De ce merg creştinii la cer?

Cine va merge în cer ca să domnească cu Domnul Isus de acolo (Apoc. 20:5) şi cine va fi pe pământ sub Împărăţia cerească?

 

Există referințe clare în Noul Testament că toţi creştinii credincioşi vor merge la cer.

Un astfel de exemplu este Evanghelia după Ioan 14:

2. În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe; și dacă n-ar fi fost, v-aș fi spus. Mă duc să vă pregătesc un loc.

3. Și când mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni iarăși și vă voi lua la mine; ca acolo unde sunt Eu, acolo sa fiţi şi voi.

Dar atunci ce înseamnă această parte?

Evanghelia după Matei 5:

5. Fericiți cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul.

Există o mărturie în istoria creştinismului, care consemnează o opinie în creştinismul antic, care spune că adunarea creştină (biserica) era destinată să ia locul și rolul îngerilor căzuți, care îşi au locuinţa în ceruri în ceruri. Această opinie este rezonabilă, dacă ne gândim că Dumnezeu ar trebui să creeze alţi îngeri în locul celor căzuţi şi deveniţi vrăjmaşi ai Lui, căci s-au dat de partea lui Satan Diavolul. Însă El nu o face, ci ridică la această stare nişte oameni virtuoşi ai credinţei faţă de Dumnezeu, de pe pământ.

Luați în considerare că oamenii au fost creați pentru a guverna creaturile inferioare de pe pământ:

Geneza 1:

28. .... și stăpâniţi peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice târâtor care se târăște pe pământ.

La fel cum oamenii stăpânesc peste toate animalele, îngerii stâpânesc asupra oamenilor într-o relație pe care oamenii nu o văd cu ochii liberi. Există mai multe referințe clare în Biblie, cu privire la acest aspect. Deci, pentru îngeri, noi oamenii suntem creaturi inferioare lor:

Epistola către evrei 2: 6. Ce este omul....

7. L-ai făcut mai prejos decât îngerii ...

Dumnezeu vrea să arate prin aceasta că dacă este necesar ca cineva să stăpânească peste animale și să aibă grijă de ele, la fel este necesar ca cineva să stăpănească peste peste oameni și să aibă grijă de ei...

Interesant, unul dintre numele îngerilor este „străjer (veghetor)”:

Daniel 4:13. Am văzut în viziunile capului meu în patul meu și iată, un străjer sfânt coborât din cer;...

17. Acest decret este din hotărârea străjerilor, ...

23. Și că împăratul l-a văzut pe străjerul sfânt coborând din ceruri care a zis: ...

Alte exemple:

„Căci El poruncește îngerilor Săi să vegheze asupra ta în toate căile tale” (Psalmul 91:11).

De asemenea:

Îngerul Domnului tăbărește în jurul celor ce se tem de El și îi scapă.

Aşadar toate acestea arată că îngerii lui Dumnezeu stau de pază lângă cei evlavioși și îi salvează de pericole, îi ajută sau în cazul oamenilor nesupuşi - cum a fost Necubadneţar, iau decizii drastice împotriva lor, când aceştia întrec limita aprobată de Creator (a se vedea Faptele Apostolilor capitolul 12).

Aceasta înseamnă că cineva se uită și stă acolo, şi veghează invizibil asupra ta şi a mea. Da, o ființă cerească veghează se uită la tine şi ştie tot ce faci. Dacă ești un copil al lui Dumnezeu pe pământ, nu ar trebui să-ți fie frică. Nici cei mai mari politicieni din lume nu se bucură de protecția pe care Dumnezeu o oferă slujitorilor Săi prețioși:

Zaharia 2:8: oricine se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui.

Așa cum găsim bucurie în compania animalelor și observăm cu nerăbdare ceea ce fac și de ce sunt capabili, la fel fac și îngerii sfinţi în relația cu oamenii. Ei găsesc bucurie în noi și sunt curioși să vadă de ce sunt capabili oamenii! Însă îngerii cei răi, în frunte cu Satan Diavolul, ne îndeamnă cu viclenie la nesupunere şi la lucruri care nu-i plac lui Dumnezeu (Geneza 3, 1Timotei 4:1)

De asemenea, îngerii sfinţi se minunează de lucrările puternice și secrete ale lui Dumnezeu între oameni și contribuie la înfăptuirea lor:

„în care îngerii tânjesc să privească” (1 Petru 1:12)

Apocalipsa lui Ioan 20

1. Apoi am văzut coborându-se din cer un înger care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare.

2. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.

3. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.

Îngerii răi au caracter ca cel al oamenilor răi, pe care-i vedem în păcate. Sursa răului şi al păcatului este la un înger ceresc care a căzut în nesupunere şi răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, visând ca să preia locul Creatorului. El a preluat conducerea oamenilor nesupuşi și de asemenea a făcut ca alți îngeri să-l urmeze pe el și nu pe Dumnezeu. De atunci, a devenit prințul și dumezeul lumii îndepărtate de Dumezeu, iar prin el au venit printre oameni multe nenorociri, durere, suferință, păcat și moarte:

Ioan 12:31. Acum este osânda acestei lumi; acum prințul acestei lumi este scos afară:

2 Corinteni 3. Dacă Evanghelia noastră este ascunsă, ea este ascunsă pentru cei ce pier:

4. Căci dumnezeul lumii acesteia a orbit mințile necredincioșilor, ca să nu vadă lumina Evangheliei glorioase a lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.

Aşadar putem concluziona ca şi acei creştini din vechime, că atunci când numărul credincioşilor creştini va ajunge numărul îngerilor care s-au răzvrătit, Dumnezeu va putea înlocui pe rebelii din cer, cu cei ascultători de pe pământ. Apoi va veni judecata celor rămaşi pe pământ. După ce îngerul va anunţa începerea domniei lui Dumnezeu, va începe o perioadă scurtă de judecată, numită simbolic "ceasul judecăţii", când toţi oamenii vor trebui să se decidă, fie de partea lui Dumnezeu, fie împotriva Lui.

Apocalipsa 14:

6. Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.

7. El zicea cu glas tare: "Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!"

Cei care nu se vor supune, vor fi eliminaţi, iar cei care se vor supune vor intra în Regatul de o mie de ani de, daţi lui Christos şi celor care l-au urmat:

Apocalipsa lui Ioan 20

1. Apoi am văzut coborându-se din cer un înger care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare.

2. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.

3. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.

4. Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.

5. (Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. - este un text care nu se găseşte în majoritatea manuscriselor vechi) Aceasta este întâia înviere.

6. Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.

7. Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat

8. şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele neamurile care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.

9. Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a coborât un foc care i-a mistuit.

10. Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.

Apoi, după cei o mie de ani, va urma predarea stăpânirii lui Dumnezeu Tatăl:

1Corinteni 15:

24. În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.

25. Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.

26. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.

27. Dumnezeu, în adevăr, "a pus totul sub picioarele Lui". Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul.

28. Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

Amin!