Ce cuvânt conține pecetea lui Dumnezeu?
Descifrarea peceții
Biblia Apostolică, Apocalipsa lui Ioan
9:1 Și al cincilea înger a sunat din trâmbiță și am văzut o stea din cer căzând pe pământ și i s-a dat cheia fântânii adâncului.
2 Și a deschis fântâna adâncului și din fântână s-a ridicat fum ca fumul unui cuptor mare, și s-a întunecat soarele și văzduhul de fumul fântânii.
3 Și lăcuste au ieșit din fum pe pământ și li s-a dat putere, așa cum au putere scorpionii pământului.
4 Și li s-a spus să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai oamenii care nu au pe frunte pecetea lui Dumnezeu.
Orice pecete are o scriere pe ea.
Ce este scris pe această pecete?
Biblia Apostolică, Apocalipsa 3:12
Pe învingător, îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului meu și afară din el nu va mai trebui să iasă nicidecum și voi scrie pe el numele Dumnezeului meu și numele cetății Dumnezeului meu, noul Ierusalim care se coboară din cer de la Dumnezeul meu și numele meu cel nou.
Biblia Apostolică, Apocalipsa 11:18
Și naţiunile s-au înfuriat și a venit mânia ta și vremea morților, ca să fie judecaţi și tu să dai răsplata slujitorilor tăi, profeților și sfinților tăi și celor ce se tem de numele tău, mici și mari și să îi distrugi pe cei care distrug pământul.
Biblia Apostolică, Apocalipsa 13:6
Și și-a deschis gura în hule împotriva lui Dumnezeu, hulindu-i numele lui și cortul lui, pe cei care locuiesc în cer.
Biblia Apostolică, Apocalipsa 14:1
Și m-am uitat, și iată că Mielul stătea pe muntele Sionului și cu el o sută patruzeci și patru de mii, având numele său și numele Tatălui său scris pe frunţile lor.
Biblia Apostolică, Apocalipsa 15:4
Cine nu se va teme, o Iehova, și va slăvi numele tău? Pentru că tu singur ești sfânt, pentru că toate naţiunile vor veni şi se vor închina înaintea ta, pentru că dreptele-judecăți ale tale au fost arătate.
Biblia Apostolică, Apocalipsa 16:9
Și au fost dogorâţi oamenii de o căldură mare, și au hulit numele lui Dumnezeu, care are putere asupra acestor plăgi, și nu s-au pocăit să-i dea lui slavă.
Biblia Apostolică, Apocalipsa 22:4
Și ei vor vedea fața lui și numele lui (este) pe frunţile lor.
După cum vedem din aceste versete, este foarte probabil ca pecetea lui Dumnezeu să conțină chiar Numele Lui Dumnezeu: YHWH.
Pentru cine nu știe: în ebraică numele lui Dumnezeu este יהוה și este transliterat de obicei prin Iehova sau Iahve, fiind un cuvânt cu patru litere, care formează numele propriu al lui Dumnezeu.
De ce este atât de important numele lui Dumnezeu, după cum vedem din atâtea texte biblice?
Numele lui Dumnezeu explicat lui Moise în Cartea Exodul capitolul 3, ne arată un aspect de marcă al calității Creatorului, că el este ”Ehyeh Asher Ehyeh” - ”Sunt Cel Ce Sunt” în sensul de excelență la superlativ. Semnificația sintagmei „ehyeh ’ăšer ’ehyeh” nu putea fi văzută altfel decât o promisiune: „Voi fi ceea ce doresc eu să fiu”. Ce ar dori Creatorul să constate toți cei care sunt făcuți după chipul și asemănarea sa? Ceea ce a spus Dumnezeu dintotdeauna în declarație sale de incomparabilitate: „Sunt fără egal”. Cu toate că deseori lumea este în haos față de Dumnezeu, el nu este un biet extraterestru capricios, dar care nu se poate impune.
Iată de ce, în Biblie acest nume este explicat în Apocalipsa 1:8 în acest sens: un Dumnezeu care este fără egal și care nu rămâne doar la faza de declarații, ci vine și se impune, nu după capricii, ci prin adevăr și dreptate, dovedind că este Atotputernic.
Biblia Apostolică: Eu sunt Alfa și Omega, zice Iehova Dumnezeu, Cel ce este, şi Cel ce a fost și Cel ce va veni, Cel Atotputernic.
Biblia după D. Cornilescu: "Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul", zice Domnul Dumnezeu, "Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic."
Biblia după Biserica Ortodoxă: Eu sunt Alfa și Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, Atotțiitorul.
În cartea Apocalipsa nicăieri nu scrie de sabat și acest cuvânt nu este asociat cu o pecete, așadar poporul lui Dumnezeu va fi pecetluit cel mai probabil, după cunoașterea Numelui Său:
Biblia Apostolică, Psalmi 91:14 „Fiindcă și-a pus dragostea spre mine, de aceea îl voi izbăvi; îl voi pune sus, pentru că cunoaște numele meu.
Biblia Apostolică, Ioel 2:32 Și atunci oricine va chema numele lui Iehova va fi mântuit; căci pe Muntele Sionului și în Ierusalim va fi eliberare, după cum a spus Iehova, și printre cei rămași pe care-i cheamă Iehova.
Biblia Apostolică, Fapte 2:21 Atunci oricine va chema numele lui Iehova va fi mântuit."
Biblia Apostolică, Romani 10:13 Fiindcă "oricine va chema numele lui Iehova va fi mântuit."
Biblia Apostolică, Isaia 52:6 De aceea poporul meu va cunoaște numele meu, de aceea va ști în ziua aceea că eu vorbesc și zic: "Iată-mă!"
Biblia Apostolică: Eu sunt Alfa și Omega, zice Iehova Dumnezeu, Cel ce este, şi Cel ce a fost și Cel ce va veni, Cel Atotputernic.
Biblia după D. Cornilescu: "Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul", zice Domnul Dumnezeu, "Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic."
Biblia după Biserica Ortodoxă: Eu sunt Alfa și Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, Atotțiitorul.
În cartea Apocalipsa nicăieri nu scrie de sabat și acest cuvânt nu este asociat cu o pecete, așadar poporul lui Dumnezeu va fi pecetluit cel mai probabil, după cunoașterea Numelui Său:
Biblia Apostolică, Psalmi 91:14 „Fiindcă și-a pus dragostea spre mine, de aceea îl voi izbăvi; îl voi pune sus, pentru că cunoaște numele meu.
Biblia Apostolică, Ioel 2:32 Și atunci oricine va chema numele lui Iehova va fi mântuit; căci pe Muntele Sionului și în Ierusalim va fi eliberare, după cum a spus Iehova, și printre cei rămași pe care-i cheamă Iehova.
Biblia Apostolică, Fapte 2:21 Atunci oricine va chema numele lui Iehova va fi mântuit."
Biblia Apostolică, Romani 10:13 Fiindcă "oricine va chema numele lui Iehova va fi mântuit."
Biblia Apostolică, Isaia 52:6 De aceea poporul meu va cunoaște numele meu, de aceea va ști în ziua aceea că eu vorbesc și zic: "Iată-mă!"
Biblia Apostolică, Ieremia 16:21 "De aceea, iată că le arăt de data aceasta și-i fac să știe puterea și tăria mea și vor cunoaște că numele meu este Iehova.
Biblia Apostolică, Ezechiel 36:23 De aceea voi sfinți numele meu cel mare care a fost pângărit printre națiuni, pe care l-ați pângărit în mijlocul lor. Și națiunile vor cunoaște că eu sunt Iehova, zice Iehova Dumnezeu, când voi fi sfințit în voi sub ochii lor.
Declarațiile biblice de mai sus nu sunt legate de ascultarea față de o anume teocrație religioasă conducătoare, indiferent ce nume provocator sau pompos ar purta, ci de ascultarea de Dumnezeu care ne zice tuturor:
Biblia Apostolică, Apocalipsa 18:1 După aceea, am văzut un alt înger coborându-se din cer, având o mare putere, și pământul a fost luminat de slava Lui. 2 Și a strigat cu glas tare, zicând: A căzut Babilonul cel mare, a căzut și a devenit locașul demonilor și închisoarea oricărui duh necurat și închisoarea oricărui lucru necurat și urât, 3 Pentru că din vinul mâniei curviei ei au băut toate naţiunile, și regii pământului au curvit cu ea, și negustorii pământului s-au îmbogățit din puterea luxului ei. 4 Și am auzit un alt glas din cer care zicea: Ieșiți din ea, poporul meu, ca să nu vă faceți părtași la păcatele ei și să nu primiți din urgiile sortite ei; 5 Pentru că păcatele ei s-au îngrămâdit până de cer, și Dumnezeu și-a adus aminte de fărădelegile ei....24 Și în ea sângele profeților și sfinților a fost găsit și al tuturor celor care au fost măcelăriți pe pământ.
Vedem în descrierea de mai sus o instituție omenească (cea religioasă) în cârdășie cu celelelte instituții omenești (politice și economice) care păcătuiește grosolan, luxos și violent și îndeamnă la acest tip de păcat, îngrămădind păcat peste păcat, până la cer.
Pentru mai multe informații despre TIMPUL PROFETIC în care trăim, accesați linkurile de mai jos:
Prophetic Horizons and Fulfilled Prophecies - The world at the end
Orizonturi Profetice Și Profeții Împlinite - Lumea la final
Prófétai horizontok és beteljesedett próféciák - A világvége
https://profetiiimplinite.blogspot.com/
---
---
Let your kingdom come; let your will be done! Theocratic Kingdom, Messianic Kingdom
Vie Impărăția Ta; facă-se voia Ta! Regatul Teocratic, Regatul Mesianic
Jöjjön el a te országod; legyen meg a te akaratod! Teokratikus Királyság, Messiási Királyság
https://imparatiamesianica.blogspot.com/
---
---
THE APOSTOLIC BIBLE - THE BIBLE WITH THE NAME OF JEHOVAH GOD
BIBLIA APOSTOLICĂ - BIBLIA CU NUMELE LUI IEHOVA DUMNEZEU
AZ APOSTOLI BIBLIA - A BIBLIA JEHOVA ISTEN NEVÉVEL
Az apostoli idők Bibliája - A Biblia Jehova Isten nevével
https://apostolibiblia2025.blogspot.com/
Vă invităm pe grupul Facebook: LAUDATI-L pe IEHOVA!
Pentru slava lui Iehova Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc.
Vă invităm cu drag!
https://www.facebook.com/groups/1568688038239339/permalink/1568752371566239/
---
---
JEHOVAH, THE ONE TRUE GOD
IEHOVA, SINGURUL DUMNEZEU ADEVĂRAT
JEHOVA, AZ EGYETLEN IGAZ ISTEN
https://academianontrinitariana.blogspot.com/
---
---
JEHOVAH'S DAY (THE DAY OF THE LORD)
ZIUA LUI IEHOVA (ZIUA DOMNULUI)
JEHOVA NAPJA (AZ ÚR NAPJA)
Apophis Observer 2036
Domnul si mantuitorul nostru Isus Christos marturiseste despre el insusi ca este “inceputul creatiei lui Dumnezeu” Apocalipsa 3:14.
Logica ma face sa accept aceasta marturie din urmatoarele motive:
Nu sunt de acord cu logica de la Niceea (325), care spune ca Fiul este “nascut dar nu facut”, “nascut si facut” sunt cuvinte ce se pot armoniza. Fiul este nascut, deoarece mintea lui Dumnezeu Tatal l-a nascut si este facut, deoarece ce a fost nascut in mintea lui Dumnezeu a fost adus in existenta de mana lui creatoare.
Dumnezeu Tatal nu are in cer o sotie (“dumnezeita”) prin care sa-l fi nascut pe Fiul, iar el (Dumnezeu) nu este descris ca este ca o femeie care naste. In cer nu sunt sexe. Nici de barbat si nici de femeie, toti sunt asexuali. Singura optiune de a aduce un “Fiu” in existenta, fara cale sexuala, este de a-l crea. Arius a avut dreptate, a fost un timp cand Fiul n-a existat, insa el a gresit atunci cand a sustinut ca Fiul a fost adus in existenta din nimic. Creatia ex-nihilo a Fiului este un “misnomer” (cum spun americanii) la fel ca si expresia “nascut dar nu facut”, o denumire incorecta. E imposibil sa faci ceva din nimic. Intotdeauna exista ceva la baza lucrurilor. Din pacate la Niceea au fost propuse aceste doua aspecte nelogice: “nascut si nu facut” de catre athanasieni si “Fiul creat din nimic” de catre arieni. Cand doi se bat, al treilea (adica Satana) castiga. La Niceea nimeni nu a cstigat, toti au pierdut. Nimeni nu a castigat, deoarece nu s-a respectat Scriptura care spune, ca in litigiul dintre frati nu poate fi arbitru un necredincios, si imparatul Constantin zis “Cel Mare” a fost inca nebotezat. Cum poti sa mergi la un nebotezat sa te judece in probleme ale credintei? De aceea nici o partida nu a fost binecuvantata cu o intelegere logica.
1 Corinteni 6:
1. Cum! Cand vreunul din voi are vreo neintelegere cu altul, indrazneste el sa se judece cu el la cei nelegiuiti, si nu la sfinti?
Va rog sa observati atmosfera necrestina de la conciliile asazise ecumenice (unde dragoste nu e nimic nu e, nici chiar adevar):
Atmosfera neiubitoare, necrestina a sinodul numit “Sinodul (Conciliul) de la Niceea” (325) a fost descrisa de istoricul roman Ammianus Marcellinus. El spune ca figurantii de acolo s-au comportat ca niste caini turbati gata gata sa se sfasie. Cel mai infierbantat a fost episcopul din Mira Liciei, impartind inamicului sau public nr 1, lui Arius, niste palme generoase, pentru care a fost dat afara din marele Conciliu.
Dar ce s-a intamplat dupa Niceea? Daca atunci au fost gata sa se sfasie, mai apoi chiar au facut-o.
Iata un fragment de istorie, de pe timpul cand se faceau crezurile si in ce atmosfera neiubitoare se faceau:
“Jubilarii si veselie la blestemarea in chinurile iadului a adversarului umilit . . . degenerarea si decaderea este rapida incepand cu Sinodul Ecumenic de la Niceea la cel de la Efes unde fiecare tabara a venit hotarata sa foloseasca orice mijloace pentru a-si strivi adversarul, mergand de la precipitarea lucrarilor pana la manevre in culise, de la influenta oculta pana la mita si santaj; a fost prezenta acolo incurajarea (daca nu apelul deschis) violentei multimii pentru influentarea deciziilor intrunirii; fiecare avea propria gloata de prostime violenta adusa de acasa pentru a-si sprijini ‘tabara’; si nici unul nu se dadea inapoi de la nici un mijloc pentru a obtine implinirea anatemelor si blestmelor lor catre ceilalti prin instigarea persecutiei funestei stapaniri a vremii.’ (H.H. Milman, D.D., History of Latin Christianity, New York, 1871, p 226).
Sfantul Parinte Grigorie din Nazianz vorbeste de ei ca ‘adunari de cocori si gaste’ (Schaff, History of the Christian Church, ii. 347). Dezgustat din cale afara, el a refuzat sa aiba de a face cu ei, spunand: ‘Ca sa spun adevarul, inclin sa ma feresc de orice adunare a Episcopilor, pentru ca pana acum nu am vazut niciodata vreun Sinod care sa se sfarseasca cu bine, sau care sa alunge relele in loc sa le creasca. Pentru ca la aceste intruniri (si nu cred ca ma exprim prea aspru aici) artagosenia de nedescris si ambitiile prevaleaza . . . de aceea eu m-am retras si mi-am gasit linistea sufleteasca in singuratate.’ (Ep. Ad. Procop., 55 old order, Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 347).
Al treilea Sinod Ecumenic al Bisericii, care s-a tinut la Efes in 431 A.D. a fost marcat de ‘intriga infama, nemiloasa sete de acuzare si violenta bruta’ (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 348). Ambele factiuni au venit cu escorte inarmate, ca si cum s-ar fi dus la razboi (Ibid., ii. 723 – 725), fiind urmate de gloate mari de plebe ignoranta, sclavi si matrozi, drojdia Constantinopolelui, taranime, hoarde de femei, toti gata de violenta si dezordini; orasul era patrulat de trupe (Ibid., i. 242), iar Nestor si Ioan din Antiohia aveau garzi de corp inarmate pentru a fi protejati de violenta tabara a lui Chiril (Ibid., p. 242). Cele doua tabere s-au luptat in strada si mult sange a curs (Ibid., p. 242). La citirea Hotararii imperiale se produse o asa razmerita incat Episcopii rivali au fost arestati (Ibid., i. 242). S-a facut imediat un efort de a se organiza un Sinod in Constantinopole, dar atat de mare a fost frica de revolta incat a trebuit sa fie amanat si transferat la districtele suburbane de peste Bosfor (Ibid., i. 242).
In august 449 A.D., acolo s-a intrunit la Efes un Sinod care ocupa un loc notoriu in scandalurile Istoriei Bisericii, si care de la frauda si violenta cu care s-a transat totul acolo, si din caracterul odios al lucrarilor lui a fost numit ‘Sinodul Talharilor’. A fost prezidat de Dioscor cu violenta bruta (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 738), sub protectia soldatilor. Frica de mutilare a fost asa de mare incat Flavian si prietenii sai care constituiau o factiune, cu greu au scos doua vorbe, in timp ce Teodoret a fost scos complet de-a dreptul de la lucrari. Un comunicat presentat de Eusebiu a fost primit de catre multime cu huiduieli si strigatele ‘Sa-l ardem pe Eusebiu; sa-l ardem de viu. Asa cum el L-a taiat pe Cristos in doua, asa sa-l taiem si noi pe el in doua’ (Ibid., p. 738). Trei delegati ai Romei au fost asa de inspaimantati, incat nu au avut curajul sa citeasca o Epistola din partea lui Leon (Ibid., p. 738 ff.). Subiectul Canonului nu a fost bineinteles singurul subiect discutat in Sinoadele Ecumenice. In realitate, multe Sinoade nici nu au abordat problema canonica. Dioscor si tabara lui vroiau ca Flavian si prietenii sai sa semneze o marturisire precum ca Cristos nu are decat o singura natura. Flavian a refuzat asta. La un semnal dat, usile au fost izbite de perete si un numar de soldati alaturi de o gloata inarmata s-a napustit inauntru, iar Episcopii inspaimantati ai taberei lui Flavian sub ploaia de pumni si ghionti au fost fortati sa semneze in timp ce erau impunsi cu sabiile (Mosheim, Eccl. Hist., Bk. 2, Cent. 5, pt. 2, ch. v). Acolo unde pana atunci fusesera doua tabere, acum era nu numai o majoritate, ci chiar unanimitate (Milman, Hist. Latin. Christ., i. 288). Dupa semnarea hotararii finale, Dioscor nu a mai putut sa-si infraneze furia, si il lovi pe Flavian invinsul (Ibid., i. 289). Incurajata de gestul sau, o gloata de calugari infuriati se napustira asupra nefericitului Episcop al Ierusalimului strigand ‘Omorati-l, omorati-l!’ si-l batura si calcara in picioare producandu-i acestuia astfel de rani ca muri curand dupa aceea (Ibid., i. 289, Scaff, Hist. Christ. Church., ii. 739).
Protopopul Milman face remarca semnificativa ca acesta nu a fost ultimul Sinod Ecumenic murdarit cu sange (Milman, Hist. Latin. Christ., i. 289).
Alt Sinod, care trebuia sa se desfasoare la Niceea in 451 A.D. a fost atat de ne-stapanit incat a trebuit sa fie mutat la Calcedon, peste stramtoarea Constantinopolelui, de unde Imparatul putea sa-l supravegheze si sa mentina ordinea cu trupele sale (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 742). Astfel este cunoscut ca Sinodul de la Calcedon. Lucrarile au fost permanent intrerupte de urlete si zarva (Ibid., ii. 743), chiar mirenii simtindu-se obligati sa aminteasca Episcopilor de demnitatea lor clericala (Ibid., ii. 743). Dr. Phillip Schaff zice, ‘La Calcedon, aparitia renumitului scriitor si istoric Teodoret a provocat o scena care aproape involuntar ne aminteste de actualele incaierari ale calugarilor greci si romano-catolici la Sfantul Mormant, incaierari care au loc in ciuda prezentei intimidante a politiei turce. Oponentii egipteni ai lui Teodoret au strigat din toti rarunchii ‘Jos cu el, acest invatator al lui Nestor.’ Cei din tabara sa raspunsera cu egala violenta: ‘Ne-au fortat la ‘Sinodul Talharilor’ sa semnam sub ghionti si pumni, jos cu maniheistii, dusmanii lui Flavius si dusmanii dreptei credinte. Jos cu ucigasul de Dioscor. Cine nu cunoaste faptele sale marsave? Episcopii egipteni strigara: ‘Jos cu evreii, cu dusmanii lui Dumnezeu, si nu-i ziceti aluia Episcop.’ La care Episcopii din cealalta tabara strigara din nou: Afara cu rasculatii si zurbagii, afara cu criminalii! Drept-credinciosii isi au locul la Sinod.’ Armata a trebuit sa intervina din nou pentru a tine in frau adunarea.’ (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 348).
La Sinodul tinut la Constantinopole in 785 A.D. soldatii s-au napustit in camera unde se tinea intrunirea si au alungat una dintre taberele de Episcopi care nu vroiau sa semneze hotararea celeilalte tabere (Milman, ii. p. 345); iar cel de-al doilea Sinod de la Niceea (787 A.D.) a denuntat acest Sinod de la Constantinopole ca un ‘Sinod de nebuni si posedati’ (Ibid., ii. 346).
Este un fapt curios de la care nu ma pot abtine sa atrag atentia. Nici un istoric al Crestinismului, fie el Milman, Schaff, Davidson, Mosheim sau oricare altul nu a observat se pare grotescul absurditatii ideii unei adunari care incearca sa decida prin vot un fapt petrecut, deci care tine de trecut. Oamenii se aduna si voteaza asupra chestiunilor care trebuie sa se hotarasca, facandu-le astfel sa devina fapte; ca de exemplu ca acela sau celalalt sa devina presedinte, sau o lege care sa intre in vigoare; dar nu voteaza lucruri care sunt deja intamplate si hotarate. Cititorul trebuie sa inteleaga ca cele prezentate sunt doar o frantura din panorama oferita istoriei de catre Sinoadele Bisericii. Oricat de pios ar fi cineva, daca este sincer cu el insusi, atunci este imposibil sa citeasca istoria lucrarilor acestor Sinoade si sa pretinda ca Duhul Sfant are ceva de a face cu rezultatele unor atat de violente intruniri, lasand la o parte credibilitatea unei hotarari si unei intruniri care isi propune sa stabileasca ceea ce este inspirat de Duhul Sfant si ceea ce nu este.”
Sursa un forum de pe internet
Cei care nu-si amintesc de trecut, sunt condamnati sa-l repete: Daniel 12:10 “NICIUNUL din cei rai nu vor intelege”