DATAREA EXACTĂ A EVENIMENTELOR DIN JURUL PAŞTELUI
Această datare este importantă pentru a înţelege corect profeţia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos despre cele “trei zile şi trei nopţi” în care urma să stea în “inima pământului.”
Controversa celor “trei zile şi trei nopţi”
“Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.” (Iona 1:17)
Domnul nostru Isus a făcut o analogie cu această întâmplare, spunând următoarele:
“Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului (mormânt).” (Matei 12:40)
Cum au înţeles oamenii această zicere?
“si i-au zis: "Doamne, ne-am adus aminte ca inselatorul acela, pe cand era inca in viata, a zis: "Dupa trei zile voi invia."” (Matei 27:63)
“Atunci a inceput sa-i invete ca Fiul omului trebuie sa patimeasca mult, sa fie tagaduit de batrani, de preotii cei mai de seama si de carturari, sa fie omorat, si dupa trei zile sa invie.” (Marcu 8:31)
“care isi vor bate joc de El, Il vor bate cu nuiele, Il vor scuipa si-L vor omori; dar, dupa trei zile, va invia."” (Marcu 10:34)
Totuşi, tradiţia spune că Domnul Isus a murit vineri si a inviat duminică înspre zori, pe când era înca întuneric şi nu începuse ziua, aspect care nu arată decât o zi în mormânt (sâmbăta), căci cele trei ore din ziua de vineri, nu se pun, nefiind încă îngropat până înspre seară. La fel, nu se poate pune ziua de duminică, căci femeile se duseră la mormânt pe când era încă noapte. Iarăşi, la calculul nopţilor nu putem pune decât noaptea de vineri şi sâmbătă, deci va lipsi o noapte.
Vom porni la examinarea celor trei zile şi trei nopţi, dezlegând MISTERELE DIN CALENDARUL EBRAIC ANTIC.
Citeşte cu atenţie maximă toate cele 8 puncte ale acestui subiect minunat, ca să nu rămâi în neştiinţă, confuzie şi eroare. Edifică-te şi edifică şi pe alţii, pentru a putea răspunde bine şi la obiect criticilor aduse de neştiutori, necredincioşi şi atei.
Anul biblic şi zilele lunilor, datarea Paştelui la evreii din antichitate
1. Calendarul biblic: Anul biblic şi zilele lunilor
La ora actuală există multe discuţii despre calendarul biblic şi anul biblic. Anul biblic are patru anotimpuri menţionate în Biblie, fiecare anotimp având trei luni, totalul fiind 12 luni, fiecare lună fiind menţionată în Biblie, acestea fiind numerotate de la 1 la 12 (luna întîi, luna a doua, luna a treia, etc. (Geneza 8:5,13).
Pentru a calcula câte zile are o lună a anului biblic, găsim câteva repere exacte:
Geneza 7: 11. În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor.
Geneza 7:24. Apele au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.
Geneza 8: 3. Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se, şi, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat.
4. În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.
Textele de mai sus arată că în data de 17 a lunii a doua a început Marele Potop şi posibil a trebuit o zi pentru ca apele să acopere ariile întinse ale pământului. Astfel, după 17 a lunii a doua şi ziua de 17 a lunii a şaptea s-au scurs 150 de zile. Împărţirea celor 150 de zile pe segmente lunare care se armonizează între ele, reiese din următoarea ecuaţie: 12 zile (rămase din luna a doua) + 31 zile (din luna a treia) + 30 zile (din luna a patra) + 30 zile (din luna a cincea) + 31 zile (din luna a şasea) + 16 zile (din luna a şaptea) = 150.
Lunile anului biblic, de la 1 la 12 ar avea următoarele zile: 30+30+31+30+30+31+30+30+31+30+30+31
Din împărţirea lunară de mai sus, vedem că toate cele patru anotimpuri biblice au câte 91 de zile fiecare, prima şi a doua lună a fiecărui anotimp având 30 de zile, iar a treia lună 30 de zile. Anul astfel compus are 52 de săptămâni. Fiecare an și fiecare anotimp a început întotdeauna în a patra zi a săptămânii (miercuri, vorbind după calendarul roman actual), care a fost a patra zi a creației redată în Geneza, ziua în care au fost create luminătorii de pe cer, arătând anotimpurile, lunile și anii.
După acest calendarul biblic (menţionat în două scrieri din Sulurile de la Marea Moartă, de lângă Qumran), sărbătorile anuale din Biblie au căzut întotdeauna în perioada anului în care au fost fixate şi nu a existat nici un fel de decalare (rămânere în urma); în mod normal, după acest calendar biblic, o sărbătoare fixată trebuia să cadă întotdeauna în aceeaşi zi, în aceeaşi săptămână şi în aceeaşi lună calendaristică din fiecare an.
De exemplu: Dacă un om s-ar fi născut primăvara, pe 1 Abib (prima lună biblică, numită şi Nisan) şi această zi ar fi fost a patra zi din prima săptămână a lunii, în fiecare an, ziua de 1 Abib era a patra zi a săptămânii.
2. Datarea lunii întâi, numită Abib (şi Nisan după exil)
Luna Abib, a fost prima lună a anului biblic, numită Luna Spicelor de orz (Exod 12:2). Era prima lună din anotimpul primăvreii, semnul ei fiind în Constelaţia Berbecului (Geneza 1:14, Exod 13:4) şi începe la Echinocţiul de Primăvară. În anul curent 2024, 1 Abib (zis şi Nisan) a fost în miercurea din data de 20 Martie. Aşadar 14 Abib a fost marţi în data 2 Aprilie. În ziua de 14 Abib nu era nici o sărbătoare, doar se făcea tăiatul mielor de paşte în amurgul zilei şi se pregătea - frigea - mielul. Paştele trebuiau consumate în noaptea de marţi spre miercuri, deoarece la evreii din vechime, în seara zilei de marţi începea prima zi a Sărbătorii Azimelor şi în cadrul acestei sărbători se mânca şi mielul pascal cu azime - pâine fără aluat - şi verdeţuri amare, în amintirea trecerii Îngerului eliberator care a cruţat casele lor, deoarece erau însemnate du sângele mielului, după care a urmat ieşirea din Egipt. De fapt, de aici vine şi cuvântul Paşte - în ebraică Pesach - care înseamnă "Trecerea (Îngerului eliberator)".
Deuteronomul (A doua lege) 16
Conform VDC şi VBO
1. Păzeşte luna spicelor şi prăznuieşte sărbătoarea Paştilor în cinstea Domnului Dumnezeului tău; căci în luna spicelor te-a scos Domnul Dumnezeul tău din Egipt, noaptea.
1 "Să păzeşti luna Aviv şi să prăznuieşti Paştile Domnului Dumnezeului tău, pentru că în luna Aviv te-a scos Domnul Dumnezeul tău din Egipt, noaptea.
Zilele lunii întîi
-
5 12 19 26 duminica
- 6 13 20 27 luni
- 7 14 21 28 marţi
1 8 15 22 29 miercuri
2 9 16 23 30 joi
3 10 17 24 vineri
4 11 18 25 sâmbăta
3. Porunca cumpărării mieilor de Paşte pe 10 Abib şi a ţinerii lor până pe 14 Abib
VDC Exodul 12: 3. Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: "În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.
4. Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta.
5. Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied.
6. Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara (amurg – alte traduceri).
Din calendarul prezentat la punctul 2 vedem că ziua de 10 Abib era într-o vineri din a doua săptămână a lunii, după care urma şabatul (ziua de odihnă la evrei), iar după încă trei zile era 14 Abib, în a treia zi a săptămânii, adică într-o marţi.
"Sărbătoarea Azimelor, numit Paştile (în ebraică “Trecerea”), se apropia. (Luca 22:1)
Există la unii o confuzie aici, crezând că Paştele este în data de 14 Abib (Nisan), ceea ce este greşit. După cum vedem din pasajul Scripturii de mai sus, în Biblie se arată clar că Paştile ţinea de Sărbătoarea Azimelor care începea în 15 Abib. Aşadar în 14 Abib nu era nici o sărbătoare; era o zi de pregătire pentru Marea Sărbătoare ce urma. Examinaţi cu atenţie punctul 4.
4. Datarea serii la evrei
Când începe seara unei zile la evrei? La creaţiunea narată în Biblie, zilele nu începeau şi nu se terminau la miezul nopţii ca astăzi. Relatarea din Geneza 1:5 ne comunică: „Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.” Aşadar, partea întunecata a venit prima, care s-a numit noapte, apoi partea luminoasă, care s-a numit ziuă.
Dumnezeu nu a schimbat niciodată acest ciclu de alternanţă noapte-ziuă (şi nu ziuă-nopate), după cum vedem din cum îi învăţa pe israeliţi: „(…) din seara zilei a noua pâna în seara următoare, să prăznuiţi Sabatul vostru” (Leviticul 23:32). „Seara” este atunci când soarele trece dincolo de orizont, ceea ce noi numim apus. „Seara, la apusul soarelui” (Deuteronomul 16:6). „Seara, după asfinţitul soarelui” (Marcu 1:32).
Când israeliţii s-au întors la Ierusalim după robia babiloniană, Neemia a poruncit ca porţile Ierusalimului să fie închise „înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge umbra” (Neemia 13:15-19). Vedem şi de aici, că atunci când soarele apunea în seara celei de a şasea zi (la români vinerea), începea sabatul.
Deci seara zilei de 14 Nisan era în acest mod, prima dată era seara zilei de 14 Nisan şi apoi ziua de 14 Nisan.
Însă aici textul spune că mielul trebuia lăsat inclusiv în 14 Nisan, deci până la perioada zilei şi apoi el trebuia tăiat în amurg, înainte de asfinţit. Aşadar, mâncarea mielului intra la noaptea de 15 Nisan, prima zi de sărbătoare, când se consumau azimi în loc de pâine, după cum citim:
"In ziua dintai a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus si I-au zis: "Unde vrei sa-Ti pregatim sa mananci pastile?"" (Matei 26:17)
"Dupa doua zile era praznicul Pastilor si al Azimelor. Preotii cei mai de seama si carturarii cautau cum sa prinda pe Isus cu viclesug si sa-L omoare." (Marcu 14:1)
"In ziua dintai a praznicului Azimelor, cand jertfeau pastile, ucenicii lui Isus I-au zis: "Unde voiesti sa ne ducem sa-Ti pregatim ca sa mananci pastile?"" (Marcu 14:12)
"Praznicul Azimelor, numit Pastile, se apropia. (Luca 22:1)
Ziua praznicului Azimelor, in care trebuiau jertfite pastile, a venit." (Luca 22:7)
5. Datarea Paştelui la evreii din antichitate
Să citim explicaţia unui evreu din primul secol, despre această lună şi evenimentele marcante din această lună:
“Moise a mai poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numită de noi Nisan, şi cu care începe anul nostru, în a paisprezecea zi de la începutul lunii, atunci când soarele se află în constelaţia Berbecului - căci în această lună am fost noi sloboziţi din robia egiptenilor, să se aducă aceeaşi jertfă împlinită de noi, aşa cum am mai spus, la părăsirea Egiptului. Această sărbătoare, care la noi se cheamă Paştele, o prăznuim grupaţi în seminţii, fără să lăsăm pentru a doua zi nici măcar o halcă din ce s-a tăiat;”
Iosif Flaviu (din neam de preoti evrei, care a trait in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.
Soarele este în Constelația Berbec din 21 martie până pe data de 20 aprilie (depinde de an). Deci luna Nisan cuprindea aproximativ aceasta perioada, în funcţie de calcularea începutului anului.
Pentru a determina când începe un an nou (Anul Nou), evreii din antichitate urmăreau mersul soarelui pe cer, în raport cu acele 12 semne ale constelaţiilor de pe cer, încă de pe timpul lui Moise.
Mărturii în acest sens
"Moise a mai poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numită de noi Nisan, şi cu care începe anul nostru, în a paisprezecea zi de la începutul lunii, atunci când soarele se află în constelaţia Berbecului - căci în această lună am fost noi sloboziţi din robia egiptenilor, să se aducă aceeaşi jertfă împlinită de noi, aşa cum am mai spus, la părăsirea Egiptului.”
Iosif Flaviu (din neam de preoti evrei, care a trait in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.
Din cărţile din antichitate mai aflăm detalii importante, cum ar fi:
„Moise a calculat prima lună de la începutul Echinocțiului de Primăvară,” Viata Lui Moise, Cartea II XLI, 222, Philon Alexandrinul, filozof evreu, pe numele real Yedidia Ha'alexandroni.
De la Echinocţiul de Primăvară însemna „după” acest eveniment anual:
„pentru evrei, prima lună a fost după Echinocțiul (de Primăvară)”, Eusebiu De Cezareea, Istoria ecclesistică, VII, 32
Toţi aceşti trei oameni, doi evrei şi un grec, au fost istorici, deci oameni care se ocupă cu istoria. Nu putem spune că ce au scris au scos din buzunar.
DEX: ECHINÓCȚIU ~i n. Fiecare dintre cele două date ale anului, când ziua este egală cu noaptea. Echinocțiu de primăvară. Echinocțiu de toamnă. [Sil. e-chi-noc-țiu] /<lat. aequinoctium, fr. Équinoxe
De la acest Echinocțiu de primăvară este foarte uşor să calculăm când a fost ziua de 10 a lunii în care se cumpărau mieii (sau iezii) de Paşte şi când era ziua a 14-a, când aceştia trebuiau sacrificaţi, în amurgul zilei. Sărbătoarea Paştelui începea după data de 14 Nisan, la asfinţitul complet al soarelui.
Dacă nu vom avea în vedere acest Calendarul, ci alte calendare omeneşti, evident că sărbătoarea Paştelui ne va ieşi anapoda, în fiecare an, la date diferite, ba chiar în lunile a doua sau a treia din primăvară. Din păcate nici chiar evreii de azi şi nici aceia care se auto-numesc „Păzitorii sărbătorilor biblice” nu observă corect în prezent ca acel calendar biblic este legat de semnele astrale de pe cer aşa cum se arată clar de către trioul Iosi Flaviu, Philon Alexandrinul şi Eusebiu De Cezareea, fapt luat de Moise din declaraţia Creatorului:
Genesa (Facerea) 1:
14. Dumnezeu a zis: "Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;
15. şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul." Şi aşa a fost.
16. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.
6. Datarea Sărbătorii Azimelor
“în a cincisprezecea zi, Paştile este urmat de Sărbătoarea Azimelor, care durează şapte zile, când nu se mănâncă decât pâine nedospită: în fiecare zi sunt înjunghiaţi câte doi tauri, un berbec şi şapte miei. Aceste prinosuri sunt ardere de tot, la care se adaugă un ţap ca jertfă pentru păcat, spre a servi zilnic la îndestularea preoţilor; în cea de-a doua zi a Sărbătorii Azimelor (aşadar, ziua a şaisprezecea, prima zi fiind 15 Nisan), mâncăm prima parte din recolta nouă (de care nimeni nu s-a mai atins până atunci); ni se pare drept să-l cinstim mai întâi pe Dumnezeu (căruia îi datorăm abundenţa noastră), oferindu-i pârgă de orz, în felul următor: se pune la uscat un snop care apoi se treieră, sunt măcinate boabele, un vas de orz fiind dus la jertfelnicul Domnului; un pumn din el este pus pe altar, iar restul rămâne în seama preoţilor. De aici încolo au voie toţi, de-a valma sau în parte, să-şi strângă recolta. Odată cu pârga cerealelor, se aduce prinos Domnului, pentru arderea de tot, un miel."
Iosif Flaviu (din neam de preoti evrei, care a trait in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.
Sărbătoarea Azimelor ţinea 7 zile, din 15 Abib până în 21 Abib inclusiv şi începea cu un mare sabat de sărbătoare. Paştile era capul de serie din acest şir de zile şi începea după “ziua pregătirii” mielului în seara zilei de 15 Abib, în noaptea care venea după ziua de 14, iar în ziua de 21 Abib se termina cu un alt mare sabat de sărbătoare. Aşadar în perioada 15-21 Abib erau trei sabate, doua sabate mari de sărbătoare şi un sabat mic, de ziua a şaptea.
Textul grec specifică asta clar în Noul Testament, arătând că pot exista două sabate într-o anume săptămână. Biblia făcută de D. Cornilescu tace în această privinţă, însă Biblia Ortodoxă urmează textul grec astfel "Intr-o sambata, a doua dupa Pasti, Iisus mergea prin semanaturi si ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mainile si mancau." (Luca 6:1) Acest al doilea sabat de după Paşte era în data de 21 Abib, fiind ultima zi de sărbătoare, iar spicele în cauză erau spice de orz timpuriu, nu de grâu.
Confuzia
Deoarece nu se prea citeşte din Biblie cu maximă atenţie, există o mare confuzie în creştinătate, cu privire la ziua “pregătirii”, crezând că este vorba de o zi de vineri. Deşi în Noul Testament se specifică clar că sabatul care urma după ziua pregătirii era un sabat mare, mulţi nu îşi dau seama că sabatul acesta nu era un sabat de ziua a şaptea, ci un sabat de sărbătoare (praznic).
A doua zi, care vine dupa ziua Pregatirii, preotii cei mai de seama si fariseii s-au dus impreuna la Pilat (Mat.27:62)
Cand s-a inserat - fiindca era ziua Pregatirii, adica ziua dinaintea Sabatului - (Marcu 15:42)
Era ziua Pregatirii si incepea ziua Sabatului. (Luca 23:54)
Era ziua Pregatirii Pastilor, cam pe la ceasul al saselea. Pilat a zis iudeilor: "Iata Imparatul vostru!" (Ioan 19:14)
De frica sa nu ramana trupurile pe cruce in timpul Sabatului - caci era ziua Pregatirii, si ziua aceea de Sabat era o zi mare - iudeii au rugat pe Pilat sa zdrobeasca fluierele picioarelor celor rastigniti si sa fie luati de pe cruce. (Ioan 19:31)
Din pricina ca era ziua Pregatirii iudeilor, pentru ca mormantul era aproape, au pus acolo pe Isus. (Ioan 19:42)
7. Datarea zilei legănării Snopului (Omerului) de orz
Imediat după tăiatul mieilor de un an pentru Paşte, din amurgul zilei de 14 Abib (Nisan), pe 15 Nisan începea marea Sărbătoare a Azimelor. Evenimentul era simultan cu perioada coacereii orzului timpuriu. Când se coace orzul în Israelul? Pe la apropierea mijlocului lunii Nisan apăreau primele spice coapte, care erau adunate şi puse la uscat, pentru a putea fi treierate şi prezentate la Templul din Ierusalim pe 16 Nisan.
Levitic 23 VDC:
10. "Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: "Când veţi intra în ţara pe care v-o dau şi când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pârgă a secerişului vostru.
11. El să legene snopul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi într-alta, a doua zi după Sabat"
Deoarece prima dată se coace orzul, este evident că în citatul de mai sus este vorba de orz, aşa cum am citit şi în descrierea făcută de Iosif Flaviu. În Talmud se menționează că au existat ani când orzul nu a fost copt pentru a fi adus la Templu, la timpul cerut. Pentru a nu se repeta incidentul, au semănat orz asupra unor acoperișuri plate din valea Ierihonului.
Când se coace orzul în Israel?
Răspuns dintr-o scrisoare datată pe 8 Iunie, 1983, Tel-Aviv, Israel, despre timpul secerișului orzului în Israel
“Stimate domn,
Am primit scrisoarea dumneavoastră din 12 Mai, în care ați cerut unele date despre orz. ...
Anul acesta a fost unul cu totul excepțional, din punct de vedere climatic. Am avut o iarnă extrem de umedă și rece și pentru acestea a existat o mare întârziere în coacerea grâului și orzului. Ambele sunt semănate de regulă, în noiembrie și recoltarea începe în jurul valorii de la sfârșitul lunii aprilie - începutul lunii mai. ...”
Cu stimă
N. Bar-Droma
Director in Departamentul Culturile de Câmp”
Dacă orzul se seamănă toamna (octombrie-noiembrie) şi deoarece în Israel nu este o iarnă extrem de umedă și rece, temperatura rareori coborand sub 0 grade, există condiţii bune de coacerea orzului în luna Aprilie, de ex. temperatura medie zilnică poate atinge +15°C în luna Ianuarie-Februarie la Ierusalim...
Când este "a doua zi după Sabat"? La ce Sabat se referă?
Legănarea omerului de orz la Templul din Ierusalim, trebuia să se facă “a doua zi după Sabat” (Levitic 23:11). Sabatul din acest text este chiar prima zi din ciclul Sărbătorii Azimelor, care ţine şapte zile, din 15 Nisan până pe 21 Nisan. Avem două menţiuni importante cu privire la acest aspect în Noul Testament.
Prima menţionare:
Luca 6:1 BND Şi a fost că, în al doilea prim sabat, El trecea prin semănături; şi ucenicii Săi smulgeau spice şi mâncau, frecându-le cu mâinile.
2 Dar unii dintre farisei le-au spus: „De ce faceţi ce nu este permis a face în sabat?“
Ce înseamnă "al doilea prim sabat" din Luca 6:1?
Sabat înseamnă odihnă. Ziua sabatului înseamnă ziua odihnei. În sărbătorile lăsate de Dumnezeu poporului evreu, nu se lucra, de aceea erau sabate, zile de odihnă; "prim sabat" înseamnă sabatul de sărbătoare, "al doilea" înseamnă că era al doilea sabat de sărbătoare din ciclul Sărbătorii Azimelor. Primul sabat era cel din 15 Nisan: Levitic 23:7. În ziua întâi (15 Nisan), să aveţi o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. Aşadar, 15 Nisan era sabat de sărbătoare. Al doilea sabat de sărbătoare era cel în 21 Nisan: Levitic 23:8. Şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. În ziua a şaptea să fie o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă."
Ce omisiune importantă are versiunea Cornilescu?
Biblia Ortodoxa, Luca 6:1 Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau.
Biblia Cornilescu, Luca 6:1. Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau.
În Luca 6:1 textul grec, nu apare cuvântul "grâu" şi apare un termen tehnic, "al doilea prim sabat", pe care unele manuscrise nu îl conţin, dat fiind că copiştii neânţelegând fraza l-au simplificat la "sabat". Acesta nu este un sabat de ziua a şaptea, în care toate călătoriile erau interzise, ci un sabat de sărbătoare, menţionat în Levitic capitolul 23. Menţiunea aceasta este importantă, pentru a se vedea că într-o săptămână anume, pot fi două sabate, unul de sărbătoare şi unul de ziua a şaptea. În versetul din Luca 6:1 sabatul în cauză era sabatul ce închidea Sărbătoarea Azimelor, al doilea "prim" sabat de sărbătoare. Aceste sărbători erau mumite sabate, deoarece nu se făceau lucrări în ele, a se vedea şi Ioan 19:31.
Ioan 19:31 De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului - căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare - iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.
Toate acestea coincid cu prima zi a Sărbătorii Azimelor de pe 15 Nisan. După acest “sabat”, pe 16 Nisan, trebuia adus la Templu snopul de legănat (Levitic 23:11).
8. Datarea zilei răstignirii şi a celor trei zile şi trei nopţi în mormânt
La Matei 26:17 în comparaţie cu Ioan 18:28 vedem un decalaj serios care necesită o atenţie deosebită:
În ziua dintâi a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: "Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci paştile?"
Ioan 18:28. Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineaţa. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştile.
Dar oare de ce Domnul nostru Isus Christos şi ucenicii au mâncat mielul de paşti mai repere decât ceilalţi? Problema se rezolvă doar dacă admitem că Domnul Isus şi apostolii socoteau altfel zilele primei luni, decât autorităţile din Ierusalim. La Ioan 18:28 ni se arată că din punctul de vedere al ucenicilor, ziua de 14 Nisan trecuse şi erau deja în prima zi a Sărbătorii Azimelor (în ziua de 15 Nisan după calendarul vechi), pe când după calculul făcut de autorităţi, ei erau încă în ziua de 14 Nisan.
Vedem că Domnul Isus şi apostolii respectă calendarul vechi, pe când autorităţile au deviat de la el cu o zi.
Ioan 18:28. Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineaţa. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştile.
Ioan 19:31. De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului - căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare - iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.
Astfel se explică de ce Domnul Isus şi apostolii au mâncat mielul de Paşte, cu o seară înainte ca cei care s-au ghidat după calculul autorităţilor.
Aşadar, ziua răstignirii, după calculul autorităţilor, a fost 14 Nisan. Dar în ce zi a săptămânii a căzut?
Dacă existau două sabate în săptămâna patimilor, putem reconstitui firul evenimentelor pe zile.
Evenimentele după cele două calendare, cel vechi şi al autorităţilor:
După calendarul vechi (folosit şi de ucenici) 10 Nisan cădea pe ziua a şasea a săptămânii (zi numită “Vineri”, după calendarul păgân) – deci cumpărarea mieilor de Paşte (a se vedea Exodul 12:3-6), trebuia să se facă în această zi. Era 9 Nisan după calendarul autorităţilor. În cazul acesta ei au cumpărat mieii, fie în această zi, fie în prima zi a săptămânii care urma.
Calendarul vechi
-
5 12 19 26 duminica
- 6 13
20 27 luni
- 7 14
21 28 marţi
1 8 15
22 29 miercuri
2 9 16
23 30 joi
3 10 17 24 vineri
4 11 18
25 sâmbăta
Sâmbătă 11 Nisan - Sabatul săptămânal. Era 10 Nisan după calendarul autorităţilor.
Duminică 12 Nisan – a doua zi înainte de Paştele după calendarul autorităţilor, a se vedea Matei 26:2. Era 11 Nisan după calendarul autorităţilor.
Luni 13 Nisan. Era 12 Nisan după calendarul autorităţilor.
Marţi 14 Nisan. Era 13 Nisan după calendarul autorităţilor.
Miercuri 15 Nisan - este ziua răstignirii, era ziua marelui sabat în antichitate, dar nu după oficialii de la Templu, care îl considerau 14 Nisan. Domnul Isus este pus în mormând spre seară, căci este dat jos de pe cruce doar după ce se obţine autorizaţia de la Pilat. Domnul Isus stă prima noate în mormânt.
Joi 16 Nisan după calendarul vechi este 15 Nisan după calendarul autorităţilor, este "prim" sabatul din ciclul Sărbătorii Azimelor, sabatul cel mare din Ioan 19:31, a se vedea Levitic 23:5-7, era considerat sabat, deoarece în Lege se scrie clar că nu se făcea nici o lucrare de slugă. Domnul Isus stă prima zi şi a doua noapte în mormânt.
Vineri 17 Nisan după calendarul vechi este 16 Nisan după calendarul autorităţilor - este ziua ceremonialului de la Templu, când se legăna snopul (omerul) de orz din snopul uscat şi treierat. Domnul Isus stă a doua zi şi a treia noapte în mormânt.
Sâmbătă 18 Nisan după calendarul vechi este 17 Nisan după calendarul autorităţilor - este sabatul săptămânala trei zi în mormânt. Domnul Isus stă a treia zi în mormânt, iar la sfârşitul zilei este înviat de Tatăl Său ceresc.
Duminică 19 Nisan după calendarul vechi este 18 Nisan după calendarul autorităţilor - este ziua în care femeile credincioase au vizitat mormântul şi l-au găsit gol.
Luni 20 Nisan după calendarul vechi este 19 Nisan după calendarul autorităţilor.
Marţi 21 Nisan după calendarul vechi este 20 Nisan după calendarul autorităţilor. Este ultima zi a Sărbătorii Azimelor după calendarul vechi, care era considerat “prim sabat” sau o mare zi de sabat, deoarece era o sărbătoare în care nu se lucra (a se vedea Luca 6:1 texul nemodificat din versiunea Young).
Miercuri 22 Nisan după calendarul vechi este 21 Nisan după calendarul autorităţilor. Este ultima zi a Sărbătorii Azimelor, după calendarul autorităţilor.
Aşa s-a împlinit profeţia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos,
despre cele trei zile şi trei nopţi, cât trebuia să stea în inima pământului (Matei
12:40, Matei 27:63). Ziua răstignirii şi a morţii Domnului Isus este
într-o zi de miercuri, dar nu se pune la socoteala celor trei zile şi trei
nopţi, deoarece după ce a murit pe la ora 15 după masă, el încă nu a fost dat jos
de pe cruce, până ce nu s-a obţinut autorizaţia de la Pilat. Biblia arată clar
că era seară.
D. Cornilescu are o redare incorectă, deoarece textul grec nu spune că era „spre seară”, ci chiar seara. La Matei 27:57 textul grec este clar şi spune "Seara acum venind..." şi la Marcu 15:42 tot textul grec spune clar că
„Şi deja seara venind ... „
În Biblia ortodoxă avem o redare corectă: Matei 27:57 Iar facandu-se seara, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care si el era un ucenic al lui Iisus.
Marcu 15:42 Si facandu-se seara, ...
La Marcu 15:42 chiar Cornilescu admite: „Când s-a înserat”. Iar dacă s-a înserat era seară, deci n-a fost „spre seară”.
Concluzia este clară, Iosif a coborât trupul Domnului Isus de pe cruce seara. Până seara trupul Domnului n-a fost în mormânt, ci pe cruce.
Asta însemna un drum din Dealul Golgota până la Pilat, statul în audienţă şi înapoi cu atorizaţia, după ce Pilat a verificat informaţia – iarăşi un drum dus-întros, apoi mersul în oras după lucrurile necesare pentru îmbălsămarea cu fâşii, întoarecerea şi pregatirea trupului cu fâşii care iarăşi a luat ceva timp. Nicodim, care venise la Isus noaptea contribuie cu aproximativ o sută de litre romane (aproximativ 32,7 kilograme) de amestec de smirnă şi aloe. Apoi, trupul lui Domnului Isus este înfăşurat în fâşii unse cu aces unguent, potrivit obiceiului de înmormântare al vremii (Ioan 19:39).
Calendarul greşit cu o zi al autorităţilor de la Ierusalim
- 4 11 18
25 duminica
- 5 12 19 26 luni
- 6 13 20 27 marti
- 7 14 21 28 miercuri
1 8 15 22
29 joi
2 9 16 23 30 vineri
3 10 17 24 sambata
14 Nisan este ziua răstignirii. 15,16,17 Nisan cele trei zile cu roşu sunt zilele în care Domnul Isus a stat în mormânt, după calendarul autorităţilor.
În lumea creştină există o tradiţie veche a postului în zilele de miercuri şi vineri. Se ştie că vinerea se posteşte deoarece aşa se crede că în acea zi ar fi murit Domnul Isus. Însă exista o tradiţie veche în care mulţi creştini posteau în ziua de miercuri, deoarece ei aşa credeau că acea zi a fost ziua răstignirii Domnului Isus. Ulterior, când creştinismul a fost unificat forţat sub autoritatea papei de la Roma, s-a decis ca postul de miercuri să fie continuat ca post ce comemorează ziua în care a fost vândut Domnul şi Mântuitorul nostru Isus.
