Reblogged: Ororile de la o înmormântare păgână, consemnate în "Iliada" lui Homer

Tot ce s-a petrecut acolo - descris cu lux de amânunte de Homer, întăreşte încă odată avertizarea despre câte roade rele produce o minciună, în cazul de faţă doctrina despre nemurirea înnăscută a sufletului.
Orice învăţătură are roade şi se poate cunoaşte dacă este o învăţătură bună sau rea, tocmai după roadele pe care le produce.
 
16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17. Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
18. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.
19. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.
20. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte.
Asa ca, dupa roadele lor ii veti cunoaste.  (versete din Matei capitolul 7)

Ororile de la o înmormântare păgână (filă de istorie din epopeea "Iliada" scrisă de Homer)

Biblia consemnează că cei credincioşi puneau morţii în mormânt. Însă oamenii care s-au înstrăinat de adevăratul Dumnezeu, aşanumiţii păgâni, aveau obiceiuri stranii în ce priveşte pe cei morţi. Unii - cum ar fi şciţii - chiar îi mâncau, după cum citim în scrierea "Istorii" a "părintelui disciplinei istoriei" Herodot. Alţii îi incinerau, cum citim în epopeea "Iliada", de Homer. Aceste incinerări erau însoţite uneori de sacrificii umane şi de animale.
De ce ardeau păgânii morţii? Aceştia îşi ardeau morţii deoarece credeau că sufletul este încătuşat în trup, iar pentru a-l elibera, trebuia ca trupul să fie ars.

Diavolul a minţit prima pereche de oameni, cu afirmaţia bombastică: "Hotărât că nu veţi muri!". Dar ei au murit. Şi au pierit în marele potop toţi urmaşii lor care au trăit în nelegiuire umplând lumea de atunci cu violenţă. Însa nu a pierit minciuna, deoarece Satan Diavolul a rămas acelaşi, după cum spune şi proverbul înţelept: Lupul îşi schimbă părul dar năravul ba! Satan şi-a schimbat doar părul, adică a schimbat doar exteriorul acelei minciuni spuse atunci, spunând acelaşi lucru în continuare sub o altă formă: nemurirea sufletului. El nu mai putea înşela lumea atât de făţis, fiindcă toţi ştiau că mor, de aceea îi trebuia un alibi, un pretext mai bun. Astfel a luat fiinţă învăţătura că omul moare doar cu corpul, însă sufletul lui este nemuritor şi prin acest suflet omul mort trăieşte de fapt în continuare. El a inspirat pe păgâni să ardă morţii, ca sufletul lor să poată fi eliberat cât mai repede din trupul carnal. Această practică s-a răspândit mai ales la popoarele indo-ariano-europene care îşi ardeau morţii. Ritualurile ce însoţeau arderea morţilor erau variate, complexe, costisitoare şi însoţite de ucideri înfiorătoare ca jertfe şi magie, precum chemarea sufletelor celor morţi.

În epopeea Iliada scrisă de Homer, este prezentat ceremonialul arderii lui Patroclu, prietenul lui Ahile. Camarazii lui în care de luptă dau de trei ori ocolul cadavrului, iar Ahile punându-şi mâinile pe pieptul mortului strigă: 
"Şi în al morţii lăcas mi te bucură, scumpe Patroclu, iată, aduc la împlinire ce jurasem să fac. Hector zace ucis şi-l dau pradă câinilor, iar pe mormântul tău vor cădea, tăiate de mine, capetele a doisprezece tineri ilieni de viţă." 
Apoi Achile îşi scoate armele şi găteşte praznicul de doliu. Sunt jerfite o mulţime de animale, de diferite soiuri, sângele curgând în pâraie în jurul mortului, ca ofrandă de jertfă pentru lumea de dincolo. În cealaltă zi, camarazii mortului presară pe el smocuri din părul lor, Achile îşi taie pletele şi le pune în mâna lui Patroclu. Este ridicat rugul, se jertfesc din nou animale, cadavrul este înfăşurat în grăsimea lor, împrejur sunt puse cărnuri şi ulcioare cu miere şi ulei. În cele din urmă sunt înjunghiaţi patru cai, doi câini ai stăpânului decedat şi cei doisprezece tineri, apoi totul este mistuit de foc. Ahile toată noaptea toarna vin negru pe pământ şi cheamă sufletul mortului. În zori focul este stins şi rămăşiţele nemistuite ale mortului sunt puse într-o ulcică de aur, între două straturi de grăsime şi peste ele se face un tumul de pământ, în formă de movilă. 
Este îngrozitor şi un mare păcat, dacă ne gândim la cei doisprezece tineri ucişi cu bestialitate.

Câtă bătaie de cap obositoare, magii, sacrificii sadice şi ceremonii costisitoare a dat Satan paganilor înstrăinaţi de adevăratul Dumnezeu... Să-i mulţumim lui D-zeu, că prin prorocii săi sfinţi şi prin Fiul său ceresc, a adus lumina sfinţeniei Sale în această chestiune. Din păcate mulţi creştini veniţi dintre păgâni şi-au păstrat o parte din vechile practici şi credinţe cu privire la cei morţi încercând să le "încreştineze", lucru imposibil, fiind ca şi otrava pusă în apă. Dacă oamenii morţi, prin sufletele lor aşazise nemuritoare ar fi în lumea cerească, cea spirituală, sfinţii proroci din Vechiul Testament n-ar spune contrariul, că cei morţi nu ştiu nimic şi Fiul ceresc al lui D-zeu nu ar fi spus aşa: "Nimeni nu s-a suit în cer" (Ioan 3:13) şi "Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul lui şi vor ieşi din ele" (Ioan 5:28,29), ci ar fi spus altfel: "Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din cer vor auzi glasul lui şi vor coborî jos".

http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2014/08/invitatie-la-o-inmormantare-pagana.htm

Eşti grâu sau neghină?

Domnul Isus ne-a avertizat prin pilda neghinei că Diavolul va face o lucrare de rătăcire, care va fi distrusă numai la venirea sa:

 Matei 13:24. Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: "Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui.
25. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat.
26. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.
27. Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: "Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, dar, neghină?"
28. El le-a răspuns: "Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta." Şi robii i-au zis: "Vrei, dar, să mergem s-o smulgem?"
29. "Nu", le-a zis el, "ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea.
30. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: "Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu." 

Această stare de lucruri a început încă pe timpul apostolilor şi s-a accentuat după moartea lor, neghina crescând şi dezvoltându-se alături de grâu de-a lungul secolelor, fără întrerupere, iar în curând urmează secerişul şi despărţirea grâului de neghină. Deoarece suntem în timpul de înaintea revenirii Domnului Isus, trebuie să fim foarte atenţi şi să ne întrebăm: suntem grâu sau neghină?

Cum putem deosebi ce suntem?

Suntem grâu, dacă:

1. urâm minciuna

"Caci gura mea vesteste adevarul, si buzele mele urasc minciuna!2 (Proverbe 8:7)

2. nu schimbăm adevărul lui Dumnezeu
"caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului, care este binecuvantat in veci! Amin." (Romani 1:25)
3. cunoaştem adevărul

"V-am scris nu ca n-ati cunoaste adevarul, ci pentru ca il cunoasteti si stiti ca nicio minciuna nu vine din adevar." (1Ioan 2:21)

4. ne ferim de toate urâciunile

"Dupa ce vei intra in tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau, sa nu te inveti sa faci dupa uraciunile neamurilor acelora." (Deuteronom 18:9)

"Au fost chiar si sodomiti in tara. Au facut de toate uraciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel." (1Regi 14:24)
"Toate capeteniile preotilor si poporul au inmultit si ei faradelegile, dupa toate uraciunile neamurilor; si au pangarit Casa Domnului, pe care o sfintise El in Ierusalim." (2Cronici 36:14)  

 

 

Este oare biblică ideea nemuririi sufletului?

Din păcate, există în Bibliile noastre moderne, pe care le citim la ora actuală, anumite imixtiuni ale copiştilor care au copiat manuscrisele biblice, ca de exemplu, pentru a sprijini ideea nemuririi sufletului

Conform DEX
IMIXTIÚNE, imixtiuni, s. f. Amestec nemotivat și nedorit în treburile altuia. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. immixtion, lat. immixtio, -onis.

La Matei 10:28 s-a introdus fraza "şi nu pot ucide sufletul"
La Luca 23:43 virgula trebuie pusă corect: Adevărat îţi spun ţie astăzi, vei fi cu mine în paradis"
Luca 16:19-31 ridică mari semne de întrebare, care contrazic Biblia, de exemplu Daniel 12:2 

Daniel 12:2
Mulţimea celor ce dorm în ţărâna pământului se va scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică. (Traducerea Literală a lui Young)

Domnul Isus nu avea cum să contrazică un înger sfânt.
Biblia nu susţine pretenţia femeii din En-Dor (1Samuel 28:11) 

 

Dacă vreţi să credeţi prostiile unor copişti, n-aveţi decât!

Adventistul Pavel Dărvăşan versus baptistul Andrei Croitoru 1-0

Afirmaţia lui Pavel Dărvăşan cum că Billy Graham nu este încă în cer, a stârnit multă controversă. Distinsul predicator Billy Graham n-a mers în cer la moartea sa spune adventistul Pavel Dărvăşan, dar Andrei Croitoru susţine că s-a dus să trăiască în cer, după ce a trăit frumos aici pe pământ, foarte econom şi bun gospodar, lăsând în urmă o avere de 25 milioane de dolari.

Îi dau dreptate lui Pavel Dărvăşan.

Nimeni nu este în cer până la înviere. Această poziţie nu este un monopol al bisericii adventiste. De fapt adventiştii au preluat această doctrină de la nişte baptişti (a se vedea cartea lui DM canright: Viaţa lui Ellen White), iar baptiştii de la anabaptişti. În analele istoriei bisericeşti scrie că Jean Calvin (origiar din Franţa, stabilit la Geneva, Elveţia) îi ura pe anabaptiştii din zona sa din două motive: pentru că rebotezau pe cei care aveau botezul din pruncie şi pentru că respingeau ideea nemuririi sufletului, crezând că sufletul doarme, până la înviere. Din păcate, până la urmă şi anabaptiştii au fost biruiţi de teologia sufletului nemuritor, dar la început nu erau aşa, cel puţin cei din zona unde activa Calvin. Priviţi acest imn anabaptist, scris de un lider anabaptist cu foarte puţin timp înainte de moartea sa. Aici scrie că îşi lasă sufletul dormind în mâna mare a lui Dumnezeu, până la venirea împărăţiei sale. The Last hymn of the anabaptist preacher Georg „Blaurock”, 1529

(He also advocating soul sleeping until God’s Kingdom:

My soul I leave in God’s great Hand,

Until Your Kingdom, sleeping. (167, 8))

God will be judge in righteousness

With no one Him gainsaying;

His will, not ours, will be the test,

His sentence just pronouncing.

His Word does prove the hearts of men,

All seekers true converting;

Believe that Word and be baptized,

Obey your daily reading.

He marks you out from all mankind,

From Sin’s grim power releases;

And for the wayward, godless, blind,

Their sad affliction ceases.

And so, Zion, God’s people called,

Show all you have been given;

You will obtain a glorious crown,

With all your sins forgiven.

The Last great Day comes hastening on,

It warns us to be watching;

So help us, Lord, to bear the cross,

Your holy Purpose matching.

O Lord, direct us by Your grace;

And on Your love depending,

May Providence our lives control

Your Mighty Hand defending.

And as I now must part from friends,

From brothers, sisters weeping;

My soul I leave in God’s great Hand,

Until Your Kingdom, sleeping. (167, 8)

Și cum trebuie să mă despart de prieteni,
De frați, surori plângând;
Sufletul meu în las mâna cea mare a lui Dumnezeu,
Până la Împărăția Ta, dormind. 

 

Mai jos puteţi citi cartea scrisă de un fost adventist, DM Canright

Viaţa lui Ellen White

https://www.nonsda.org/egw/rom/egw16.htm

 

Murim sau nu murim cu adevărat? Ce a spus Dumnezeu şi ce a spus Satan?

Genesa (Facerea) 3

1. Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Yehowah Dumnezeu. El a zis femeii: "Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: "Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină"?"
2. Femeia a răspuns şarpelui: "Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
3. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: "Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi."
4. Atunci şarpele a zis femeii: "Hotărât, că nu veţi muri,
5. dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul."

- Mulţi oameni nu înţeleg ce este moartea, de aceea controversa lansată de Diavol în minunata grădină a Edenului (Plăcerii), nu s-a stins, ci contiună şi azi. Unii consideră moartea ca pe o usă spre o altă viaţă şi nu ca pe o uşă care închide viaţa, învierea fiind de fapt în opinia mea acea uşă care deschide din nou dreptul la viaţă. Dar oare care opinie este adevărată?

De aceea, pe mulţi oameni îi pasionează să ştie, dacă există viaţă după ce mor - în sensul că oare poţi trăi şi fără înviere, după ce mori...?

Unii sunt ferm convinşi că nu există viaţă fără înviere (în sens total, nici pentru trup, nici pentru suflet), alţii cred că există viaţă doar pentru suflet şi astfel pentru ei învierea trupului nici nu mai este necesară, iar alţii cred că se pot duce în cer şi fără înviere şi cred că învierea este doar întregirea fiinţei care s-a dus în cer, cu trupul care a rămas pe pământ... Alţii nu ştiu ce să creadă şi sunt frământaţi în această privinţă, pe cine să creadă, ce părere să preia, căci fiecare parte vine cu explicaţii. 

Ce este de făcut atunci când sunt mai multe păreri din care trebuie să alegi şi nu eşti sigur pe care să o crezi?

Vedem un bun exemplu la Iov.

Şi el a fost frâmântat de ce un om drept trebuie să sufere pe nedrept şi nu găsea o explicaţie plauzibilă lui. În cele din urmă îşi recunoaşte neputinţa şi admite că trebuie să se căiască de nişte afirmaţii făcute (Iov 42:6) şi îl roagă pe Dumnezeu să îl înveţe:

Iov 42

1. Iov a răspuns lui Yehowah şi a zis:
2. "Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale." -
3. "Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?" - "Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep." -
4. "Ascultă-Mă şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa." -
5. "Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă."

Exemple ale mântuirii şi exemple ale pieirii

Dumnezeu ne iubește (Ioan 3:16) și de aceea dorește să fim salvați (2 Petru 3: 9). În Sfânta Scriptură găsim câteva exemple înfiorătoare a oamenilor care au pierit îngrozitor, nedorind să fie salvaţi. De exemplu, avem lumea de înainde de Marele Potop, care a pierit înnecată de apă, apoi avem lumea care a trăit în cetăţile din câmpia din jurul Sodomei şi Gomorei. Deşi au fost răi, Dumnezeu i-a avertizat, prin Noe şi Lot. Dar nimeni nu a ascultat. Şi exemplele biblice ar putea continua. Ei ne sunt în faţă ca nişte sunt exemple ale mântuiţilor şi exemple ale pierduţilor.

Care este situaţia în zilele noastre?

Atunci când Dumnezeu ne iubeşte, ne şi avertizează, aratând prin asta grija iubitoare pe care ne-o poartă. 

 

În timpul Domnului Isus, Dumnezeu i-a avertizat prin Fiul Său cum să scape de mânia care trebuia să vină asupra Israelului, prin armatele Romeni.

Dar cand a vazut pe multi din farisei si din saduchei ca vin sa primeasca botezul lui, le-a zis: "Pui de naparci, cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare? (Mat.3:7)
Ioan zicea, dar, noroadelor care veneau sa fie botezate de el: "Pui de naparci, cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare? (Luc.3:7)

 

Azi, Dumnezeu ne avertizează la fel, cum să scăpăm din marele cataclism, numit "NECAZUL CEL MARE" care va veni peste oamenii din timpul sfârşitului acestei epoci:

"Doamne", i-am raspuns eu, "tu stii." Si el mi-a zis: "Acestia vin din necazul cel mare; ei si-au spalat hainele si le-au albit in sangele Mielului. (Apoc.7:14)

Toţi trebuie să luăm aminte la avertizarea că cine nu crede în Fiul lui Dumnezeu, nu are cum să fie mântuit:
Cine crede in Fiul are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el." (Ioan.3:36)

Nimeni nu trebuie să se amăgească, că trăind în păcat el poate scăpa din marea urgie care va veni asupra pământului şi locuitorilor de pe el:

Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor care inabusa adevarul in nelegiuirea lor. (Rom.1:18)
Dar, daca nelegiuirea noastra pune in lumina neprihanirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept cand Isi dezlantuie mania? (Vorbesc in felul oamenilor.) (Rom.3:5)
Deci cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu. (Rom.5:9) 

Cuvântul lui Dumnezeu arată un şir de evenimente finale, de la finalul acestei epoci (veac), urmând ca după ele să vină o epocă de o mie de ani şi apoi epoca veşniciei. De aceea fiecare credincios trebuie să fie cu ochii în patru, pentru a nu se lăsa înşelat:

Se vor scula multi proroci mincinosi si vor insela pe multi. (Mat.24:11)
Si fiara a fost prinsa. Si, impreuna cu ea, a fost prins prorocul mincinos care facuse inaintea ei semnele cu care amagise pe cei ce primisera semnul fiarei si se inchinasera icoanei ei. Amandoi acestia au fost aruncati de vii in iazul de foc care arde cu pucioasa. (Apoc.19:20)
Si diavolul, care-i insela, a fost aruncat in iazul de foc si de pucioasa, unde este fiara si prorocul mincinos. Si vor fi munciti zi si noapte in vecii vecilor. (Apoc.20:10)

 

Iată că vin mari evenimentele îngrozitoare şi cei care nu vor asculta de Dumnezeu, nu vor scăpa! De aceea una dintre datoriile noastre este să avertizăm lumea, până ce nu este prea târziu şi să nu ne lăsăm înşelaţi de cei care stâpânesc arta înşelării:

 

Caci se vor scula hristosi mincinosi si proroci mincinosi; vor face semne mari si minuni, pana acolo incat sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi. (Mat.24:24)
Caci se vor scula hristosi mincinosi si proroci mincinosi. Ei vor face semne si minuni, ca sa insele, daca ar fi cu putinta, si pe cei alesi. (Marc.13:22)
Pe alocuri vor fi mari cutremure de pamant, foamete si ciume; vor fi aratari inspaimantatoare si semne mari in cer. (Luc.21:11)
Vor fi semne in soare, in luna si in stele. Si pe pamant va fi stramtorare printre neamuri, care nu vor sti ce sa faca la auzul urletului marii si al valurilor; (Luc.21:25)

 
Pentru a fi plăcuţi lui Dumnezeu, cei ce doresc să scape din marele necaz, trebuie să se pocăiască, dacă încă nu au făcut-o. Mesajul pocăinţei arată clar că nu există mântuire fără ascultarea de Dumnezeu, de aceea „Pocăiți-vă“, spune Cuvântul lui Dumnezeu tuturor: Marcu 1:15, Romani 7, Efeseni 4:17-32, Romani 3:9-27.

Când este Sărbătoarea Azimelor în Israel?

Sărbătoarea Azimelor este la coacerea orzului în Israel: 

 

Când se coace orzul în Israel?

 

Levitic 23:

10. "Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: "Când veţi intra în ţara pe care v-o dau şi când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pârgă a secerişului vostru.

11. El să legene snopul într-o parte şi într-alta înaintea lui Yehowah, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi într-alta, a doua zi, după Sabat.

Deoarece prima dată se coace orzul, este evident că în citatul de mai sus este vorba de orz.

Când anume se făcea acest ritual?

"Moise a mai poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numită de noi Nisan, şi cu care începe anul nostru, în a paisprezecea zi de la începutul lunii, atunci când soarele se află în zodia Berbecului - căci în această lună am fost noi sloboziţi din robia egiptenilor, să se aducă aceeaşi jertfă împlinită de noi, aşa cum am mai spus, la părăsirea Egiptului. Această sărbătoare, care la noi se cheamă Pastele, o prăznuim grupaţi în seminţii, fără să lăsăm pentru a doua zi nici măcar o halcă din ce s-a tăiat. În a cincisprezecea zi, Paştile este urmat de Sărbătoarea Azimelor, care durează şapte zile, când nu se mănâncă decât pâine nedospită: în fiecare zi sunt înjunghiaţi câte doi tauri, un berbec şi şapte miei. Aceste prinosuri sunt ardere de tot, la care se adaugă un ţap ca jertfă pentru păcat, spre a servi zilnic la îndestularea preoţilor. În cea de-a doua zi a Sărbătorii Azimelor (aşadar, ziua a şaisprezecea), mâncăm prima parte din recolta nouă - de care nimeni nu s-a mai atins până atunci; ni se pare drept să-l cinstim mai întâi pe Dumnezeu - căruia îi datorăm abundenţa noastră, oferindu-i pârgă de orz, în felul următor: se pune la uscat un snop care apoi se treieră, sunt măcinate boabele, un vas de orz fiind dus la jertfelnicul Domnului; un pumn din el este pus pe altar, iar restul rămâne în seama preoţilor. De aici încolo au voie toţi, de-a valma sau în parte, să-şi strângă recolta. Odată cu pârga cerealelor, se aduce prinos Domnului, pentru arderea de tot, un miel."

Sursa: Iosif Flaviu (din neam de preoti evrei, care a trait in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.

Nota bene: Soarele este în constelația Berbec din 21 martie până pe data de 20 aprilie, deci din relatarea de mai sus, este evident ca evreii se luau dupa soare, pentru a stabili inceputul anului nou si nu dupa luna.

Când se coace orzul în Israel?

8 Iunie, 1983, Tel-Aviv, Israel

Despre timpul secerișului orzului în Israel

Stimate domn,

Am primit scrisoarea dumneavoastră din 12 Mai, în care ați cerut unele date despre orz. Este o coincidență reală că recent am primit alte două scrisori din diferite țări, toate se ocupă cu același subiect. Ei bine, în primul rând, vreau să vă dau câteva informații generale despre orz, în creștere la zi în țara noastră, care ar putea folosi ca fundal pentru o mai bună înțelegere. Ca o chestiune de fapt, orzul a fost în scădere în mod constant în țara noastră în ultimii 10-15 ani și acoperă în prezent nu mai mult de cca. 10% din producția totală de cereale mici. Această tendință se datorează prețurilor mult mai mici pentru orz, în compara cu prețurile de grâu, în timp ce randamentele ambelor boabe sunt mai mult sau mai puțin la același nivel. Regiunea principală pentru cultivarea orzului este în Neghev (Sud) între Beer Shebah și fâșia Gaza. În Valea Iordanului nu există aproape nimic din orz lăsat la zi. Printre fermierii arabi din vecinătatea Ierihonului pot fi găsite încă unele patch-uri mici de orz.

Anul acesta a fost unul cu totul excepțional, din punct de vedere climatic. Am avut o iarnă extrem de umedă și rece și pentru acestea a existat o mare întârziere în coacerea grâului și orzului. Ambele sunt semănate de regulă, în noiembrie și recoltarea începe în jurul valorii de la sfârșitul lunii aprilie - începutul lunii mai. După cum s-a menționat, în acest an grâul și orzul nu au fost recoltate înainte de mijlocul lunii mai, în Valea Iordanului.

[Sfârșitul paginii 1 și continuă pe pagina 2]

Cu toate acestea, nu este corect, desigur, pentru a face o comparație între ziua și timpul antic, nu în ceea ce privește varietatea de orz și nu modul de recoltare. Astăzi trebuie să așteptăm cu recolta până cereale sunt în întregime uscate, ceea ce înseamnă un conținut de umiditate de doar 12-13%. În caz contrar, mașina de recoltat mecanic nu efectuează o treierare curată și cerealele nu pot fi depozitate fără uscare suplimentară. In cele mai vechi timpuri și chiar la zi cu metodele primitive de orz și grâu au fost recoltate cu un sicle și lăsat pe uscat în snopi pentru uscare suplimentară. Acestea cultura ar putea fi recoltate câteva săptămâni mai devreme, chiar dacă orzul ar fi fost recoltate cu un conținut de umiditate de 20%. După cum probabil știți, la Paștele primul Omer de orz a fost adus ca jertfă la Templu și înainte de această zi, noul orz nu a fost permis să se consume nici pentru animale. Grâul nou nu a fost permis să fie consumate înainte de Pentacosta sau cel puțin atât timp cât grâul vechi era încă disponibil. În Talmud, se menționează că au existat ani că orzul nu a fost încă coapte la Paște (nota bene: pentru ca intre timp au schimbat calendarul solar cu cel lunar). Pentru a fi în măsură să aducă sacrificiul de Omer de orz în timp la Templu, au semănat orz asupra unor acoperișuri plate din valea Ierihonului, care ar fi fost gata și apte dupa Jertfa pe Paște. Omerul nu este o cantitate mare de cereale. Cred că acest răspuns destul de extins tine, dar în cazul în care va satisface există încă nici o informație necesară, nu ezitați să scrie din nou.

Cu stimă

N. Bar-Droma

Director in Departamentul Culturile de Cîmp

Nota bene:

Daca s-ar reintroduce din nou calendarul solar, cel folosit de Moise, aceasta oscilatie a datei pastelui nu ar mai exista si nu ar exista pericolul de a nu se coace orzul la timpul fixat pentru ritualul de leganat in fata DOMNULUI, de dupa Paste.