miercuri, 20 iunie 2018

Aparenţele înşală!

Cum a fost dus de nas regele Saul de femeia din En-Dor?

Motto:
“Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor...” Leviticul 19:31
Această scriere are menirea de a arăta, de ce era dată o astfel de poruncă

1Samuel 28:8 Versiunea Septuaginta “Şi Saul s-a acoperit cu totul, şi-a luat alte haine şi a plecat împreună cu doi bărbaţi; şi au ajuns la femeie noaptea şi i-a zis: ,,Ghiceşte-mi din pântec şi adu-mi-l pe cel pe care ţi-l voi spune eu!”

Prefaţă

Cei care citesc Biblia, cunosc relatarea din 1Samuel 28. Aici este relatat cum regele Saul, fiind atacat de filisteeni şi neprimind sfat de la Dumnezeu ce să facă, se duce la o femeie din En-Dor, care chipurile ştia chema morţii, pentru ca prin ea să vorbească cu profetul Samuel, care murise.

Însă un înger sfânt al lui Dumnezeu susţine că toţi morţii dorm în tărâna pământului, atât cei buni cât şi cei răi:
“Multitudinea celor ce dorm în ţărâna pământului se va trezi: unii pentru viaţă veşnică, şi alţii pentru ruşine şi dispret veşnic.” Daniel 12:2
Acelaşi adevăr îl susţine şi Domnul nostru Isus Christos:
"Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui
şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată." Ioan 5:28,29

Având în vedere acest adevăr în faţa noastră, se nasc nişte întrebări importante:
1. Dacă toţi morţii dorm în ţărâna pământului până la înviere, fie buni, fie răi, cum a putut o femeie păcătoasă din En-Dor să-l aducă pe profetul Samuel înapoi din morţi pentru a vorbi cu regele Saul (1 Samuel 28:11)? Ridicarea unui mort care doarme în ţărână la taifas cu cei vii, ar echivala cu învierea. Nicăieri nu scrie în Biblie că Satan sau cei răi ar avea această putere. Numai Dumnezeu poate învia morţii şi cei care primesc autoritatea aceasta din partea lui. De ce i-ar fi dat Dumnezeu această autoritate acestei femei păcătoase din En-Dor?

2. Cine era cel cu care a vorbit Saul? Era într-adevăr profetul Samuel? Relatarea nu spune că Saul l-ar fi văzut pe profetul Samuel ridicându-se şi apărându-i în faţă. Această femeie păcătoasă a susţinut că l-a ridicat, l-a văzut şi i l-a descris cum arată. De aici “a înţeles” Saul că cel descris era profetul Samuel (1Samuel 28:14). Dar oare a înţeles el bine cum stau lucrurile sau s-a pripit în înţelegerea sa şi de fapt a tras o concluzie greşită?

3. De ce ar fi un păcat să poţi vorbi cu un mort, mai ales dacă cel mort a fost un om bun, ca profetul Samuel? Şi de ce nu au dreptul credincioşii să ridice pe cei morţi la discuţii? Pentru că porunca clară a lui Dumnezeu pe parcursul întregii perioade a Vechiului Testament a fost ca cei ce chipurile ridică şi cheamă morţii să fie alungaţi din Israel sau să fie omorâţi (Deuteronom 18:10-15, 1 Samuel 28:3). Însăşi vrăjitoarea cunoştea această interdicţie şi s-a temut de consecinţele a ceea ce va face (1 Samuel 28:9). Ar ucide Dumnezeu pe cineva care într-adevăr ar avea putere să facă binele sculând morţii? Nu, fiindcă vedem că el nu a pedepsit pe nimeni care a înviat morţi. Însă dacă morţii nu pot fi sculaţi de cei ce pretind că o pot face şi totul este o mare înşelătorie, ar merita cei ce fac această şarlatanie să fie pedepsiţi cu moartea? După logica lui Dumnezeu, da. S-a asigurat regele Saul că femeia nu este o şarlatană? Nu. Putea fi această femeie păcătoasă o şarlatană, care să nu fi ştiut să cheme morţii, însă să mintă că poate? Da.

Oricum am privi lucrurile, marea întrebare este, de ce şi-ar schimba Dumnezeu într-un mod radical opţiunea? În prima fază Dumnezeu nu îi răspunde lui Saul, indiferent la ce metodă sfântă a apelat, arătând prin asta dezaprobarea sa faţă de acest individ. Saul avea deja un duh necurat care îl poseda şi îl instiga la ucideri (a ucis fără motiv pe gabaoniţi şi a dorit să îl ucidă pe David, rege uns ca înlocuitor al său). În a doua fază Dumnezeu i-ar răspunde acestui ucigas, printr-o sursă pe care chiar el o condamnă? Făcând aşa nu ar fi deschis un precedent de urmat şi pentru alţii, URMÂND (pe de o parte) SĂ SUBMINEZE propria sa lege care interzicea contactul cu cei ce pretindeau că chemau morţii, (pe de altă parte) ÎNTĂRIND ideea păgâna (dar falsă) că aceştia pot chema la taifas pe cei morţi (deşi nu pot)?"

Câteva consideraţii asupra cărţii 1Samuel şi a expresiilor din carte
Această carte este numită 1Împăraţi (sau 1Regi) în traducerea antică Septuaginta, ceea ce arată că probabil acesta a fost numele cărţii la început, numele acesta fiind schimbat ulterior.

Este foarte interesant cum redă Textul Masoretic (ebraic) cuvântul “medium” în limba ebraică la 1Samuel 28:7:
"Atunci Saul a zis slujitorilor lui: "Căutaţi-mi o femeie posedată în pântec, ca să mă duc s-o întreb." Slujitorii lui i-au zis: "Iată că în En-Dor este o femeie posedată în pântec."
În limba ebraică avem expresia "baalat owb" care este destul de greu de redat (baalat = stâpână, owb = burduf din pântec de animal). Nu este de mirare de ce versiunea antică în limba greacă Septuaginta redă cu “grăitoare din pântec” (engastrímythos). Tot pe aproape redă şi versiunea latină Vulgata, redând “pythona” după grecescul “pythia”, pythia fiind o femeie-profetesă de la oracolele zeilor păgâni. Expresia “care să cheme morţii” sau “care are duh” nu există în textul ebraic. Expresia ebraică este o descriere mai la obiect a acestei practici, “baalat” însemnând “stăpână” iar “obw” însemnând “burduf din stomac de animal”. Prin urmare fraza originală descrie o femeie ce stăpâneşte arta vorbitului din stomac. Această artă consta în vorbirea auzibilă fără a mişca buzele. Cei care pretindeau că au putere de a chema morţii la o discutie cu cei interesaţi (evident contra unui cost), foloseau această practică pentru a crea iluzia că mortul chemat vorbeşte şi nu cel ce a chemat mortul. Era o înşelătorie.
Există un mare avantaj în a studia textele antice. Cadrul textual lămureşte multe. Pot să spun că pe mine Septuaginta m-a făcut să îmi schimb radical poziţia, când am dat de expresia “grăitoare din pântec”. Expresia aceasta m-a făcut să caut alte surse, citisem mai înainte o nuvelă de la Ion Agârbiceanu despre un prăvilar, ce poseda arta înşelării, am mai căutat pe internet şi am dat de articolul excelent al lui Ion Cristoiu: Pythia, o afacere (revista Historia). Aceste scrieri descriu cu lux de amănunte toate maşinaţiunile ce stau în spatele acestei afaceri.

luni, 28 mai 2018

Reblogged: Ororile de la o înmormântare păgână, consemnate în "Iliada" lui Homer

 Dragi cititori,
Vă semnalez un articol deosebit de interesant,apărut la data de

luni, 18 august 2014 pe blogul www.sufletulestemuritor.blogspot.ro

care întăreşte încă odată avertizarea despre câte roade rele produce doctrina despre nemurirea înnăscută a sufletului:
16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor.
20. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte.
  • Îi veti cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? (Mat.7:16)
  •  16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? 17. Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
    18. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.
    19. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.
    20. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte.
  • Asa ca, dupa roadele lor ii veti cunoaste. (Mat.7:20)

Luni, 18 august 2014

Ororile de la o înmormântare păgână (filă de istorie din epopeea "Iliada" scrisă de Homer)

Biblia consemnează că cei credincioşi puneau morţii în mormânt. Însă oamenii care s-au înstrăinat de adevăratul Dumnezeu, aşanumiţii păgâni, aveau obiceiuri stranii în ce priveşte pe cei morţi. Unii - cum ar fi şciţii - chiar îi mâncau, după cum citim în scrierea "Istorii" a "părintelui disciplinei istoriei" Herodot. Alţii îi incinerau, cum citim în epopeea "Iliada", de Homer. Aceste incinerări erau însoţite uneori de sacrificii umane şi de animale.
De ce ardeau păgânii morţii? Aceştia îşi ardeau morţii deoarece credeau că sufletul este încătuşat în trup, iar pentru a-l elibera, trebuia ca trupul să fie ars.
Diavolul a minţit prima pereche de oameni, cu afirmaţia bombastică: "Hotărât că nu veţi muri!". Dar ei au murit. Şi au pierit în marele potop toţi urmaşii lor care au trăit în nelegiuire umplând lumea de atunci cu violenţă. Însa nu a pierit minciuna, deoarece Satan Diavolul a rămas acelaşi, după cum spune şi proverbul înţelept: Lupul îşi schimbă părul dar năravul ba! Satan şi-a schimbat doar părul, adică a schimbat doar exteriorul acelei minciuni spuse atunci, spunând acelaşi lucru în continuare sub o altă formă: nemurirea sufletului. El nu mai putea înşela lumea atât de făţis, fiindcă toţi ştiau că mor, de aceea îi trebuia un alibi, un pretext mai bun. Astfel a luat fiinţă învăţătura că omul moare doar cu corpul, însă sufletul lui este nemuritor şi prin acest suflet omul mort trăieşte de fapt în continuare. El a inspirat pe păgâni să ardă morţii, ca sufletul lor să poată fi eliberat cât mai repede din trupul carnal. Această practică s-a răspândit mai ales la popoarele indo-ariano-europene care îşi ardeau morţii. Ritualurile ce însoţeau arderea morţilor erau variate, complexe, costisitoare şi însoţite de ucideri înfiorătoare ca jertfe şi magie, precum chemarea sufletelor celor morţi.
În epopeea Iliada scrisă de Homer, este prezentat ceremonialul arderii lui Patroclu, prietenul lui Ahile. Camarazii lui în care de luptă dau de trei ori ocolul cadavrului, iar Ahile punându-şi mâinile pe pieptul mortului strigă: 
"Şi în al morţii lăcas mi te bucură, scumpe Patroclu, iată, aduc la împlinire ce jurasem să fac. Hector zace ucis şi-l dau pradă câinilor, iar pe mormântul tău vor cădea, tăiate de mine, capetele a doisprezece tineri ilieni de viţă.
Apoi Achile îşi scoate armele şi găteşte praznicul de doliu. Sunt jerfite o mulţime de animale, de diferite soiuri, sângele curgând în pâraie în jurul mortului, ca ofrandă de jertfă pentru lumea de dincolo. În cealaltă zi, camarazii mortului presară pe el smocuri din părul lor, Achile îşi taie pletele şi le pune în mâna lui Patroclu. Este ridicat rugul, se jertfesc din nou animale, cadavrul este înfăşurat în grăsimea lor, împrejur sunt puse cărnuri şi ulcioare cu miere şi ulei. În cele din urmă sunt înjunghiaţi patru cai, doi câini ai stăpânului decedat şi cei doisprezece tineri, apoi totul este mistuit de foc. Ahile toată noaptea toarna vin negru pe pământ şi cheamă sufletul mortului. În zori focul este stins şi rămăşiţele nemistuite ale mortului sunt puse într-o ulcică de aur, între două straturi de grăsime şi peste ele se face un tumul de pământ, în formă de movilă. 
Este îngrozitor şi un mare păcat, dacă ne gândim la cei doisprezece tineri ucişi cu bestialitate.

Câtă bătaie de cap obositoare, magii, sacrificii sadice şi ceremonii costisitoare a dat Satan paganilor înstrăinaţi de adevăratul Dumnezeu... Să-i mulţumim lui D-zeu, că prin prorocii săi sfinţi şi prin Fiul său ceresc, a adus lumina sfinţeniei Sale în această chestiune. Din păcate mulţi creştini veniţi dintre păgâni şi-au păstrat o parte din vechile practici şi credinţe cu privire la cei morţi încercând să le "încreştineze", lucru imposibil, fiind ca şi otrava pusă în apă. Dacă oamenii morţi, prin sufletele lor aşazise nemuritoare ar fi în lumea cerească, cea spirituală, sfinţii proroci din Vechiul Testament n-ar spune contrariul, că cei morţi nu ştiu nimic şi Fiul ceresc al lui D-zeu nu ar fi spus aşa: "Nimeni nu s-a suit în cer" (Ioan 3:13) şi "Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul lui şi vor ieşi din ele" (Ioan 5:28,29), ci ar fi spus altfel: "Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din cer vor auzi glasul lui şi vor coborî jos".

http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2014/08/invitatie-la-o-inmormantare-pagana.html


Aveti Intrebari Importante?
Sunteti in cautarea lui Dumnezeu?
Cautati raspunsuri din Biblie?
Aveti o intrebare despre Dumnezeu si Biblie?
Aveti o intrebare despre Viata si Moarte?
Aveti o intrebare despre Evanghelie?
Aveti o intrebare despre orice altceva legat de crestinism?
Cautati o partasie crestina adevarata? Si eu...
Va rog intrebati, scriind pe:

Va invit sa cititi si celelalte bloguri cu tematica biblica:
Blog: Har Si Mantuire
Blog: Biblia Antica
Blog: Imparatia Mesianica
Blog: Murim Sau Nu Murim? Ce Spun Dumnezeu Si Satan In Cea Mai Veche Controversa?
Blog: Profetii Implinite


http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2014/08/invitatie-la-o-inmormantare-pagana.html

joi, 10 mai 2018

Doctrinele încrucişate produc "doctrină sterilă"

STERÍL, -Ă, sterili, -e, adj. 1. (Despre ființe) Care nu poate procrea; (despre plante) care nu face roade sau semințe; sterp. ♦ (Despre pământ) Care nu este productiv, roditor, pe care nu pot crește (în bune condiții) plante. ◊ Pământ steril (și substantivat, n.) = partea nefolositoare dintr-un zăcământ sau dintr-un produs minier. 2. Fig. Care nu produce nimic, care nu duce la nimic, care nu dă niciun rezultat; care este fără folos, zadarnic; infructuos, sterp. 3. (Care a fost) sterilizat sau dezinfectat. – Din fr. stérile, lat. sterilis.

Încrucişarea dintre o iapă şi un măgar produce un animal steril, catârul. Animalul - catârul - nu se poate reproduce, exceptând câteva cazuri.
Acest lucru se poate constata şi pe plan doctrinal, când anumiţi credincioşi încearcă fuzionarea anumitor dogme, cum ar fi anumite elemente din trinitarism cu anumite elemente din antitrinitarism, sau moartea ca plată a păcatului cu chinul veşnic. Şi apoi se miră că sunt sterili, mai nimeni nu îi înţelege.
Am dăruit o astfel de carte încrucişată cu elemente trinitarian-nontrinitariane scrisă de un autor, care se recomandă nontrinitarian. Cititorul s-a pronunţat că este o carte mai apropiată de trinitarism decât de nontrinitarism. Poftim! EFECT ZERO, STERIL!
Aşa ajunge cineva "de râsul curcilor".
Carte scrisă de autor nontrinitarian, catalogată mai aproape de trinitarism decât de nontrinitarism!


râs - definiție | dexonline

https://dexonline.ro/definitie/râs
Expr. Râd (sau ar râde) și câinii (sau și curcile, ciorile) de cineva, se zice despre cineva care s-a făcut de rușine, s-a compromis.


miercuri, 14 martie 2018

Invitaţie la conferinţa "Imixtiunile copiştilor în manuscrisele biblice, pentru a sprijini ideea nemuririi sufletului"

Invitaţie la conferinţa "Imixtiunile copiştilor în manuscrisele biblice, pentru a sprijini ideea nemuririi sufletului"

Conform DEX
IMIXTIÚNE, imixtiuni, s. f. Amestec nemotivat și nedorit în treburile altuia. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. immixtion, lat. immixtio, -onis.

Dragi interesaţi,

Vă informez că în perioada 21-25 Martie 2013, vor avea loc în localitatea Buza, din judeţul Cluj, o serie de conferinţe ad-hoc despre "Imixtiunile copiştilor în manuscrisele biblice, pentru a sprijini ideea nemuririi sufletului".
 
Hartă locaţie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Buza,_Cluj

Miercuri: Matei 10:28
Joi: Luca 23:43
Vineri: Luca 16:19-31
Sâmbătă: Apocalipsa 20:10
Duminică: 1Samuel 28:11

Contact
bibliaantica@yahoo.com 
0751486274
www.sufletulestemuritor.blogspot.ro

luni, 26 februarie 2018

Adventistul Pavel Dărvăşan versus baptistul Andrei Croitoru 1-0

Distinsul predicator Billy Graham a trecut în nefiinţă spune adventistul Pavel Dărvăşan, dar Andrei Croitoru susţine că s-a dus să trăiască în cer, după ce a trăit frumos aici pe pământ, foarte econom si bun gospodar, lăsând în urmă o avere de 25 milioane de dolari.
Îi dau dreptate lui Pavel Dărvăşan.
Nimeni nu este în cer până la înviere. Această poziţie nu este un monopol al bisericii adventiste. De fapt adventiştii au preluat această doctrină de la nişte baptişti, iar baptiştii de la anabaptişti. În analele istoriei bisericeşti scrie că Jean Calvin îi ura pe anabaptiştii din zona sa din două motive: pentru că rebotezau pe cei care aveau botezul din pruncie şi pentru că respingeau ideea nemuririi sufletului, crezând că sufletul doarme, până la înviere. Din păcate, până la urmă şi anabaptiştii au fost biruiţi de teologia sufletului nemuritor, dar la început nu erau aşa, cel puţin cei din zona unde activa Calvin. Priviţi acest imn anabaptist, scris de un lider anabaptist cu foarte puţin timp înainte de moartea sa. Aici scrie că îşi lasă sufletul dormind în mâna mare a lui Dumnezeu, până la venirea împărăţiei sale. The Last hymn of the anabaptist preacher Georg „Blaurock”, 1529

(He also advocating soul sleeping until God’s Kingdom:
My soul I leave in God’s great Hand,
Until Your Kingdom, sleeping. (167, 8))

God will be judge in righteousness
With no one Him gainsaying;
His will, not ours, will be the test,
His sentence just pronouncing.

His Word does prove the hearts of men,
All seekers true converting;
Believe that Word and be baptized,
Obey your daily reading.

He marks you out from all mankind,
From Sin’s grim power releases;
And for the wayward, godless, blind,
Their sad affliction ceases.

And so, Zion, God’s people called,
Show all you have been given;
You will obtain a glorious crown,
With all your sins forgiven.

The Last great Day comes hastening on,
It warns us to be watching;
So help us, Lord, to bear the cross,
Your holy Purpose matching.

O Lord, direct us by Your grace;
And on Your love depending,
May Providence our lives control
Your Mighty Hand defending.

And as I now must part from friends,
From brothers, sisters weeping;
My soul I leave in God’s great Hand,
Until Your Kingdom, sleeping. (167, 8)


duminică, 30 iulie 2017