miercuri, 12 iunie 2013

Poezia: Om


Geneza 1:27 - Psalmul 138:8

Eu sunt ultima lucrare, din Geneza de demult,
O viaţă simţitoare, aşezată-n chip de lut.
Singur am asemănare, cu acel ce m-a creat,
Singur îi dau adorare, Numelui Său prea Înalt.

Înzestrat cu înţelepciune, cu dreptate şi puteri,
Pe deasupra cu iubire, cu dorinţe şi plăceri,
Singur eu îmi pot da seama, de Părintele ceresc,
Pot aprecia într-una, binele ce-l moştenesc,

Că-s făptură minunată, rege sunt peste pământ,
Îmi ţin fruntea ridicată, către cerul 'nalt şi sfânt
Cari m-a înzestrat pe mine, cu gândire şi noroc,
Fiindcă se putea în fine, să mă nasc un dobitoc!

Vită fără 'nţelepciune, animal nepriceput,
Sau o altă slăbiciune, ce-i creată tot din lut.
Are o geamănă suflare, e şi ea fiinţă vie,
E şi ea tot muritoare, deşi asta nu o ştie?

Cu puterile-mi depline, trebuie să îl servesc,
Pe acel ce pentru mine, a gătit un loc ceresc.
Şi cu fruntea aplecată, să mă-nchin în faţa sa,
Cu o inimă curată, care Lui o voi preda!



G. Chiş, Cluj-Napoca

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.