miercuri, 25 septembrie 2013

La umbra nucului, in tihna, aud o trambita de lupta si ma ridic, ma uit

La umbra nucului, in tihna, 
Aud o trambita de lupta 
Si ma ridic, ma uit ...

Este o armata straina...
Dar de ce sa ma bag?!
Sunt multi sub steag!

Ei fac maneve-nselatoare,
Dar baietii nostri-stari!!!
Ei scot fum si foc din nari!

Vad cum arde buriana!
Cum se regrupeaza falanca!
Mai, cum manuiesc lancea!

Si eu stau...
Uimit si prost.
Nu am un rost.

As dori sa va descriu niste elemente dintr-o lupta veche de 2000 de ani... o lupta fratricida, intre frati, intre crestini.
De obicei cei mai multi dintre oameni merg si tin cu cei mai tari. Asa este firea omului. Insa Biblia spune sa nu te iei dupa multime, ca sa sucesti adevarul. Stiu ca unii de pe acest forum au tradat si au mers in tabara cealalta crezand ca ceilalti sunt mai puternici. Da, au fost multe batalii, tabara cealalta a iesit victorioasa si are mai multi soldati, foarte bine echipati si cu moralul zdravan. Dar razboiul inca nu s-a terminat. Eu vorbesc aici de un razboi spiritual, cel dus pe taramul argumnetelor si al logicii. Razboiul dintre sustinatorii nemuririi sufletului si sustinatorii sufletului muritor. Din 1992 eu m-am situat intotdeauna intr-o singura tabara, nu am cedat si am mers sub acelasi steag. A fost un mars greu si odata am vrut sa stau mai flexibil, crezand ca nu este o lupta asa de importanta. Dar cand sa stau la umbra, s-a intamplat ceva. A sunat o trambita, de departe. Evident, am fost curios de lupta si m-am uitat cu interes. Dar nu mi-a tihnit umbra, cand am vazut cu cate vitejie se lupta cei pe care eu ii priveam cu dispret si cu aroganta de sus... "sectantii, habarnistii, inselatii". Ei imi dadeau niste exemple de manuire a lancei macedonene de am ramas uimit. Atacau in niste falanci de nimeni nu le putea sta in cale. Am zis: Nu se poate, arma asta-i dumnezeiasca indiferent in mana cui sta. M-am apropiat sa studiez mai amanuntit lancea cea lunga. Era din doua bucati, se putea dezasambla, dar era suta la suta eficienta numai asamblata. Unii mai lenesi sau slabi, o dezasamblau si foloseau numai o parte (ca era grea), asa ca erau raniti si deseori mureau la prima inclestare. Atat despre arma. Trec direct la descrierea bataliilor. Am participat doar la ultima.

Eu cred ca sufletul poate fi ucis, odata cu trupul. Sparge opaitul, candela care da lumina si lumina se va stinge. Asa este si cu sufletul. Odata ce ucizi trupul, nu are ce sa il sustina, de aceea moare, se stinge.
Apoi, avem marturii temeinice ca in biserica timpurie existau doua orientari, unii sustineau ca sufletul moare altii ca nu moare. Acest fapt istoric, de necontestat a fost demonstrat pe cale stiintifica, cu texte antice de catre cercetatorul BAZS LeRoy Edwin From in lucrarea The Conditionalist Faith Of Our Fathers si de catre cercetatorul BLC (Biserica Lui Christos - o biserica evanghelica, neo-protestnata) Edward William Fudge in cartea The Fire That Consumes. Fieful celor care sustineau nemurirea sufletului era Egiptul si fieful celor care sustineau ca sufletul moare era Arabia Felix (Regiunea Pella si Bosra, unde s-au refugiat multe comunitati iudeo-crestine). Origene a fost acela care facand pe mediatorul i-a inselat pe multi dintre acesti crestini din Arabia, dar nu a reusit pe toti. Slava Domnului! Pana in secolul V ideea ca sufletul moare a fost inca bine receptata in bisericile din Siria, sustine un alt teolog adventist, Florin Laiu. Iata ca zona s-a extins din Arabia la Siria (si dincolo de ea in Asia Mica). 
In legatura cu textele, avem numai un singur text care sustine ca sufletul nu poate fi ucis: Matei 10:28. Versetul acesta este insa supect de a fi fost masluit, dat fiind ca Iustin Martirul il citeaza diferit pe la anii 155. Citatul lui Iustin nu este din Luca 12:4,5, se vede clar. Insa in comparatie contextuala se vede ca ambele versete si cel din Matei si cel din Luca au fost spuse cu aceeasi ocazie, la acelasi eveniment.
Daca facem o mica exegeza asupra lucrarii lui Iustin, observam ca citatele sale tind sa armonizeze cele doua evanghelii: Luca si Matei. Ipoteza este urmatoarea: fie a facut el insusi o compilatie a celor doua Evanghelii, fie a avut-o deja de la un alt autor. Apoi, aceasta lucrare a fost imbogatita ulterior de un discipol al lui Iustin, pe nume Tatian, un grec din Siria, care a adaugat alte doua Evanghelii, Marc si Ioan, astfel facand o armonie a acelor patru Evanghelii, care este cunoscuta sub numele de Diatessaron.
Lucrarea misionara si apologetica a lui Iustin a dat mult avant crestinismului, care a prins noi aripi. Numai ca observam in lucrarea sa o anumita tendinta de a se apropia de dialectul filozofic. Incercand sa se exprime in sens filozofic, a facut si anumite compromisuri catre filozofi, spunand ca Socrate si altii au fost crestini. O alta balbaiala a sa a fost in legatura cu sufletul. A recunoscut ca este muritor, dar credea ca va fi distrus numai la judecata, pana atunci existand viu in hades.
Acum, cateva cuvinte cu privire la compilatia sa (sau a sursei folosite de el) de la Matei 10:28. Compilatia este o tenta evidenta de a armoniza Matei cu Luca. Atunci cand un om compileaza (uneste doua sau mai multe lucrari) are tendinta de asi baga si ideile proprii. Acest aspect se resimte si in aceasta compilatie, care lasa sa se inteleaga ideea ca sufletul va fi distrus la gheena (judecata de apoi). Agatati de idea lui, textul a fost si mai imbogatit ulterior, probabil de ucenicii din scoala lui, Matei 10:28 capatand o alta dimensiune odata cu atasarea frazei "si nu pot ucide sufletul". Iata unde duce o balaceala in termeni filozofici si incercarea de a fi in rand cu filozofia (aka ca sufletul este nemuritor)
Recapitulare pentru cei care nu au inteles felul cum au decurs lucrurile
1. Fieful crestin din Arabia Felix (dincolo de Ioardan) sustine ca sufletul moare
2. Ideea ca sufletul moare se extinde si in Siria si Asia Mica (Smirna), dar apare Iustin si creaza o bresa, incercand o apropiere de filozofie (sa impace capra cu varza): Spune ca sufletul este muritor, dar va fi distrus numai la judecata de apoi, asadar (sustine el), sufletul traieste pana atunci
3. Ucenicii lui dezvolta compromisul facut de Iustin si accepta ideea ca sufltul este nemuritor
4. In Arabia Felix apare un conflict intre sustinatorii nemuririi sufletului si sustinatorii adevarului ca sufletul moare. Spre medierea conflictului este trimis Origene, care le da castig de cauza celor care sustin nemurirea sufletului. Multi trec de partea lui Origene.
5. Cauza rezista in Siria pana pe la secolul V, cand un nou lider, Augustin din Hippo, da o ultima lovitura de lance. Dar ideea nu a murit, flacara fiind sustinuta ici colo, cand din sec XII isi face din nou fiefuri tot mai puternice. 
6. Astazi flacara adevarului arde cu putere si lumina este tot mai puternica. In jurul anului 2000 sustinatorii nemuririi sufletului primesc o puternica lovitura de lance, cand este stapuns calul troian - textul fals din Luca 16:19-31, fiind demascat de un soldat ce tine sabatul. Sustinut de grupul lui, ideea prinde si la alte grupuri ce nu tin sabatul. Ideea este mediatizata pe forumuri, apare la Wikipedia. Sustinatorii nemuririi sufletului se alarmeaza si conspira ca textul pe Wikipedia sa fie blocat. Se incearca repunerea textului, dar nu se reuseste. Sustinatorii nemuririi sufletului se apara puternic si contraataca viguros. Un bastion cade in mana lor. 
7. Cand se simt puternici si stapani pe situatie, sustinatorii nemuririi sufletului primesc o noua lovitura mortala, calul troian se scutura puternic si da semne ca cade cu trosnet. In jurul lui 2012 se icepe un studiu serios asupra lui Matei 10:28 si Luca 12:4,5. Apare 2013, un an nefast pentru sustinatorii nemuririi sufletului. Este demascat falsul de la Matei 10:28. Sustinatorii nemuririi sufletului din America, Romania si Ungaria care cunosc amanuntele luptei nu cedeaza, evident nu se bucura, nu se pocaiesc, ci se regrupeaza asupra unui alt text falsificat din Apocalipsa. Acum tac, incearca sa lucreze din umbra, nu dau replici. Par hotarati sa lupte pana la capat, dar in tacere. Tacerea este de partea lor. Ei stiu ca o reclama negativa tot reclama este si ar duce inainte cauza celor ce cred ca sufletul moare.
Sa ne amintim de Ghedeon si armata lui care au facut taraboi. Sa ne amintim de stentorii din armata lui Alexandru Macedon. Zgomotul este bun, zarva este buna, dragi soldati moderni ai lui Ghedeon! Sa rasune vocea voastra de stentori peste armata de miliard a dusmanului persan modern, dragi soldati moderni ai lui Alexandru Macedon! Infricosatii cu adevarul lui Dumnezeu! Babilonul va cadea oricum si daca crestinismul modern este parte a Babilonului (sau va ajunge), el nu poate fi salvat. Iar voi lasilor, care v-ati tras la umbra sau ati dezertat, trecand la inamic, lasand ca greul razboiului sa il duca "sectele", veniti-va in fire. Treceti inapoi din randul inamicului. Razboiul este pe sfarsite. Ultimul bastion sta sa cada in curand. Inca mai puteti face fapte de vitejie si ele vor fi consemnate cu litere de adevar in istoria nepieritoare a eternitatii. Luati steagul pe care l-ati aruncat si treceti inapoi cuvintele de care v-ati dezis> Lumina lumineaza in intuneric si lumina este Cuvantul lui Dumnezeu, este lancea cea lunga sub a carei aparare nu poti fi ucis niciodata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.