Întrebare despre Convenția Teocratică din 2026 (MIREform)
Ce ar trebui promovat în Mișcarea Renașterii (Trezire, Reformă) a Martorilor lui Iehova?
- Credințe de bază și diferențe față de ghidurile actuale ale Turnului de Veghe
Elementele credințelor noastre de bază sunt în esență aceleași: Noi nu credem că Dumnezeu este o Trinitate, ci doar Iehova, care este Dumnezeu Tatăl și este important să folosim numelui lui Iehova, dar cu sfințenie, moartea nu este o ușă spre o altă viață, așadar nimeni nu merge în cer la moarte, ci toți așteaptă învierea, deci învierea este acea usă spre viață veșnică în paradis, nu depunem jurăminte, nu participăm la conflicte violente sau războaie, milităm pentru o atitudine pașnică în toate domeniile, predicăm Evanghelia Regatului lui Dumnezeu, ca singura speranță pentru omenire.
Diferențe:
Accent pe Biblie, nu pe Turnul de Veghe sau alte publicații. Accent pe ceea ce spune Domnul nostru Isus în Evanghelie, nu pe modul în care este explicat în Turnul de Veghe.
Acceptăm avertismentul Domnului nostru Isus că fără duhul sfânt de sus, adică fără a fi născut din nou, nimeni nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu, conform lui Ioan 3:1-21. Acceptăm ceea ce Ioan 3:36 și 1 Corinteni 6:9,10 afirmă atât de clar că aceștia vor pierde viața veșnică, conform lui Matei 10:28, Luca 12:5 - Apocalipsa 20:5,11-21. Conform Bibliei, dacă cineva nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, acesta nu este un motiv pentru ca el să primească har pentru o nouă șansă de pocăință și cunoaștere a lui Dumnezeu în mileniu, dimpotrivă, acesta este un motiv pentru a nu-l primi, pentru că acolo ar rămâne la fel: Dacă ierți pe cel rău, el nu va învăța dreptatea, ci în țara dreptății va continua să facă răul și nu va căuta măreția lui Iehova. (Isaia 26:10) - în flăcări de foc, răzbunându-se pe cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu și care nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. (2 Tesaloniceni 1:8).
Nu credem că frăția internațională este o piramidă ierarhică strict structurată, modelată după modelul catolic. Prin urmare, fiecare congregație ar trebui să poată să-și aleagă propriii bătrâni și să se ocupe de toate celelalte probleme (admiteri, numiri, departizări, aranjamente financiare etc.), iar acest lucru nu necesită aprobarea unei autorități centrale atotvăzătoare (Matei 20:25,26, 1 Corinteni 16:14, 1 Corinteni 14:26, 1 Corinteni 14:40). În caz contrar, se pot infiltra carieriși și oportuniști care nu sunt interesați de adevăr și viață sfântă, ci de cu totul altceva: 1 Timotei 6:5 și 2 Corinteni 4:2.
Credem că excomunicarea ar trebui să fie publică, să cunoască motivele și să nu se aplice fără aprobarea congregației: Și dacă refuză să-i asculte, spune-o congregației; iar dacă refuză să asculte de congregație, să fie pentru tine ca un păgân și un vameș. (Matei 18:17)
Respingem afirmația că Hristos a ales corpul de conducere în 1919 să fie purtătorul său de cuvânt „special” (sau că C.T. Russell a fost un fel de intermediar). Nimeni pe pământ nu are un astfel de rol „special”.Încurajăm acceptarea chemării cerești a tuturor celor care o doresc, fără a-i face o „clasă superioară”, dar credem și într-un paradis pământesc. Cei așa-numiți „unși” sunt doar auto-numiți, punctul esențial este că decizia lui Dumnezeu, adică aprobarea Sa, nu este cunoscută nimănui de pe pământ. Dumnezeu decide de fapt să-i pună pe toți la locul potrivit. Indiferent de chemare, există acum o singură lege pentru toți, legea lui Hristos, și toți sunt obligați să o respecte, deoarece este o cerință a unei vieți noi de la Iehova Dumnezeu.
Respingem anumite doctrine și le acceptăm doar pe cele care sunt în armonie cu Scripturile.
Mai exact, cu privire la propunerile individuale:
- importanța vitală a nașterii din nou (acceptarea și predicarea)
- Abandonarea doctrinelor din 1914 și 1918-1919, 1935
- Împărtășania pentru toți cei născuți din nou, indiferent de speranța pe care o au
- Eliminarea și evitarea în continuare a conducerii ierarhice organizate după modelul Bisericii Catolice
- Examinarea textelor pro-trinitare suplimentare găsite în Biblia Lumii Noi (Isaia 9:5, Matei 28:19, Ioan 1:1 etc.).
- Libertatea conștiinței acolo unde este posibil: îmbrăcăminte, barbă, mustață, zile, tradiții care nu contrazic Biblia
- În problemele medicale, cum ar fi în chestiunea sângelui, nu insistați că transfuzia de sânge este consum de sânge, deoarece sângele nu merge în stomac aici
- Evitarea argumentelor religioase copilărești. De exemplu, în chestiunea zilelor de naștere, nu poți aduce în discuție faptul că este interzis pentru că Irod a ucis, pentru că atunci și cuțitul trebuie interzis, deoarece unii oameni au ucis cu el.
Scopul reformei complete, adică finale (trezire, renaștere, purificare, întoarcere la original) este de a ne închina doar lui Iehova Dumnezeu, numai sub urmașii și conducerea lui Isus Hristos, liberi de orice influență păgână și lumească (inspirată demonic), adică ieșirea din Babilonului cel Mare, fără bagajele de acolo (Apocalipsa 18:4).
Când și unde va avea loc? În ce limbă?
Bună ziua,
Dacă Iehova, Tatăl nostru, va dori, va avea loc în luna august a acestui an, în ultima sâmbătă și duminică a lunii, la Cluj-Napoca. Voi anunța și locația. Dacă Dumnezeu nu vrea, nu se va ține.
Oricine dorește să se înscrie trebuie să returneze următorul formular completat. Nu vom asigura cazare sau mâncare.
Limbi: Română, Maghiară
Formular de înscriere pentru Convenția Teocratică din august
Credeți, pe baza textului din Matei 4:4, că omul trebuie să trăiască nu numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu?
Da.
Nu.
Credeți în Iehova Dumnezeu ca Tatăl nostru ceresc Atotputernic, Creator și Domn Suveran al cerului și al pământului, conform Exodului 20 și Ioan 17:1-3?
Da.
Nu.
Crezi că Isus este calea, adevărul și viața Tatălui, nu un Conducător uman sau un Corp de Guvernare, conform textului din Ioan 14:6?
Da.
Nu.
Reguli
Bunătatea și curtoazia sunt obligatorii în timpul convenției.
Cu toții vrem să creăm un mediu incluziv. Cu toții merităm respect. Discuțiile pozitive sunt naturale, iar curtoazia este esențială. Oricine nu se va comporta corespunzător nu va avea voie să participe. Trebuie să se răspundă la toate cele trei întrebări incluzive și la reguli.
Ionica Takacs
MIREform
ianostakacs@gmail.com
Vă rugăm să distribuiți.
Domnul si mantuitorul nostru Isus Christos marturiseste despre el insusi ca este “inceputul creatiei lui Dumnezeu” Apocalipsa 3:14.
Logica ma face sa accept aceasta marturie din urmatoarele motive:
Nu sunt de acord cu logica de la Niceea (325), care spune ca Fiul este “nascut dar nu facut”, “nascut si facut” sunt cuvinte ce se pot armoniza. Fiul este nascut, deoarece mintea lui Dumnezeu Tatal l-a nascut si este facut, deoarece ce a fost nascut in mintea lui Dumnezeu a fost adus in existenta de mana lui creatoare.
Dumnezeu Tatal nu are in cer o sotie (“dumnezeita”) prin care sa-l fi nascut pe Fiul, iar el (Dumnezeu) nu este descris ca este ca o femeie care naste. In cer nu sunt sexe. Nici de barbat si nici de femeie, toti sunt asexuali. Singura optiune de a aduce un “Fiu” in existenta, fara cale sexuala, este de a-l crea. Arius a avut dreptate, a fost un timp cand Fiul n-a existat, insa el a gresit atunci cand a sustinut ca Fiul a fost adus in existenta din nimic. Creatia ex-nihilo a Fiului este un “misnomer” (cum spun americanii) la fel ca si expresia “nascut dar nu facut”, o denumire incorecta. E imposibil sa faci ceva din nimic. Intotdeauna exista ceva la baza lucrurilor. Din pacate la Niceea au fost propuse aceste doua aspecte nelogice: “nascut si nu facut” de catre athanasieni si “Fiul creat din nimic” de catre arieni. Cand doi se bat, al treilea (adica Satana) castiga. La Niceea nimeni nu a cstigat, toti au pierdut. Nimeni nu a castigat, deoarece nu s-a respectat Scriptura care spune, ca in litigiul dintre frati nu poate fi arbitru un necredincios, si imparatul Constantin zis “Cel Mare” a fost inca nebotezat. Cum poti sa mergi la un nebotezat sa te judece in probleme ale credintei? De aceea nici o partida nu a fost binecuvantata cu o intelegere logica.
1 Corinteni 6:
1. Cum! Cand vreunul din voi are vreo neintelegere cu altul, indrazneste el sa se judece cu el la cei nelegiuiti, si nu la sfinti?
Va rog sa observati atmosfera necrestina de la conciliile asazise ecumenice (unde dragoste nu e nimic nu e, nici chiar adevar):
Atmosfera neiubitoare, necrestina a sinodul numit “Sinodul (Conciliul) de la Niceea” (325) a fost descrisa de istoricul roman Ammianus Marcellinus. El spune ca figurantii de acolo s-au comportat ca niste caini turbati gata gata sa se sfasie. Cel mai infierbantat a fost episcopul din Mira Liciei, impartind inamicului sau public nr 1, lui Arius, niste palme generoase, pentru care a fost dat afara din marele Conciliu.
Dar ce s-a intamplat dupa Niceea? Daca atunci au fost gata sa se sfasie, mai apoi chiar au facut-o.
Iata un fragment de istorie, de pe timpul cand se faceau crezurile si in ce atmosfera neiubitoare se faceau:
“Jubilarii si veselie la blestemarea in chinurile iadului a adversarului umilit . . . degenerarea si decaderea este rapida incepand cu Sinodul Ecumenic de la Niceea la cel de la Efes unde fiecare tabara a venit hotarata sa foloseasca orice mijloace pentru a-si strivi adversarul, mergand de la precipitarea lucrarilor pana la manevre in culise, de la influenta oculta pana la mita si santaj; a fost prezenta acolo incurajarea (daca nu apelul deschis) violentei multimii pentru influentarea deciziilor intrunirii; fiecare avea propria gloata de prostime violenta adusa de acasa pentru a-si sprijini ‘tabara’; si nici unul nu se dadea inapoi de la nici un mijloc pentru a obtine implinirea anatemelor si blestmelor lor catre ceilalti prin instigarea persecutiei funestei stapaniri a vremii.’ (H.H. Milman, D.D., History of Latin Christianity, New York, 1871, p 226).
Sfantul Parinte Grigorie din Nazianz vorbeste de ei ca ‘adunari de cocori si gaste’ (Schaff, History of the Christian Church, ii. 347). Dezgustat din cale afara, el a refuzat sa aiba de a face cu ei, spunand: ‘Ca sa spun adevarul, inclin sa ma feresc de orice adunare a Episcopilor, pentru ca pana acum nu am vazut niciodata vreun Sinod care sa se sfarseasca cu bine, sau care sa alunge relele in loc sa le creasca. Pentru ca la aceste intruniri (si nu cred ca ma exprim prea aspru aici) artagosenia de nedescris si ambitiile prevaleaza . . . de aceea eu m-am retras si mi-am gasit linistea sufleteasca in singuratate.’ (Ep. Ad. Procop., 55 old order, Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 347).
Al treilea Sinod Ecumenic al Bisericii, care s-a tinut la Efes in 431 A.D. a fost marcat de ‘intriga infama, nemiloasa sete de acuzare si violenta bruta’ (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 348). Ambele factiuni au venit cu escorte inarmate, ca si cum s-ar fi dus la razboi (Ibid., ii. 723 – 725), fiind urmate de gloate mari de plebe ignoranta, sclavi si matrozi, drojdia Constantinopolelui, taranime, hoarde de femei, toti gata de violenta si dezordini; orasul era patrulat de trupe (Ibid., i. 242), iar Nestor si Ioan din Antiohia aveau garzi de corp inarmate pentru a fi protejati de violenta tabara a lui Chiril (Ibid., p. 242). Cele doua tabere s-au luptat in strada si mult sange a curs (Ibid., p. 242). La citirea Hotararii imperiale se produse o asa razmerita incat Episcopii rivali au fost arestati (Ibid., i. 242). S-a facut imediat un efort de a se organiza un Sinod in Constantinopole, dar atat de mare a fost frica de revolta incat a trebuit sa fie amanat si transferat la districtele suburbane de peste Bosfor (Ibid., i. 242).
In august 449 A.D., acolo s-a intrunit la Efes un Sinod care ocupa un loc notoriu in scandalurile Istoriei Bisericii, si care de la frauda si violenta cu care s-a transat totul acolo, si din caracterul odios al lucrarilor lui a fost numit ‘Sinodul Talharilor’. A fost prezidat de Dioscor cu violenta bruta (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 738), sub protectia soldatilor. Frica de mutilare a fost asa de mare incat Flavian si prietenii sai care constituiau o factiune, cu greu au scos doua vorbe, in timp ce Teodoret a fost scos complet de-a dreptul de la lucrari. Un comunicat presentat de Eusebiu a fost primit de catre multime cu huiduieli si strigatele ‘Sa-l ardem pe Eusebiu; sa-l ardem de viu. Asa cum el L-a taiat pe Cristos in doua, asa sa-l taiem si noi pe el in doua’ (Ibid., p. 738). Trei delegati ai Romei au fost asa de inspaimantati, incat nu au avut curajul sa citeasca o Epistola din partea lui Leon (Ibid., p. 738 ff.). Subiectul Canonului nu a fost bineinteles singurul subiect discutat in Sinoadele Ecumenice. In realitate, multe Sinoade nici nu au abordat problema canonica. Dioscor si tabara lui vroiau ca Flavian si prietenii sai sa semneze o marturisire precum ca Cristos nu are decat o singura natura. Flavian a refuzat asta. La un semnal dat, usile au fost izbite de perete si un numar de soldati alaturi de o gloata inarmata s-a napustit inauntru, iar Episcopii inspaimantati ai taberei lui Flavian sub ploaia de pumni si ghionti au fost fortati sa semneze in timp ce erau impunsi cu sabiile (Mosheim, Eccl. Hist., Bk. 2, Cent. 5, pt. 2, ch. v). Acolo unde pana atunci fusesera doua tabere, acum era nu numai o majoritate, ci chiar unanimitate (Milman, Hist. Latin. Christ., i. 288). Dupa semnarea hotararii finale, Dioscor nu a mai putut sa-si infraneze furia, si il lovi pe Flavian invinsul (Ibid., i. 289). Incurajata de gestul sau, o gloata de calugari infuriati se napustira asupra nefericitului Episcop al Ierusalimului strigand ‘Omorati-l, omorati-l!’ si-l batura si calcara in picioare producandu-i acestuia astfel de rani ca muri curand dupa aceea (Ibid., i. 289, Scaff, Hist. Christ. Church., ii. 739).
Protopopul Milman face remarca semnificativa ca acesta nu a fost ultimul Sinod Ecumenic murdarit cu sange (Milman, Hist. Latin. Christ., i. 289).
Alt Sinod, care trebuia sa se desfasoare la Niceea in 451 A.D. a fost atat de ne-stapanit incat a trebuit sa fie mutat la Calcedon, peste stramtoarea Constantinopolelui, de unde Imparatul putea sa-l supravegheze si sa mentina ordinea cu trupele sale (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 742). Astfel este cunoscut ca Sinodul de la Calcedon. Lucrarile au fost permanent intrerupte de urlete si zarva (Ibid., ii. 743), chiar mirenii simtindu-se obligati sa aminteasca Episcopilor de demnitatea lor clericala (Ibid., ii. 743). Dr. Phillip Schaff zice, ‘La Calcedon, aparitia renumitului scriitor si istoric Teodoret a provocat o scena care aproape involuntar ne aminteste de actualele incaierari ale calugarilor greci si romano-catolici la Sfantul Mormant, incaierari care au loc in ciuda prezentei intimidante a politiei turce. Oponentii egipteni ai lui Teodoret au strigat din toti rarunchii ‘Jos cu el, acest invatator al lui Nestor.’ Cei din tabara sa raspunsera cu egala violenta: ‘Ne-au fortat la ‘Sinodul Talharilor’ sa semnam sub ghionti si pumni, jos cu maniheistii, dusmanii lui Flavius si dusmanii dreptei credinte. Jos cu ucigasul de Dioscor. Cine nu cunoaste faptele sale marsave? Episcopii egipteni strigara: ‘Jos cu evreii, cu dusmanii lui Dumnezeu, si nu-i ziceti aluia Episcop.’ La care Episcopii din cealalta tabara strigara din nou: Afara cu rasculatii si zurbagii, afara cu criminalii! Drept-credinciosii isi au locul la Sinod.’ Armata a trebuit sa intervina din nou pentru a tine in frau adunarea.’ (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 348).
La Sinodul tinut la Constantinopole in 785 A.D. soldatii s-au napustit in camera unde se tinea intrunirea si au alungat una dintre taberele de Episcopi care nu vroiau sa semneze hotararea celeilalte tabere (Milman, ii. p. 345); iar cel de-al doilea Sinod de la Niceea (787 A.D.) a denuntat acest Sinod de la Constantinopole ca un ‘Sinod de nebuni si posedati’ (Ibid., ii. 346).
Este un fapt curios de la care nu ma pot abtine sa atrag atentia. Nici un istoric al Crestinismului, fie el Milman, Schaff, Davidson, Mosheim sau oricare altul nu a observat se pare grotescul absurditatii ideii unei adunari care incearca sa decida prin vot un fapt petrecut, deci care tine de trecut. Oamenii se aduna si voteaza asupra chestiunilor care trebuie sa se hotarasca, facandu-le astfel sa devina fapte; ca de exemplu ca acela sau celalalt sa devina presedinte, sau o lege care sa intre in vigoare; dar nu voteaza lucruri care sunt deja intamplate si hotarate. Cititorul trebuie sa inteleaga ca cele prezentate sunt doar o frantura din panorama oferita istoriei de catre Sinoadele Bisericii. Oricat de pios ar fi cineva, daca este sincer cu el insusi, atunci este imposibil sa citeasca istoria lucrarilor acestor Sinoade si sa pretinda ca Duhul Sfant are ceva de a face cu rezultatele unor atat de violente intruniri, lasand la o parte credibilitatea unei hotarari si unei intruniri care isi propune sa stabileasca ceea ce este inspirat de Duhul Sfant si ceea ce nu este.”
Sursa un forum de pe internet
Cei care nu-si amintesc de trecut, sunt condamnati sa-l repete: Daniel 12:10 “NICIUNUL din cei rai nu vor intelege”