Un mesaj catre toti crestinii - Partea I

Pace sfanta tuturor oamenilor iubitori de pace, sfintenie si adevar!

In acest nou an doresc sa prezint o serie de puncte de credinta - care pot fi puse la dispozitia tuturor crestinilor, pentru a arata starea crestinismului actual in materie de credinta si prin aratarea acestei stari sa se vada de ce este necesara o trezire autentica si pocainta autentica din letargia spirituala si reasezarea adevarului deplin in viata unui crestin, daca nu vrem sa patim ca cele cinci fecioare nechibzuite din pilda spusa de Fiul lui Dumnezeu (Matei 25:1-13).
Sa luam exemplu la pilda celor zece fecioare si sa ne pregatim temeinic, ca sa nu ramanem de rusine!
Prin harul si cu ajutorul lui Dumnezeu, in fiecare luna, la inceputul lunii voi propune cate un punct de credinta spre analiza.

Punctul 1. A.) Pe ce trebuie sa se bazeze credinta noastra crestina si cum? B.) Trebuie sa ne lasam orbiti de credulitate sau trebuie sa avem un duh intelept de analiza?
Punctul 1, partea A.) Pe ce trebuie sa se bazeze credinta noastra crestina si cum?
Consider Biblia antica - cuprinzând cele 66 cărţi ale ei - o carte sfântă, inspirată de Dumnezeu, care este de un mare folos pentru desăvârşirea credincioşilor: 2Timotei 3:15-17, 1Corinteni 4:6. Dar care sunt ele? Istoricul evreu Iosephus Flavius, din sec I, in cartea sa Contra lui Appion ne spune ca evreii aveau 22 de suluri sfinte. Dupa Consiliul de la Iamnia (sec. I), aceste 22 de suluri au fost segmentate in 39 de carti, fiind incluse in Textul Masoretic, care nu continea textele apocrife, considerate dubioase. La fel, cartile Noului Legamant (Noul Testament) au fost separate cu grija, de celelalte carti false, scrise in numele apostolilor si crestinilor din primul secol, dovada ca nu au fost mai multe decat avem acum fiind un codex sahidic coptic din sec II, care contine intregul Nou Testament, asa cum il avem azi. Dumnezeu a vorbit prin duhul sfant profetilor, iar altora le-a dat intelepciune, tot prin duhul sfant, ca de exemplu imparatului Solomon, facandu-l cel mai intelept om al timpului sau (1Imparati 3:1-28, 2Cronici 1:7-12, 9:1-8). Tot ce a scris el in cele trei carti inspirate, Cartea Proverbelor, Cartea Eclesiastul si Cantarea Cantarilor a fost scris inainte de caderea lui spirituala, care a fost tarzie, la batranete. De aceea cred ca cine sustine Biblia ca fiind inspirata suta la suta, dar respinge ca fiind neinspirate cuvintele lui Solomon din Eclesiastul 9:10, este fie un mincinos (unul care nu crede ce spune), fie un om care nu este constient de ceea ce spune cand spune „Cred ca Biblia este inspirata suta la suta”.
Punctul 1, partea B.) Trebuie sa ne lasam orbiti de credulitate sau trebuie sa avem un duh intelept de analiza?
Cred că orice învăţătură, profeţie sau conduită trebuie verificată cu Biblia, dar cu atenţie, deoarece ea poate fi greşit interpretată: 2Petru 3:15,16, Apocalipsa 22:18,19.
În ceea ce priveşte diferenţele dintre copiile manuscriselor cărţilor antice ale Bibliei, consider că acest aspect nu trebuie nicidecum neglijat, ci trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu pentru călăuzire, în numele Fiului Său, Domnul nostru Ieşhua (Isus) Unsul (Christos in greaca si Mesia in ebraica inseamna Unsul), ca să putem trata diferenţele în frică de Dumnezeu, cu înţelepciune şi cu dreptate, ştiind că nu părerile oamenilor contează, ci părerea lui Dumnezeu.
Iată un exemplu elocvent: 2Petru 1:1
În acest verset traducerile actuale redau acest verset astfel:
"Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei care au primit o credinţă la fel de preţioasă ca a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos:" Versiunea Dumitru Cornilescu (in continuare VDC)
Vedem că în acest verset Fiul lui Dunezeu este numit "Dumnezeu si Mantuitor", însă în câteva codexuri antice, precum şi în câteva citate ale unor autori antici, în acest verset el este numit "Domn şi Mantuitor":
"Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei care au primit o credinţă la fel de preţioasă ca a noastră, prin dreptatea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos:"
Codexurile în cauză sunt manuscrisul Sahidic Coptic de la sfârşitul secolului II, manuscrisul grecesc Codex Sinaiticus din prima parte a secolului IV, manuscrisul latin Vulgata din secolul IV şi manuscrisul Aramaic (Philoxenian Siriac) din secolul VI. Patru tari si patru limbi prin care vestea buna a patruns cel mai repede: Egiptul, Grecia, Italia si Siria. Acest fapt arata ca, din nefericire, pe alocuri Biblia a fost falsificata ulterior de catre Biserica Catolica si Ortodoxa si este nevoie urgenta de defalsificarea textelor in cauza.
A se compara cu:
• In adevar, in chipul acesta vi se va da din belsug intrare in Imparatia vesnica a Domnului si Mantuitorului nostru Isus Christos. (2Pet.1:11) VDC
• In adevar, daca, dupa ce au scapat de intinaciunile lumii, prin cunoasterea Domnului si Mantuitorului nostru Isus Christos, se incurca iarasi si sunt biruiti de ele, starea lor de pe urma se face mai rea decat cea dintai. (2Pet.2:20) VDC
• ca sa va fac sa va aduceti aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfintii proroci si de porunca Domnului si Mantuitorului nostru, data prin apostolii vostri. (2Pet.3:2) VDC
• ci cresteti in harul si in cunostinta Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos. A Lui sa fie slava, acum si in ziua vesniciei. Amin. (2Pet.3:18) VDC
Pentru aceasta cauza, studiul comparativ al textelor manuscriselor Biblice antice, si o recenzie finala a Bibliei, trebuie sa ocupe un loc important in viata unei adunari crestine.

Semne de intrebare: Este Matei 27:52,53 un text autentic, unul modificat sau unul adaugat ulterior?

52 (Şi mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care adormiseră au înviat; (În manuscrisul Sinaiticus nu apare „mormintele s-au deschis”. Acest verset nu apare în manuscrisul nr 354, păstrat în Veneţia, Italia.))

53 (Şi, ieşind din morminte, după învierea lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.)

În manuscrisul Sinaiticus apare fără cuvintele "au intrat", iar anumite texte antice sunt ambigue, fie omit "după învierea lui" sau "lui", fie redau "după învierea lor". Textul de la versetul 53 lipseşte total din manuscrisul nr 354 din Italia. Este fie o adăugare din partea traducătorului, fie a unui copist. Este posibil sa fie chiar rătăcirea ideologică care circula pe timpul apostolului Pavel, pe care el o combate: "care s-au abătut de la adevăr. Ei zic că a şi venit învierea şi răstoarnă credinţa unora."

2Timotei 2:18. Unii dintre traducătorii anumitor versiuni moderne au reconsiderat sensul acestor versete, sustinând ca aici nu este vorba de o "intrare pe picioare" a acestor sfinţi decedaţi în oraş, ci mai degrabă fiind vorba de ai duce "pe sus" şi ai arata publicului în vederea identificării lor şi a reaşezării lor în morminte noi, caci cele vechi s-au surpat datorita marelui cutremur care s-a produs la moartea Domnului Ieşhua (Isus). Aceasta explicaţie este puţin probabilă şi nu se poate demonstra textual.))

Matei 27:
1 Şi, când s-a făcut dimineaţă, toţi preoţii de seamă şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Ieşhua, ca să-l omoare.
2 Şi, legându-l, l-au dus şi l-au dat lui Pilat, guvernatorul.
3 Atunci lui Iehudah, care l-a vândut, văzând că a fost condamnat, i-a părut rău şi a restituit cei treizeci de arginţi preoţilor de seamă şi bătrânilor, spunând:
4 „Am păcătuit, dând sânge nevinovat". Dar ei i-au spus: De ce (ne dai banii) nouă? Te priveşte!
5 Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat; şi s-a dus şi s-a spânzurat.
6 Şi preoţii de seamă au luat arginţii şi au spus: „Nu este permis să-i punem în ofranda (korban), pentru că sunt preţ de sânge“.
7 Şi, ţinând sfat, au cumpărat cu ei „Ogorul olarului", ca loc de înmormântare pentru străini.
8 De aceea, ogorul acela a fost numit „Ogorul sângelui", până astăzi.
9 Atunci s-a împlinit ce a fost spus prin profetul ("Zaharia" conform cu manuscrisele 22, syr (hmg)), care zice: „Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit unii din fiii lui Israel,
10 Şi i-au dat pentru «Ogorul olarului», după cum a rânduit הוהי pentru mine. (Unele manuscrise omit numele profetului, altele dau ca profet pe Ieremia sau chiar pe Isaia, debandada aceasta arătând că la început n-a fost menţionat numele profetului. Este un citat din cartea profetului Zaharia, nu din cartea profetului Ieremia: Zaharia 11.12,13.)
Iar Ieşhua stătea înaintea guvernatorului; şi guvernatorul l-a întrebat, spunând: „Tu eşti regele iudeilor?" Şi Ieşhua i-a spus: „Tu zici".
12 Şi, când era acuzat de preoţii de seamă şi de bătrâni, nu răspundea nimic.
13 Atunci Pilat i-a spus: „Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva ta?"
14 Şi el nu i-a răspuns nici măcar un singur cuvânt, încât guvernatorul se mira foarte mult.
15 Şi, la sărbătoare, guvernatorul obişnuia să elibereze mulţimii un întemniţat, pe care-l voiau ei.
16 Şi aveau atunci un întemniţat vestit, numit Barabba.
17 Ei deci fiind adunaţi împreună, Pilat le-a spus: Pe care vreţi să vi-l eliberez, pe Barabba, sau pe Ieşhua, cel numit Unsul?
18 Pentru că ştia că din invidie îl dăduseră lui.
19 Iar pe când stătea el pe scaun la judecată, soţia lui a trimis la el, spunând: „Să n-ai nimic cu omul acela drept, pentru că am suferit mult astăzi în vis pentru el".
20 Dar preoţii de seamă şi bătrânii au convins mulţimile să ceară pe Barabba, iar pe Ieşhua să-l omoare.
21 Şi guvernatorul, răspunzând, le-a spus: „Pe care din cei doi vreţi să vi-l eliberez?" Şi ei au spus: „Pe Barabba!"
22 Pilat le-a spus: „Ce să fac deci cu Ieşhua, care se numeşte Unsul?" Ei toţi i-au spus: „Să fie răstignit!"
23 Şi el a spus: „Dar ce rău a făcut?" Iar ei şi mai tare strigau, spunând:
24 „Să fie răstignit!" Şi Pilat, văzând că nimic nu foloseşte, ci se face mai mare tulburare, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii şi a spus: „Sunt nevinovat de sângele acestui drept. Vă priveşte!"
24 Şi tot poporul, răspunzând, a spus:
„Sângele lui fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!"
26 Atunci le-a eliberat pe Barabba, iar pe Ieşhua, după ce l-a biciuit, l-a dat ca să fie răstignit.
27 Atunci ostaşii guvernatorului, luând pe Ieşhua cu ei în pretoriu au adunat în jurul lui toată ceata;
28 Şi, dezbrăcându-l de haina lui, l-au îmbrăcat cu o mantie stacojie.
29 Şi, împletind o cunună de spini, l-au pus-o pe cap, şi o trestie în mâna dreaptă. Şi îngenuncheau înaintea lui şi îşi băteau joc de el, spunând: „Bucură-te, rege al iudeilor!"
30 Şi, scuipându-l, luau trestia şi-l băteau peste cap.
31 Şi, după ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de mantie şi l-au îmbrăcat cu hainele lui şi l-au dus să-l răstignească.
32 Şi, pe când ieşeau, au găsit un om, un cirenean, cu numele Simon; pe el l-au obligat să meargă, ca să-i ducă crucea.
33 Şi, venind la un loc numit Golgotha, care înseamnă „Locul Căpăţânii",
34 I-au dat să bea oţet amestecat cu fiere; şi, gustând, n-a vrut să bea.
35 Şi, după ce l-au răstignit, au împărţit hainele lui între ei, aruncând la sorţi.
36 Şi, stând jos, îl păzeau acolo.
37 Şi au pus deasupra capului său acuzaţia lui scrisă: „Acesta este Ieşhua, regele iudeilor".
38 Atunci au fost răstigniţi împreună cu el doi tâlhari, unul la dreapta şi unul la stânga.
39 Iar trecătorii îl huleau, dând din cap şi spunând:
40 „Tu, cel care dărâmi templul şi îl zideşti în trei zile, mântuieşte-te pe tine însuţi! Dacă fiu eşti tu, al lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!"
41 Şi la fel şi preoţii de seamă, bătându-şi joc, cu cărturarii şi cu bătrânii, spuneau:
42 „Pe alţii i-a mântuit, pe sine însuşi nu se poate mântui! Este regele lui Israel: să coboare acum de pe cruce şi vom crede în el!
43 S-a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum, dacă-l vrea! Pentru că a spus: «Sunt fiul lui Dumnezeu»“.
44 Şi tâlharii care fuseseră răstigniţi împreună cu el îi aruncau aceleaşi insulte.
45 Iar de la ceasul al şaselea s-a făcut întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea.
46 Şi, pe la ceasul al nouălea, Ieşhua a strigat cu glas tare, spunând: Eli, eli lama sabachthani? adică „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?“
47 Şi unii dintre cei care stăteau acolo, când au auzit, au spus: „Pe Eliiah (Ilie) îl cheamă acesta!“
48 Şi unul dintre ei, alergând îndată şi luând un burete, după ce l-a umplut cu oţet şi l-a pus într-o trestie, îi dădea să bea.
49 Dar ceilalţi spuneau: „Lasă, să vedem dacă vine Eliiah să-l mântuiască!".
50 Şi Ieşhua, strigând din nou cu glas tare, şi-a dat duhul.
51 Şi, iată, perdeaua templului s-a rupt în două, de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi stâncile s-au despicat;
52 (Şi mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care adormiseră au înviat; (În manuscrisul Sinaiticus nu apare „mormintele s-au deschis”. Acest verset nu apare în manuscrisul nr 354, păstrat în Veneţia, Italia.))
53 (Şi, ieşind din morminte, după învierea lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora. (În manuscrisul Sinaiticus apare fără cuvintele "au intrat", iar anumite texte antice sunt ambigue, fie omit "după învierea lui" sau "lui", fie redau "după învierea lor". Textul de la versetul 53 lipseşte total din manuscrisul nr 354 din Italia. Este fie o adăugare din partea traducătorului, fie a unui copist. Este posibil sa fie chiar rătăcirea ideologică care circula pe timpul apostolului Pavel, pe care el o combate: "care s-au abătut de la adevăr. Ei zic că a şi venit învierea şi răstoarnă credinţa unora." 2Timotei 2:18. Unii dintre traducătorii anumitor versiuni moderne au reconsiderat sensul acestor versete, sustinând ca aici nu este vorba de o "intrare pe picioare" a acestor sfinţi decedaţi în oraş, ci mai degrabă fiind vorba de ai duce "pe sus" şi ai arata publicului în vederea identificării lor şi a reaşezării lor în morminte noi, caci cele vechi s-au surpat datorita marelui cutremur care s-a produs la moartea Domnului Ieşhua (Isus). Aceasta explicaţie este puţin probabilă şi nu se poate demonstra textual.))
54 Iar centurionul şi cei care-l păzeau pe Ieşhua împreună cu el, văzând cutremurul şi cele ce s-au întâmplat, s-au temut foarte mult, spunând: „Cu adevărat, acesta a fost fiul lui Dumnezeu!".
55 Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care-l urmaseră pe Ieşhua din Galileea, slujindu-I,
56 Între care erau Miriam din Magdala şi Miriam, mama lui Iacob şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedei.
57 Şi, când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimatheea, cu numele Iosef, care era şi el ucenic al lui Ieşhua.
58. Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Ieşhua. Atunci Pilat a poruncit să fie dat trupul.
59 Şi Iosef, luând trupul, l-a înfăşurat într-o pânză curată de in
60 Şi l-a pus în mormântul său nou, pe care-l săpase în stâncă. Şi, prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, a plecat.
61 Şi erau acolo Miriam din Magdala şi cealaltă Miriam, stând în faţa mormântului.
62 Şi, a doua zi, care este după Pregătire, preoţii de seamă şi fariseii s-au adunat la Pilat, spunând:
63 „Doamne, ne-am amintit că înşelătorul acela, când era încă în viaţă, a spus: «După trei zile am să fiu înviat».
64 Porunceşte deci ca mormântul să fie bine păzit până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii lui şi să-l fure şi să spună poporului: «A fost înviat dintre cei morţi!», şi înşelăciunea din urmă să fie mai rea decât cea dintâi". Şi Pilat le-a spus:
65 „Aveţi o pază; mergeţi, asiguraţi-o cum ştiţi".
66 Şi au mers şi au asigurat mormântul cu paza, după ce au pecetluit piatra.

Adica cum, Biblia trebuie decodata?

Sau scris multe carti cum ca Biblia este o carte secreta care trebuie "decodata"...
Biblia vorbeste atat literal cat si in icoana de vorbire, adica figurativ. Dar oare in toate cazurile? Sau depinde de context? Biblia nu vorbeste figurativ in toate cazurile. Iar atunci cand se vorbeste figurativ, este folosita o forma comparativa de expresie (simbol) care are menirea de a prefigura (simboliza) ceva. Sarpele de exemplu, poate prefigura atat lucruri pozitive ("fiti intelepti ca serpii" Matei 10:16), cat si lucruri negative ("sarpele cel vechi" Apocalipsa 12:9, adica Satan).

"Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui." Apocalipsa 12:9

Imi explica cineva foarte vartos ca lupul de la Isaia 11:6 nu se refera la un animal, ci la un "tip de om". Asadar, scria el, avem de a face aici cu o Biblie codata.  

Isaia 11: 6. "Atunci lupul va locui împreună cu mielul, şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună, şi le va mâna un copilaş;
7. vaca şi ursoaica vor paşte la un loc, şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul,
8. pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii, şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului.
9. Nu se va face niciun rău şi nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă."

Cum ar putea sa stea un lup alaturi de un miel si sa nu-l manace? Foarte bine, asa cum a fost in gradina Edenului. Moartea n-a existat intotdeauna, nici chiar in regnul animalelor si la inceput toate animalele erau ierbivore. Ateii, origenistii (spiritualistii) si cei ce cred in Biblia codata, ar rade de aceasta afirmatie, dar timpul va spune întotdeauna adevărul.

Ai profilul agitatorului stradal sau profilul lui Isus Christos?

Citatul zilei "Daca ai profilul agitatorului stradal, n-ai profilul lui Christos, care n-a putut fi acuzat inaintea lui Pilat, ca ar fi un agitator."

Daca vreti ca sa ajutati oamenii si societatea, vestiti evanghelia. De ce Domnul Isus n-a actionat asa, cum fac multi crestini, vociferand in strada, apoi merg piosi la biserica? De ce n-a mers in strada sa lupte pentru drepturi sociale in fata guvernelor si de ce nu a agitat lumea impotriva guvernelor? De ce Pavel n-a scos in strada lumea pentru abolirea sclaviei, avortului sau pentru drepturile femeilor?

Isaia 42:2. El nu va striga, nu-Si va ridica glasul si nu-l va face sa se auda pe ulite.

Evanghelia are solutii la toate, dar nici un guvern uman nu o va aplica. Evanghelia nu sprijina democratia, nu sprijina anarhia, nu sprijina monarhia, este unica in felul ei. Nu putem schiopata in doua directii.

Profetii pentru o lume nu numai "mai buna", ci una "perfecta"

Motto: "Depărtează-te de rău şi fă binele; caută pacea şi aleargă după ea!" Ps 34:14

Isaia 2:

4. El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare; niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul.

Pentru a implini dezideratul din profetia lui Isaia, Fiul lui Dumnezeu a dat o explicatie clara:

Matei 22:37. Isus i-a raspuns: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau."

38. Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca.

39. Iar a doua, asemenea ei, este: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."

40. In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Prorocii."

Matei 26:51 Şi iată, unul dintre cei care erau cu Isus, întinzându-şi mâna, a scos sabia, l-a lovit pe unul dintre servitorii marelui preot şi i-a tăiat urechea. 52 Atunci Isus i-a zis: "Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei care pun mâna pe sabie, de sabie vor pieri.

1. Scopul vietii e fericirea si calea spre ea este iubirea care da ca rezultat pacea.

2. Toate razboiaiele incep atunci, cand omul renunta sa se lupte cu el insusi.

3. Cei ce nu vor duce o lupta in interiorul lor (cu pacatele lor), se vor razboi cu cei din exteriorul lor.

4. Daca nu te razboiesti cu tine insuti, vei provoca razboi, chiar daca nu doresti asta.

5. Singura arma sigura impotriva razboiului este ca oamenii sa stapaneasca raul din ei insisi.

6. Raul intra in om atunci cand omul nu-l mai iubeste pe Dumnezeu.

7. Orice om poate avea demonii razboiului si distrugerii. Acestia sunt:

• dumnezeul meritocrat (cand omul considera ca merita mai mult decat i se da)

• dumnezeul materocrat (cand omul doreste mai mult decat are nevoie)

• dumnezeul natiocrat (cand omul considera ca natia sa este superioara si are dreptul sa subjuge alte popoare)

• dumnezeul statocrat (cand omul considera ca statul este forma suprema a organizarii si impartirii binelui comun si omul este chemat sa faca totul pentru stat, scuzand chiar si mijloacele "neortodoxe" prin care statul organizeaza si creaza "binele comun")

• dumnezeul culturocrat (cand omul considera cultura sa sau a grupului sau superioara celorlalte culturi, ce ii rezerva anumite drepturi mai largi fata de celelalte culturi)

Cand omul isi face astfel de dumnezei, nu are cum sa traiasca in fericirea pe care o da pacea ascultarii de voia lui Dumnezeu: iubirea de el si de oameni. Nu este alta cale ce duce la pacea si fericirea eterna.

Cum a inviat Domnul Isus? Cu aportul Tatalui sau, sau fara aportul Tatalui sau?

APÓRT2, aporturi, s. n. Contribuție materială, intelectuală, morală etc. adusă de cineva într-o acțiune comună. – Din fr. apport (< apporter).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

1Corinteni 15:15. "Ne aflăm încă şi martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, pentru că am mărturisit împotriva lui Dumnezeu că l-a înviat pe Christos, pe care nu l-a înviat, deci dacă morţii nu înviază. 

Scriptura spune ca Dumnezeu Tatal l-a inviat pe Fiul, nu ca Fiul ar fi inviat fara aportul Tatalui, Ioan 10:18 nu ar spune altceva. Versetele nu se contrazic, ci se completeaza.

Ioan 5.26."Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine."

Ioan 10.18."Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu dela Mine. Am putere s'o dau, şi am putere s'o iau iarăş: aceasta este porunca, pe care am primit-o dela Tatăl Meu."

Sa comentam aceste versete.
Daca Fiul lui Dumnezeu, era egal cu Tatal in toate, fiind fara inceput ca si Tatal, de ce trebuia sa ii "dea" cineva - si anume Tatal - "viata in sine"? Daca Fiul era fara inceput avea viata in sine ca si Tatal, si nu ar fi trebuit sa o primeasca, nu-i asa? Daca primesti ceva inseamna ca nu o ai. Faptul ca Domnul Isus in perioada cand a fost in cer, a primit viata prin sine, inseamna ca nu a posedat-o, nu a avut-o dintotdeauna. Si asta exclude ideea ca era fara inceput, ca Dumnezeu. Dumnezeu era acela care i-a dat "viata in sine". Cineva care primeste "viata in sine" de la Dumnezeu, nu poate fi fara inceput, caci dupa Biblie Dumnezeu este unul singur, fara inceput, cel care da viata tuturor. 

Daca Fiul ar fi fara inceput, nici nu ar mai putea fi Fiul lui Dumnezeu, ci "Fratele" lui Dumnezeu, si n-ar mai fi un singur Dumnezeu, ci doi Dumnezei; nu ar mai fi Tata si Fiu, ci ar fi doi Frati Gemeni.

Si apoi, daca Fiul s-a auto-inviat, de unde a avut el aceasta intelepciune si putere? Pasajul spune ca aceasta a fost o porunca de la Tatal. El a primit de la Tatal, putere sau autoritate, daca vreti, sa se lase ucis si Tatal i-a incredintat si secretul inviereii (cum sa actioneze niste legi, care pot regenera trupul dupa trei zile), adica cum sa se auto-invie. Ar fi putut face de la sine acest lucru, fara intelepciunea si puterea primita prin porunca de la Tatal sau? Ma indoiesc. Si stiti de ce? Deoarece atunci textul nu ar spune ca Dumnezeu Tatal l-a inviat. Dar asa ambele fraze sunt adevarate. Este adevarata si fraza care spune ca Domnul Isus a avut putere sa isi i-a viata inapoi (evident dupa trei zile si trei nopti) si este adevarata si fraza care spune ca Dumnezeu l-a inviat, deoarece cunostinta asupra legii invierii a fost data Fiului, de catre Tatal.

Toata Biblia spune ca exista doar un singur Dumnezeu, Tatal. Fiul a primit viata in sine de la Tatal, deci nu a avut-o dintotdeauna si Fiul a primit cunostinta auto-invierii, tot de la Tatal. Fara Tatal era pierdut pe veci si noi la fel...

"De ce mint icoanele (dar si picturile si pozele) despre parul tau, Doamne Isuse?"

Iata ce am vrut sa zic de ce nu putea avea Domnul Isus par mare: 1Corinteni 11:14 "Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung,; 15 pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung?"
Daca ai Biblie te rog sa verifici cum scrie la tine.
Deci icoanele si pozele care il prezinta pe Domnul Isus cu par lung pur si simplu sunt in afara Bibliei, cum ar spune cineva "Icoanele mint".
Se aduce ca argument ca ar fi fost nazireu, insa aceia nu beau nimic din rodul vitei.
Ioan Botezatorul era nazireu insa Domnul Isus nu. De unde stim?
Din Biblie.
Iata un comentariu de pe un forum, catre un adventist nebautor de vin:
-------------------------------------------------------
"Prietene, te ratacesti nestiind scripturile!
Sa vedem ce zice Hristos in legatura cu vinul.
Si nimeni, dupa ce a baut vin vechi, nu voieste vin nou, caci zice: "Este mai bun cel vechi". (Luca.5:39)
Exista must nou si must vechi? Este mustul vechi mai bun decat cel nou? Eu stiu ca mustul proaspat (nou) e mai bun decat cel vechi. Eu sunt din Vrancea, o zona viticola a tarii, deci stiu ce vorbesc. Cred ca faci confuzie! Nu-i deajuns sa citesti un verset si sa faci doctrina din el fara a stii contextul istoric pe care poti sa-l deduci din alte versete care vorbesc specific despre vin si must separat.
Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. (Luca 1-15)
Vezi prietene ce zice ingerul despre Ioan? Nu va bea VIN sau alta bautura ametitoare. Nu stiam pana acum ca mustul ameteste pe cineva. Poate pe voi adventistii! Glumesc prietene, nu te supara!
Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine şi negustând vin, şi ziceţi: Are demon!
A venit şi Fiul Omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor! (Luca 7:33-34)
Vezi prietene osutafaraunu, fariseii si carurarii spuneu despre Ioan ca are demon pentru ca nici nu mananca si nici nu bea si despre Domnul Isus ca este un prieten al vamesilor si pacatosilor pentru ca era macacios si bautor de vin.
Acum logic daca era vin acuzatia vamesilor si pacatosilor pare indreptatita, dar daca bea must atunci unde e pacatul? Daca acuzatia era pentru must atunci implicit si tu si cei ce beau must pacatuiesc. Dupa cate se stie vamesii si pacatosii nu beau must ci vin. Deci care e parerea ta?"
--------------------------------------------------------------

Totusi, un adventist, baptist, penticostal sau orice altcineva care tine la doctrina si nu la adevar, nu va accepta in ruptul capului o asa explicatie logica, bazata numai pe Biblie. Vorba cuiva: "Decat sa las doctrina mai bine ma las de Biblie si o arunc pe foc." Adica, ce a vrut sa spuna omul: "Daca Biblia nu-mi sprijineste punctul de vedere, nu am nici o trebuinta de ea.". Oamenii incapatanati se cred mai presus de Biblie. Ei nu au credinta ci idei false pe care le numesc credinta adevarata si sustin orice carte atat timp cat cred ca cartea respectiva le sprijina punctele de vederi. Cand isi dau seama ca respectiva carte vorbeste contra lor se dezic de ea, fiind raniti de moarte in orgoliul propriu, si atunci sa nu va mirati cand veti intalni mari credinciosi deveniti mari atei. Doamne, fereste-ne de astfel de credinta!

Numele de la Isaia 9:6 explicat in lumina cartilor Noului Legamant

Numele de la Isaia 9:6 explicat in lumina cartilor Noului Legamant (Noul Testament):
"Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, iar autoritatea va sta pe umerii Săi! Va fi numit "Pele Joez = Sfetnic Minunat, El Gibbor = Puternic Erou, Abi Ad = Tatal (pus) Pentru Totdeauna, Sar Shalom = Printul Pacii".
De ce Sfetnic Minunat, pai nu el a venit din cer ca sa ne sfatuiasca cum sa fim placuti Tatalui sau? 
De ce Puternic Erou, pai cine a mai facut lucruri ca el, ce inger sau om s-a mai luptat asa de puteric cu pacatul asa ca el si a invins moartea fara drept de apel? 
In ce priveste "Parintele Vesniciilor" nu e o traducere corecta; "Parintele Vesniciilor" ar fi "Abi Olamim", ori aici nici nu avem cuvantul "vesnic = olam" ci avem cuvantul "ad" ce exprima continuitate, aici "Abi Ad" inseamna "Tatal (pus) Pentru Totdeauna" ceea ce arata spre un titlu dobandit, de la Dumnezeu, el fiind al doilea Adam. 
Si in fine de ce "Sar Shalom" = "Printul Pacii"? 
Pe o tablita cuneiforma, printul Nebucadnetar, fiul regelui Nabonid - care era monarhul Babilonului - a fost numit "Sar sarim" adica "Printul printilor" fiind al doilea dupa rege, ca mostenitor al tronului. El conducea si armata, fiind comandantul comandantilor armatei tatalui sau.
La fel avem si aici, "Printul Pacii" adica Fiul lui Dumnezeu este "printul mostenitor" care conduce armata de ingeri ai Tatalui sau, cum vedem si in cartea Apocalipsa capitolul 19. Cine se va bate pentru pace in viitor? Cine va invinge si va lega demonii si pe printul lor, ca sa instaureze veacul viitor (olam haba) si pacea veacurilor (shalom olamim)? Nimeni altul decat Fiul lui Dumnezeu, "Printul Pacii"!

Indemn la vigilenta in ce priveste traducerea textului biblic

Vedem atatea traduceri si uneori nici una nu reflecta o traducere fidela a textului, in anumite pasaje. Un astfel de pasaj este traducerea versetelor 6 si 7 de la Psalmul 45. Daca comparam aceste versete din Versiunea Dumitru Cornilescu cu ce se gaseste in Septuaginta si in Textul Masoretic, observam ca textul nu suna chiar asa.

De ce Versiunea Dumitru Cornilescu nu este corecta aici? Si cum ne poate afecta credinta prin faptul ca spune ceea ce de fapt Biblia antica nu spune? Ei bine, Versiunea Dumitru Cornilescu si mai toate traducerile sunt facute in asa maniera ca sa se poata sustine doctrina trinitatii. Constatam asta si din traducerea versetelor sus amintite.

Iata Versiunea Dumitru Cornilescu in comparatie cu Versiunea Greaca Septuaginta:
VDC Ps 45:6. Scaunul Tau de domnie, Dumnezeule, este vesnic; toiagul de domnie al Imparatiei Tale este un toiag de dreptate.
7. Tu iubesti neprihanirea si urasti rautatea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tau Te-a uns cu un untdelemn de bucurie, mai presus decat pe tovarasii Tai de slujba.
Versiunea Greaca Septuaginta 44:6 Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului, toiag de dreptate e toiagul împărăţiei Tale.
7 Iubit-ai dreptatea şi-ai urât fărădelegea; de aceea Te-a uns pe Tine Dumnezeu, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe fârtaţii Tăi.
Diferenta dintre Versiunea Dumitru Cornilescu si Versiunea Greaca Septuaginta apare la versetul 7 unde in VDC avem "Dumnezeule, Dumnezeul Tau" versus VGS "Dumnezeu, Dumnezeul Tău".
Asa apare si la Textul Masoretic (textul ebraic): ĕ-lō-hîm ’ĕ-lō-he-ḵā. Deci traducatorii sufla vantul in panzele lor.

Concluzia ce se desprinde de aici este destul de socanta si alarmanta: Pana avem traduceri facute in astfel de stil propriu, prodoctrinar, niciodata nu se va putea face o trezire adevarata in crestinism. Vom ramane vesnic la cheremul traducatorilor si a doctrinarilor falsi si la doctrinele lor false.

Iata o traducere in engleza facauta de evrei: JPS Tanakh 1917
7 Thy throne given of God is for ever and ever;
A sceptre of equity is the sceptre of thy kingdom.
8 Thou hast loved righteousness, and hated wickedness;
Therefore God, thy God, hath anointed thee
With the oil of gladness above thy fellows. 

Iata si traducerea in romana:
7 Scaunul tău de domnie de Dumnezeu dat este pentru veci de veci;
Un sceptru de echitate (impartialitate, judecata dreapta) este sceptrul regatului tău.
8 Tu ai iubit neprihănirea și ai urât răutatea;
De aceea Dumnezeu, Dumnezeul tău, te-a uns
Cu un untdelemn de bucurie mai presus de tovarășii tăi.

Despre traducerea JPS Tanakh 1917: E facuta de evrei.
"The Jewish Publication Society of America Version (JPS) of the Tanakh (the Hebrew Bible) was the first Bible translation published by the Jewish Publication Society of America and the first translation of the Tanakh into English by a committee of Jews ..."
"Societatea De Publicație Evreiască a Versiunii America (JPS) din Tanakh (Biblia ebraică) a fost prima traducere a Bibliei publicate de Societatea De Publicație Evreiască a Versiunii America și prima traducere a Tanakh în limba engleză de către un comitet de evrei ..." https://en.wikipedia.org/…/Jewish_Publication_Society_of_Am…
A se vedea si:
The Holy Scriptures According to the Masoretic Text: A New Translation with the Aid of Previous Versions and with Constant Consultation of Jewish Authorities
Sfintele Scripturi Potrivit Textului Masoretic: o nouă traducere cu ajutorul versiunilor anterioare și cu consultarea constantă a autorităților evreiești https://books.google.ro/books?id=fUsycqfvaQoC&redir_esc=y
Deoarece la Evrei 1:8,9 avem un citat din Vechiul Legamant (Vechiul Testament), care se gaseste tocmai la Psalmul 45:6 si 7, este necesara armonizarea cu acest citat. Cand citam din Evrei 1:8,9 automat trebuie sa ne gandim cum suna textul in Textul Masoretic, altfel riscam sa sustinem involuntar formula de hypermarket "trei in unu" emoticon smile
Fiti binecuvantati!

Pocaitii au luat doctrine de la nepocaiti

Un cuvant de invatatura adresata fratilor si surorilor pocaiti

Pace si har,
Va invit sa tinem legatura iubirii si dialogului in adevar.
"Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi. "(Rom.8:11)
"Cunoastem ca ramanem in El si ca El ramane in noi prin faptul ca ne-a dat din Duhul Sau." (1Ioan.4:13)
"In zilele de pe urma, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice faptura; feciorii vostri si fetele voastre vor proroci, tinerii vostri vor avea vedenii, si batranii vostri vor visa vise!" ( Fapte. Ap. 2,17;)

Cineva a scris: "Numai cine NU VREA nu intelege, ca Dumnezeu-Tatal nostru, ne da DIN Duhul Sau,.....ne da DIN ceea ce este al Sau, propriu, .... cum ar fi putut sa ne dea , asa, o particica DINTR-O alta, a treia persoana ?????????"

E foarte adevarat. Argumentele pe care voi pocaitii le-ati luat de la trinitarienii nepocaiti, ptr. a dovedi ca este o a treia persoana numita "Duhul Sfant" sunt prost comentate din cauza ca sunt gresit intelese de catre acestia. Cand Biblia spune ca duhul sfant vorbeste se refera la "cineva" care este in spatele acestei puteri (Fapte 1:8): Dumnezeu, Fiul sau sau ingerii. Sunt multe astfel de cazuri in care daca te uiti cu bagare de seama poti observa asta:
Tatal vorbeste prin duhul sfant (Matei 10:19, 20), de aceea cine vorbeste impotriva duhului sfant vorbeste impotriva lui Dumnezeu Tatal (Luca 12:10).
Sa comparam cateva texte:
Cand prorocii vorbesc, mesajul pe care il transmit este dat de catre Dumnezeu prin ingeri lui (numiti uneori "ingeri", alteori "duhuri"), care stau in spatele puterii de comunicare a duhului sfant (Evrei 1:13,14, 1Corinteni 14:31-33). Daca n-ar exista aceasta putere, ingerii din cer nu ar putea vorbi cu oamenii de pe pamant.
De aceea ingerul trimis la Corneliu a vorbit prin duhul sfant:
Faptele Apostolilor 10
1. In Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutas din ceata de ostasi numita "Italiana".
2. Omul acesta era cucernic si temator de Dumnezeu, impreuna cu toata casa lui. El facea multe milostenii norodului si se ruga totdeauna lui Dumnezeu.
3. Pe la ceasul al noualea din zi, a vazut lamurit intr-o vedenie pe un inger al lui Dumnezeu ca a intrat la el si i-a zis: "Cornelie!"
4. Corneliu s-a uitat tinta la el, s-a infricosat si a raspuns: "Ce este, Doamne?" Si ingerul i-a zis: "Rugaciunile si milosteniile tale s-au suit inaintea lui Dumnezeu, si El Si-a adus aminte de ele.
5. Trimite acum niste oameni la Iope si cheama pe Simon, zis si Petru.
6. El gazduieste la un om numit Simon tabacarul, a carui casa este langa mare: acela iti va spune ce trebuie sa faci."
7. Cum a plecat ingerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat doua din slugile sale si un ostas cucernic din aceia care-i slujeau in tot timpul;
8. si, dupa ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.
Mai jos tot ingerul vorbeste si este numit doar "glasul":
9. A doua zi, cand erau pe drum si se apropiau de cetate, Petru s-a suit sa se roage pe acoperisul casei, pe la ceasul al saselea.
10. L-a ajuns foamea si a vrut sa manance. Pe cand ii pregateau mancarea, a cazut intr-o rapire sufleteasca.
11. A vazut cerul deschis si un vas ca o fata de masa mare, legata cu cele patru colturi, coborandu-se si slobozindu-se in jos pe pamant.
12. In ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare si taratoare de pe pamant si pasarile cerului.
13. Si un glas i-a zis: "Petre, scoala-te, taie si mananca."
14. "Nicidecum, Doamne", a raspuns Petru. "Caci niciodata n-am mancat ceva spurcat sau necurat."
15. Si glasul i-a zis iarasi a doua oara: "Ce a curatat Dumnezeu, sa nu numesti spurcat."
16. Lucrul acesta s-a facut de trei ori, si indata dupa aceea vasul a fost ridicat iarasi la cer.
Mai jos "ingerul" care a fost numit doar "glasul" este numit "duhul (care trimite oamenii lui Corneliu la Petru)":
17. Pe cand Petru nu stia ce sa creada despre intelesul vedeniei pe care o avusese, iata ca, oamenii trimisi de Corneliu, intreband de casa lui Simon, au stat la poarta
18. si au intrebat cu glas tare daca Simon, zis si Petru, gazduieste acolo.
19. Si, pe cand se gandea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: "Iata ca te cauta trei oameni;
20. scoala-te, coboara-te si du-te cu ei fara sovaire, caci Eu i-am trimis."
Deci acelasi slujitor ceresc este numit atat "ingerul" cat si "glasul" si "duhul".
21. Petru deci s-a coborat si a zis oamenilor acelora: "Eu sunt acela pe care-l cautati; ce pricina va aduce?"
22. Ei au raspuns: "Sutasul Corneliu, om drept si temator de Dumnezeu si vorbit de bine de tot neamul iudeilor, a fost instiintat de Dumnezeu, printr-un inger sfant, sa te cheme in casa lui si sa auda cuvintele pe care i le vei spune."
23. Petru deci i-a chemat inauntru si i-a gazduit.
Descrierea ingerului lui Dumnezeu vazut de Corneliu, pe care Petru nu l-a vazut doar auzit:
24. A doua zi, s-a sculat si a plecat cu ei. L-au insotit si cativa frati din Iope. In cealalta zi au ajuns la Cezareea. Corneliu ii astepta cu rudele si prietenii de aproape, pe care-i chemase.
25. Cand era sa intre Petru, Corneliu, care-i iesise inainte, s-a aruncat la picioarele lui si i s-a inchinat.
26. Dar Petru l-a ridicat si a zis: "Scoala-te, si eu sunt om!"
27. Si, vorbind cu el, a intrat in casa si a gasit adunati pe multi.
28. "Stiti", le-a zis el, "ca nu este ingaduit de Lege unui iudeu sa se insoteasca impreuna cu unul de alt neam sau sa vina la el; dar Dumnezeu mi-a aratat sa nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.
29. De aceea am venit fara cartire cand m-ati chemat; va intreb, dar, cu ce gand ati trimis dupa mine?"
30. Corneliu a raspuns: "Acum patru zile, chiar in clipa aceasta, ma rugam in casa mea la ceasul al noualea; si iata ca a stat inaintea mea un om cu o haina stralucitoare
31. si a zis: "Cornelie, rugaciunea ta a fost ascultata, si Dumnezeu Si-a adus aminte de milosteniile tale.
32. Trimite, dar, la Iope si cheama pe Simon, zis si Petru; el gazduieste in casa lui Simon tabacarul, langa mare; cand va veni el, iti va vorbi."
33. Am trimis indata la tine, si bine ai facut ca ai venit. Acum, dar, toti suntem aici inaintea lui Dumnezeu, ca sa ascultam tot ce ti-a poruncit Domnul sa ne spui."
Imi pare rau sa va spun, dar in momentul de fata datorita doctrinelor voastre voi nu sunteti crestini adevarati injugati la carul de biruinta a lui Dumnezeu, ci mai degraba aratati ca o roata de rezerva agatata la caruta doctrinelor nebiblice ale romano-catolicismului.
Fiti binecuvantati cu intelepciune si pricepere pentru intelegerea si manuirea Cuvantului Sfant din Biblie.

Argumentele lui Faraon, Sanherib, Titus şi Mussolini şi răspunsurile lui Dumnezeu

Consemnările istorice arată că toţi aceştia l-au sfidat pe Dumnezeu, bazându-se pe bravura şi inteligenţa lor. Cum a răspuns Dumnezeu?







Argumentul lui Faraon era că nu-l cunoaşte pe Dumnezeul predicat de Moise, deci nu poate fi unul important. Ce i-ar putea face un "zeu al sclavilor"?
Răspunsul divin dat lui Faraon, împăratul Egiptului, o super-putere din acel timp:
VDC Exod 9:15. De Mi-aş fi întins mâna şi te-aş fi lovit pe tine şi pe poporul tău cu ciumă, tu ai fi fost şters de pe faţa pământului;
16. Dar te-am cruţat, ca să-Mi arăt puterea Mea şi ca să se vestească numele Meu în tot pământul, 
Nu după mult timp Faraon şi elita lui piere în mare.


Argumnetul lui Sanherib, împăratul Asiriei, era un argument bazat pe forţă şi unul teologic, cică evreii l-au necinstit pe Dumnezeu, au îndepărtat înălţimile sale şi altarele sale.
VDC 2 Cronici 32:9. După aceasta, Sanherib, împăratul Asiriei, a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim (dar el însuşi era înaintea Lachisului şi toată puterea lui cu el), la Ezechia, împăratul lui Iuda, şi la tot Iuda, care era în Ierusalim, zicând:
10. „Aşa zice Sanherib, împăratul Asiriei: «În ce vă încredeţi voi, de staţi asediaţi în Ierusalim?
11. Nu vă convinge Ezechia, ca să vă dea morţii prin foamete şi sete, zicând: Domnul Dumnezeul nostru ne va scăpa din mâna împăratului Asiriei?»
12. Nu acelaşi Ezechia a îndepărtat înălţimile sale şi altarele sale şi a poruncit lui Iuda şi Ierusalimului, zicând: «Înaintea unui singur altar să vă închinaţi şi pe el să ardeţi tămâie»?
13. Nu ştiţi ce am făcut eu şi părinţii mei tuturor popoarelor ţărilor? Au putut dumnezeii naţiunilor ţărilor să scape în vreun fel ţara lor din mâna mea?
14. Care dintre toţi dumnezeii acelor naţiuni, pe care le-au nimicit cu desăvârşire părinţii mei, a putut scăpa pe poporul său din mâna mea, ca să poată Dumnezeul vostru să vă scape din mâna mea?
15. Şi acum, să nu vă înşele Ezechia şi să nu vă înduplece în felul acesta. Şi să nu-l credeţi! Pentru că nici un dumnezeu al vreunei naţiuni sau împărăţii n-a putut scăpa pe poporul său din mâna mea şi din mâna părinţilor mei; cu cât mai puţin vă va scăpa Dumnezeul vostru din mâna mea!“
Nu după mult timp armata a fost lovită cu ciumă şi împăratul ucis, chiar de fii săi.

Argumentele lui Titus, generalul roman, care a cucerit Ierusalimul în anul 70 AD şi a distrus Templul, erau înjurăturile şi profanarea ...

(Mărturia rabinului Nathan)
"Au distrus toate cele din Ierusalim, până când au ajuns la Templu. Atunci când aceştia au ajuns la Templu, au zis unul către altul: Cine va fi primul care va intra în Templu?
Acolo a fost prezent un om rău, Titus, fiul soţiei lui Vespasian, care a intrat sfidător, (...) Ce este şi mai mult de atât, el a scos sabia și a tăiat perdelele și sângele (celor ascunşi după perdelele din Templu) a început să țâșnească afară din ei, și cel rău (Titus) a crezut că a ucis pe Cel al căruia era  Templul" (pe Dumnezeul Templului). Ce este şi mai mult, el a târât o prostituată în Sfânta Sfintelor, și el a început
a blasfemia, blestema, defăima și a scuipat în sus spre El, și a zis: Deci, acesta este acela despre care voi spuneţi că a măcelărit pe Sisera și pe Sanherib?! Iată-mă în casa lui și în domeniul său, dacă are vreo putere să vină afară și să se confrunte cu mine!"
Rezultatul: Domneşte ca împărat 3 ani.

Argumentul lui Mussolini, cel care a ajuns dictatorul Italiei fasciste şi prietenul lui Hitler, dictatorul Germaniei naziste

Mussolini era ateu. Într-o întrunire de credincioşi (pe când era aproape necunoscut), se spune, Mussolini s-a ridicat s-a uitat la ceas şi a zis sfidător: Îi dau un ultimatum lui Dumnezeu ca în cinci minute să mă trăsnească dacă există! Şi apoi s-a uitat la ceas. Au trecut minutele şi el a crezut că a demonstrat inexistenţa lui Dumnezeu.
A sfârşit ciuruit de gloanţele partizanilor.

Viața de după moarte și iadul sunt învățături Biblice sau sectare?

Viața de după moarte și iadul sunt învățături Biblice sau sectare?
Concepția larg răspândită cu privire la starea morților atât în cultele creștine, cât și în celelelalte, poate fi rezumată după cum urmează: când un om moare, sufletul lui supraviețuiește morții, iar în funcție de faptele bune sau rele, merge fie în iad fie în rai.
• Dar susține Biblia că după moarte, omul nu-și încetează existența și poate trăi fără înviere?
• Apare în Sfânta Scriptură învățătura despre un suflet nemuritor, ce nu are nevoie de înviere?
• De asemenea, sunt cei răi chinuiți veșnic în iad înainte de înviere sau după înviere?
La toate aceste întrebări vom încerca să răspundem
cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu.
1.Ce spune Biblia despre starea celor decedați și despre locul în care sunt morții?
Biblia prezintă moartea ca fiind opusul vieții, nu ca fiind o ușă spre o altă viață, ci fiind capătul vieții, după cum se spune în Iov 7:7,10 despre moarte: „…ochiul tău mă va căuta, și nu voi mai fi…’’1, oare sufletul dreptului Iov, nu ar fi văzut binele dacă mergea în cer după moarte? Sau Dumnezeu care vede totul (Iov 22:24), cum de nu-l mai vede? Numai dacă nu mai există, atunci Dumnezeu nu-l mai vede, nu-i așa? În plus în Iov 10:8,9 se precizează „…Și totuși tu mă nimicești!...vrei din nou să mă duci în țărână?” Integrul Iov nu urma să meargă în cer după moarte, ci în țărână. Iar v. 18-22 arată că moartea duce la inexistență, prin cuvintele: „…o de aș fi murit… Aș fi ca și cum n-aș fi fost…”, așa că morții nu mai sunt conștienți, aceeași idee este subliniată și în Ecleziast 9:5,6: „ Cei vii măcar știu că vor muri; dar cei morți NU ȘTIU NIMIC… și dragostea lor, și ura lor, și invidia lor, de mult au și pierit”. Deci cei decedați
_______________________
1 Citatele fara sigla sunt luate din Biblia Cornilescu Revizuită
nu mai sunt conștienți, nefiind vii (Psalmul 146:4), fie buni, fie răi (Iov 24:19-25). Nu degeaba compară Domnul Isus moartea cu un somn (Ioan 11:11-14; vezi și Iov 17:11-16). În concluzie, Sfânta Biblie nu susține învățătura conform căreia există viață în timpul morții, ci ea ne învață că moartea duce la inexistență, iar morții fie buni, fie răi merg în locașul morților, după cum se spune în Ecleziast 9:10: „Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta. Căci în Locuința Morților, în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoștiință, nici înțelepciune”. Omul care moare merge în locașul morților, nici în iad, nici în rai, iar locașul morților este mormântul tuturor oamenilor (Isaia 14:15; termenul ebraic: sheol este echivalentul termenului grecesc hades, deoarece Fapte 2:27 citează Psalmul16:10). În plus, în Isaia 38:10,11,12,17,18 se spune despre starea din locașul morților următoarele: „...În mijlocul vieții mele trebuie să mă duc la porțile Locuinței Morților... acolo unde TOTUL A ÎNCETAT SĂ FIE, nu voi mai vedea vreun om...îmi simt firul vieții tăiat ca un țesător... căci nu Locuința Morților te laudă, nu moartea te sărbătorește și cei care s-au coborât în groapă nu mai nădăjduiesc în adevărul tău.” Deci în locașul morților (mormântul comun al omenirii) totul a încetat să existe (vezi și Psalmii 6:5; 115:17; 141:7; Geneza 44:29; Ezechiel 32.27), locașul morților este asociată cu moartea, nu cu viața (Apocalipsa 1.18; 20:14), și este sinonimă cu nimicirea (Osea 13.14).
2. Ce spune Biblia despre SUFLET?
Cuvântul lui Dumnezeu arată că omul este un suflet, deoarece are sufletul în sângele care inunda tot trupul; atât oamenii cât și animalele au suflet (Geneza 9:4, Lev. 17:11). Astfel în Geneza 2:7 citim definiția biblică a sufletului:„Și DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul a devenit un suflet viu.” Astfel omul este un suflet viu din combinația: țărână + suflare de viață= suflet, deci la moartea omului, când suflarea de
viață se întoarce la Dumnezeu (Ecleziast 12:7), nu rămâne decât țărâna, căci: suflet- suflare de viață = țărână. Suflarea duhului de viață primită de la Dumnezeu, nu ia nimic din conștiinta noastră (Iov 34:12-16). De exemplu duhul lui Isus a plecat la Dumnezeu în clipa morții lui (Luca 23:46), dar el a rămas în mormânt trei zile până la înviere, când și-a primit duhul de viață înapoi. El nu a spus că a fost la Dumnezeu, din contră, a spus ca încă nu s-a dus (Ioan 20:17; Fapte 1:3; 1 Corinteni 15.4). Revenind din nou la ideea că sufletul personifică tot omul, citește cu atenție următoarele texte Biblice: Exod 1:5; 12:4,14 BCR n.s.2; Levitic BCR 20:6 n.s. Deuteronomul 24:7; Ieremia 31:14; Psalmii 57.6; 72:14; 119:28; 107:9; Fapte 27:37; Romani 13.1; 1Petru 3:20, etc.. Cuvântul suflet este tradus deseori cu „viață”, uneori din neglijență, alteori vădit doctinar ca să se ascundă faptul că și sufletul este muritor: Geneza 9:15BCR n.s; Levitic 17:11 BCR n.s; Deuteronomul 12:23; Proverbe 29.24 BCR n.s; Isaia 43:4BCR n.s; Matei 16:25; Luca 21:19; Iacov 1:21. Animalele, ca și omul, sunt suflete: Geneza 1:30 BCR n.s; Levetic 24:18TLN3; 1Samuel 22:19-22; Ezechiel 47:9 BCR n.s; Apocalipsa 8:9TLN; 16:3TLN.
În consecință sufletul este muritor, după cum reiese din zeci de texte biblice. Poate pentru unii care merg de zeci de ani la „Biserică” aceste explicații ar fi șocante, căci acolo se învață ceva cu totul diferit, dar aceasta este realitatea pe care o prezintă Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu. Că sufletul moare odată cu carnea omului reiese clar din următoarele pasaje: Exod 12.15,19:”...acel suflet va fi nimicit.” (Vezi și Numeri 9.13; Iosua 2:13); de asemenea Ezechiel 18:4,20 se spune: „…sufletul care păcătuiește acela va muri.”
____________________
2 Sigla BCR = Cornilescu Revizuită, n.s se referă la nota de subsol.
3 Sigla TLN dse referă la traducerea Lumii Noi a Bibliei.
4 Sigla NT.93 se referă la traducerea N T făcută în 1993 de Societatea C.L.V.; iar BC:31 se referă la traducerea Biblia Cornilescu făcută în n1931, retipărită la București în 1998.
Același lucru este susținut și de Noul Testament, de exemplu în Fapte 3:23 NT.93; BC.314 se precizează: „orice suflet care nu va asculta de profetul acela va fi nimicit din popor”. În textul original apare cuvântul grec: „psykhe (suflet)”. Iacov 5:20 vorbește de salvarea unui suflet de la moarte, dar cum poate fi salvat sufletul de la moarte dacă acesta este nemuritor? Citește cu atenție și următoarele texte Scripturale în care apare termenul grecesc „psykhe”5 tradus cu suflet în limba română, dar care în unele traduceri a fost înlocuit cu viață, ființă, vietate: Levitic 18:29; 19:8; Luca 6:9; 17.33; Ioan 12:25; Romani 11.3; Evrei 10:39. Deci Biblia nu susține că sufletul este nemuritor, ci contrariul că sufletul este persoana launtrică a omului și că acesta este muritor ca și carnea omului.
3. Este Învățătura despre Iad sau Infern o doctrină adevărată?
După cum ne dăm seama, dacă nu există viață în starea de moarte printr-un suflet nemuritor, nu există nici iadul. Cu toate că în Biblie nu apare cuvântul iad, totuși unii traducători au mers până acolo încât au falsificat Cuvântul lui Dumnezeu, înlocuind expresia „Locuința Morților” cu „Iad” sau „Infern”. Astfel s-a promovat o învățătură falsă de la Diavolul, tatăl minciunii (Ioan 8:44). Sfânta Biblie arată în mod clar și fără echivoc că plata păcatului este moartea, adică nimicirea nu chinul veșnic. După cum reiese dintr-o sumedenie de pasaje Scripturale: Psalmii 37:9, 20,34-38; 92:7; 94:23; Luca 13.1-5; Romani 1.:32; 1Corinteni 3:16,17; etc. În plus expresiile: „foc veșnic”, „lac (iaz) de foc, „gheena”, nu reflectă un loc de tortură veșnic, ci sunt simboluri ale distrugerii veșnice. Astfel când Biblia vorbește de foc veșnic, aceasta nu are sensul de foc literal care
_________________
5Cuvântul din ebraică pentru suflet este echivalent cu cel din greacă, căci Fapte 2.27 citează din Psalmul 16.10.
durează veșnic, ci de faptul că efectul focului este veșnic, păcătoșii nu scapă de pedeapsă; distrugere veșnică. Expresia „foc veșnic” e un ebraism metaforic.
De pildă Iuda 7 vorbește de pedeapsa focului veșnic pe care a suferit-o orașul Sodoma și Gomora, dar noi știm că focul care a nimicit acele orașe s-a stins de mult (Ieremia 49:18; 50:39,40), dar efectul focului este veșnic; au fost distruse pe veci (2Petru 2:6; Isaia 13:19-22).
Termenul gheena sau gheena focului se referă tot la distrugere, căci când s-a folosit acest cuvânt, în afara zidurilor Ierusalimului era un loc unde se aruncau gunoaie și corpurile moarte ale criminalilor și ale animalelor, peste care se presară sulf, care întreținea arderea, astfel nimic viu nu era aruncat în gheenă, iar acest loc reprezintă nu un loc al chinului ci al distrugerii după cum spune chiar Domnul Isus în Matei 10:28 unde se precizează: ,, …care poate să distrugă atât sufletul cât și corpul în Gheenă.,, TLN; deci gheena este un loc al distrugerii.
Ca și „gheena”, „lacul de foc” se referă la moartea a doua adică cea veșnică (Apocalipsa 20:14; 21:8). De fapt învățătura despre un iad sau un infern în care sunt chinuiți oamenii îl dezonorează pe Dumnezeul iubirii și al dreptății. Cum poate fi Dumnezeu dragoste (1 Ioan 4:8), dacă chinuie veșnic sufletele oamenilor? Care părinte iubitor ar face așa ceva, chiar cu copii răi, adică să-i chinuie pentru totdeauna? Sau vi se pare drept ca Dumnezeu pentru păcate făcute timp de 70, 80 de ani să dea ca pedeapsă o torturare eternă? Vi se pare drept și corect ca Dumnezeu să ne poruncească să ne iubim și vrășmașii iar el să-i chinuie etern? (Matei 5:38-48). Sau se armonizează doctrina iadului cu descrierea că: ,, El nu ceartă fără încetare și nu ține mânia pe vecie.,, Poate spune Biblia că Dumnezeu nu ceartă fără încetare și nu ține mânie pe veci dacă Dumnezeu îi chinuie veșnic pe oameni? (Psalmul 103:9; 30:5; Ieremia 3:5; Isaia 57:16; Mica 7:8 ). Sau vi se pare corect și just că Dumnezeul luminilor să colaboreze cu Diavolul și acesta să-i chinuie pe oameni? Poate
Dumnezeul Adevărului să colaboreze cu Dumnezeul Minciunii? Biblia arată că însuși Satan va fi nimicit (Romani 16:20; Evrei 2: 14). Pe lângă toate acestea este clar că învățătura despre iad vine de la Diavol și aruncă o pată asupra Tatălui nostru îndurător. Astfel religiile care promovează o astfel de învățătură, pun mai presus cuvântul oamenilor decât cel al lui Dumnezeu, promovând minciuni și doctrine omenești.
Morții sunt fără viață. Da! Biblia vorbește de învierea din morți (Ioan 5:28,29), dar ce rost are învierea dacă ei sunt vii pe undeva…?
De aceea în final întreabă-te:
• Învață religia din care faci parte adevărul despre starea morților?
• Cum ți-ai însușit concepția despre suflet, pe baza părerilor oamenilor sau a Cuvântului lui Dumnezeu?
• Crezi că este important să ști adevărul despre starea morților, având în vedere că minciuna vine de la Diavol?
• Ce ar trebui să faci pentru ca convingerile tale despre starea morților să fie bazate pe adevăr (Ioan 17:17)?
Este adevărat că acest subiect este vast, de aceea nu avem pretenția că aici am tratat complet acest subiect. Noi nu scuzăm păcătoșii, ci îi invităm să se pocăiască, scăpând - prin înviere - de plata păcatului: moartea.
Din păcate, scribii din Biserica Catolică au modificat anumite pasaje biblice pentru a sprijini aceste dogme.
Pentru mai multe informații accesați:
www.harsimantuire.blogspot.ro
www.sufletulestemuritor.blogspot.ro
www.bibliaantica.blogspot.ro
P.S. Stimate cititor, în cazul în care acest pliant devine neinteresant, te rugăm nu-l distruge, ci transmite-l altuia, sau pune-l într-o cutie poștală, VĂ MULȚUMIM DIN INIMĂ.

Cum să ne rugăm în adunări? Cel mai bun model

Despre rugăciunile în adunare,

"Deci, dacă este vreo încurajare în Christos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo părtaşie a duhului, dacă este vreo duioşie şi îndurare, faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând!" Filipeni 2:1-2
Să ne imaginăm că suntem invitaţi la o seară de poezie creştină şi intrând în sala de adunare, am constata că toţi cei ce s-au pregătit recită toţi deodată poezii diferite... unul într-un fel, altul în alt fel... Sau am fi invitaţi la o seară de cântece de laudă şi închinare şi am constata că atunci când dirijorul ar da semnalul de începere al unei melodii, fiecare membru al orchestrei ar cânta o melodie aparte, fiecare melodia lui preferată. Ce ar fi dacă solistul ar cânta în acelaşi timp o altă melodie, chitaristul o altă melodie, basistul o altă melodie şi toţi ceilalţi cate o altă melodie? Oare ar fi plăcută acea seară pentru voi? Dar pentru ne-creştini? Tocmai asta se poate întâmpla la rugaciunile de tip comun, când toţi cei de acolo se roagă în mod diferit, fiecare cu rugăciunea şi stilul lui... toţi deoadata...
Tocmai pentru a evita aceste situatii haotice, Domnul nostru Isus şi apostolul Pavel ne îndeamnă:
1. "Când vă rugaţi, să nu folosiţi repetări fără rost, ca păgânii, care gândesc că, dacă spun o mulţime de cuvinte, vor fi ascultaţi." Matei 6:7
2. "Dar în adunare doresc mai bine să spun cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte într-o altă limbă." 1Corinteni 14:19
3. "Atunci ce este de făcut fraţilor?" ... Răspuns: "toate să se facă spre zidire." 1Corinteni 14:26
4. "Altfel, dacă binecuvintezi cu duhul, cum va răspunde cel simplu "amin" la mulţumirile pe care le aduci tu, când el nu ştie ce spui? 
Negreşit, tu mulţumeşti foarte bine, dar celălalt nu rămâne zidit." 1Corinteni 14:16,17
5. "Deci, dacă toată adunarea s-ar strânge la un loc şi toţi ar vorbi în limbi şi ar intra oameni simpli şi necredincioşi, n-ar zice ei ca sunteţi nebuni?" 1Corinteni 14:23
6. "Dacă vreunul vorbeşte într-o limbă, să fie doi sau cel mult trei, fiecare la rând" 1Corinteni 14:27
7. "Fiindcă puteţi să prorociţi toţi unul după altul" 1Corinteni 14:31
Cele scrise aici de Domnul şi Mântuitorul nostru Isus şi apostolul Pavel pot fi aplicate şi la rugăciune, pentru a rodi în toate şi cu toţii împreună (1Corinteni 1414).
Dacă toţi ne rugăm deodată în adunare, nu există acea stare de pace şi armonie cu Dumnezeu, de care nu numai noi, ci mai ales cei simplii şi necredincioşi au atâta nevoie...
Pe langă toate acestea, deschidem larg uşa adunării la toţi "actorii" care se roagă numai ca să fie văzuţi şi apreciaţi de oameni - compara cu Matei 6:5,6.
Dacă un preşedinte ar primi în audienţă adunarea voastra, v-aţi comporta ca în bisericile care nu se respectă rânduiala biblică? Nu cred! Cu cât mai mult, nu ar trebui să fie aşa în casa în care se caută faţa lui Dumnezeu, iubitul nostru Tată ceresc!
Modelul biblic este ca cei ce se roagă în adunare, să reprezinte adunarea în faţa lui Dumnezeu, invocând meritele şi mijlocirea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos, venind la tronul harului in numele iubit al Fiului lui Dumnezeu, toti ceilalti să asculte, să reţină şi la final să spună "Amin!". Astfel ne rugăm toţi împreună în duh şi adevăr. Dacă cineva are ceva special de cerut sau de mulţumit şi vrea să fie publică, să comunice aceasta, cerând voie adunării pentru o astfel de rugăciune.

Rugăciunle în adunări şi oriunde ar fi, trebuie făcute pe rând, ca să înţeleagă şi să se zidească toti. Ce se face acum în anumite adunări, nu este în spiritul biblic.


Dumnezeu să ne ajute, Amin!