună a credinţei, apucă viaţa (zoes) veşnica la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori." 1Timotei 6:12 

 "pentru că viaţa (zoe) a fost arătată şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa (zoen) veşnică, care era cu Tatăl şi care ne-a fost arătată;" 1Ioan 1:2 

 "Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă (zoen), pentru că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său, rămâne în moarte." 1Ioan 3:14 

"Omul" şi "viaţa" privit prin ştiinţă: 

Savanţii încearcă să înţeleagă ce este omul şi să-l reproducă în formă sintetică şi să îi dea viaţă. Teoretic, roboţii pot fi de doua categorii: 

1.Androizi - roboţi 100% sintetici 

2.Cyborgi - roboţi cu componentă naturală şi sintetică 

http://en.wikipedia.org/wiki/Android 

http://en.wikipedia.org/wiki/Cyborg 

Bionica este ştiinţa care se ocupă cu studiul şi copierea însuşirilor lucrurilor create de Dumnezeu. Au spus recent (2010) că au reuşit să creeze chiar şi un fel de viaţă artificială. Au creat roboţi care au inteligenţă artificială limitată, pot imita zâmbetul, vorbitul, cântatul şi pot preda lecţii elevilor. În curând ştiinţa va ajunge pe culmi de nedescris, ceea ce va face ca oamenii să se îngamfe şi mai mult şi să se poarte şi mai irraţional, dând cu piciorul în toate valorile morale tradiţionale. 

Desigur, ştiinţa are părţile ei bune. Ea ne ajută în multe privinţe. În această viaţă există multe accidente, unele dintre ele fac ca oamenii să îşi piardă cunoştinţa, fiind susţinuţi în viaţă numai prin aparate. Sunt ca şi morţi, nu ştiu nimic. Duhul din ei este adormit, ceea ce face că deşi au viaţă, sufletul lor e adormit. Nu ştiu nimic din jurul lor. Dacă duhul unui om nu este treaz, adică, dacă nu este în stare activă, atunci nici sufletul nu poate fi decât adormit. 

Altii, deşi sunt în situaţie foarte gravă, duhul lor este conştient, este activ şi prin noile descoperiri ale ştiinţei, duhul lor poate comunica cu exteriorul. El nu poate comunica prin sufletul lui (via trupul sufletesc), ci cu aparete speciale: 

http://www.stiintasitehnica.ro/index.php?menu=8&id=519 

Omul este un complex întreg, un produs al trupului de carne şi al duhului lui Dumnezeu, care fac din om un suflet viu. Ca să poţi vorbi de fiinţa om, el trebuie să fie viu, în viaţă. Viaţa nu poate exista numai prin fuziunea acestor două elemente componente ale omului. 

Ce este aşadar "viaţa"? Este o însuşire a omului, care arată ca omul (sufletul viu) este viu, sau este chiar omul însusi? Putem spune deci că cuvintele viaţă şi suflet sunt cuvinte interschimbabile? Nu. Viaţa apare la fuzionarea trupului de carne cu duhul dat de Dumnezeu. Omul poate primi viaţă, poate susţine viaţa şi poate pierde viaţa. Viaţa este "ceva", pe când omul (sufletul viu) are, posedă viaţa, aşadar omul este "cineva". Sufletul este manifestarea vieţii în mod expresiv, spre exterior, prin totalitatea acţiunilor inspirate de duhul uman în trupul carnal. Prin urmare, cuvintele viaţă şi suflet nu sunt interschimbabile.

De aprofundat: 

Viaţa este un lucru frumos şi cu anumite excepţii, fiecare om se zbate pentru ea. 

 "În El era viaţa (zoe) şi viaţa (zoe) era lumina oamenilor." Ioan 1:4 

Dumnezeu are viaţă, iar noi, oamenii, fiind "chipul şi asemănarea Lui", reflectăm această însuşire: 

 "Spune-le: "Pe viaţa (chai) Mea! – zice Domnul – că vă voi face întocmai cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele." Numeri 14:28 bibliaromana.ro 

"Însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi divinitatea Lui se văd lămurit, de la crearea lumii, fiind înţelese de minte (deductiv - nota mea), prin lucrurile făcute de El, aşa că nu se pot dezvinovaţii." Romani 1:20

Oamenii trăiesc prin viaţa din ei, şi viaţa se menţine prin supunere faţă de Creatorul şi Legiuitorul nostru, Atotputernicul Stăpân al Universului, Iehova Dumnezeu (YHWH ELOHIM), ascultând de poruncile Lui: 

 "Iată ţi-am pus azi înainte viaţa (hachaiyim) şi binele, moartea şi răul" ... "Chem azi cerul şi pământul martori împotriva voastra că ţi-am pus înainte viaţa (hachaiyim) şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege deci viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta" Deuteronom 30:15,19 

 "El i-a răspuns: "De ce Mă întrebi "Ce bine?" Binele este Unul singur. Dacă vrei să intrii în viaţă (zoen), păzeşte poruncile." Matei 19:17

Să ascultăm de Dumnezeu, pentru a putea primi viaţă veşnică. Să-l lăudăm aşa cum făcea şi Fiul Său, căci este vrednic de toată cinstea şi lauda noastră! Matei 11:25. Să binecuvântăm pe Tatăl nostru ceresc, pe datătorul vieţii noastre, pentru viaţa noastră şi pentru toate binecuvântările Lui, iar una dintre binecuvântările Lui este Fiul Său ceresc. Să-i mulţumim în mod deosebit pentru acest dar mântuitor, ceresc! Ioan 3:16; Coloseni 3:17 

Capitolul V 

Despre prima moarte 

Ce este "moartea"?

Enciclopedia Liberă Wikipedia defineşte "moartea" în felul următor: 

"Moartea (în latină: mortem) reprezintă încetarea proceselor vitale la nivelul ţesuturilor şi organelor, stare în care sistemul nervos central prezintă leziuni ireversibile şi reanimarea nu mai este posibilă, astfel că survine decesul, ca sfârşit al vieţii. "Moartea clinică", denumită şi "moarte relativă", este prima fază a decesului, constând în încetarea activităţii cardiace şi a respiraţiei, o stare în care reanimarea este uneori posibilă. O stare patologică a unui bolnav caracterizată printr-un somn adânc şi lung, în timpul căruia funcţiile vitale par să fie suspendate şi pulsul şi respiraţia devin abia perceptibile, se numeşte letargie sau "moarte aparentă"." 

Ce ni se spune în Biblie, despre moarte? 

În primul rând, trebuie să ştim că Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte despre moarte în trei feluri diferite: 

1. Moartea în greşeli şi păcat 

Este moarte duhovnicească, când omul nu mai raţionalizează sau raţionalizează după bunul plac, lăsându-se condus mai mult sau mai puţin de către pofte şi instincte. 

 "Şi voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre păcătoase, făcând lucrurile voite şi gândite de firea păcătoasă şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreuna cu Hristos: prin har sunteţi mântuiţi. El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să stăm împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus" Efeseni 2:1-6 

După cum am citit, această "moarte" este o moarte de natură morală, din care (atenţie mare!!!) se poate învia numai în această viaţă, prin renegare de sine şi pocăinţă, printr-o credinţă autentică în Dumnezeu, şi supunere faţă de El, prin vestea cea bună adusă de Fiul Său divin, Isus Christos, care dă naştere unei alte minţi şi inimi, unei alte stări morale, luminată de cuvântul divin care este adevăr, dreptate şi iubire, care dă naştere unei conştiinţe împăcate cu sine şi cu Dumnezeu, unei conştiinţe sfinţite prin sângele nespus de scump al jertfei Fiului Său şi curăţită de pofte neângăduite, o stare de personalitate nouă, un om înnoit, un om nou, al cărui stare moarală îl glorifică şi îl bucură pe Creator. Nu există o a doua şansă într-o altă etapă de existenţă, pentru o astfel de înviere: 

 "Şi după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata" Evrei 9:27 (vezi capitolul "Despre judecată") 

 "Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului. Toţi cei care au păcătuit fără lege, vor pieri fără lege; şi toţi cei care au păcătuit sub lege, vor fi judecaţi după lege. Pentru că nu cei care aud legea sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei care împlinesc legea vor fi îndreptăţiţi. Când neamurile, care n-au lege, fac din fire lucrurile legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege; şi ele arată că lucrarea legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisesc conştiinta lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele, în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca prin Isus Hristos secretele oamenilor." Romani 2:11-16 

 "Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este descoperit printre ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. Însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi divinitatea Lui se văd lămurit, de la creerea lumii, fiind înţelese de minte, prin lucrurile făcute de El, aşa că nu se pot dezvinovăţi." Romani 1:19,20 

2. Prima moarte 

Este moartea "ereditară" ca să spunem aşa, care se transmite de la om la om, fie că este vorba de cauze "biologice" sau nu; unii o mai numesc şi "moartea adamică", deoarece se moşteneşte din generaţii în generaţii, de la Adam. Termenii de "prima moarte" şi "moartea adamică" sunt termeni convenţionali, ce nu apar în Biblie sub formele acestea de expresie. Aceşti termeni se folosesc prin deducţie, având în vedere că cartea Apocalipsa vorbeşte de "moartea a doua", iar apostolul Pavel, scrie că în Adam toţi mor: 

 "Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, urâcioşi, ucigaşi, desfrânaţi, vrăjitori, închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi pucioasă, adică moartea a doua." Apocalipsa 21:8 

 "Şi după cum în Adam toţi mor, tot aşa, în Hristos, toţi vor fi făcuţi vii" 1Corinteni 15:22 

3. Moartea a doua (vezi capitolul "Despre moartea a doua") 

Să ne ocupăm acum doar despre prima moarte. 

După cum am citit în versetul din 1 Corinteni 15:22, apostolul Pavel susţine că toţi oamenii mor. Trecând peste această afirmaţie clară a apostolului nostru (a naţiunilor), unii susţin că totuşi ar fi câteva excepţii, câţiva oameni care nu ar fi murit, ci au fost răpiţi în cer, unde trăiesc în continuare. Ei aduc ca dovadă preferată textul din Evrei 11:5: 

 "Prin credinţă, Enoh a fost răpit de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl răpise. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că era plăcut lui Dumnezeu." 

Am verificat textul pe www.biblos.com   şi am găsit câteva nepotriviri de traducere a textului grec, plus cuvinte care nu există în textul grec. De exemplu, nu există expresia "de pe pământ" în textul grec. Enoh, datorită harului lui Dumnezeu, nu a experimentat (gustat) acest proces dureros. Textul grec nu spune că a fost "răpit de pe pământ", nici cuvantul "răpire" ("arpagesometha"), nici cuvântul "cer" şi nici cuvintele "de pe pământ" nu apar în textul grec. 

Iată textul grec în paralel cu textul englez: 

 "pistei (by faith) enoch (Enoch) metetethe (was transfered) tou (of the) me (not) idein (to see) thanaton (death) kai (and) ouch (not) eurisketo (was he found) dioti (because) metetheken (taken) auton (him) o theos (God) pro (before) gar (for) tes (the) metatheseos (translation) memarturetai (he was reported) eurarestekenai (to be pleasing) to (to) theo (God). 

În română ar fi: 

 "Prin credinţă, Enoh a fost transferat ca să nu vadă moartea şi el nu a fost găsit deoarece el a fost luat de Dumnezeu, pentru că înainte de schimbare primise mărturia că era plăcut lui Dumnezeu." 

Ce poate însemna "transferat ca să nu vadă moartea"? Înseamnă că nu a murit? Nu, deoarece despre oameni se spune că toţi mor în Adam şi deoarece despre el se spune că a trăit 365 de ani (Geneza 5:23). Dacă el ar mai trăi, nu s-ar scrie câţi ani "a trăit", la trecut. Orice om care adoarme poate fi transferat dintr-un loc în altul, fără să vadă amănunte despre noul loc, până ce nu se trezeşte. Aşa şi Enoh, a fost transferat "undeva", acum, problema se pune unde? Unii spun că a fost răpit în cer. Bun, să admitem această presupunere, însă dacă a fost răpit în cer, înseamnă ca Domnul Isus, care a coborât din cer, trebuia să ştie dacă Enoh a fost sau nu răpit acolo. Să citim mărturia Lui, despre câţi oameni a întâlnit el în cer: 

 "Nimeni nu s-a suit în cer, afară de cel care s-a coborât din cer, Fiul Omului, care este în cer." Ioan 3:13 

După cum citim, Enoh nu a fost în cer, la acea dată, deci presupunerea că ar fi fost răpit în cer, cade. Unii încearcă să interpreteze altfel cuvântul "cer", susţinând că nu a fost în cerul de care vorbea Fiul lui Dumnezeu, ci în alt cer, un cer mai prejos. Nici acest argument nu ţine, deoarece, toţi oamenii mor, din cauza că "plata păcatului este moartea" Romani 6:23, iar Enoh a păcătuit şi el într-un anume fel. Prin Biblie ni se spune că toţi oamenii păcătuiesc într-un fel sau altul, pentru că nimeni nu este perfect din cauza păcatului moştenit, după cum scrie: 

 "căci toţi au păcătuit (inclusiv Enoch - nota mea) şi n-au ajuns la slava lui Dumnezeu" Romani 3:23 

 "Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni? Nicidecum! Fiindcă mai dinainte am dovedit pe toţi (în acest "toţi" intră şi Enoh - nota mea), fie iudei, fie greci că sunt sub păcat" Romani 3:9 

Aşa că Enoh trebuia să moară deoarece a moştenit natura păcătoasă a lui Adam. Atenţie mare! Textul din Evrei 11:5 trebuie legat de context, aşadar şi de Evrei 11:39,40, care spune "Toţi aceştia (inclusiv Enoh, care este şi el menţionat la versetul 5) ... n-au primit ce le fusese făgăduit... ca să nu ajungă ei la desăvârşire fără noi." 

Aşadar, scumpul meu cititor, şi Enoh face parte din "toţi aceştia ..." care nu au primit încă viaţă veşnică şi desăvârşirea. Cum să înţelegem atunci că "a fost transferat ca să nu vadă moartea"? Eu cred că aici textul se referă la procesul morţii, pe care o experimentează oamenii, un proces mai mult sau mai puţin dureros, de la caz la caz. Enoh, datorită harului lui Dumnezeu, nu a experimentat (gustat) acest proces. A iesit din viaţă şi nu a simţit nici măcar o adiere de durere. Transferul a fost, negreşit, din viaţă la moarte, de pe tarâmul celor vii, pe tarâmul celor morţi. Dacă Enoh şi ceilalţi - despre care unii susţin că ar fi "exceptii", care nu au murit - ar mai trăi, oare ar mai fi pus psalmistul Etan Ezrahitul, următoarea întrebare inspirată de Duhul Sfant? 

 "Este oare vre-un om care să trăiască şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din mâna Şeolului?" Psalmul 89:48 

Dacă răspunsul ar fi: "Da, uite că Enoh şi ceilalţi au scapat de Şheol" ("Şeol sau Şheol" tradus din ebraică înseamnă "Locuinţa Morţilor"), ar fi fost ciudat să se mai pună această întrebare, deoarece cazul Enoh şi celelalte cazuri despre care se spune că ar fi fost "excepţii", ar fi fost, cu siguranţă, cazuri de referinţă, bine ştiute în popor. Însă, asistăm aici, la o întrebare retorică, deoarece pe timpul lui Ethat Ezrahitul nu se ştia de nici un astfel de caz. 

Ce spune Biblia despre moarte, cum o defineşte? 

Există o părere, foarte populară de altfel, crezută de foarte, foarte, foarte mulţi creştini, că moartea este doar o poartă, spre o altă viaţă, o viaţă mai buna, aşa că unii din dorinţa de a ajunge cât mai repede acolo, s-au sinucis. După părerea aceasta, moartea ar putea fi descrisă ca o binecuvântare şi nicidecum "vrăjmas" 1Corinteni 15:26 şi "plată pentru păcat" Romani 6:23. Ce a spus Dumnezeu despre moarte? Au susţinut oamenii sfinti ai lui Dumnezeu, o astfel de părere populară? 

Să citim câteva versete: 

"Părerea" lui Dumnezeu: "În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până ce te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce." Geneza 3:19 

"Părerea" patriarhul Iov: "O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut! Aş fi ca şi cum n-aş fi fost (...)" Iov 10:18,19 

"Părerea" împăratului David (proroc pe deasupra - compară cu Fapte 2:30): "Căci în moarte nu este aducere aminte de Tine; şi în Locuinţa Morţilor cine te va lăuda?" Psalmul 6:5 

"Părerea" împăratului Solomon: "Căci în Locuinţa Morţilor, în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune." Eclesiastul 9:10 

"Părerea" împăratului Ezechia: "Ziceam: "În mijlocul vieţii mele trebuie sa mă duc la porţile Locuinţei Morţilor!" Ziceam: "Nu voi mai vedea pe Domnul ("pe Yah" în textul ebraic), pe Domnul ("pe Yah" t.e.), în pământul celor vii; cu acei care locuiesc acolo unde totul a încetat să fie, nu voi mai vedea vre-un om." Isaia 38:10,11 

"Părerea" unui înger sfânt din ceruri: "Mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului se vor trezi: unii pentru viaţă veşnică, şi alţii pentru ruşine şi dispreţ veşnic." Daniel 12:2 

"Părerea" Fiului lui Dumnezeu: "Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele: cei care au practicat binele pentru învierea vieţii, iar cei care au făcut răul, pentru învierea judecăţii." Ioan 5:28,29 

"Părerea" apostolului Pavel: "…iar unii au adormit…" 1Corinteni 15:6, "…cei care au adormit în Hristos"; "…pârga celor adormiţi…" 1Corinteni 15:20, "…nu toţi vom adormi…" 1Corinteni 15:51, "…cei ce au adormit…" 1Tesaloniceni 4:13 

"Parerea" doctorului Luca: "…Ştefan …a adormit." Fapte 7:59,60 

Cu toate acestea, unii susţin, că chiar şi apostolul Pavel scria, că moartea este o poartă spre o altă viaţă. 

Să analizam, "un astfel de pasaj": 

 "Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut (analusai) şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine." Filipeni 1:23 

Apostolul Pavel foloseşte cuvântul "analusai", "to depart" în engleză, care înseamnă: "go: move away from a place into another direction; "Go away before I start to cry"; "The train departs at noon"; are sensul de a merge într-o direcţie: "aş dori să mă îndepărtez (de la voi) şi să fiu cu Christos". Pavel vorbeşte de un deziderat redat în alt loc astfel: 

"În adevăr, niciunul din noi nu trăieşte pentru sine şi niciunul din noi nu moare pentru sine. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi, şi peste cei vii." Romani 14:7-9 bibliaromana.ro

În alt loc scrie ca şi cum el şi creştinii la care le scria ar fi deja în cer cu Christos, desigur, în realitate fiind vorba doar de un deziderat pentru viitor: "ne-a pus să stăm împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus" Efeseni 2:6. Textele acestea sunt uşor de manipulat într-o anume direcţie vădit tendenţioasă, fără o privire generală asupra fenomenului morţii.

Este clar din contextul întreg al Scripturii inspirate de Dumnezeu (2Timotei 3:16,17), că moartea nu este ce doresc unii să fie. Apostolul Pavel, nu se referă la o prezenţă imediată, literală şi conştienta, faţă către faţă cu Domnul Isus Christos, ci arată un deziderat descris într-un termen general, de a-şi termina misiunea glorificându-l pe Christos (compară cu Filipeni 1:20,21), de a fi "adormit în El (Isus)" 1Tesaloniceni 4:14, aşadar, să poată fi "găsit în El" Filipeni 3:9, la învierea din morţi, deoarece Christos are putere asupra morţii, ştiind cum să învieze morţii (compară cu Ioan 17:2). Este clar că dacă textul în cauză ar însemna posibilitatea continuării vieţii imediat după moarte, aşa cum sugerează unii, nu ar fi avut rost să scrie despre necesitatea revenirii Mântuitorului Isus Christos şi schimbarea trupului actual în trup de slava, ca cel al lui Christos: 

 "Dar cetaţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului Său de slavă, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate." Filipeni 3:20,21. 

În plus, dacă am accepta, ceea ce ni se sugerează, că textul lui Pavel vorbeşte de continuarea vieţii după moarte, nu am combate numai pe Dumnezeu şi Scripturile citate, prin care i-am face caraghioşi pe credincioşii lui Dumnezeu, ci l-am combate pe însuşi Pavel, care a scris, că creştinii nu merg în mod individual în prezenţa lui Dumnezeu şi a Fiului Său, ci merg toţi deodată, ca grup compact. Deci nici vorbă că unul ar putea merge mai repede ca ceilalţi, fie el, chiar şi apostolul Pavel: 

 "Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreuna cu Isus, pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne pâna la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborâ din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul." 1Tesaloniceni 4:13-17 bibliaromana.ro 

Aşadar, este clar pentru cine vrea să fie clar, că cei vii nu merg "acasă" mai repede ca cei morţi, dar nici cei morţi, nu merg "acasă" mai repede ca cei vii, ci toţi merg deodată, ca adunare universală a credincioşilor rânduiţi pentru chemarea cerească. 

Spune Scriptura când vom merge toţi "acasă"? Da, la revenirea Domnului Isus: 

 "În casa Tatălui Meu sunt multe locuinţe. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus, căci Eu mă duc să vă pregătesc un loc. Şi dacă mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, voi veni din nou şi vă voi lua la Mine Însumi, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi." Ioan 14:2,3 

Moartea văzută ca o poartă spre o altă viaţă, este o mare farsă a Diavolului (Geneza 3:4). Duşmanul şi defăimătorul lui Dumnezeu, susţine întotdeauna contrariul a ceea ce afirmă Dumnezeu. E trist ce se întâmplă, "Bisericile" fiind acelea care în loc să demaşte farsa diavolească, se fac apărătoarele şi vestitoarele acesteia. Asta arată în ce stare deplorabilă sunt Bisericile, inclusiv ale "pocăiţilor", fiind şi exceptii, care au respins "oferta Diavolului". 

Deşi ne luptăm din răsputeri împotriva factorilor care duc la moarte (războaie, calamităţi naturale, maladii, boli şi sărăcie) totuşi murim. Însă nu toţi se împacă cu această idee. Nu toţi acceptă această cruda şi cruntă realitate. Şi nu este de mirare, fiindcă atunci când primii noştri părinţi (Adam şi Eva) au ales calea care duce la moarte, nu credeau că vor muri. De ce? Deoarece aveau promisiunea cuiva “Hotărât că nu veţi muri!” (Genesa 3:4). Această promisiune părea atât de sigură şi de solemnă "Hotarât că nu ...!" şi atât de binevoitoare "veţi fi ca Dumnezeu" încât i-a captivat pe primii noştri părinţi, dar indirect şi pe majoritatea urmaşilor lor din trecut şi captivează încă miliarde de oameni în prezent (Apocalipsa 12:9). Dar cât de amarnică şi cât de dureroasă este crunta şi cruda realitate (Genesa 3:19)! 

 “De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, (şi astfel) moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit…” (Romani 5:12). 

 “prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur…” (Romani 5:17). 

Ce trist sună “moartea a domnit”, adică a stăpânit, a dominat peste toţi oamenii. Nu a cruţat pe nimeni, nici pe bogaţi, nici pe săraci, nici pe înţelepţi, nici pe cei neânţelepţi, nici pe tineri, nici pe vârstnici. Nu ştim dacă s-au împăcat primii noştri părinţi cu ideea de a muri, dar cu siguranţă că miliarde de urmaşi ai lor, nu s-au împăcat cu ideea morţii niciodată. Dar ce putem spune despre acel “cineva” care a venit cu promisiunea că Adam şi Eva nu vor muri? Şi-a abandonat el aceasta promisiune mincinoasă? Cu siguranţă că nu, deoarece această minciună s-a dovedit a fi o momeală eficace în a ţine oamenii de partea sa. După evenimentele din Grădina Edenului el şi-a prezentat din nou această minciună sub o altă formă. Cu milenii înainte de era creştină, majoritatea popoarelor lumii credeau că ei supravieţuiesc morţii şi la moarte intră într-o nouă lume, unde trăiesc în continuare. Aşadar, considerau moartea o poartă spre o altă viaţă. Arheologii au descoperit şi descoperă în continuare morminte care pe lângă cel mort mai conţineau bani, podoabe, arme, haine, alimente, cereale, etc. puse alături de cel mort pentru ai fi de folos în noua lume în care intră. În unele culturi conducătorii şi cei înstăriţi sacrificau animale şi chiar oameni pentru a le fi slujitori în lumea cealaltă. Şi printre creştini s-a răspândit relativ timpuriu o formă a credinţei în supravieţuirea omului imediat după moarte. Încă din primul secol după Cristos, creştinii gnostici credeau în posibilitatea de a trăi imediat după moarte, în cer. Probabil că la ei s-a referit apostolul Pavel în consemnarea sa din 2Timotei 2:16-18. Actualmente, majoritatea celor din “Lumea Creştină” cred că la moarte ei nu mor în realitate, ci supravieţuiesc morţii într-o altă formă, spirituală, în care se duc şi trăiesc în cer. Deasemenea sunt foarte mulţi creştini care nu ştiu ce să mai creadă. Oare să ne luăm după aceia care susţin că trebuie neapărat să respectăm tradiţiile naţionale, religioase, “istorice” sau majoritare mai presus de Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu (Exodul 23:1,2; Matei 7:13,14; 1Corinteni 4:6)? Remarcaţi ce spune Cuvântul Sfânt despre starea morţilor: “…cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nici o răsplată…(după moarte-n.a)” (Eclesiastul 9:5). Contează ceea ce credem? Cu siguranţă “DA!” (Matei 12:36,37). De ce a răspândit vrăjmasul lui Dumnezeu ideea că oamenii nu mor? Ce urmăreşte Satan cu această diversiune religioasă? Nu cumva urmăreşte să submineze şi să dilueze adevărata credinţă, cea în învierea din morţi şi în judecata lui Dumnezeu (Ioan 5:28,29), pentru ca adevarata promisiune şi avertizarea lui Dumnezeu să nu mai aibă sens şi astfel să nu mai aibă importanţă (2Corinteni 11:14; 2Corinteni 4:4)? Timp de 6000 de ani duşmanul lui Dumnezeu, Satan Diavolul a reuşit să-şi impună cu viclenşug marea şi neruşinata minciună “Sigur nu veţi muri!”. Marea majoritate a popoarelor şi a oamenilor au fost ademenite de Satan Diavolul să creadă această minciună (Apocalipsa 12:9). Oare această minciună a folosit cuiva? Aceia care încearcă să se justifice, spunând că ei de aceea învaţă pe oameni că la moarte pleacă la cer, pentru a mângâia sufletele îndoliate acelor fără de speranţă, vor trebui să răspundă în faţa lui Dumnezeu la întrebarea: “Oare prin minciuna vrăjmaşului lui Dumnezeu trebuie mângâiaţi aceia care n-au speranţă, nu prin adevărul lui Dumnezeu?” (Iov 26:1-4; Iov 13:7-11). Oare câţi părinţi nu l-au acuzat pe Dumnezeu ascultând “Nu plângeţi, că Dumnezeu a luat acest îngeraş la el.” spunînd : “Dacă Dumnezeu are atâţia îngeri de ce îi mai trebuie şi al nostru?” Oare cum pot copiii iubi un Dumnezeu despre care aud că le-a luat părinţii lor la El, în cer? Oare cum se vor teme oamenii de judecata lui Dumnezeu, dacă toţi ateii şi toţi păcătoşii sunt trimişi lângă Dumnezeu, în predicile prin care preoţii şi pastorii îi baga direct în cer, fără o judecată a lui Dumnezeu? Oare cum vor crede oamenii în învierea din mormânt, dacă ei sunt trimişi direct în cer? 

Iată câteva întrebari care ar trebui dezbatute. Rolul credincioşilor din toate Bisericile este acela de a sustine adevarul şi nu traditiile. Iar dacă acest lucru nu îl vom face acum când există libertate, ce vom face atunci cand vor veni sa pună semnul fiarei şi vor cere marea apostazie generală de la credinta crestină, după cum a fost prezis (2Tesaloniceni 2:1-3; Apocalipsa 18:1-8)?

O altă extremă!

O extremă naşte întotdeauna extreme. Sunt care accepta că moartea este moarte şi nu o minciuna spusă altfel, dar cad în interpretarea că din moment ce omul se descompune sau este nimicit prin foc, nu mai are din ce să învie, aşadar nu trupul decedat va învia, ci un alt trup, un fel de copie din amintire a trupului decedat, care se afla în mintea lui Dumnezeu. Dar Biblia spune clar, că morţii nu sunt în mintea lui Dumnezeu, ci în locul numit "Locuinţa Morţilor". O fi mintea lui Dumnezeu Locuinţa Morţilor? Depărtaţi-vă de această erezie. Desigur că mintea lui Dumnezeu joacă un rol important în învierea morţilor, dar să lăsăm morţii acolo unde sunt, în locul numit "Locuinţa Morţilor." 

Ce este Locuinţa Morţilor? Să ne aducem aminte de ceea ce am scris în primul capitol, despre legea conservării masei substanţelor. Aşadar masa substanţei morţilor există. Exista din ce să învii, chiar daca ar fi să mori. Tot ceea ce trebuie pentru a putea învia este un Atotputernic Dumnezeu, care să îţi reaşeze cărămizile (atomii) trupului tău, în ordinea în care au fost înainte de moartea ta. Crezi tu, că există un astfel de Atotputernic "chimist", numit "Dumnezeu"? Iubite cititor, esti tu convins că acest Dumnezeu, este suficient de înţelept pentru a face această reacţie chimică? Biblia spune, că această înţelepciune şi putere Dumnezeu a dat-o şi Fiului Său, Isus Christos, prin care se va face învierea tuturor morţilor: Matei 28:18, 1Tesaloniceni 4:16.

Acum, după ce ştii ce este viaţa şi moartea, ai posibilitatea să alegi. Alege viaţa şi calea de urmat, calea care duce la viaţă: Fiul lui Dumnezeu, Isus Christos, care a spus: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine." Ioan 14:6. A urma calea, înseamnă a asculta de El - Ioan 5:24, a asculta de El înseamnă a face voia Tatălui Său - Matei 7:21.

Capitolul VI

Despre înviere

Cuvântul "înviere" în greacă este "anastasis" şi înseamnă "a scula pe cineva", având sensul de "a readuce pe cineva la viaţă" printr-un proces de transformare a trupului mort într-un trup viu, de trecere de la starea de moarte la viaţă veşnică sau, după caz, la judecată şi osândă veşnică (a se vedea capitolul "Despre judecată"):

 "Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele: cei care au practicat binele, pentru învierea vieţii, iar cei care au făcut răul, pentru învierea judecăţii." Ioan 5:28,29

După cum scrie în acest text, vor învia, atât cei drepţi, cât şi cei nedrepţi, fapt confirmat şi de apostolul Pavel:

 "şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o primesc şi ei, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi." Fapte 24:15

Scriptura vorbeşte implicit de învierea din păcat, păcat care duce la moartea morală şi la pierderea dreptului la viaţă veşnică:

 "Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu şi crede în Cel care M-a trimis are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei care-l vor asculta, vor trăi." Ioan 5:24,25

Ce învie, numai trupul sau şi sufletul? Dar duhul?

Duhul omului fiind "programul" din om, trebuie doar pornit, după învierea trupului, pornire prin care se va "învia" şi sufletul.

După cum am arătat în capitolul anterior, mulţi, foarte mulţi oameni cred că moartea este doar "o poartă" spre o altă viaţă, pe unde trec sufletele morţilor într-o altă lume, o lume unde ei sunt vii şi trăiesc în continuare. 

Dar să remarcăm din nou, ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre unde sunt morţii, starea morţilor şi de unde vor învia ei:

 "În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până ce te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce." Geneza 3:19 

 "Morţii Tăi vor trăi, trupurile mele moarte se vor trezi. Treziţi-vă şi cântaţi, cei care locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o roua a luminilor şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi." Isaia 26:19

 "Mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului se vor trezi: unii pentru viaţă veşnică, şi alţii pentru ruşine şi dispret veşnic." Daniel 12:2 

 "Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele: cei care au practicat binele pentru învierea vieţii, iar cei care au făcut răul, pentru învierea judecăţii." Ioan 5:28,29 

Aşadar morţii sunt morţi şi nu vii, ei dorm în ţărâna pământului şi nu dorm în cer, căci nici nu sunt în cer (Ioan 3:13) şi se vor trezi din mormânt, nu din cer.

Cuvântul cimitir, care vine din grecescul "koimiterion" înseamnă "dormitor".

După cum am arătat în capitolul despre suflet, în Biblie stă scris în foarte multe locuri că sufletul este muritor şi că moare. Aşadar, odată ce sufletul moare, este logic că şi sufletul trebuie să învie. 

Iată câteva exemple elocvente:

 "Sufletul care păcătuieşte, acela va muri." Ezechiel 18:4,20

 "căci nu vei lăsa sufletul Meu Locuinţei Morţilor şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea." Fapte 2:27

 "căci mi-ai salvat sufletul de la moarte" Psalmul 56:13

 "Dar mie Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din mâna Locuinţei Morţilor." Psalmul 49:15

Iată rugăciunea episcopului martir Policarp al Smirnei, în care se vede lămurit că şi el credea că sufletul va învia deoadată cu trupul. Policarp, a trait în secolul II şi a fost ucenicul apostolului Ioan.

Ştiu că este o frică de a nu crede ca şi "sectele" şi acest "scut" este folosit cu succes: dacă crezi că sufletul este muritor, atunci crezi ca "sectele" şi prin urmare eşti "sectar". 

În secolul II încă se mai credea că sufletul învie şi el împreună cu trupul. Întreb, cum puteau crede aşa ceva, că sufletul învie cu trupul, dacă n-ar fi crezut că şi sufletul este muritor? 

Iată mărturia şocantă în ultima rugăciune a episcopului martir Policarp al Smirmei (secolul II): 

 "Tată a iubitului şi binecuvântatului tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa Ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăiesc înaintea feţei Tale: Te preamăresc, că m-ai socotit vrednic pentru această zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor Tăi, în paharul Christosului Tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţă veşnică prin nemurirea din Duhul Sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea feţei Tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum Tu, veşnic drept Dumnezeu ai hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum împlineşti. Pentru toate acestea Te laud, preamăresc şi slăvesc prin veşnicul Tău mare preot ceresc, Fiul Tău, Isus Christos. Prin El şi împreună cu El, a Ta este slava luminoasă, în Duhul Sfant acum şi în eternitatea care va veni. Amin.” 

Deci, dragi cititori, nu vă temeţi, dacă Biblia spune că sufletul moare, daca un episcop martir din secolul II, bine văzut, care nu a fost niciodată considerat "sectar" a avut înţelepciunea să creadă că sufletul învie odată cu trupul, atunci merită să cercetăm bine subiectul. Oricum, atât printre "evanghelici" cât şi printre "ortodocsi" este acceptată ideea că omul nu este nemuritor din naştere, cum a afirmat Diavolul (Geneza 3:4), ci, că nemurirea este condiţionată de ascultare şi se primeşte numai la judecata celor vii şi a celor morţi: 

 "Între creştinii evanghelici exista o minoritate semnificativă de susţinători ai nemuririi condiţionate, aşa cum declară The British Evangelical Alliance."

În afară de adventişti, milenişti şi martorii lui Iehova, în Romania sunt alţi 20 de predicatori, din diferite biserici, care nu cred în nemurirea sufletului, unul dintre ei fiind Zaharia Bica, din Cluj-Napoca, autorul cărţilor: "Scrisori fără adresă" şi "Epistola către neevrei" (conform unei surse din jurul anului 2006). 

 "În ultimele şase decade doctrina nemuririi condiţionate a fost acceptată de un spectru larg de teologi din cadrul Bisericii Ortodoxe." 

A se vedea topicul "Nemurirea condiţionată" de pe Enciclopedia Liberă Wikipedia

Întorcându-ne la episcopul martir Policarp, de unde ştia acest scump episcop martir al credinţei creştine, că sufletul învie deodată cu trupul, daca nu de la înaintaşii lui? El era în prima generaţie de după apostoli, a fost ucenicul apostolului Ioan. Însă cu timpul, au apărut învăţătorii gnostici, care au încercat să unifice credinţa creştină cu credinţele pagâne. Unul dintre aceştia, supranumit "ultimul mare gnostic" a fost Origene din Alexandria, care a trăit în secolul II şi III. El s-a străduit mult şi a şi reuşit să consolideze credinţa nemuririi sufletelor, care a fost introdusa printre creştini, de către înaintaşii lui gnostici.

Să analizăm câteva texte, care după adepţii nemuririi sufletului, ar sustine doar învierea trupului, urmând ca aşazisul suflet nemuritor să se coboare din cer şi să intre în trupul înviat. Asta nici nu ar putea fi numită "înviere", ci mai degraba "intrarea în trup". "Înviere" înseamna când cineva a murit şi nu a mai trăit, nu a mai fost în viaţă, dar a fost readus la viaţă.

Aşazisele texte care ar combate ideea morţii şi învierii sufletului:

 Luca 23:43: "Şi Isus i-a răspuns: "Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu mine în rai.""

În mod interesant există un manuscris timpuriu, care redă altfel:

 "I say today to you, you will be with me in paradise." adică: "Eu îţi spun ţie astăzi, tu vei fi cu mine în paradis."

Acest manuscris se numeste "Curetonian Gospels" (Evangheliar Curetonian - numită aşa după acela care l-a descoperit) având sigla "syrcur" şi se consideră că este o traducere a unui text grec timpuriu, de înainte de secolul II, deoarece a fost scris în cel mai vechi şi clasic stil al alfabetului siriac (fara vocale), numit Estrangela.

http://en.wikipedia.org/wiki/Curetonian_Gospels.

Această redare neobişnuită a textului, este în concordanţă cu Ioan 20:17, pe când celelalte nu:

 "Nu mă atinge", i-a zis Isus, "căci încă nu m-am suit la Tatăl Meu"

Din acest text, se vede clar că în cele trei zile, nici el, nici tâlharul nu au fost în paradisul ceresc, căci alt paradis nu este deocamdată.

În legătură cu textul din Luca 23:43 avem de a face cu o redare schimbată între timp, care nu se potriveşte cu contextul Noului Testament. Traducerea care se potriveşte cu contextul NT este cea din Evangheliarul Curetonian. Prin urmare, textul autentic, cel nemăsluit, din Luca 23:43 nu sprijină ideea că numai trupul va învia.

 Luca 20:38: "Dar el nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii."

Acest text face parte din disputa pe care Domnul Isus a avut-o cu saducheii, care negau învierea morţilor. Deci se referă la înviere şi nu la starea morţilor, cum şi scrie dealtfel în Luca 20:37 "Dar că morţii înviază, a aratat însuşi Moise în locul unde este vorba despre "rug", când numeşte pe DOMNUL: "Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.""

Aşadar acest text este în legătură cu învierea morţilor şi din cauză ca morţii vor învia, Dumnezeu nu va fi un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El, datorită posibilităţii învierii, adică ştiind cum să-i aducă la viaţă, morţii sunt ca şi vii.

Dacă e să luăm acest verset ca argument în favoarea învierii doar a trupului, nu şi a sufletului, este un argument slab.

 Matei 10:28: "Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Acela care poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă."

Avem şi acest text surpriză, care contrazice toată Biblia, de aceea necesită o atenţie deosebită. Să comparăm Matei 10:28 cu Luca 12:5. Şi dacă vom citi contextul vom observa că nu este vorba de două texte diferite, care chipurile ar fi fost spuse cu ocazii diferite, iar într-una din aceste ocazii, Domnul Isus ar fi formulat "altfel" rostirea sa. Nu, ci sunt parte a unui singur eveniment, deci parte a unui singur discurs. Şi totusi textele difera mult. 

Care este forma originala a rostirii lui Christos, Domnul nostru, cea din Matei sau cea din Luca?

Eu am decis in favoarea textului lucan, deoarece el este de acord cu textul Bibliei per ansamblu, care atât în VT cât şi în NT susţine că şi sufletul este muritor. În această lucrare s-a demonstrat clar asta. Deci Domnul Isus nu putea sa spună exact contrariul.

Ce s-a întamplat cu textul matean? Eu cred ca a fost trecut printr-un proces numit "stilizare doctrinara". Avem de a face cu alte asemenea texte, modificate din interese doctrinare.

Privind cu atenţie contextul matean, modificarea este clar demascată de insăşi contextul textului, deoarece observăm că contextul nu susţine că sufletul ar fi nemuritor, ci din contră, susţine că sufletul se poate pierde, aşadar este muritor, fapt confirmat la Matei 10:39, pe care eu îl voi reda conform cu textul grec de pe biblos.com:

 "Cine îşi va fi găsit sufletul (psuche), îl va pierde; şi cine îşi va fi pierdut sufletul (psuche) pentru Mine, îl va găsi."

Vă rog să observaţi, că în Biblia Cornilescu Revizuită pe care o citesc, textul din Matei 10:28 este tradus potrivit cu textul grec, însă textul din Matei 10:39 este redat astfel: "Cine îşi va fi găsit viaţa, o va pierde; şi cine îşi va fi pierdut viaţa pentru Mine, o va găsi."

Petru ce o astfel de traducere diferită a aceluiaş cuvânt grec "psuche", când cuvântul grec pentru "viaţă" este "zoe"?

Este lesne de înţeles. Traducătorii au dorit a ascunde cuvântul acolo unde el spune că "sufletul" se poate pierde, pentru a nu combate textul de la Matei 10:28, care susţine contrariul.  

Că sufletul poate muri şi moare, este un avertisment clar: 

 "Sufletul care păcătuieşte, acela va muri" Ezechiel 18:4,20. 

Nu cred că la Matei 10:28 Domnul Isus s-a trezit să combată pe Tatăl său, pe Dumnezeul evreilor, care a afirmat aceasta. Mai degrabă, avem de a face cu o mană străină, care a pus altfel cuvintele în gura Domnului Isus.

 1Petru 3:19,20: "în care s-a dus şi a predicat duhurilor din închisoare, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe"

Este un text prin care se suţine, că în cele trei zile Domnul Isus a predicat celor ce au murit în potop. Este o interpretare stranie. De ce tocmai lor, că Noe le-a predicat şi el şi tot nu l-au ascultat, oare nu de aceea au şi fost condamnaţi la pieire? Nu, acest text nu vorbeşte de cele trei zile în care Fiul lui Dumnezeu a fost mort, ci vorbeşte de timpul de după învierea Sa: "fiind omorat în trup, dar făcut viu în duh (dupa înviere - nota mea), în care S-a dus" 1Petru 3:18. Textul nu vorbeşte nici de oameni, fiincă deşi oamenii au duh, nicăieri nu se spune că oamenii ar fi "duhuri", ci "suflete". Cui spune Scriptura că sunt "duhuri"? Să vedem în următorul text: 

 "El face din îngerii Săi, duhuri; şi din slujitorii Săi, o flacără de foc." Psalmul 104:4. 

Iată că Domnul Isus, după înălţarea Sa la cer, a predicat un mesaj de judecată acelor îngeri decăzuţi care nu au fost ascultători în timpul lui Noe, ci au venit pe pământ şi şi-au făcut de cap (vezi capitolul "Despre judecată"): 

 "Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în cel mai mare adânc de întunecime." 2Petru 2:4

Deci nici acest text nu sustine nemurirea sufletului şi învierea doar a trupului, nu şi a sufletului.

 Apocalipsa 6:9,10: "Şi când a rupt pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor care fuseseră înjunghiaţi din cauza Cuvântului lui Dumnezeu şi din cauza mărturiei pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru asupra celor ce locuiesc pe pământ?"

Cartea Apocalipsa este o carte plină de simboluri. Oare ce vrea să spună textul acesta? În Biblie găsim că şi sângele lui Abel strigă:

 "Şi El a zis: "Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pamânt la Mine." Geneza 4:10

Oare avem de a face cu un aspect literal, că Abel încă nu plecase la cer cu sufletul, ci era în pământ şi de acolo striga, sau ca este vorba de un aspect simbolic, figurativ? Cum distingem un aspect literal de cel simbolic? Prin metoda comparativă, deductivă. Dacă anumite texte biblice, clare şi uşor de înţeles, susţin că morţii nu ştiu nimic, şi nu fac nimic, ci dorm în ţărâna pământului, atunci aceste versete nu pot fi înţelese decât literal, căci simbolic nu avem cum să le interpretăm. Aşadar, din cauza acestor texte clare şi uşor de înţeles, acolo unde scrie că morţii vorbesc, nu poate fi vorba de o vorbire literală, ci de una simbolică, figurativă, căci altfel ar contrazice textele care spun că morţii nu ştiu nimic, şi dorm.

Să observam un alt text, unde ni se scrie că şi lucrurile care nu au viaţă pot vorbi, desigur figurativ, ca şi sângele lui Abel:

 "Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte îl face de cunoscut altei nopţi, fără grai, fără cuvinte; totuşi glasul lor este auzit. Răsunetul lor străbate tot pământul şi glasul lor până la marginile lumii." Psalmul 19:1-4

Cartea Apocalipsa scrie de un vultur, care vorbeşte cu glas tare, iarăşi o valoare de simbol:

 "M-am uitat şi am auzit un vultur care zbura prin mijlocul cerului şi zicea cu glas tare: "Vai, vai, vai de cei care locuiesc pe pământ, din cauza celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri care au să mai sune."" Apocalipsa 8:13

Chiar şi anumite texte unde ni se scrie că anumiţi îngeri vestesc din cer - Apocalipsa 14:6, Apocalipsa 18:1,2 - nu trebuie interpretate în sens literal, ci simbolic, căci altfel am combate alte texte importante, ca Matei 24:36-44, 1Tesaloniceni 5:1-8, Apocalipsa 16:15.

În plus, sufletele sunt descrise ca fiind  "sub altar", o poziţie ciudată, pentru nişte martiri. Gândiţi-vă, dacă ar fi adevărată învăţătura despre sufletul nemuritor, cum v-aţi simţi, dacă aţi muri pentru cineva şi acel cineva în loc să vă onoreze, v-ar băga sub o masă să staţi acolo timp mai îndelungat ?! Aşadar, nici acest text nu sustine ceea ce ar dori unii.

Trebuie să mai scoatem în evidenţă, că Biblia vorbeşte despre doua învieri (vezi capitolul "Despre judecată"):

 "Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au stat pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din cauza mărturiei lui Isus şi din cauza Cuvântul lui Dumnezeu, şi ale celor care nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. Fericiţi şi sfinţi sunt cei care au parte de întâia înviere. Asupra lor a doua moarte nu are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de de ani." Apocalipsa 20:4-6

Despre prima înviere, se scrie clar ca va fi cu puţin timp înainte de mia de ani, undeva înainte de Armaghedon:

 "Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani (...) ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani." Apocalipsa 20:4,5

 "Celui care va birui şi celui care va păzi până la sfârşit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va păstori cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu de la Tatăl Meu." Apocalipsa 2:26,27

Despre a doua înviere, apar unele probleme de interpretare, în primul rând, datorită faptului că versetul din Apocalipsa 20:5 "Ceilalţi morţi n-au înviat pâna nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere." nu apare în anumite manuscrise vechi, ca de exemplu în Codex Sinaiticus, vezi "SEE THE MANUSCRIPT" de pe www.codexsinaiticus.org

Chiar dacă textul în cauză este o interpolare (adăugire) mai târzie, mesajul lui concordă cu contextul de la Apocalipsa 20:1-15 (vezi capitolul "Despre judecată"). A se vedea şi Daniel 7:27; Matei 11:11,12.

Important este să ştim, că aceia care vom birui şi aceia care vom păzi până la sfârşit credinţa dată de Dumnezeu, prin Fiul Său şi prin apostolii Fiului Său, vom fi părtaşii siguri ai primei învieri, peste care moartea a doua nu mai are nici o putere. Toţi aceştia am făcut legământ cu Dumnezeu şi cu Fiul Său prin jertfirea de sine, pentru cauza Sa şi a Fiului Său, în lume: "Apoi a zis tuturor: "Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze." (Luca 9:23) bibliaromana.ro. Ai făcut legământul acesta, eşti gata să mori, dacă ar fi să mori pentru credinţă?

Şi în cele din urmă, trebuie specificat un aspect foarte important: ca membrii ai trupului lui Christos, vom învia într-un trup ca al Lui, deoarece vom fi ca El:

 "Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este." 1Ioan.3:2 bibliaromana.ro

 "Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea." 1Corinteni 15:50 bibliaromana.ro

Capitolul VII

Despre judecată

Trăim într-o lume plină de nedreptate şi răutate. Mulţi oameni se plâng că dacă ar exista un Dumnezeu, nu ar permite aşa ceva. Tocmai din acest motiv "al neimplicării lui Dumnezeu în afacerile omenirii", mulţi oameni nu mai cred în Dumnezeu şi încearcă să-şi ghideze viaţa după cum cred ei că ar fi mai bine. Aşadar o prima întrebare pentru analiză ar fi: "De ce întârzie Dumnezeu în judecăţile Sale?"

Dumnezeu a fost numit de credinciosul Avraam "cel care judecă tot pământul" sau conform cu o altă traducere "judecătorul întregului pământ" Geneza 18:25. Pe ce bază a putut să afirme Avraam, acest lucru? Avraam ştia de marele potop din zilele lui Noe, când Dumnezeu şi-a adus judecata asupra întregului pământ - Geneza capitolele 6 şi 7. El are acest drept, deoarece este "Stăpânul" Fapte 4:24 care "La început ... a creat cerurile şi pământul" Geneza 1:1. 

Conform cu dexonline.ro un judecător este:

 "Funcţionar de stat, numit sau ales, care soluţionează pe calea justiţiei procesele prin pronunţarea unei hotărâri."

 "Persoană solicitată să-şi spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului." 

Aşadar, ca cineva să poată acţiona ca judecător, trebuie să existe un proces în care s-a lezat adevărul şi există o parte vătămată. Una dintre părţile vătămate, este chiar însuşi Dumnezeu, care a fost acuzat de unul dintre heruvimii Săi - folosind ca canal de comunicare un şarpe - că nu spune adevărul în ce priveşte binele oamenilor:

 "Atunci şarpele a zis femeii: Hotărât că nu veţi muri; dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul." Geneza 3:4.5

 "Erai uns ca heruvim ocrotitor, te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu şi umblai prin mijlocul pietrelor scântâietoare. Ai fost desăvârşit în căile tale, din ziua când ai fost creat, până în ziua când s-a găsit nedreptatea în tine." Ezechiel 28:14.15

 "Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satan (nota de subsol: Acuzatorul şi Adversarul), acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreuna cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui." Apocalipsa 12:9

Din consemnările Bibliei aflăm, că în ce priveşte lezarea adevărului, Dumnezeu nu stă pasiv, ci se implică în rezolvarea problemei părţii vătămate, inclusin a Sa:

 "Dacă Mi-aş fi întins mâna şi te-aş fi lovit cu ciuma, pe tine şi pe poporul tău, ai fi pierit de pe pământ. Dar te-am lăsat să rămâi în picioare, ca să se vadă în tine puterea Mea şi Numele Meu să fie vestit pe tot pământul." Exodul 9:15,16

 "Şi DOMNUL a zis: "Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei este mare şi păcatul lor este nespus de greu. De aceea Mă voi coborâ acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după strigătul venit până la Mine; şi dacă nu, voi şti." Geneza 18:20,21

 "Şi El a zis lui Avram: "Să ştii bine că sămânţa ta va fi străină într-o ţară care nu va fi a ei; acolo va fi robită şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani. Dar pe poporul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu: şi pe urma va ieşi de acolo cu mari bogăţii." Geneza 15:13,14

 "După mult timp, împăratul Egiptului a murit; şi fiii lui Israel gemeau din cauza robiei şi scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele lor din robie s-au suit pâna la Dumnezeu. Şi Dumnezeu a auzit gemetele lor şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de legământul Său cu Avraam, Isaac şi Iacov. Şi Dumnezeu a privit spre fiii lui Israel şi Dumnezeu a luat cunoştinţă de ei." Exodul 2:23-25

 "Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei; căci răutatea ei s-a suit până la Mine!" Iona 1:2

 "Şi Dumnezeu nu va răzbuna pe aleşii Săi care strigă zi şi noapte către El, şi pentru care rabdă îndelung?" Vă spun că îi va răzbuna îndată." Luca 18:7,8

De ce "rabdă îndelung" Dumnezeu nedreptatea? Să nu uitam, că Dumnezeu este Creatorul tuturor oamenilor, toţi oamenii, fie buni, fie răi, sunt la origini creaţia Sa, copiii Săi. El, ca un bun părinte, are milă de toţi şi se îngrijeşte de toţi, scopul Lui fiind să-i câştige de partea Sa, prin bunătatea Sa:

 "Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştrii, binecuvântaţi pe cei care vă blastămă, faceţi bine celor care vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei care vă insultă şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi." Matei 5:44,45

 "Urmaţi, deci, exemplul lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi." Efeseni 5:1

 "Dar apostolii Barnaba şi Pavel, când au auzit lucrul acesta, şi-au rupt hainele, s-au repezit în mulţime şi au strigat: "Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem oameni cu aceleaşi patimi ca şi voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşarte la Dumnezeul Cel viu, care a făcut cerul, pământul şi marea şi tot ce este în ele. El, în generaţiile trecute a lăsat pe toate popoarele să umble pe căile lor, măcar că nu s-a lăsat fără o mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie." Fapte 14:15-17

 "El a făcut fiecare neam de oameni, dintr-un singur sânge, ca să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat timpuri rânduite şi hotare locuirii lor, ca ei să caute pe Dumnezeu şi, bâjbâind, să-L găsească, măcar că nu este departe de fiecare dintre noi." Fapte 17:26,27

 "Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu ştii tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?" Romani 2:4

 "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică." Ioan 3:16

 "Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui faţă de oameni, El ne-a mântuit nu pentru faptele noastre făcute în dreptate, ci pentru îndurarea Sa, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt." Tit 3:4,5

Aşadar, aparenta întârziere a judecăţii lui Dumnezeu, vine datorită faptului, că Dumnezeu iubeşte pe toţi oamenii şi doreşte mai întâi îndreptarea situaţiei şi unde mai sunt speranţe, judecăţile Lui sunt întârziate şi oamenii răi nu sunt pedepsiţi din cauza oamenilor buni, care trăiesc printre cei răi şi mijlocesc pentru ei:

 "În a patra generaţie, ei se vor întoarce iar aici; căci nelegiuirea amoriţilor nu a ajuns încă la culme." Geneza 15:16

 "Avraam s-a apropiat şi a zis: "Vei nimici tu oare şi pe cel drept împreuna cu cel rău? Poate că în mijlocul cetăţii sunt cinzeci de oameni drepţi: îi vei nimici oare şi pe ei, şi nu vei ierta locul acela din cauza celor cinzeci care sunt acolo? (...) Şi DOMNUL a zis: "Dacă voi găsi în Sodoma cinzeci de oameni drepţi în cetate, voi ierta tot locul acela, pentru ei." (...) Şi el I-a zis: "Să nu te mânii Doamne, dacă voi mai vorbii numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece." Şi El i-a zis: "N-o voi nimici, pentru cei zece." Geneza 18:23,24,26,32

 "Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea şi este mică. O! de aş putea să fug acolo - este aşa de mică - şi sufletul meu va trăi." Şi El i-a zis: Iată că-ţi îngădui şi lucrul acesta şi nu voi nimici cetatea de care ai vorbit." Geneza 19:20,21

 "Acum, dă omului înapoi soţia; căci el este proroc, se va ruga pentru tine şi vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să ştii că vei muri negreşit, tu şi tot cei al tău." Geneza 20:7

 "Iartă-le acum dacă vrei păcatul! Dacă nu, atunci Te rog şterge-mă din cartea Ta pe care ai scris-o!" Exodul 32:32

 "După ce DOMNUL a spus aceste cuvinte lui Iov, DOMNUL a zis lui Elifaz din Teman: "Mânia Mea S-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit slujitorul Meu Iov. Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la slujitorul Meu Iov şi aduceţi o ardere-de-tot pentru voi. Slujitorul Meu Iov să se roage pentru voi; şi pe el îl voi accepta şi nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit slujitorul Meu Iov." Atunci Elifaz din Teman, Bildad din Suah şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese DOMNUL. Şi DOMNUL l-a primit pe Iov. DOMNUL a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, când Iov s-a rugat pentru prietenii săi." Iov 42:8-10

 "Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştrii, binecuvântaţi pe cei care vă blastămă, faceţi bine celor care vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei care vă insultă şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi." Matei 5:44,45

 "Vă îndemn deci înainte de toate să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt aşezaţi în poziţii înalte, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi demnitatea. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţă de adevăr." 1Timotei 2:1-4

Cazul niniviţilor din timpul lui Iona arată că Dumnezeu în marea Sa bunătate şi dragoste faţă de oameni, este gata să îşi schimbe sau să amâne hotărârea judecătorească odata luată, dacă oamenii din acel loc se întorc la Dumnezeu cu pocăinţă:

 "Şi Iona a început să pătrundă în cetate, cale de o zi, strigând şi zicând: "Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi răsturnată!" Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi s-au îmbrăcat în saci, de la cei mai mari până la cei mai mici. Cuvântul a ajuns la împăratul din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac şi s-a aşezat în cenuşă. Şi a trimis să se dea de ştire în Ninive, din porunca împăratului şi a mai-marilor lui, spunând: "Oamenii şi vitele, cirezile şi turmele să nu guste nimic, să nu pască şi să nu bea apa! Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la faptele de violenţă de care le sunt pline mâinile! Cine ştie dacă Dumnezeu nu Se va întoarce şi nu se va căi şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!"

Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut." Iona 3:4-10

Dumnezeu iubeşte oamenii şi din această cauză este îndelung răbdător cu ei, cu toate acestea, când oamenii nu se pocăiesc, El este gata să aplice măsurile lui de disciplinare, pentru ca să-şi răzbune credincioşii Săi şi aceste judecăţi să slujească ca exemple mărturisitoare, pentru viitor:

 "Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsati loc mâniei lui Dumnezeu; căci este scris: "Răzbunarea este a Mea, Eu voi răsplăti." zice DOMNUL." Romani 12:19

"Şi toate câte au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care le dau Scripturile, să avem nădejde." Romani 15:4

 "Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne fie exemple şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor." 1Corinteni 10:11

 "Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetaţile din jurul lor, care se dăduseră ca şi ele cu totul desfrânării şi umblau după trup străin, sunt ca un exemplu, suferind pedeapsa unui foc veşnic." Iuda 7

Acum trăim vremuri de înaintea marilor judecăţi viitoare ale lui Dumnezeu.

Dumnezeu şi-a delegat autoritatea judecătorească Fiului Său, Domnul nostru Isus Christos:

 "Căci Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului," Ioan 5:22

 "Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: "Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ." Matei 28:18

Prin judecăţile ce le va face Fiul Său, Atotputernicul Dumnezeu Iehova îşi va sfinţi numele şi îl va face renumit, ca oamenii să se teamă de El şi să se supună cu pocăinţă dreptei Sale stăpâniri:

 "Voi, deci aşa să vă rugaţi: "Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfintească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ." Matei 6:9,10

 "El zicea cu glas tare: "Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui care a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!" Apocalipsa 14:7

 "Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu. Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu lăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi ai numărului numelui ei. Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: "Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti sfânt, şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!" Apocalipsa 15:1-4 bibliaromana.ro

Cu privire la judecăţile ce vor avea loc în viitor, Cuvântul lui Dumnezeu arată trei etape: 

1. Judecata de înainte de împărăţia milenară 

 "Domnul este la dreapta Ta şi zdrobeşte pe împăraţi în ziua mâniei Sale. El judecă printre popoare, umple locurile cu trupuri moarte. El va lovi pe căpetenia unei ţări mari (pe Antichrist - nota mea)." Psalmul 110:5,6

 "Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti sfânt, şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!" Apocalipsa 15:4 bibliaromana.ro

În această judecată, Dumnezeu, prin Christos va judeca toată lumea care va trăi înainte de Armaghedon, bătălia Armaghedonului fiind ultimul act al acestei judecăţi. În ultima parte a acestei judecăţi vom participa şi noi, companionii (Mireasa) lui Christos, cei găsiţi credincioşi:

 "Celui care va birui şi celui care va păzi până la sfârşit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va păstori cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu de la Tatăl Meu." Apocalipsa 2:26,27

 "Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate?" 1Corinteni 6:2

Ca urmare a acestei judecăţi, după glorificarea (răpirea) Miresei lui Christos, o mare mulţime de oameni se vor pocăi şi vor fi supravieţuitorii necazului celui mare şi bătăliei Armaghedonului, fiind supuşii împărăţiei milenare, peste care vor guverna Christos împreună cu Mireasa Sa:

 "Aceştia sunt cei care vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului." Apocalipsa 7:14

 "Isus le-a răspuns: "Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel." Matei 19:28 bibliaromana.ro

 "ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel." Luca 22:30 bibliaromana.ro

Există o părere greşită că şi oamenii nepocăiţi vor putea intra în mileniu şi se vor putea pocăi acolo. Acest lucru este imposibil, deoarece este scris:

 "Apoi a urmat un alt înger, al treilea, zicând cu glas tare: "Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte un semn pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă (este vorba de focul plăgilor apocaliptice, a se vedea Apendice 1 - nota mea), înaintea sfintilor îngeri şi înaintea Mielului." Apocalipsa 14:9,10

 "Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: "Ieşiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din pedepsele ei. Pentru că păcatele ei au ajuns pâna la cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei." Apocalipsa 18:4,5

2. Judecata din timpul împărăţiei milenare

Pe tot cuprinsul acestei perioade de o mie de ani, Satan va fi legat şi nu va putea însela oamenii de pe pământ. În acest timp, Christos şi Mireasa Sa, vor judeca pe supravieţuitorii marelui necaz şi descendentii lor - care se vor naşte în mileniu şi vor fi ca nisipul mării (Isaia 11:1-9; Apocalipsa 20:8) - cu iubire, înţelepciune şi pricepere, dar greşelile făcute cu bună ştiinţă şi cu premeditare, nu se vor scuza, ci se va aplica pedeapsa cu moartea:

 "Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri la varsta de o sută de ani va fi încă tânăr, şi cel ce va muri în vârsta de o suta de ani va fi blestemat ca păcătos.

Vor zidi case şi le vor locui; vor sădii vii şi le vor mânca rodul. Nu vor zidi case, ca altul să locuiasca în ele; nu vor sădi vii, pentru ca altul să le mănânce rodul; căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor. Nu vor munci degeaba şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămânţă binecuvantată de Domnul, şi copiii lor vor fi împreuna cu ei. Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăveasca vorba, îi voi asculta! Lupul şi mielul vor paşte împreuna, leul va mânca paie ca boul, şi şarpele se va hrăni cu ţărână. Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul." Isaia 65:20-25 bibliaromana.ro

3. Judecata de după împărăţia milenară

Acest punct îl voi trata în capitolul "Despre moartea a doua", dat fiind că este în conexiune cu subiectul capitolului

Cu privire la punctul 1.

Judecata va începe cu "Casa lui Dumnezeu", Dumnezeu îşi va curăţi Casa Sa, scoţând poporul Său din captivitatea spirituală în care se găseşte:

 "Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu. Şi, dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?" 1Petru 4:17 bibliaromana.ro

 "Atunci împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau înţelepte şi cinci nechibzuite. (...) Fiindcă mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit." Matei 25:1,2,5

 "El a strigat cu glas puternic şi a zis: "A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locas al demonilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâcioase. (...) Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: "Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din pedepsele ei. Pentru că păcatele ei au ajuns până la cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei." Apocalipsa 18:2,4,5

După judecarea şi curăţirea poporului lui Dumnezeu, judecata va continua cu pedepsirea marelui sistem religios fals, descris ca "judecata prostituatei celei mari, care şade pe ape multe", "Babilonul cel mare":

 "Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara o vor urâ pe prostituată, o vor pustii şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc." Apocalipsa 17:16

Apoi, judecata lui Dumnezeu, prin Christos va continua cu judecarea tuturor oamenilor care vor fi vii, "în ceasul judecăţii" Apocalipsa 14:7, numit şi "ceasul încercării care va veni peste toată lumea, ca să încerce pe cei care locuiesc pe pământ" Apocalipsa 3:10.

În acest "ceas" simbolic vor apare la reflector cei zece "împăraţi" (preşedinţi) de talie mondiala, simbolizaţi prin cele zece "coarne" ale "fiarei"  - Apocalipsa 17:12-17, împreună cu promoterii unui nou cult ("profetul mincinos" Apocalipsa 19:20), nimicind imperiul mondial al religiei tradiţionale, false, şi inaugurând o nouă religie, de stat şi un "cult al statului zeificat", faţă de care vor cere supunerea tuturor oamenilor - Apocalipsa 13:11-18, 2Tesaloniceni 2:1-12, Daniel 7:24,25. 

Avertizare asupra unei erezii!

Există printre creştini o erezie foarte veche, învăţată de gnostici, printre care şi Origene, că în cele din urmă, Dumnezeu va mântui pe toţi oamenii şi probabil, chiar şi pe Satan şi demonii. Aceştia denaturează sensul cuvântului "judecată". Aşadar se naşte întrebarea: Judecata dreaptă a lui Dumnezeu: va fi o ocazie a celor nedrepţi de împăcare cu El (Faptele Apostolilor 17:30-31; Romani 2:11,12)?

"Va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi"- scrie în Biblie (Faptele Apostolilor 24:15). Un creştin adevărat trebuie să creadă şi să mărturisească aceasta. Totuşi nu este permis a răstălmăci cuvântul, ca unii - care învaţă că Dumnezeu nu se va amesteca niciodată în lucrurile omenirii - sau - care învaţă, că Dumnezeu este atât de bun, că până la urmă toţi oamenii vor primi iertare veşnică şi mântuire veşnică - sau - Dumnezeu este atât de milostiv, că la învierea morţilor, celor nedrepţi le oferă o ocazie pentru a se căi şi numai atunci îi va nimici, după ce vor rata şi această ocazie - sau - după ce cei nedrepţi vor fi bine chinuiţi în iad, vor câştiga milă şi mântuire veşnică.

Biblia consemnează cu hotărâre, că în funcţie de faptele lor - cei drepţi vor învia pentru a fi răsplătiţi - aşadar la viaţă veşnică, iar cei nedrepţi vor învia la pedeapsă veşnică - aşadar la moarte veşnică (Matei 16:24-27, Apocalipsa 20:11-15). Mulţi întreabă, dacă cei nedrepţi vor muri oricum, atunci după ce mai învie, nu este mai bine, ca ei să nici nu fie înviaţi? Dumnezeu de aceea învie şi pe cei nedrepţi, judecându-i în faţa tuturor, pentru a risipi orice urmă de îndoială asupra judecăţii drepte, de neschimbat şi pentru timpuri eterne, care s-a făcut de Dumnezeu (Matei 7:1,2,  12:36, 37, 41, 42). 

Deşi în Biblie scrie că judecata lui Dumnezeu, fiind dreaptă va fi favorabilă celor drepţi şi nefavorabilă celor nedrepţi (Ţefania 1:2-18, Isaia 13:9-13, Amos 5:4-20, Maleachi 4:1-4), unii înţeleg prin "judecată" nu cercetarea unui caz şi pronunţarea unei sentinţe, favorabile sau defavorabile celui judecat, ci o şansă, o ocazie a celor nedrepţi de împăcare cu El. Aceasta învăţătură este o erezie periculoasă. Nu scrie nicăieri, că la judecata celor nemântuiţi, Dumnezeu va oferi o ocazie de îndreptare pentru păcătoşi, ci va rosti o sentinţă asupra lor. Aceia care nu au avut Legea vor fi declaraţi drepţi sau nedrepţi după legea conştiinţei, aceia care au fost sub Lege vor fi declaraţi drepţi sau nedrepţi după Lege, iar aceia care au fost sub Evanghelia lui Christos vor fi declaraţi drepţi sau nedrepţi după Evanghelie (Romani 2:1-16). Un nou har şi o nouă posibilitate de împăcare cu Dumnezeu nu există, de aceea trebuie să fim atenţi la ceea ce învăţăm şi să ne ferim de faptele care pot duce la o următoarea sentinţă: Este vinovat de (cutare sau cutare faptă)! Nu are drept de moştenire în Împărăţia lui Dumnezeu (1Corinteni 6:9,10; Apocalipsa 22:14,15)!  

Capitolul VIII

Despre moartea a doua 

Ce este moartea a doua?

Expresia "moartea a doua" apare de trei ori în Biblie:

 "Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul zice bisericilor: "Cel care va birui, nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte." Apocalipsa 2:11

 "Şi Moartea şi Locuinţa Morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua." Apocalipsa 20:14

 "Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, urâcioşi, desfrânaţi, vrăjitori, închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul de foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua." Apocalipsa 21:7

Aşadar, "moartea a doua" = "iazul de foc şi cu pucioasă" pentru lista cu păcatele arătate mai sus. "Iazul de foc" în limba greacă este "limnen tou puros". Alte traduceri redau "limnen tou puros" prin "lacul de foc", însă eu voi folosi expresia care apare în Biblia pe care o am.

Mulţi susţin că acest iaz de foc, este un iaz de foc subteran, unde cei răi sunt deja chinuiţi, din clipa morţii lor. Acest lucru este imposibil, deoarece este scris că, cei răi ajung în acest "iaz" doar după judecata care se va face după împărăţia de o mie de ani:

 "Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărtşi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după cele scrise în cărţile acelea, potrivit faptelor lor." (...) Şi dacă cineva n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc." Apocalipsa 20:15

După cum se vede, aici scrie clar că cei răi au fost aruncaţi în acest iaz, după judecată. Ce rost ar avea să scoţi pe cineva din acest iaz de foc, ca apoi să îl arunci din nou acolo? În plus, conform descrierii manuscriselor ebraice şi greceşti, cuvântul "şheol" în ebraică şi cuvântul "hades" în greacă, reprezintă locul morţilor, locuinţa morţilor, unde coboară atât cei buni cât şi cei răi deopotrivă, până la judecată - după cum am demonstrat în capitolul "Despre prima moarte". Când cărţile ebraice ale Vechiului Testament au fost traduse în greacă (Septuaginta), cuvântul ebraic "şheol" a fost tradus prin "hades". Din punct de vedere biblic "şheolul" sau "hadesul", nu este "limnen tou puros", deoarece prin "limnen tou puros" cartea Apocalipsa arata un instrument de nimicire veşnică  a morţii "adamice" (thanatos), a locuinţei morţilor (hades) şi a celor nedrepţi prin propria lor voinţă:

 "Şi Moartea (Thanatos) şi Locuinţa Morţilor (Hades) au fost aruncate în iazul de foc (limnen tou puros). Iazul de foc (limnen tou puros) ESTE moartea a doua." Apocalipsa 20:14 

Dovada unei concluzii biblice: "iazul de foc" = "moartea a doua" şi nu "prima moarte (moartea adamică)".

Oare este "moartea  a doua" un instrument de chinuire veşnică a păcătoşilor într-un foc veşnic?

Dacă "moartea a doua" nu ar fi un instrument de nimicire veşnică, ci un instrument de chinuire veşnică, ar fi cu totul ciudat ca sisteme ca "Moartea" şi "Locuinţa Morţilor" să fie aruncate acolo, deoarece ele nu pot fi chinuite. În plus nu ar fi drept ca pentru păcatele comise într-o viaţă trecătoare de până la 70-80 şi ceva de ani să fi chinuit veşnic, în cele mai grele chinuri. Cred că nu degeaba li s-a dat porecla de "righteous sadists", adică "sadiştii drepţi", celor care cred că Dumnezeu ar fi în stare să îi chinuie etern pe păcătoşi, într-un lac de foc... Oricum, judecata păcatelor celor nemântuiţi şi experienţa morţii a doua nu va fi ceva plăcut, pentru nimeni. Ce bine ar fi însă ca nici un om să nu ajungă ca după învierea la judecată, să meargă în moartea a doua. De aceea, Dumnezeu aşteaptă ca toţi oamenii să vină la El, cu pocăinţă, prin Fiul Său, Isus Christos, ca să primească milă şi salvare! Dumnezeu este iubire şi El ne iubeşte pe toti! El nu-şi găseşte plăcere în moartea păcătoşilor, nici în chinuirea lor. Dar, pentru cei ce nu asculta de El, El este un foc care MISTUIE! 

 "... plata păcatului este moartea" Romani 6:23

 "Căci dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa deplină a adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare sigură şi înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe potrivnici." Evrei 10:26,27 

 "Fiindcă Dumnezeul nostru este un foc mistuitor" Evrei 12:29

 "Dar din cer s-a coborât un foc şi i-a mistuit." Apocalipsa 20:9 

Moartea înseamnă încetarea vieţii şi nicidecum continuarea ei (Eclesiastul 9:5-10; Psalmul 115:17; 146:3,4; Isaia 8:19; 38:18,19; Ioan 11:11-14). Fiind o reprezentare figurativă foarte expresivă a ceea ce se va întâmpla în viitor, "iazul" sau dupa alte traduceri "lacul de foc" reprezintă moartea a doua, adică nimicirea desăvârşită şi eternă a celor care vor muri de această moarte (Apocalipsa 20:14). După o consultare serioasă a Bibliei, oricine poate înţelege că Dumnezeu nu este nici pe departe o fiinţă care iartă fără discernământ, dar nici crud, ca să chinuie etern şi literalmente păcătoşii în foc. Citiţi, comparaţi, meditaţi (Exodul 23:1,2; Matei 7:13,14, 2Petru 3:16). Aşadar, chinul veşnic al păcătoşilor nemântuiţi este o altă minciună grozavă a lui Satan. Atenţie mare pocăiţi de orice coloratură care credeţi aşa ceva - Iov 42:7!  Mulţi oameni răi cred în această învăţătură teribilă şi insultătoare la adresa lui Dumnezeu, şi totuşi, nu se îndreaptă, iar mulţi indivizi din religiile care propagă această învăţătură sunt răi şi populează închisorile şi bordelurile. De ce nu are această minciună efect asupra lor? Poate că unii dintre cei răi, ar prefera mai degrabă să suporte o viaţă eternă în chin, decât o moarte veşnică. Dar nefiind chinuirea veşnică a celor răi parte a planului lui Dumnezeu, ci fiind mai degrabă o minciună strigătoare la cer, nu poate aduce binecuvântare - dovadă sunt faptele brutale ale creştinilor nominali de după secolul întâi şi până în zilele noastre, dar şi a păgânilor, de la care au preluat această învăţătură, toate aceste grozăvii fiind consemnate în istorie. Fapte de o cruzime de neimaginat s-au făcut sub sintagma unei gândiri, care poate fi redată astfel: "Dacă Dumnezeu chinuie, atunci şi eu, ca slujitor al Lui, pot face la fel!"

Dacă Dumnezeu ar chinui etern pe cei răi, atunci şi lor ar trebui să le asigure viaţa veşnică. Dar Lui nu îi stă în caracter chinuirea eternă a nimănui (Ieremia 19:5; 32:35), Cuvântul lui Dumnezeu afirmă cu tărie că cei nedrepţi nu vor avea parte de viaţă veşnică, nici în condiţiile din paradis şi nici în condiţiile din aşazisul iad, ci doar de o distrugere completă (Ioan 3:36). 

Din punct de vedere biblic, există două morţi: prima moarte şi a doua moarte.

Prima moarte sau moartea adamică este consecinţa moştenirii genetice care s-a perpetuat de la primii noştri părinţi şi care conform cu Romani 5:12, 17 - domnind ca un rege - a trecut asupra tuturor oamenilor, nefăcând nici o singură excepţie măcar. Starea celor morţi în întâia moarte, este o stare de totală inconştienţă, un somn adânc fără de vise (Eclesiastul 9: 5,10; Psalmul 115:17; 146:3,4; Isaia 8:19; 38:18,19; Ioan 11:11-14). Din această primă moarte vor învia toţi cei morţi, cei care au făcut parte din epopeea creştină şi s-au auto-judecat în această viaţă, trăind după voia lui Dumnezeu, vor învia într-o primă etapă, pentru a fi alături de Christos în împărăţia de o mie de ani (Apocalipsa 20:4-6), iar ceilalţi vor învia la învierea generală, pentru a se prezenta la judecata finală (Apocalipsa 20:12-15). După învierea generală, prima moarte va înceta să mai existe ca stare, deoarece va fi distrusă în a doua moarte, care o va nimici pentru totdeauna.

A doua moarte, reprezentată figurativ prin iazul de foc, reprezintă distrugerea completă a celor nedrepţi, ca o consecinţă a neascultării conştiinţei care a fost dată de Dumnezeu oamenilor, pentru a deosebi binele de rău şi adevărul de neadevăr. Toţi aceia care şi-au călcat în picioare conştiinţa şi l-au nesocotit astfel pe Dumnezeu, fiind: asemănători în comportament câinilor, fiind vrăjitori, desfrânaţi, ucigaşi, închinători la idoli şi practicanţi, iubitori ai minciunii vor fi distruşi pentru totdeauna (1Corinteni 6:9,10; Apocalipsa 22:15). Nu vor fi chinuiţi etern literalmente, fiindcă asta ar însemna ca Dumnezeu să-şi încalce principiul şi cuvântul dat, prin care spune: "plata păcatului este moartea" (Romani 6:23), iar moartea în viziunea biblică este întotdeauna duşmanul, opusul vieţii, şi niciodată continuarea ei (1Corinteni 15:26).

Dacă după interpretarea unora a Bibliei exista un iaz de foc literal în care toţi cei nedrepţi vor suferi etern în chinuri şi noi nu o credem, atunci cu siguranţă ni se va cere socoteală, dar dacă nu există în Biblie o astfel de învăţătură, ci doar expresii figurative, care semnifică cu totul altceva, sau texte care au fost ataşate copiilor manuscriselor timpurii ale Bibliei, pentru a susţine nemurirea sufletului şi chinuirea păcătoşilor după moarte, atunci toţi aceia care au abuzat de acestă învăţătură vor da socoteală Marelui Judecător din cer (Apocalipsa 22:18,19).

Comentariul aşaziselor texte care susţin chinul veşnic al păcătoşilor în foc:

 "Şi vor iesi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi un dezgust pentru orice făptură." Isaia 66:24

Interesant este, că în acest text nu apare cuvântul "niciodată" în sens de "etern", deşi unii ar dori mult ca el să apară. Aşadar plasarea lui închipuită ar reda următorul înţeles: ""Şi vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri niciodată şi focul lor nu se va stinge niciodată; şi vor fi un dezgust pentru orice făptură." Isaia 66:24

Acum, dacă în acest text, nu apare cuvantul în cauza, oare ne dă voie contextul biblic să îl punem? Răspunsul este un "Nu!" categoric, din următoarele motive:

1. După cum vedem, acest text nu poate fi plasat la judecata de după mileniu, deoarece nu ne lasă versetele din Evrei 10:26,27 şi Evrei 12:29:

 "Căci dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa deplină a adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare sigură şi înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care VA MISTUI PE POTRIVNICI." Evrei 10:26,27 

 "Fiindcă Dumnezeul nostru este un FOC MISTUITOR" Evrei 12:29

2. Datarea acestei profeţii în scenariul viitorului coincide contextual cu profeţia din Zaharia 14:16 şi în mod logic cu profeţia din Ezechiel 39:13-16. Ezechiel 39:13-16 nu poate fi plasat după mileniu, căci acel foc va mistui pe păcătoşii ce se vor răscula atunci, compară cu Apocalipsa 20:9 "Dar din cer s-a coborât un foc şi i-a mistuit." Aşadar, plasarea cuvântului "niciodată" în context ar combate profeţia care descrie că morţii vor fi strânşi şi îngopaţi:

 "Toţi cei care vor mai rămâne din toate popoarele venite împotriva Ierusalimului se vor sui în fiecare an să se închine înaintea Împăratului, DOMNUL oştirilor, şi să ţină sărbătoarea corturilor." Zaharia 14:16

 "Tot poporul ţării îi va îngropa şi i se va duce vestea, în ziua când voi fi slăvit" zice Stăpânul DOMNUL. Apoi vor alege nişte oameni care vor cutreiera neâncetat ţara şi care vor îngropa trupurile rămase pe faţa pământului, ca să cureţe ţara; la sfârşitul celor şapte luni vor face o cercetare. Cei care vor străbate ţara, o vor cutreiera şi, când unul din ei va vedea oasele unui om, va pune un semn lângă el, până ce groparii îl vor înmormânta în "Valea mulţimii lui Gog." Tot acolo va mai fi şi o cetate numita Hamona. Aşa vor curăţii ţara." Ezechiel 39:13-16

3. Expresia "căci viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge" lasă să se înţeleagă mai degrabă ce se vede din contextul mai larg al judecăţilor lui Dumnezeu, că dintre aceste trupuri o parte vor fi roase de viermi şi o altă parte vor arde, pâna vor avea ce, apoi ce va rămânea din ele (oasele) vor fi îngopate sau vor ajunge cenuşă. Desigur, în acest răstimp scurt, credincioşii care vor supravieţui Armaghedonului vor vedea toate acestea consumându-se:

 "Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei mândrii şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde", zice DOMNUL oştirilor, "şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele dreptăţii şi vindecarea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd. Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa sub talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu" zice DOMNUL oştirilor." Maleachi 4:1-3 

4. Corectitudinea interpretării de la punctele 2 şi 3 este în armonie cu alte citate biblice, care vorbesc de distrugeri asemănătoare:

 "Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, ca să Mă provoace la mânie prin toate lucrările mâinilor lor, de aceea mânia Mea s-a aprins împotriva locului acestuia şi nu se va stinge." 2Regi 22:17

 "Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, ca să Mă provoace la mânie prin toate lucrările mâinilor lor, de aceea mânia Mea s-a aprins împotriva locului acestuia şi nu se va stinge." 2Cronici 34:25

 "Torenţii Edomului se vor preface în smoală şi pulberea lui în pucioasă; da, ţara lui va deveni ca smoala care arde. Nu se va stinge nici zi, nici noapte (până nu va arde tot - nota mea) şi fumul lui se va înălţa în veci de veci. Din generaţie în generaţie va fi un deşert şi nimeni nu va trece prin el în veci de veci. Ci pelicanul şi ariciul îl vor stăpâni, bufniţa şi corbul îl vor locui. Se va întinde peste el funia pustiirii şi firul cu plumb al singurătăţii." Isaia 34:9-11

 "Şi vor iesi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi un dezgust pentru orice făptură." Isaia 66:24

 "Faceţi-vă circumcizie pentru DOMNUL, faceţi-vă circumcizie inimilor, bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc şi să ardă, fără să se poată stinge, din cauza răutăţii faptelor voastre!" Ieremia 4:4

 "De aceea aşa vorbeşte Stăpânul DOMNUL: "Iată mânia şi furia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni şi peste animale, peste copacii de pe câmp şi peste roadele pamântului; şi va arde şi nu se va stinge." Ieremia 7:20

 "Dar dacă nu veţi asculta să sfinţiţi ziua sabatului, să nu purtaţi nici o povară şi să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului, în ziua sabatului, atunci voi aprinde un foc la porţile cetăţii, care va arde palatele Ierusalimului şi nu se va stinge." Ieremia 17:27

 "Spune pădurii de la miazăzi: "Ascultă cuvântul DOMNULUI! Aşa vorbeşte Stăpânul DOMNUL: "Iată voi aprinde în tine un foc, care va mistui orice copac verde şi orice copac uscat: nimeni nu va putea stinge flacăra aprinsă şi totul va fi ars de ea, de la miazăzi până la miazănoapte. Şi orice făptură va vedea că Eu, DOMNUL, l-am aprins, şi nu se va stinge nicidecum!" Ezechiel 20:47,48

"dacă a condamnat la distrugere şi a prefăcut în cenuşa cetăţile Sodoma şi Gomora, facând din ele un exemplu pentru cei care vor trăi în neleguire." 2Petru 2:6

 "Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile din jurul lor, care se dăduseră ca şi ele cu totul destrăbălării şi umblau după trup străin, sunt ca un exemplu, suferind pedeapsa unui foc veşnic." Iuda 1:7

După cum vedem în 2Petru 2:6 şi Iuda 1:7, cetăţile Sodoma şi Gomora au fost prefăcute în cenuşă, printr-un "foc veşnic". Expresia "suferind pedeapsa unui foc veşnic" pare foarte ciudată, din moment ce aceste cetăţi nu mai ard, ci au fost distruse cu totul de acel foc. Oare nu ştia scriitorul epistolei, că aceste cetăţi nu mai ard? Sau această expresie este un "ebraism", adică un fel de a spune ceva 

cu subânţeles, cu tâlc? Aşadar, de ce este numit acel foc care a distrus cetăţile păcătoase Sodoma şi Gomora şi cele din jurul lor, un foc veşnic, dacă nu mai arde? Poate avea expresia "foc veşnic" un alt sens decât cel care arde în continu? Da, poate avea. Iată câteva exemple paralele, în care cuvântul "veşnic" nu descrie o acţiune continua, ci evenimente în care acţiunea s-a sfârşit, sau se va sfârşi, dar efectul are consecinţă veşnică:

 "De aceea, să lăsăm cuvintele începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele ce aparţin oamenilor maturi, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte şi a credinţei în Dumnezeu, învăţătura despre spălări, despre punerea mâinilor, despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică." Evrei 6:1,2 

În versetul citat, apostolul Pavel foloseşte expresia "judecata veşnică". Oare înseamnă aceasta că apostolul credea că Dumnezeu îi va tot judeca veşnic pe pacătoşi? Nu, deoarece tot el scrie că după o aşteptare sigură şi înfricoşată a judecăţii văpaia unui foc VA MISTUI PE POTRIVNICI - Evrei 10:26,27. Aşadar ce rost ar avea ca Dumnezeu să îi tot judece pe păcătoşii de potrivinici, dacă ei au fost deja mistuiţi de văpaia focului? Judecata este veşnică prin sentinţa ei, prin rezultatul ei care va fi de neschimbat pentru eternitate! Iată că expresia "judecata veşnica", poate însemna şi altceva decât o acţiune continuă.

 "şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a dobândit o răscumpărare veşnică." Evrei 9:12

După cum vedem, avem de a face din nou cu o frază în care cuvântul veşnic este asociat cu un cuvânt ce descrie acţiune şi totuşi acţiunea nu se desfăşoară veşnic, ci a fost o acţiune singulară, care s-a împlinit în trecut, dar care are efect veşnic.

 "Şi fiind făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei care îl ascultă Urzitorul mântuirii veşnice." Evrei 5:9

Asistăm din nou la o frază în care cuvântul veşnic nu descrie o acţiune continua ci una finită, dar cu efect veşnic.

 "dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va căpăta niciodata iertare, ci este vinovat de un păcat veşnic." Marc 3:29

Păcatul arătat mai sus este veşnic nu deoarece este rostit zi de zi în eternitate, de către păcătos, ci prin caracterul lui uracios, de neiertat.

 "Ei vor avea ca pedeapsa o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui." 2Tesaloniceni 1:9

Versetul de mai sus nu trebuie înţeles că păcătoşii care nu cunosc pe Dumnezeu şi nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus, se vor pierde zi de zi, în eternitate, ca o acţiune continua, ci ca ei vor fi pierduţi definitiv, la o singură acţiune finită, în care efectul acţiunii va fi de neschimbat, veşnic. 

 "Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei drepţi în viaţa veşnică." Matei 25:46

În concordanţă cu versetele de mai sus ce au fost comentate, la fel şi aici, cuvântul veşnic este interpretabil, poate însemna mai degrabă efectul veşnic, decât o acţiune de pedepsire veşnică, aşadar nu este necesar, ca o pedeapsă veşnică să însemne acţiuni de pedepsire zilnice, care vor dura în eternitate, ci, pedeapsa veşnică poate fi o acţiune finită, având o durată scurtă însă cu efect etern, după cum este arătat în Isaia 34:9-11 şi Iuda 1:7.

În predicile Sale ce priveau avertizarea păcătoşilor cu privire la destinul lor final, Domnul Isus a folosit un cuvânt interesant şi anume "gheena". Etimologic, acest cuvânt înseamnă "valea Hinnom", "ge" însemnând "vale", iar "Hinnom" fiind un nume de bărbat. Această vale a lui Hinnom era situată în apropierea Ierusalimului, unde idolatrii îşi sacrificau copiii în foc la idolii lor. Mai târziu această vale a fost profanată, făcându-se acolo un loc de incinerare a gunoaielor şi a animalelor moarte. Aşadar, această vale era o vale a distrugerii, a nimicirii, care se făcea printr-un foc întreţinut cu sulf, care mistuia tot. Fiul lui Dumnezeu a folosit această vale, ca o sinomimă în legătură cu soarta ce îi aşteaptă pe păcătoşii care nu se pocăiesc de faptele lor rele:

 "Dar eu vă spun că orişcine se mânie pe fratele său va fi supus judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: "prostule!", va fi supus pedepsei sinedriului; iar oricine îi va zice: "nebunule!", va fi supus pedepsei focului gheenei." (...) Iar dacă ochiul tău cel drept este o cursă pentru tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. Dacă mâna ta cea dreapta te face să te împiedici, tai-o şi arunc-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă." Matei 5:22, 29-30

 "Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Acela care poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă." Matei 10:28

Un alt text similar este în Luca 12:4,5 "Vă spun vouă prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela care, dupa ce a ucis, are putere să arunce în gheenă, da, vă spun, de El să vă temeţi!"

 "Şi dacă ochiul tău te face să te poticneşti, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fi aruncat în gheena focului." Matei 18:9

 "Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici, pentru că voi înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un prozelit şi când a devenit aşa, faceţi din el un fiu al gheenei, de doua ori mai rău decât sunteţi voi însivă." (...) "Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de judecata gheenei?" Matei 23:15,33

 "Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, tai-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâini şi să mergi în gheena, în focul care nu se stinge, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge." Marcu 9:43,44

Am verificat acest text atât pe biblos.com cât şi pe codexsinaiticus.org şi în amble texte nu apare textul de la versetul 44.

Expresia grecească "to pur to asbeston" "în focul care nu se stinge" sau "în foc de nestins" nu indică durata, ci puterea focului, împreuna cu efectul lui aşa cum am arătat în textele din Isaia 34:9-11 şi Iuda 1:7. Un foc de nestins, care nu poate fi stins, poate dura chiar şi câteva minute. Este de nestins din cauza intensităţii văpăii cu care arde, nu din cauza timpului în care arde.

 "Dacă piciorul tău te face să cazi, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare şi să fi aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Şi dacă ochiul tău te face să cazi, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge." Marcu 9:45-48

Am verificat acest text atât pe biblos.com cât şi pe codexsinaiticus.org şi în amble texte nu apare textul de la versetul 46, acest text apare doar la versetul 48. Cum interpretăm acest text: "decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge"?

Dacă ar fi să interpretăm cum ar dori unii, care cred ca iazul acela ("iadul" cum le spun ei) arde şi acum, atunci ar trebui să admitem că conform cu terminologia ebraică gheena = ge Hinnom = valea lui Hinnom, acel iaz de foc descris la Apocalipsa ar trebui sa fie în "valea lui Hinnom", lângă Ierusalim... Dar nu este acolo... Sau poate va fi creat acolo după mia de ani? Daca da, înseamnă că toţi păcătoşii care au trăit vreodată vor fi aruncaţi acolo pentru a fi chinuiţi veşnic; însă se pune întrebarea: cum vor încăpea toţi păcătoşii într-o singură vale relativ mică, de lângă Ierusalim? Ce vor face locuitorii Ierusalimului auzind zi şi noapte vacarmul plânsetelor şi strigătelor de groază (ca să nu mai vorbim de blesteme şi înjurături!)? Ce vecinătate paradiziacă vor avea! Mai degrabă să îţi pui căşti antifon pe urechi şi să fugi cât mai departe. În plus, dacă iazul de foc va exista deja la revenirea Domnului Isus, va mai trebui să admitem următoarele: că în valea lui Hinnom, deşi va fi foc, va fi întuneric, şi, că mulţi oameni vor fi legaţi de mâini şi de picioare, precum şi că mulţi vor fi tăiaţi în două: 

 "Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în împărăţia cerurilor; iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor." Matei 8:11,12

 "Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor." Matei 22:13

 "îl va tăia în două şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor." Matei 24:51

Să mai aplice Dumnezeu metode medievale de execuţie a păcătoşilor? Bieţii îngeri, vor avea ce tăia în două, căci foarte mulţi făţarnici se vor găsi! Este ilogic să aplicăm aceste texte în mod literal, căci dacă aplicăm unul literal, atunci toate trebuie la fel. Atunci care este sensul acestei fraze? Domnul nostru Isus a folosit crematoriul gunoaielor din valea lui Hinnom de lângă Ierusalim, ca o exemplificare, nimic mai mult. Acolo, dupa cum se spune, totul era mistuit de un foc care era întreţinut zilnic şi ce scăpa de foc, căzând în crăpăturile şi în locuri unde nu ardea focul, era ros de viermi. Oamenii nepocăiţi vor fi distrusi ca gunoaiele şi hoiturile nefolositoare. Desigur ca cei nepocăiţi vor plânge şi vor scrâşni din dinţi, însă doar până vor putea, căci vor fi mistuiti de flăcări. Acesta este mesajul dincolo de cuvintele şi imaginaţia bogată a multora, care vor să lungească agonia nemântuiţilor, până în eternitate. Ce de iubire nemărginită a vrăjmaşilor au! Bravo! şi aplauze, cu bis prelungit, pentru aceşti demni iubitori de vrăjmaşi.

Să ne mirăm de exemplificările Domnului nostru Isus, când şi limba a fost comparată cu un foc?

 "Limba este şi ea un foc, o lume de nedreptăţi. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aruncă în foc cursul vieţii, fiind aprinsă de focul gheenei." Iacov 3:6

 "Şi dacă mâna ta sau piciorul tău te face să te poticneşti, tai-o şi leapăd-o de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă schiop sau ciung, decât să ai două mâini sau doua picioare şi să fii aruncat în focul veşnic." Matei 18:8

Cuvantul "veşnic" însemnă aici acelaşi lucru ca şi în exemplele tratate mai sus. Este veşnic prin munca mistuitoare pe care a făcut-o şi care ţine pe vecie. Acest lucru este bine arătat într-o alta exemplificare:

 "Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge." Matei 3:12

Oare de ce nu scrie aşa, pentru satisfacţia multora: "dar pleava o va tot chinui într-un foc care nu se stinge"? Vorba Domnului Isus: "Ori este ochiul tău rău, fiindca eu sunt bun?" Matei 20:15

 "Apoi a urmat un alt înger, al treilea, zicând cu glas tare: "Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte un semn pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei care se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei." Apocalipsa 14:9-11

Textul de mai sus, în optica multora ar fi o altă dovadă, că cei răi vor fi chinuiţi veşnic, căci textul spune că: "Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor." Să vedem însă o paralelă asemănătoare în Noul Testament şi o paralelă asemănătoare în Vechiul Testament: 

 "După aceste lucruri am auzit în cer ca un glas puternic de mulţime multă, zicând: "Aleluia! Mântuirea, slava şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru! pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte: pentru că a judecat pe prostituata cea mare, care a stricat pământul cu desfrâul ei şi a răzbunat sângele robilor săi, din mâna ei." Şi au zis a doua oară: "Aleluia! ... Şi fumul ei se ridică în vecii vecilor!" Apocalipsa 19:1-3

 Să reţinem, că această "prostituată", numită şi "cetatea cea mare" şi "Babilonul cel mare" a fost devorată şi arsă în foc, de către cei zece împăraţi ai pământului:

 "Apoi mi-a zis: "Apele pe care le-ai văzut, pe care stă prostituata sunt popoare, mulţimi, neamuri şi limbi. Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urâ pe prostituată, o vor pustii şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc." Apocalipsa 17:15,16

Aşadar, ce ar putea indica fumul ce se ridică veşnic, de la arderea prostituatei, dacă nu hotărârea definitivă şi irevocabilă a soartei ei: nimicirea ce o aşteaptă?

 "Torenţii Edomului se vor preface în smoală şi pulberea lui în pucioasă; da, ţara lui va deveni ca smoala care arde. Nu se va stinge nici zi, nici noapte (până nu va arde tot - nota mea) şi fumul lui se va înălţa în veci de veci." Isaia 34:9,10. 

Textul citat din Isaia 34 spune că Edomul antic a fost pustiit, pustiirea fiind asemănată cu un foc, ca smoala care arde. Iar fumul acestei distrugeri cu un fum care se ridică veşnic, indicând că verdictul divin a fost şi este de neschimbat, pentru eternitate. Aşa este şi în textul apocaliptic. Fumul care se ridică veşnic, indică verdictul de neschimbat al soartei păcătoşilor care - atenţie mare! - se vor închina fiarei şi icoanei ei. Care va fi această soartă? Un chin, care va dura zi şi noapte, până la distrugerea lor. Să comparăm câteva texte care vor arăta clar prietenilor noştrii "drepţi" că acest chin nu se referă la chinul din iazul de foc - care, oricum, cu siguranţă că nu va ţine veşnic, ci durerea va fi doar până la mistuirea lor:

 "Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vre-un copac, ci numai pe oamenii care nu aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu. Li s-a dat să nu-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum este chinul scorpiei când înţeapă pe un om. În acele zile, oamenii vor căuta moartea şi n-o vor găsi; vor dori să moară şi moartea va fugi de ei." Apocalipsa 9:4-6

 "Şi am auzit un glas puternic, care venea din templu şi care zicea celor şapte îngeri: "Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu! Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui peste pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a venit peste oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau icoanei ei." Apocalipsa 16:1,2

 "Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi i s-a dat să dogoreasca pe oameni cu foc. Şi oamenii au fost dogorâţi de o arşiţă mare; şi au hulit Numele lui Dumnezeu care are stăpânire peste aceste nenorociri şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă. Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia ei s-a întunecat. Oamenii îşi muşcau limbile de durere. Şi au hulit pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor lor şi din cauza rănilor lor, şi nu s-au pocăit de faptele lor." Apocalipsa 16:8-11

Chiar dacă Dumnezeu nu va chinui etern pe păcătoşi, oare nu este sadic Dumnezeu, chiar şi aşa că va chinui pe oameni o perioadă relativ scurtă de timp? De ce acest chin deosebit pe păcătoşii de atunci? Nu, Dumnezeu nu este un Dumnezeu sadic, ci un Dumnezeu drept. El dă tuturor după faptele lor. Oamenii înrăiţi de atunci, vor fi chinuiţi pentru că au persecutat şi omorât pe copiii credicnioşi ai lui Dumnezeu:

 "Şi am auzit pe îngerul apelor, zicând: "Drept eşti Tu, care eşti şi care erai, Cel sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta! Fiindcă aceştia au vărsat sângele sfinţilor şi al prorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge; şi sunt vrednici." Apocalipsa 16:6

Capitolul IX

Texte interpretate greşit

"şi va arde până în cea mai adâncă Locuinţă a Morţilor (nota marginală: Şheolului)"

Iată şi versetul complet:

 "Căci focul mâniei Mele s-a aprins şi va arde până în cea mai adâncă Locuinţă a Morţilor, va nimici pământul (aici "eretz" indică "ţara" lui Israel) şi roadele lui, va arde temeliile munţilor." Deuteronom 32:22

Este un text prin care se doreşte a se susţine „schingiuirea” veşnică a păcătoşilor, să arate că există chin veşnic al păcătoşilor şi că păcătoşii care au murit nemântuiţi se chinuie deja în acest foc. Să observăm însă, că contextul vorbeşte de Israel, de urgiile care vor veni peste el, atunci când va deveni necredincios. Oare cum au înţeles evreii credincioşi din antichitate această avertizare şi oare cum au descris ei împlinirea ei?

 "Cei care pier ucişi de sabie sunt mai fericiţi decât cei care pier de foame, care cad sleiţi de puteri, din lipsa roadelor câmpului! Mâinile femeilor pline de milă şi-au fiert copiii, care le erau hrană, în ruina fiicei poporului meu. DOMNUL Şi-a împlinit furia, Şi-a vărsat mânia aprinsă; a aprins în Sion un foc, care-i mistuie temeliile." Plângerile 4:9-11

 "N-am ascultat glasul DOMNULUI, Dumnezeului nostru, ca să umblăm în legile Lui, pe care ni le pusese înainte prin slujitorii Săi prorocii; ci tot Israelul a călcat Legea Ta şi s-a abătut astfel, ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea blestemul s-a vărsat peste noi şi jurământul care este scris în legea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva Lui. El a împlinit astfel cuvintele pe care le rostise împotriva noastră şi împotriva judecătorilor noştrii care ne-au judecat, aducând peste noi o mare nenorocire, aşa cum niciodată şi nicăieri sub cer nu s-a mai întâmplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului. După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi; şi noi n-am implorat pe DOMNUL Dumnezeul nostru, ca să ne întoarcem de la nelegiuirile noastre şi să înţelegem adevărul Tău." Daniel 9:10-13

Nu putem răstălmăcii acest text în sprijinul dogmei care învaţă că oamenii răi sunt deja chinuiţi în focul din Şheol, deoarece Şheolul este descris ca un loc al tăcerii depline, al inconştienţei depline, unde cei buni sunt cu cei răi deopotrivă. Vorbind despre moarte, marele învăţat al lumii antice, împăratul Solomon, fiind încă credincios în acel timp, scria inspirat de Duhul Sfânt:

 "Tuturor li se întâmplă toate deopotrivă: aceeaşi soartă are cel drept şi cel rău ..." Eclesiastul 9:2

El se referă aici strict la moarte. Desigur că după ce toţi oamenii morţi vor fi înviaţi, şi judecaţi fiecare în parte, după faptele lor, va fi o diferenţă clară, între cei drepţi şi cei răi, după cum va fi şi o răsplată pe măsura faptelor lor:

 "Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, împreună cu orice lucru ascuns, fie bun, fie rău." Eclesiastul 12:14

"şi va fi chinuit în foc şi pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului"

Notă: Toate citatele provin din Biblia Sau Sfânta Scriptură A Vechiului Şi A Noului Testament - Cu Trimiteri (Ediţie anonimă)

 "Apoi a urmat un alt înger, al treilea, zicând cu glas tare: "Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte un semn pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfintilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei care se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei." Apocalipsa 14:9-11

Iată un text pe care l-am analizat doar în parte în capitolul VIII, unde am tratat expresia "Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor." Am arătat că după cum fumul din Edom - care a fost pârjolit cu foc, se suie în veci de veci, tot aşa este şi cu fumul din acest text, fraza având valoare de simbol, care arată că hotarârea lui Dumnezeu cu privire la cei care se vor închina fiarei, este pentru eternitate, de neschimbat. 

Dar ce înseamnă fraza "şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă înaintea sfintilor îngeri şi înaintea Mielului"? Deoarece în Vechiul Testament Dumnezeu a spus că nu îşi găseşte plăcere în moartea păcătoşilor, darămite în chinuirea lor veşnică!

 "Căci Eu nu doresc moartea celuice moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu şi veţi trăi." Ezechiel 18:32

Gândinţi-vă cum ar fi dacă ar trebui să asistaţi zi de zi, în eternitate la chinuirea unui om în flăcări? Dar la chinuirea a miliarde de oameni? Şi aici îi întreb pe pocăiţii de orice coloratură. Oare sfintii îngeri şi Fiul lui Dumnezeu cum s-ar simţi? Iată de ce chiar însăşi firea umană ne spune că acest text nu prevesteşte aşa ceva. Dacă nu dormim atunci când citim acest text, ni se spune că acest chin este asupra acelora care se închină fiarei şi primesc semnul ei: "Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte un semn pe frunte sau pe mână". Aşadar chinul acesta vine asupra celor vii, care fac anumite acţiuni contra lui Dumnezeu, şi nu asupra celor morţi. 

Să ne gândim, la potopul din timpul lui Noe. Apele au curs multe zile:

 "Ploaia a căzut pe pamânt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi." Geneza 7:12

Oare oamenii de atunci, care şi-au bătut joc de Noe şi de cuvintele de avertizare ale lui Dumnezeu, spuse prin gura lui Noe, au murit liniştişi, fără dureri şi în câteva clipe? Nu, cu siguranţă că s-au chinuit, alergând cu greu la dealuri şi la munţi şi aşteptând cu groază, poate chiar şi mai multe zile până ce apele au tot crescut şi au ajuns până la ei. Acele zile au fost zile de chin, în care oamenii aceia răi au fost chinuiţi de ploaia şi vântul de atunci, de apele care au nimicit pământul.

Şi acum să ne gândim, cum va fi distrus pământul de acum (nu globul pământesc însuşi, ci doar suprafaţa terestră):

 "Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apa şi cu ajutorul apei, şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă. Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi." 2Petru 3:5-7

Oare acest foc din ziua de judecată şi de pieire este identic cu cel de care scrie la Apocalipsa 14:9-11? Cu siguranţă. Poate unii vor obiecta ca este vorba de focul din iazul de foc, deoarece este vorba de foc şi de pucioasă ca şi acolo. Dar să ne întrebăm de unde vine acest foc din ziua de judecată? Oare numai în iazul de foc poate fi foc şi pucioasă? Să observăm ce a spus Domnul nostru Isus:

 "Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi. Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului." Luca 17:28-30

Aşadar, vedem că acest foc care va chinui pe cei netrebnici, va fi un foc care va cădea din cer. Acest foc ceresc va fi însoţit de pucioasă, care va cădea pe pământ, aprinzând pădurile şi vegetaţia, oraşele şi satele, cătunele şi orice unde va cădea. Toate aceste vor produce o căldură şi o arşiţă insuportabilă, care va deteriora cipurile, care conţin semnul fiarei, provocând o rană mare şi dureroasă în corp, în plus fumul şi pucioasa va intoxica aerul şi apele şi va produce turbarea multor insecte, care îi vor chinui numai pe oamenii care au semnul fiarei. Cu siguranţă că acest foc şi pucioasa care va cădea pe pământ, va arde un anume timp şi nu veşnic, deci chinul oamenilor răi, nu va dura veşnic, ci un anume număr de zile şi nopţi, după cum scrie în textul dezbătut.

Iată texte care sprijină acest punct de vedere şi îl face un argument ca de beton:

 "Şi a venit grindină şi foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ: şi a treia parte a pământului a fost ars, şi a treia parte din copaci au fost arşi, şi toată iarba verde a fost arsă." Apocalipsa 8:7

 "Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vre-un copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu. Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni." Apocalipsa 9:4,5

 "Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platose ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele cailor erau ca nişte capete de lei, şi din gurile lor iesea foc, fum şi pucioasă. A treia parte dintre oameni au fost ucisi de aceste trei urgii, de focul, de fumul şi de pucioasa care ieşea din gurile lor." Apocalipsa 9:17,18 

Acest text comentat: Apocalipsa 14:9-11, nu sprijineşte nicidecum dogma acelora, care cred că cei răi o să fie chinuiţi pe veci.

„va fi bătut cu multe lovituri”

 „Robul acela care a ştiut voia stăpânului său şi nu s-a pregătit deloc şi n-a făcut voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. Dar cine n-a ştiut-o şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine.” Luca 12:47,48

Chiar şi printre aceia care cred că cei nedrepţi vor fi anihilaţi, există o părere, că înainte de anihilare, cei nedrepţi vor fi chinuiţi o perioadă, în funcţie de câte nedreptăţi au făcut şi gravitatea lor. Ei se folosesc de acest pasaj pentru aşi justifica opinia. Însă dacă e să luăm acest pasaj, ca o expunere fidelă a lucrurilor viitoare şi nu ca o pildă cu o anume însemnătate, atunci ar trebui să admitem că aceştia vor fi efectiv bătuţi şi apoi tăiaţi în două (versetul 46). Însă, atunci ar trebui ca plata păcatului să fie bătaia şi tăiatul în două şi nu „moartea”, după cum scrie:

 „fiindcă plata păcatului este moartea” Romani 6:23

Adevărul e că deseori Domnul nostru Isus a vorbit în pilde (altfel spus „parabole”) , cum ni se şi spune în Matei 13:3: „El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde”. Pildele nu sunt o expunere fidelă a lucrurilor spuse, ci o comparaţie între lucruri.

Iată cum defineşte dexonline.ro cuvântul „pildă”:

 „Povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral, producţie literală cu caracter moralizator, cu o structură apropiată de fabulă”.

Iată de ce, trebuie să ne dăm silinţa ca să pricepem textele spuse în pildă şi textele care sunt spuse literal. 

"săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam"

Cu toţii cunoaştem predica cu săracul şi bogatul nemilostiv din Luca 16:19-31. Acest text contrazice flagrant toată Biblia de la Geneza şi până la Apocalipsa. Importanţa armoniei interioare a textelor Bibliei este faţiş contrară cu acest text şi îl declară un text străin. Este clar că avem de a face cu o antiteză: Biblie versus autor "Bogatul şi Lazăr". Autorul acestei predici este clar ca nu a fost Domnul Isus, care a spus ca la trâmbiţa învierii morţii vor auzi glasul lui din morminte şi nu din sânul lui Avraam: Ioan 5:28,29.

- Ce spune întreaga Biblie despre Avraam, unde s-a dus după moartea lui şi în ce stare este el acolo? 

- Ce spune autorul predicii Bogatul şi Lazăr despre unde s-a dus Avraam şi în ce stare este el acolo?

Avem de a face cu o contradicţie evidentă, care descalifică şi demască textul ca fiind un text stăin de Biblie.

Nu cred că daca în Biblia Cornilescu ar scrie ca Satan este Isus, ar trebui să credem asta doar pentru simplul motiv că este în Biblia Cornilescu. Nu trebuie sa punem semnul egalităţii între Biblia Cornilescu şi textele Bibliei originale, care nu mai sunt.

Din contextul larg al Bibliei observăm, că învăţătura despre nemurirea sufletelor şi a chinului veşnic al păcătoşilor nu este de origine divină. Nu putem lăsa sau distorsiona înţelesul textelor ce combat clar aceste idei, de dragul unor oameni care au introdus texte straine pentru aşi susţine părerile.

Stiu ca anumiti crestini vor fi foarte mirati si chiar contrariati de curajul meu de a demasca aceste interpolari grosolane. Probabil, ar trebui sa citeasca o carte despre comparatia textuala a manuscriselor Bibliei. Oricum, timpul va spune intotdeauna adevarul, asa ca la judecata se vor mira a doua oara. Dar ma tem ca acolo nu le va folosi deloc cunostinta cea din urma, asa ca acum ar fi momentul sa verifice cele cititie in aceasta lucrare. Dragii mei, va invit sa dati prejudecatile la o parte si judecati cu judecata dreapta.

Cu deosebita consideratie pentru toti cei care au reusit sa termine de citit aceasta lucrare. Dumnezeu sa va binecuvanteze cu adevar asupra celor citite si sa ajungeti la o concluzie dreapta si adevarata, la intrebarea istorica: Murim sau nu murim?