Despre scribi sau soferimi

"Oamenii care copiau Scripturile Ebraice înainte de Hristos şi în vremea Sa, erau numiţi scribi sau soferimi. Unii dintre ei copiau şi transmiteau textul Scripturilor Ebraice luându-şi libertatea de a modifica textul. Masoreţi din perioada de după Hristos, nu făceau schimbări, iar pe marginea manuscriselor lor făceau adnotări asupra textului pentru a atrage atenţia asupra schimbărilor făcute de soferimi. Ei indicau cele unsprezece puncte particulare ale soferimilor, adică cele unsprezece cuvinte sau expresii ale textului ebraic, însemnate cu puncte deasupra şi dedesubtul lor. Unele dintre aceste puncte particulare nu au nici o influenţă asupra traducerii româneşti sau asupra interpretării, dar altele au şi ele sunt importante. Soferimii şi-au permis ca, din superstiţia de a nu pronunţa numele Iehova, să îl înlocuiască cu Adonai (Domnul), de o sută treizeci şi patru de ori şi cu Elohim (Dumnezeu), de şaptesprzece ori. Masora (comentarii marginale făcute pe textul masoreţilor), indică aceste schimbări. Printre altele, după o adnotare a Masorei, soferimii sau anticii scribi, sunt acuzaţi de a fi adus cel puţin optsprezece amendamente (corecturi). Ca exemplu pentru aceasta, citiţi paragraful 1, pagina 274 din cartea engleză „Lumea Nouă”, referitor la Iov 32:3. Masora aminteşte şi treizeci şi două de pasaje care diferă în traducerea referitoare la un codice important şi care sunt numite (pasajele) „Severin”. Şi în acest caz, unele dintre aceste traduceri privesc doar particularităţi nesemnificative cum ar fi ortografia, dar altele denunţă eroarea scribilor în unele puncte în care este implicat sensul versetelor.
După perioada soferimilor şi a multiplelor lor schimbări în textul Scripturilor Ebraice, probabil că manuscrisele ebraice au fost fixate deja în cel de-al doilea secol după Hristos. Textul ebraic pe care îl cunoaştem acum din manuscrisele existente şi din ediţiile tipărite ale Scripturilor Ebraice, este acela al aşa-numitului „text masoretic”. De obicei i se atribuie dezvoltarea în perioada dintre cel de-al şaselea şi cel de-al optulea secol după Hristos."
(de pe internet)

Cine au fost "masoretii"? 
Masoretii au fost niste scribi evrei din evul mediu, care au facut o standardizare a textului biblic existent pe timpul lor.
Acesti scribi au facut niste comentarii pe foile textelor biblice pe care le-au copiat, aratand cuvintele care au fost schimbate cu alte cuvinte.
Asa se explica acest fenomen contradictoriu si deranjant in ce priveste numele divin, adica textul a devenit contradictoriu din cauza scribilor evrei care au schimbat cuvintele. Este clar ca aceste schimbari s-au facut dintr-o convingere doctrinara. 

Modificarile cuvintelor au fost notate cu grija de catre masoreti. Ei stiau ca, fata de traditia copiilor Scripturilor din evul mediu, copii aflate in uz in acel timp, scribii din vechime nu au redat numele divin in versetele de la Geneza 18:3, 27, 30, 32; 19:18; 20:4 si altele. Scribii din vechime nu au redat numele divin in aceste locuri, fiindca aici lipsea numele divin. Este si logic, deoarece numele divin nu a fost cunoscut inainte de Moise. 

Totusi, se pune intrebarea, cum de s-a ajuns ca anumite copii ale Scripturilor Ebraice (Vechiul Testament) existente in evul mediu timpuriu, sa aiba in aceste versete numele divin, care sa il contrazica pe Dumnezeu? 

Eu cred ca s-a ajuns aici din considerente doctrinare. Sa ne gandim la partida saducheilor, care era formata din elita preoteasca a vremii de atunci. Este stiut ca ei nu credeau in ingeri, nu asa cum credem noi... Mai pe larg: deoarece Scripturile vorbeau deslusit de ingeri, nu puteau nega acest lucru, insa in incercarea de a armoniza doctrina lor cu textele antice, au recurs la o metoda disperata, cea de alterare a textului copiilor Scripturii facute de ei, facand in asa fel ca ingerii care vorbeu cu patriarhii sa para a fi chiar Dumnezeu. 

Asadar, fie ingaduit a arata, ca pozitia acelora care arata ca cei trei ingeri au fost "epifania" sau aratarea lui Dumnezeu, este gresita TOTAL, si vine suprapusa pe o identificare gresita a ingerilor cu Dumnezeu, facuta tocmai de scribii saducheilor. 

Biblia arata clar ca nimeni nu l-a vazut vreodata pe Dumnezeu (Ioan 1:18, 1Timotei 6:16). Sper ca va veti gandi serios la ce spun aceste texte. Aceasta varianta armonizeaza foarte bine lucrurile si sa retinem, ca este sustinuta de Noul Testament. Asadar, numai Dumnezeu Tatal poarta numele de YHWH, Iehova. Nu si ingerii. Ingerii nu sunt "teofanii" (aparitii ale lui Dumnezeu) cum credeau saducheii in mod gresit.

Modificarile facute de scribii partidei saducheilor creaza multa confuzie si duce la interpretari eronate ale Cuvantului lui Dumnezeu.

Iata un exemplu cum au operat scribii preotilor (saducheilor)
Textul inainte de modificare:


Cu stima, amicitie si iubire pentru toti cititorii acestui blog, sperand sa stand de veghe cum se cuvine, vom petrece timpul cu maxim folos.

Locurile din Vechiul Testament unde Ihwh (Yhwh) a fost inlocuit cu Elohim (Dumnezeu)

Locurile din cartile Vechiului Legamant unde Ihwh (Yhwh) a fost inlocuit cu Elohim (Dumnezeu):

Conform adnotarilor (comentariilor) facute de masoreti in Masora, soferimii au inlocuit de 134 de ori "Ihwh" (Yhwh) (numele divin) cu "Adonay" (Domnul meu) si in 17 locuri prin "Elohim" (Dumnezeu).

Aici puteti urmari liniile directoare ale statiilor transmiterii textului. Veti observa ca pana la Textul Masoretic sunt trei statii de text.

https://en.wikipedia.org/wiki/File:Texts_of_the_OT.svg

In continuare voi reda in stil autentic locurile unde Ihwh (Yhwh) a fost inlocuit cu Elohim (Dumnezeu):

1Cronici 13:12

Şi David s-a temut de Iehova (1) în ziua aceea, zicând: „Cum voi aduce chivotul lui Iehova (2) la mine?“

1Cronici 14:10

Şi David l-a întrebat pe Iehova (3), zicând: „Să mă sui împotriva filistenilor, şi îi vei da în mâna mea?“ Şi Iehova i-a zis: „Suie-te! Şi-i voi da în mâna ta“.

1Cronici 14:11

Şi s-au suit la Baal-Peraţim; şi David i-a bătut acolo. Şi David a zis: "Iehova (4) a rupt pe vrăjmaşii mei prin mâna mea, ca o rupere de ape." De aceea au pus numele locului aceluia: Baal-Peraţim.

1Cronici 14:14

Şi David a întrebat din nou pe Iehova (5). Şi Iehova (6) i-a zis: „Nu te sui după ei; întoarce-te în jurul lor şi mergi asupra lor în dreptul duzilor.

1Cronici 14:16.

Şi David a făcut cum îi poruncise Iehova (7) şi au bătut tabăra filistenilor de la Gabaon până la Ghezer.

1Cronici 16:1.

Şi au adus chivotul lui Iehova (8) şi l-au pus în mijlocul cortului pe care-l întinsese David pentru el şi au adus arderi-de-tot şi jertfe de pace înaintea lui Iehova (9).

Psalmul 14:1

Către mai marele cântăreţilor. Al lui David.

Nebunul zice în inima lui: „Nu este Iehova!“ (10) S-au stricat, au făcut lucruri urâte; nu este nici unul care să facă binele.

Psalmul 14:2

Iehova a privit din ceruri peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este vreunul cu pricepere, care-l caută pe Iehova (11).

Psalmul 14:5

Acolo s-au temut cu mare frică, pentru că Iehova (12) este în mijlocul generaţiei celui drept.

Psalmul 53:1

Catre mai marele cantaretilor. De cantat pe flaut. O cantare a lui David. 
Nebunul zice în inima lui: „Nu este Iehova!“ (13) S-au stricat şi au făcut răutăţi dezgustătoare; nu este nici unul care să facă binele.

Psalmul 53:2

Iehova (14) a privit din ceruri peste fiii oamenilor, să vadă dacă este vreunul care să priceapă, care să-l caute pe Iehova (15).

Psalmul 53:4

N-au cunoştinţă lucrătorii nelegiuirii? Ei mănâncă pe poporul meu cum mănâncă pâine; nu-l cheamă pe Iehova (16).

Psalmul 53:5

Acolo unde nu era motiv de frică au fost cuprinşi de frică; pentru că Dumnezeu risipeşte oasele celui care tabără împotriva ta. I-ai făcut de ruşine, pentru că Iehova (17) i-a dispreţuit.

De ce traducerea Lumii Noi nu are dreptate in privinta Geneza 18:1,3 si alte texte?

Savantii spun ca scribii evrei numiti "soferimi" au schimbat in 134 de locuri numele lui Dumnezeu, Ihwh (Iehouah), inlocuindu-l cu "Domnul", adica "Adonai". Aceste schimbari au fost semnalate de masoreti in adnotarile lor asupra textului (Ginsburg's ed. of The Massorah, §§ 107-115; The Companion Bible, Appendix 32). Cercetatorii de azi sustin ca acesti scribi au facut acest lucru din extrema reverenta fata de numele lui Dumnezeu, inlocuindu-l cu Adonai (Domnul meu). Toate adnotarile (comentariile) masoretice au fost culese de Dr. C. D. Ginsburg si publicate in trei mari volume si sunt semnalate in traducerea The Companion Bible, la Apendice 32. Sa nu uitam, ca nu adnotarile masoretilor ci marturia Bibliei este ultima autoritate in materie de text si credinta. Adnotarile masoretilor sunt bune, dar sunt incomplete.

Intr-adevar, la Geneza 18:3 soferimii au eliminat numele divin (Ihwh) inlocuindu-l cu Adonai (Domnul meu), dar au operat si alte schimbari, asa ca este vorba nu numai de schimbarea unui cuvant cu altul, ci si de alte schimbari, fata de care masoretii fie nu au putut, fie nu au vrut sa dea alte detalii.
Traducatorii de la versiunea Traducerea Lumii Noi s-au grabit sa reanlocuiasca numele, uitand sa verifice si cadrul, dand astfel loc unei contraziceri flagrante a Cuvantului lui Dumnezeu.
Comparati cum contrazice Biblia Traducerea Lumii Noi:
Geneza 18:1.
"După aceea, Iehova i s-a arătat la copacii mari din Mamre, pe când el stătea la intrarea cortului, în arşiţa zilei."
Marturia interioara a Bibliei, condamna redarea Traducerii Lumi Noi de la Geneza 18:1.
Exod 6:3. Eu m-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul cel Prea-Inalt; dar n-am fost cunoscut de el sub numele meu ca "Iehova."
Ioan 1:18. Inca nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul nascut (al lui Dumnezeu), cel fiind la sânul Tatălui, acela l-a făcut cunoscut.
1Timotei 6:16. El care singur are nemurirea, locuind într-o lumină de care nu te poţi apropia, pe care nici un om nu l-a văzut, nici nu-l poate vedea; lui onoare şi putere eternă! Amin.
Evrei 13:2. Nu uitaţi primirea de straini ca oaspeţi, pentru că, prin aceasta, unii, fără să ştie, au găzduit îngeri.
Fapte 23:8. Pentru că saducheii zic că nu există înviere, nici înger, nici duh, dar fariseii le mărturisesc pe amândouă.
Comparati cum contrazice Biblia Traducerea Lumii Noi:
Geneza 18:3.
"Şi a zis: „Iehova, dacă am găsit favoare în ochii tăi, te rog, nu trece pe lângă slujitorul tău!"

Marturia interioara a Bibliei, condamna redarea Traducerii Lumi Noi de la Geneza 18:3.

Exod 6:3. Eu m-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul cel Prea-Inalt; dar n-am fost cunoscut de el sub numele meu ca "Iehova."
Ioan 1:18. Inca nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul nascut (al lui Dumnezeu), cel fiind la sânul Tatălui, acela l-a făcut cunoscut.
1Timotei 6:16. El care singur are nemurirea, locuind într-o lumină de care nu te poţi apropia, pe care nici un om nu l-a văzut, nici nu-l poate vedea; lui onoare şi putere eternă! Amin.
Evrei 13:2. Nu uitaţi primirea de straini ca oaspeţi, pentru că, prin aceasta, unii, fără să ştie, au găzduit îngeri.
Fapte 23:8. Pentru că saducheii zic că nu există înviere, nici înger, nici duh, dar fariseii le mărturisesc pe amândouă. 

Alte exemple negative
Comparati cum contrazice Biblia Traducerea Lumii Noi:
Geneza 18:13,14.
"Atunci Iehova i-a spus lui Avraam: „De ce a râs Sara, zicând: «Să nasc oare acum, când am îmbătrânit?» 14 Îi este oare ceva imposibil lui Iehova?"
Geneza 18:17.
"Iar Iehova a zis: „Să ţin oare ascuns de Avraam ce am să fac?"
Geneza 18:19.
"Căci de aceea l-am cunoscut, ca să le poruncească fiilor lui şi casei lui după el să respecte calea lui Iehova, făcând dreptate şi judecată, pentru ca Iehova să împlinească faţă de Avraam ce a spus cu privire la el“.
Geneza 18:20.
"Aşadar, Iehova a zis: „Strigătul de plângere din cauza Sodomei şi Gomorei este, într-adevăr, puternic, iar păcatul lor este foarte grav."
Geneza 18:22.
"Atunci bărbaţii s-au întors de acolo şi au pornit la drum spre Sodoma, dar Iehova stătea încă înaintea lui Avraam."
Geneza 18:26,27.
"Atunci Iehova a zis: „Dacă voi găsi în oraşul Sodoma cincizeci de oameni drepţi, voi ierta tot locul datorită lor“."
Însă Avraam a răspuns, zicând: „Iată că am îndrăznit să-i vorbesc lui Iehova, deşi sunt ţărână şi cenuşă."
Geneza 18:30-33.
"Însă el a continuat: „Te rog, să nu se aprindă Iehova de mânie, ci lasă-mă să mai vorbesc: Să zicem că acolo se găsesc treizeci“. Şi El a răspuns: „Nu voi face lucrul acesta dacă voi găsi acolo treizeci“. Dar el a continuat: „Iată că am îndrăznit să-i vorbesc lui Iehova: Să zicem că acolo se găsesc douăzeci“. Şi El a răspuns: „Nu-l voi nimici datorită celor douăzeci“. În cele din urmă, el a zis: „Te rog, să nu se aprindă Iehova de mânie, ci lasă-mă să mai vorbesc doar de data aceasta: Să zicem că acolo se găsesc zece“. Şi El a răspuns: „Nu-l voi nimici datorită celor zece“. Apoi, când a terminat de vorbit cu Avraam, Iehova a plecat, iar Avraam s-a întors unde locuia." 

Marturia interioara a Bibliei, condamna redarea Traducerii Lumi Noi de la Geneza 18.

Exod 6:3. Eu m-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul cel Prea-Inalt; dar n-am fost cunoscut de el sub numele meu ca "Iehova."
Ioan 1:18. Inca nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul nascut (al lui Dumnezeu), cel fiind la sânul Tatălui, acela l-a făcut cunoscut.
1Timotei 6:16. El care singur are nemurirea, locuind într-o lumină de care nu te poţi apropia, pe care nici un om nu l-a văzut, nici nu-l poate vedea; lui onoare şi putere eternă! Amin.
Evrei 13:2. Nu uitaţi primirea de straini ca oaspeţi, pentru că, prin aceasta, unii, fără să ştie, au găzduit îngeri.
Fapte 23:8. Pentru că saducheii zic că nu există înviere, nici înger, nici duh, dar fariseii le mărturisesc pe amândouă. 

Conform marturiei interioare a Bibliei, Avraam nu avea cum sa cunoasca numele lui Dumnezeu, acesta fiind descoperit abia lui Moise; nu l-a vazut si si nici nu putea vedea pe Dumnezeu. Traducatorii de la versiunea Lumii Noi contrazic Biblia. Dar oare numai ei? Nu. Din pacate si autorii celorlalte versiuni.

Iata o recenzie care tine cont de marturia interioara a Bibliei, care este "da si amin", deconspirand textul masluit de primii preoti saduchei:


Reconstructia textului pe baza marturiei interioare a Bibliei (Exod 6:3, Ioan 1:18, 1Timotei 6:16, Evrei 13:2, Fapte 23:8), in comparatie cu varianele Targumurilor (comentariilor antice), versiunilor Septuagintei si Pentateuhului Samaritean, Masorei (care reda traditia copierii textului unde sesizeaza modificarea versetului din Geneza 18:22) si a Vulgatei (care reda diferit Geneza 18:14, stiind ca Ieronim a tradus dintr-un text ebraic de langa Tiberiada).

Marturia interioara a Bibliei:

Exod 6:3. Eu m-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul cel Prea-Inalt; dar n-am fost cunoscut de el sub numele meu ca "Iehova."
Ioan 1:18. Inca nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul nascut (al lui Dumnezeu), cel fiind la sânul Tatălui, acela l-a făcut cunoscut.
1Timotei 6:16. El care singur are nemurirea, locuind într-o lumină de care nu te poţi apropia, pe care nici un om nu l-a văzut, nici nu-l poate vedea; lui onoare şi putere eternă! Amin. 
Evrei 13:2. Nu uitaţi primirea de straini ca oaspeţi, pentru că, prin aceasta, unii, fără să ştie, au găzduit îngeri.
Fapte 23:8. Pentru că saducheii zic că nu există înviere, nici înger, nici duh, dar fariseii le mărturisesc pe amândouă.
 
Cam asa arata textul inainte de manipularea textului de catre primii preoti saduchei:
Geneza 18.
1. Şi ingerul lui Iehova i s-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când şedea la intrarea cortului său, în arşiţa zilei.
2. Şi el şi-a ridicat ochii şi s-a uitat şi, iată, trei bărbaţi stăteau în apropierea lui. Şi, când i-a văzut, a alergat în întâmpinarea lor de la intrarea cortului şi s-a plecat cu faţa la pământ,
3. şi a zis ingerului lui Iehova: „Dacă am căpătat favoare în ochii tăi, nu trece, te rog, de la robul tău.
4. Să se aducă acum puţină apă şi să vă spălaţi picioarele şi să vă odihniţi sub acest copac.
5. Şi voi aduce o bucată de pâine şi întăriţi-vă inima; apoi veţi merge mai departe; pentru că de aceea aţi trecut pe la robul vostru“. Şi ei au zis: „Fă aşa cum ai zis“.
6. Şi Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri de floare de făină, frământă şi fă turte“.
7. Şi Avraam a alergat la cireadă şi a luat un viţel tânăr şi bun şi l-a dat unui tanar, şi el s-a grăbit să-l pregătească.
8. Şi a luat unt şi lapte şi viţelul pe care-l pregătise şi le-a pus înaintea lor. Şi el stătea lângă ei sub copac şi ei mâncau.
 9. Şi ei i-au zis: „Unde este Sara, soţia ta?“ Şi el a zis: „Iată, în cort“.
10. Şi el i-a zis: „Mă voi întoarce negreşit la tine la anul, pe timpul acesta, şi, iată, Sara, soţia ta, va avea un fiu“. Şi Sara asculta la intrarea cortului, care era în spatele lui.
11. Şi Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în zile; Sarei îi încetase rânduiala femeilor.
12. Şi Sara a râs în sine, zicând: „După ce am îmbătrânit, să mai am eu plăcere?… domnul meu de asemenea-i bătrân“.
13. Şi ingerul lui Iehova a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: «Cu adevărat să mai nasc eu, care sunt bătrână?»
14. Este ceva prea exceptional pentru Dumnezeu? La timpul hotărât mă voi întoarce la tine, pe vremea aceasta, şi Sara va avea un fiu“.
15. Şi Sara a tăgăduit, zicând: „N-am râs!“ Pentru că se temea. Şi el i-a zis: „Ba da, ai râs“.
16. Şi bărbaţii s-au ridicat de acolo şi s-au uitat spre Sodoma; şi Avraam mergea cu ei să-i conducă.
17. Şi ingerul lui Iehova a zis: „Să ascund eu de Avraam ce voi face?
18. Pentru că Avraam va fi, în adevăr, o naţiune mare şi puternică şi toate naţiunile pământului vor fi binecuvântate în el.  
19. Pentru că l-am cunoscut că va porunci copiilor săi şi casei sale după el să ţină calea celui Prea-Inalt, să facă dreptate şi judecată, ca cel Prea-Inalt să aducă peste Avraam ce a vorbit despre el“.
20. Şi ingerul lui Iehova a zis: „Pentru că strigătul Sodomei şi Gomorei este mare şi pentru că păcatul lor este foarte greu,
21. voi coborî acum şi voi vedea dacă au făcut în totul după strigătul care a venit la mine; şi, dacă nu, voi şti“.
22. Şi bărbaţii s-au întors de acolo şi au mers spre Sodoma; şi ingerul lui Iehova stătea încă înaintea lui Avraam.
23. Şi Avraam s-a apropiat şi a zis: „Vei nimici tu şi pe cel drept cu cel rău?
24. Poate că sunt cincizeci de drepţi în cetate: vei nimici tu şi nu vei cruţa locul, pentru cei cincizeci de drepţi care sunt în el?
25. Departe de tine să faci aşa, să omori pe cel drept cu cel rău şi cel drept să fie ca şi cel rău; departe de tine! Judecătorul pămîntului întreg, nu va face ce este drept?“
26. Şi ingerul lui Iehova i-a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de drepţi în cetate, atunci voi cruţa tot locul pentru aceştia“.
27. Şi Avraam a răspuns ingerului lui Iehova şi a zis: „Iată acum, am îndrăznit să vorbesc, eu, care sunt pulbere şi cenuşă.
28. Poate că vor lipsi cinci din cei cincizeci de drepţi: vei nimici tu toată cetatea pentru cei cinci?“ Şi el i-a zis: „N-o voi nimici, dacă voi găsi acolo patruzeci şi cinci“.
29. Şi el i-a mai vorbit din nou, zicând: „Poate că se vor găsi acolo patruzeci!“ Şi el i-a zis: „N-o voi face, pentru cei patruzeci“.
30. Şi el a zis ingerului lui Iehova: „Să nu fii supărat, te implor, dacă vorbesc: poate că se vor găsi acolo treizeci“. Şi el i-a zis: „N-o voi face, dacă voi găsi acolo treizeci“.
31. Şi el a zis: „Iată acum, am îndrăznit să vorbesc domnului meu: poate că se vor găsi acolo douăzeci“. Şi el i-a zis: „Pentru cei douăzeci, n-o voi nimici“.
32. Şi el a zis ingerului lui Iehova: „Oh, să nu fii supărat, te implor, şi voi mai vorbi numai de data aceasta: poate că zece se vor găsi acolo“. Şi el i-a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece“.
33. Şi ingerul lui Iehova a plecat după ce a încetat să mai vorbească lui Avraam. Şi Avraam s-a întors la locul său.

http://bibliaantica.blogspot.ro/2016/01/recenzie-geneza-capitolul-18.html

TREI ZILE SI TREI NOPTI: Semnul lui Iona, Fragment din Religia tainica a Babilonului

• Fragment din Religia tainica a Babilonului - (http://www.religiatainica.go.ro/)

  TREI ZILE SI TREI NOPTI

  Semnul lui Iona. A fost Cristos crucificat într-o vineri? În care zi a saptamânii a fost crucificarea?

  
  

  CEI MAI MULTI DINTRE noi au presupus ca Isus a murit în „Vinerea Mare" si a înviat dintre cei morti dis-de-dimineata în duminica de „Paste". Deoarece Isus a spus ca va învia „a treia zi", unii considera o parte din ziua de vineri ca fiind o zi, sâmbata ca fiind a doua zi, si o parte din ziua de duminica ca fiind cea de-a treia zi. Se indica faptul ca uneori o expresie ca „a treia zi" poate include doar parti ale zilelor, o parte a unei zile fiind socotita ca o zi întreaga. The Jewish Encyclopedia spune, de exemplu, ca ziua unei înmormântari, chiar daca înmormântarea poate avea loc târziu dupa-amiaza, este socotita a fi prima din cele sapte zile de doliu.¹

  Când Isus a spus: „Iata, Eu scot demoni, si fac vindecari astazi, mâine si poimâine" (Lc.l3:32,33), ziua dupa „mâine" ar fi fost cea de-a treia zi, chiar daca ar fi luate în considerare doar parti din zi. Multi cred ca aceasta explica elementul temporal între înmormântarea si învierea lui Cristos.

  Exista însa alti crestini care nu sunt satisfacuti total cu aceasta explicatie. Isus a spus deseori ca va învia „a treia zi" (Mt.l6:21; Mc.10:34), dar El a vorbit de asemenea despre acest interval de timp ca fiind trei zile si trei nopti: „Dupa cum Iona a fost trei zile si trei nopti în pântecele balenei", a zis El, „tot asa va fi Fiul omului trei zile si trei nopti în inima pamântului" (Mt.12:38-40).

  Ca expresia „a treia zi" poate, din punct de vedere scriptural, sa includa trei zile si trei nopti se poate vedea din Geneza 1:4-13: „Dumnezeu a împartit lumina de întuneric. Si Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Si seara si dimineata au fost prima zi... si seara si dimineata au fost ziua a doua... si seara si dimineata (acum trei perioade de zi si noapte) au fost ziua a treia". Acesta constituie un exemplu al modului în care termenul „a treia zi" poate fi calculat si aratat ca include trei zile si nopti.

  Desi am preferat de mult timp punctul de vedere pe care îl vom prezenta aici - care permite trei zile si trei nopti depline - ne grabim sa subliniem ca, în calitatea noastra de crestini, faptul ca noi credem ca Isus a trait, a murit si a înviat iarasi este infinit mai important decât vreo explicatie pe care am putea s-o oferim în ce priveste timpul înmormântarii Sale.

  Întrucât sunt douasprezece ore într-o zi si douasprezece ore într-o noapte (Io.11:9,10), daca luam în considerare „trei zile si trei nopti" pline, aceasta ar fi egal cu 72 de ore. A fost totusi vorba exact de 72 de ore? Isus trebuia sa fie în mormânt timp de „trei zile si trei nopti" si sa învie „dupa trei zile" (Mc.8:31). Nu vedem nici un motiv pentru care sa ne gândim ca au fost mai putin de 72 de ore pline. Pe de alta parte, daca trebuia sa învie dintre cei morti „in trei zile" (Io.2:19), atunci nu puteau fi mai mult de 72 de ore. Pentru a armoniza aceste afirmatii diferite, nu pare a fi irational sa presupunem ca intervalul de timp a fost exact de 72 de ore. La urma urmei, Dumnezeu este un Dumnezeu al exactitatii. El face totul conform programului. Nimic nu I se întâmpla accidental.

  „Când a venit împlinirea vremii" - nu cu un an prea devreme sau cu un an prea târziu - „Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau" (Gal.4:4). Vre-mea pentru ungerea Lui a fost rânduita mai dinainte, si despre ea a vorbit profetul Daniel, asa cum a fost si vremea când va fi El „stârpit" pentru pacatele oamenilor (Dan.9:24-26). Cei care au încercat sa-L omoare înaintea acestui timp au esuat, pentru ca nu I-a sosit „vremea" (Io.7:8). Si nu numai anul si vremea mortii Lui, ci chiar si ora era o parte din planul divin. „Tata", S-a rugat Isus, „a sosit ora..." (Io.17:l).

  Deoarece a existat deci un timp exact pentru nasterea Lui, un timp exact pentru ungerea Lui, un timp exact pentru începerea lucrarii Lui, un timp exact pentru moartea Lui, nu ne este greu sa credem ca a existat si un interval de timp exact între înmormântarea si învierea Sa - exact 72 de ore. Daca acest lucru este corect, atunci învierea a avut loc în acelasi timp al zilei în care a fost si înmormântat - numai ca dupa trei zile. Ce timp din zi a fost acesta?

  Isus a murit la scurt timp dupa „ora a noua" sau ora trei dupa-amiaza (Mt.27:46-50). „Evreii, pentru ca era ziua Pregatirii, ca trupurile sa nu ramâna pe cruce în ziua de sabat - caci sabatul acela era o zi mare -, Pilat a poruncit ca sa li se zdrobeasca picioarele... dar când au venit la Isus... El era deja mort" (Io.19:31-33). În acest timp, când „s-a înserat" (Mc.15:42), era târziu dupa-amiaza. Legea spunea: „Trupul lui sa nu ramâna toata noaptea pe lemn, ci sa-l înmormântezi neaparat în aceeasi zi" (Deut. 21:23). În intervalul ramas înainte de apusul soarelui, în ziua dinaintea marii zile de sabat, Iosif din Arimateea a obtinut permisiunea sa ia trupul. El si cu Nicodim au pregatit trupul pentru înmormântare cu fâsii de pânza de in si mirodenii, punându-l într-un mormânt din apropiere (Io.19:38-42) - toate acestea fiind încheiate înainte de apusul soarelui.

  Daca învierea a avut loc în acelasi timp al zilei ca cel în care Isus a fost înmormântat - numai ca trei zile mai târziu - aceasta ar plasa învierea chiar la apusul soarelui, nu la rasaritul lui. O înviere la rasaritul soarelui ar fi necesitat înca o noapte - trei zile si patru nopti. Nu asa au stat lucrurile, desigur. Cei ce au venit la mormânt în zori, în loc sa fie martorii învierii în acel timp precis, au gasit mormântul gol (Mc.16:2). Relatarea lui Ioan ne spune ca Maria Magdalena a venit la mormânt în dimineata aceea „pe când era înca întuneric", si El nu era acolo (Io.20:l,2).

  Scriitorii evangheliilor relateaza despre mai multe vizite diferite facute de discipoli la mormânt în acea prima zi a saptamânii. De fiecare data, ei au gasit mormântul GOL! Un înger a spus: „El nu este aici: caci a înviat, asa cum a zis" (Mt.28:6). Prima zi a saptamânii a fost ziua în care discipolii au descoperit ca El înviase (Lc.24:l,2, etc.), dar Biblia nu spune de fapt nicaieri ca acesta a fost timpul învierii.

  Singurul verset ce pare sa învete despre o înviere care sa fi avut loc duminica dimineata este Marcu 16:9: „Isus, dupa ce înviase devreme în prima zi a saptamânii, S-a aratat mai întâi Mariei Magdalena... ". Dar acest verset nu spune ca El "învia" sau ca „a înviat" în acel timp. Se spune ca atunci când a venit prima zi a saptamânii, El "înviase" (timpul mai mult ca perfect). Deoarece nu existau semne de punctuatie în manuscrisele grecesti dupa care a fost tradus Noul Testament pe care îl avem noi, expresia „devreme în prima zi a saptamânii" putea la fel de corect - unii cred ca mai corect - sa fie legata de timpul în care Isus S-a aratat Mariei. Prin simplu fapt al plasarii virgulei dupa cuvântul "înviase", acest verset s-ar citi: „Isus, dupa ce înviase, devreme în prima zi a saptamânii S-a aratat mai întâi Mariei Magdalena". Acesta pare sa fie sensul originar, caci versetele care urmeaza arata ca Marcu relata diferitele aratari ale lui Isus, fara sa explice în ce zi a avut loc învierea.

  Când a sosit duminica dimineata, Isus deja înviase, învierea având loc pe la asfintitul soarelui în ziua anterioara. Numarând înapoi trei zile ne-ar aduce la ziua de miercuri. Oare ar face aceasta trei zile si trei nopti? Da. Miercuri noaptea, joi noaptea si vineri noaptea - trei nopti; de asemenea joi, vineri si sâmbata - trei zile. Aceasta ar face un total de exact trei zile si trei nopti sau 72 de ore. O zi dupa miercuri ar fi joi, doua zile dupa miercuri ar fi vineri, si „a treia zi" dupa miercuri ar fi sâmbata.

  Ce avem însa de spus despre cuvintele celor doi discipoli de pe drumul spre Emaus: „Dar noi credeam ca El fusese Cel care va izbavi pe Israel, si pe lânga toate acestea astazi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri" (Lc.24:21)? Pentru ca aceasta s-a întâmplat în prima zi a saptamânii (v.13), si aceasta era „a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri", nu ar indica lucrul acesta ca Isus a murit vineri? Ar fi posibil, daca parti ale unei zile ar fi socotite ca o zi întreaga.

  Pe de alta parte, numarând în celalalt mod, o zi „dupa" vineri ar fi fost sâmbata, a doua zi „dupa" vineri ar fi fost duminica si a treia zi „dupa" vineri ar fi fost luni! Lucrul acesta nu poate sa fie corect, si aceasta metoda de numarare n-ar indica ziua de vineri ca zi a crucificarii.

  Cautând sa ofer o explicatie, supun atentiei ceea ce urmeaza: Ei vorbisera despre „tot ceea ce se întâmplase" (v.14) - mai mult decât despre un singur eveniment. Daca „tot" a inclus arestarea, crucificarea, înmormântarea, punerea pecetii si pazirea mormântului, toate aceste lucruri nu s-au facut pâna joi. Isus, dupa cum am observat, a fost crucificat în ziua „pregatirii" (miercuri). "În ziua urmatoare (joi), care urma dupa ziua Pregatirii, marii preoti si fariseii au venit împreuna la Pilat zicând: Domnule, ne amintim ca înselatorul acela a spus, în timp ce era înca în viata: Dupa trei zile voi învia. Porunceste deci ca mormântul sa fie pazit pâna în a treia zi, ca sa nu vina discipolii Lui noaptea si sa-L fure" (Mt.27:62-66). Din acest motiv, mormântul a fost pecetluit si pazit. „Aceste lucruri" nu „s-au întâmplat" - pâna ce mormântul n-a fost pecetluit si pazit. Acestea s-au întâmplat, asa cum am vazut deja, în ziua de joi a acelei saptamâni, marea zi. Duminica ar fi fost atunci „a treia zi dupa ce s-au întâmplat aceste lucruri", nu însa a treia zi de la crucificare.

  Pentru ca Isus a fost crucificat în ziua dinaintea sabatului, este de în-teles de ce se crede în mod obisnuit ca ziua de vineri este ziua crucifi-carii. Dar sabatul care a urmat dupa moartea Lui nu era sabatul saptamânal. Era un sabat anual - „caci ziua aceea de sabat era o zi mare" (Io.19:14,31). Acest sabat putea sa cada în orice zi a saptamânii si, în anul acela, evident, a cazut în ziua de joi.

  Isus a fost crucificat si înmormântat în ziua Pregatirii (miercuri), urmatoarea zi a fost ziua mare de sabat (joi), apoi vineri, urmata de sabatul saptamânal (sâmbata). Faptul ca au fost doua sabate în saptamâna aceea explica modul cum putea Cristos sa fie crucificat în ziua dinaintea sabatului, cum înviase deja din mormânt când a sosit ziua dupa sabat - si totusi Si-a împlinit semnul Sau de trei zile si trei nopti.

  O comparare atenta a pasajului din Marcu 16:1 cu cel din Luca 23:56 aduce o dovada în plus ca au existat doua sabate în acea saptamâna - cu o zi obisnuita de lucru între cele doua sabate. Marcu 16:1 spune: „Si când a trecut sabatul, Maria Magdalena si Maria, mama lui lacov, si Salome, au cumparat mirodenii ca sa vina si sa-L unga". Acest verset afirma ca dupa sabat au cumparat aceste femei mirodeniile. Totusi, Luca 23:56 afirma ca ele au pregatit mirodeniile, si dupa ce le-au pregatit s-au odihnit în ziua de sabat: „Si ele s-au întors si au pregatit mirodenii si uleiuri mirositoare; si s-au odihnit în ziua de sabat dupa porunca". Unul dintre versete spune ca femeile au cumparat mirodeniile dupa ziua de sabat; celalalt verset spune ca ele au pregatit mirodeniile înaintea zilei de sabat. Deoarece ele nu puteau pregati mirodeniile pâna nu le-au cumparat mai întâi, dovada în favoarea a doua zile de sabat în acea saptamâna pare a fi convingatoare.

  Scriind în revista Eternity, editorul ei, Donald Grey Barnhouse, a spus: „Eu personal am sustinut totdeauna ca au fost doua sabate în ultima saptamâna a Domnului nostru - sabatul de sâmbata si sabatul de Paste, cel din urma fiind joi. Ei s-au grabit sa-I ia jos trupul dupa o crucificare care a avut loc miercuri, si El a stat trei zile si trei nopti (cel putin 72 de ore) în mormânt". El citeaza dovezi din sulurile de la Marea Moarta care ar plasa Ultima Cina în ziua de marti, si citeaza dintr-un ziar romano-catolic publicat în Franta ca „o veche traditie crestina, atestata de Didascalia Apostolorum, ca si de Epiphanius si Victorinus din Pettau (care a murit în anul 304), arata seara de marti ca data a Ultimei Cine si prescrie un post pentru ziua de miercuri în vederea comemorarii arestarii lui Cristos".²

  Desi sustine cu tarie o crucificare care a avut loc în ziua de vineri, The Catholic Encyclopedia spune ca nu toti învatatii au crezut astfel. Epiphanius, Lactantius, Wescott, Cassiodorus si Grigore din Tours sunt mentionati respingând vinerea ca zi a crucificarii.³

  În cartea sa Bible Questions Answered (Raspunsuri la întrebari din Biblie), W. L. Pettingill da aceasta întrebare si raspuns: "În ce zi a saptamânii a fost Domnul nostru crucificat? Noua ni se pare perfect evident ca miercuri a avut loc crucificarea".⁴

  Dake's Annotated Reference Bible spune într-o nota pe marginea pasajului din Matei 12:40: „Cristos a fost mort timp de trei zile pline si de trei nopti pline. A fost pus în mormânt miercuri chiar înaintea asfintitului si a înviat la sfârsitul zilei de sâmbata la asfintitul soarelui... Nicaieri nu se afirma ca a fost înmormântat vineri la asfintit. Aceasta ar face ca El sa stea în mormânt doar o zi si o noapte, dovedind ca propriile Lui cuvinte sunt neadevarate".⁵

  Citatele prezentate aici care provin de la diferiti oameni ai lui Dumnezeu sunt semnificative în mod special, deoarece aceasta credinta nu era numai pozitia general acceptata a diverselor organizatii bisericesti la care erau afiliati acestia. În astfel de cazuri, oamenii vorbesc din proprie convingere si nu din interes sau comoditate. Acesta a fost cazul lui R. A. Torrey, cunoscut evanghelist si decan de institut biblic, ale carui cuvinte (scrise în 1907) rezuma bine pozitia pe care am prezentat-o aici:

  „Potrivit traditiei comun acceptate a Bisericii, Isus a fost crucificat vineri... si a înviat dintre cei morti foarte devreme în dimineata duminicii urmatoare. Multi cititori ai Bibliei sunt nedumeriti sa afle cum poate fi înteles intervalul dintre vineri dupa-amiaza târziu si duminica dimineata devreme ca este de trei zile si trei nopti. Pare mai degraba sa fie doua nopti, o zi si o parte foarte mica dintr-o alta zi.

  Solutia pentru aceasta dificultate evidenta, propusa de multi comentatori, este ca „o zi si o noapte" este pur si simplu un alt mod de a spune ,o zi' si ca evreii din antichitate socoteau o fractiune dintr-o zi ca o zi întreaga... Sunt multe persoane pe care aceasta solutie nu le satisface pe deplin, si cel ce scrie aceste cuvinte e liber sa marturiseasca faptul ca nici pe el nu-l satisface deloc. Mie mi se pare a fi un paliativ... Biblia nu spune nicaieri, nici nu implica faptul ca Isus a fost crucificat si a murit vineri. S-a spus ca Isus a fost crucificat în ,ziua dinaintea sabatului'... Ei bine, Biblia nu ne lasa sa speculam privitor la care zi de sabat este vorba în acest caz... nu era ziua dinaintea sabatului saptamânal (adica, vineri), ci era ziua dinaintea sabatului Pastelui, care cadea anul acela în ziua de joi - ceea ce înseamna ca ziua în care a fost crucificat Isus Cristos a fost miercuri. Ioan face limpede ca buna ziua lucrul acesta.

  Isus a fost înmormântat chiar în preajma asfintitului în ziua de miercuri. Dupa saptezeci si doua de ore... El a înviat din mormânt. Când femeile au vizitat mormântul chiar înaintea zorilor dimineata, ele au gasit ca mormântul era deja gol.

  Nu exista absolut nimic în favoarea crucificarii în ziua de vineri, ci totul din Scriptura se armonizeaza perfect cu crucificarea de miercuri. Este remarcabil sa vedem cât de multe pasaje profetice si prefigurative din Vechiul Testament sunt împlinite, si câte discrepante aparente din relatarile evangheliilor sunt rezolvate atunci când ajungem sa întelegem ca Isus a murit miercuri, si nu vineri".⁶

  
  

Fragmentul se gaseste pe:
http://sperantatm.adventist.ro/download_data/carti/REW_Religia_Tainica_a_Babilonului.pdf
https://deschideochiicrestine.wordpress.com/2012/05/15/trei-zile-si-trei-nopti/
https://groups.yahoo.com/neo/groups/paginacrestina/conversations/messages/1334

Mostra text antic: Recenzie Geneza capitolul 18

Reconstructia textului pe baza marturiei interioare a Bibliei (Exod 6:3, Ioan 1:18, 1Timotei 6:16, Evrei 13:2, Fapte 23:8), in comparatie cu varianele Targumurilor (comentariilor antice), versiunilor Septuagintei si Pentateuhului Samaritean, Masorei (care reda traditia copierii textului unde sesizeaza modificarea versetului din Geneza 18:22) si a Vulgatei (care reda diferit Geneza 18:14, stiind ca Ieronim a tradus dintr-un text ebraic de langa Tiberiada).

Marturia interioara a Bibliei:

Exod 6:3. Eu m-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul cel Prea-Inalt; dar n-am fost cunoscut de el sub numele meu ca "Iehova."
Ioan 1:18. Inca nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul nascut (al lui Dumnezeu), cel fiind la sânul Tatălui, acela l-a făcut cunoscut.
1Timotei 6:16. El care singur are nemurirea, locuind într-o lumină de care nu te poţi apropia, pe care nici un om nu l-a văzut, nici nu-l poate vedea; lui onoare şi putere eternă! Amin. 
Evrei 13:2. Nu uitaţi primirea de straini ca oaspeţi, pentru că, prin aceasta, unii, fără să ştie, au găzduit îngeri.
Fapte 23:8. Pentru că saducheii zic că nu există înviere, nici înger, nici duh, dar fariseii le mărturisesc pe amândouă.
 
Cam asa arata textul inainte de manipularea textului de catre primii preoti saduchei:
Geneza 18.
1. Şi ingerul lui Iehova i s-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când şedea la intrarea cortului său, în arşiţa zilei.
2. Şi el şi-a ridicat ochii şi s-a uitat şi, iată, trei bărbaţi stăteau în apropierea lui. Şi, când i-a văzut, a alergat în întâmpinarea lor de la intrarea cortului şi s-a plecat cu faţa la pământ,
3. şi a zis ingerul lui Iehova: „Dacă am căpătat favoare în ochii tăi, nu trece, te rog, de la robul tău.
4. Să se aducă acum puţină apă şi să vă spălaţi picioarele şi să vă odihniţi sub acest copac.
5. Şi voi aduce o bucată de pâine şi întăriţi-vă inima; apoi veţi merge mai departe; pentru că de aceea aţi trecut pe la robul vostru“. Şi ei au zis: „Fă aşa cum ai zis“.
6. Şi Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri de floare de făină, frământă şi fă turte“.
7. Şi Avraam a alergat la cireadă şi a luat un viţel tânăr şi bun şi l-a dat unui tanar, şi el s-a grăbit să-l pregătească.
8. Şi a luat unt şi lapte şi viţelul pe care-l pregătise şi le-a pus înaintea lor. Şi el stătea lângă ei sub copac şi ei mâncau.
 9. Şi ei i-au zis: „Unde este Sara, soţia ta?“ Şi el a zis: „Iată, în cort“.
10. Şi el i-a zis: „Mă voi întoarce negreşit la tine la anul, pe timpul acesta, şi, iată, Sara, soţia ta, va avea un fiu“. Şi Sara asculta la intrarea cortului, care era în spatele lui.
11. Şi Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în zile; Sarei îi încetase rânduiala femeilor.
12. Şi Sara a râs în sine, zicând: „După ce am îmbătrânit, să mai am eu plăcere?… domnul meu de asemenea-i bătrân“.
13. Şi ingerul lui Iehova a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: «Cu adevărat să mai nasc eu, care sunt bătrână?»
14. Este ceva prea exceptional pentru Dumnezeu? La timpul hotărât mă voi întoarce la tine, pe vremea aceasta, şi Sara va avea un fiu“.
15. Şi Sara a tăgăduit, zicând: „N-am râs!“ Pentru că se temea. Şi el i-a zis: „Ba da, ai râs“.
16. Şi bărbaţii s-au ridicat de acolo şi s-au uitat spre Sodoma; şi Avraam mergea cu ei să-i conducă.
17. Şi ingerul lui Iehova a zis: „Să ascund eu de Avraam ce voi face?
18. Pentru că Avraam va fi, în adevăr, o naţiune mare şi puternică şi toate naţiunile pământului vor fi binecuvântate în el.  
19. Pentru că l-am cunoscut că va porunci copiilor săi şi casei sale după el să ţină calea celui Prea-Inalt, să facă dreptate şi judecată, ca cel Prea-Inalt să aducă peste Avraam ce a vorbit despre el“.
20. Şi ingerul lui Iehova a zis: „Pentru că strigătul Sodomei şi Gomorei este mare şi pentru că păcatul lor este foarte greu,
21. voi coborî acum şi voi vedea dacă au făcut în totul după strigătul care a venit la mine; şi, dacă nu, voi şti“.
22. Şi bărbaţii s-au întors de acolo şi au mers spre Sodoma; şi ingerul lui Iehova stătea încă înaintea lui Avraam.
23. Şi Avraam s-a apropiat şi a zis: „Vei nimici tu şi pe cel drept cu cel rău?
24. Poate că sunt cincizeci de drepţi în cetate: vei nimici tu şi nu vei cruţa locul, pentru cei cincizeci de drepţi care sunt în el?
25. Departe de tine să faci aşa, să omori pe cel drept cu cel rău şi cel drept să fie ca şi cel rău; departe de tine! Tu care judeci tot pămîntul, nu vei face ce este drept?“
26. Şi ingerul lui Iehova i-a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de drepţi în cetate, atunci voi cruţa tot locul pentru aceştia“.
27. Şi Avraam a răspuns ingerului lui Iehova şi a zis: „Iată acum, am îndrăznit să vorbesc, eu, care sunt pulbere şi cenuşă.
28. Poate că vor lipsi cinci din cei cincizeci de drepţi: vei nimici tu toată cetatea pentru cei cinci?“ Şi el i-a zis: „N-o voi nimici, dacă voi găsi acolo patruzeci şi cinci“.
29. Şi el i-a mai vorbit din nou, zicând: „Poate că se vor găsi acolo patruzeci!“ Şi el i-a zis: „N-o voi face, pentru cei patruzeci“.
30. Şi el a zis ingerului lui Iehova: „Să nu fii supărat, te implor, dacă vorbesc: poate că se vor găsi acolo treizeci“. Şi el i-a zis: „N-o voi face, dacă voi găsi acolo treizeci“.
31. Şi el a zis: „Iată acum, am îndrăznit să vorbesc domnului meu: poate că se vor găsi acolo douăzeci“. Şi el i-a zis: „Pentru cei douăzeci, n-o voi nimici“.
32. Şi el a zis ingerului lui Iehova: „Oh, să nu fii supărat, te implor, şi voi mai vorbi numai de data aceasta: poate că zece se vor găsi acolo“. Şi el i-a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece“.
33. Şi ingerul lui Iehova a plecat după ce a încetat să mai vorbească lui Avraam. Şi Avraam s-a întors la locul său.

http://bibliaantica.blogspot.ro/2016/01/recenzie-geneza-capitolul-18.html