Despre falsul din Evrei 1:5partea b-12

Poate ca aceste comentarii v-au tulburat si poate va puneti intrebarea daca mai cred in Biblie? Da, cred cu sinceritate si asta a fost credinta mea din 1991. Dar vreau sa fie clar: Nu cred in adaosurile, inerpolarile care s-au atasat la ea. Si acest lucru nu am inceput sa il spun din acest an. De mult timp spun asta.

Elementul 3.


Ar fi contextul de legatura. Cu totii stim ca o fraza trebuie sa se lege cu alta. Uneori folosim doua fraze care se leaga una cu alta. Pentru asta avem mai multe cuvinte de legatura, una dintre ele fiind cuvintelul "si".

Iata un exemplu din toate zilele.
"Caci, caruia dintre voi nu ii este sete? Si caruia dintre voi nu ii este foame?"
Legatura dintre ele este evidenta.

Exact asta avem si in Epistola catre Evrei capitolul 1. La o analiza atenta observam doua fraze, care ar tre sa fie langa olalta, dar nu sunt:

Cai, caruia dintre ingeria zis El vreodata: "Tu esti Fiul Meu, astazi Te-am nascut?" Si caruia dintre ingeri I-a zis El vreodata: "Stai la dreapta Mea, pana voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor tale."?

Acest element de comparatie textuala arata ca textul cuprins intre Evrei 1:5(partea b) si Evrei 1:12 este un text adaugat mai tarziu de cineva, el nefacand parte din textul original al epistolei.

Este clar, pentru cine vrea sa fie clar, ca toate versetele dintre aceste doua fraze, fie ca se potrivesc sau nu Fiului, nu sunt scrise de apostolul Pavel. Este o mana straina, cu o morala foarte dubioasa, daca a putut face asa ceva, mana care a intervenit in timp ce copia textul si si-a spus parerea lui in text, ca si cum ar fi parerea apostolului. Profitand de faptul ca nu erau foarte raspandite, falsificarile textelor Noului Testament erau o notorietate in primele patru secole AD si chiar si dupa, fapt reclamat atat de autori crestini, cat si de cei pagani sau musulmani.

Premisă falsa: "Dumnezeu n-ar fi permis aşa ceva". Aceasta premisa este falsa, din moment ce avem marturii clare si manuscrise care difera una de alta, aratand jocurile de culise ale scribilor rau intentionati si orgoliosi in asi sustine punctul de vedere.

Faptul ca unii nu admit sa stea sinceri fata in fata cu faptele nu le va da acestora dreptate in negarea faptelor. Dumnezeu a permis sa se intample astfel de lucruri... Avem nu un precedent, ci mai multe. Iata de exemplu cazul Vechiului Testament. Anumiţi copişti ai Septuagintei si a Pentateuchului Samaritean au schimbat anumite lucruri. Întrebarea este: De ce a permis Dumnezeu? De ce nu a demascat Domnul Isus? Nu stiu. Dar un raspuns logic tot exista. Intrebatii pe ei. 

Să dăm pietroiul preconcepţiilor neântemeiate la o parte, trecand in revista faptele consemnate.

Dumnezeu a permis libertate de manifestare copiştilor manuscriselor Vechiului Testament. De ce n-ar fi făcut-o în cazul Noului Testament?
Notă: "a permite" nu înseamna neapărat a fi de acord cu ceva.

Dovezi în acest sens, cu privire la schimbările făcute în Vechiul Testament:

Cea mai timpurie traducere a textelor biblice, a fost traducerea "Septuaginta". Septuaginta este o traducere a textului Vechiului Testament din ebraică în greacă. Cercetătorii Septuagintei consideră că ea este o traducere care prezintă variaţiuni faţă de Textul Masoretic şi Sulurile de la Marea Moartă (texte ebraice). Există mai multe ramuri ale manuscriselor Septuagintei, din cauza încercărilor de recenzie a ei, recenzii făcute pentru a se armoniza textul Septuagintei cu textele antice evreieşti. Septuaginta este o traducere care pe alocuri traduce interpretând, modifică pe alocuri cronologia şi adaugă anumite texte noi.

"Pentateuchul Samaritean" este o traducere antică în samariteană a Vechiului Testament. Traduce modificând pe alocuri cronologia şi adaugă anumite texte noi.

"Targumurile Aramaice" este traducerea antică în aramaică a Vechiului Testament. Pe alocuri traduce interpretând.

Dumnezeu a permis libertate de manifestare copiştilor manuscriselor Noului Testament. 
Notă: "a permite" nu înseamna neapărat a fi de acord cu ceva.

Iată câteva dovezi în acest sens:

1. Diversitatea felurită a manuscriselor
2. Mărturii din interiorul creştinismului
- Apostolul Pavel a luat în considerare că unii vor încerca să scrie falsuri, în numele lui şi al altora, ceea ce s-a şi întamplat, secolul II şi III fiind o pepiniera de falsuri scrise "în numele" apostolilor, părinţilor lui Isus, etc. (2Tesaloniceni 2:2). Probabil el a spus asta avand deja o cunostinta despre asemenea masinatiuni scribale.
- Apostolul Petru a avertizat că unii deformeaza mesajul scrierilor apostolului Pavel şi aici putem include şi abuzarea lor în copiere, deoarece de la răstălmăcirea lor şi până la abuzarea lor prin traducere, este doar un pas (2Petru 3:16)
- condamnarea în prealabil al falsificatorilor textului Apocalipsei, întăreşte şi ea spusele apostolilor Pavel şi Petru (Apocalipsa 22:18,19)
- Partidele rivale se acuzau reciproc de modificarea manuscriselor: mărturia lui Tertulian (secolul II) împotriva lui Marcion, mărturia lui Marcion împotriva celorlalţi
- Mărturia lui Origen, secolul III: „E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sînt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rînduindu-se corectori cu de la ei putere"
- Mărturia din Codex Vaticanus, nota marginală de la Epistola către evrei: "Nebuni şi netrebnici, puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?"
3. Mărturii timpurii din exteriorul creştinismului: Celsus îi acuza pe creştini pentru modificarea Evangheliilor "de trei sau patru ori, ba chiar mai mult"
4.Mărturii ale savanţilor din domeniul studiului manuscriselor antice
Bruce M. Metzger: Textul Noului Testament: Transmisia lui, coruperea lui şi restaurarea lui
Bart D. Ehrman: Coruperea ortodoxă a Scripturilor: Efectul controverselor christologice asupra textului Noului Testament
O marturie graitoare gasim la Eusebius:
"What we fail to realize today is that during this period, every single document was edited and revised to confirm the doctrine of the Roman Church. The noted Church Historian Eusebius quotes the Church Father Dionysius (Hist. Eccl., Bk. 4. 23), who reports that his own epistles had been tampered with: "When my fellow Christians invited me to write letters to them I did so. These the devil's apostles have filled with tares, taking away some things and adding others. For them the woe is reserved. Small wonder then if some have dared to tamper even with the word of the Lord Himself, when they have conspired to mutilate my own humble efforts".
"Therefore they have laid their hands boldly upon the Divine Scriptures, alleging that they have corrected them. That I am not speaking falsely of them in this matter, whoever wishes may learn. For if any one will collect their respective copies, and compare them one with another, he will find that they differ greatly. Those of Asclepiades, for example, do not agree with those of Theodotus. And many of these can be obtained, because their disciples have assiduously written the corrections, as they call them, that is the corruptions, of each of them. Again, those of Hermophilus do not agree with these, and those of Apollonides are not consistent with themselves. For you can compare those prepared by them at an earlier date with those which they corrupted later, and you will find them widely different. But how daring this offense is, it is not likely that they themselves are ignorant. For either they do not believe that the Divine Scriptures were spoken by the Holy Spirit, and thus are unbelievers, or else they think themselves wiser than the Holy Spirit, and in that case what else are they than demoniacs? For they cannot deny the commission of the crime, since the copies have been written by their own hands. For they did not receive such Scriptures from their instructors, nor can they produce any copies from which they were transcribed".


---

Fiti pe pace, cred in Biblie!

Pace şi bucurie tuturor!
P&G (Peace and grace) to all! 

Poate ca ultimele mele postari v-au tulburat si poate va puneti intrebarea daca mai cred in Biblie? Da, cred cu sinceritate si asta a fost credinta mea din 1991. Dar vreau sa fie clar: Nu cred in adaosurile, inerpolarile care s-au atasat la ea. Si acest lucru nu am inceput sa il spun din acest an. De mult timp spun asta.

Ceea ce doresc şi ceea ce cred:
What I want and what I believe:

Dezideratul meu este de a fi creştin, în sensul Noului Testament. Vreau să fiu un creştin liber, "liber" în sens biblic, puternic în credinţa în Dumnezeu şi în Fiul Său, în Biblie şi în mesajul ei.
My desire is to be a christian in New Testamental sense. I want to be a free christian, "free" in Biblical sense, strong in fait in God and His Son, in the Bible and it's message.

Pentru mine Biblia este ultima autoritate în materie de credinţă. Este scris în Biblie şi eu cred, că Biblia conţine cuvântul şi voia lui Dumnezeu, pentru trecut, prezent şi viitor. De aceea, eu cred că această carte, este Sfânta Scriptură inspirată de Dumnezeu şi este folositoare pentru călăuzirea şi salvarea noastră: 2 Timotei 3:15-17, 1Corinteni 4:6. Orice învăţătură, profeţie şi conduită trebuie verificată cu Biblia, dar cu grijă, deoarece ea poate fi greşit interpretată: 2Petru 3:15,16, Apocalipsa 22:18,19. 
For me the Bible is the last authority in the matter of faith. It is written in the Bible, and I agree that the Bible contain the word and will of God for the ancient, present and future time. That's why I believe this book is The Holy Scripture, inspired by God and it is useful for our fulfillment and salvation: 2Timothy 3:15-17, 1Corinthians 4:6. Any teaching, prophecy and conduct must be verified with the Bible, but careful, becouse it can be misinterpreted: 2Peter 3:15,16, Revelation 22:18,19. 

Greşeala multora este că nu se ocupă suficient cu studiul Bibliei, ci mai degrabă a auxiliarelor. Trebuie facuta o recenzie serioasa a Bibliei ce o avem la ora actuala. Sunt falsuri si greseli grosolane in ea, anexate Bibliei de oameni cu vederi nebiblice ca trinitate, chin vesnic in foc literal, nemurirea sufletului. In ce priveste învăţăturile: oamenii sunt interesaţi mai degrabă, de cine susţine ce susţine, decât să vadă dacă ceea ce se susţine, este biblic sau nu.

Despre părtăşii: Multă lume, puţini credincioşi. Degeaba ieşi din lume, dacă lumea n-a ieşit din tine.

Despre rugăciune: Tu chiar crezi că poţi să-l impresionezi pe Dumnezeu, ţinându-l în "rugăciunizarea" ta? Tu chiar crezi că Dumnezeu nu are altceva de făcut decat să te asculte ore în şir, în show-biz-ul pe care îl faceţi? 

"Când vă rugaţi, să nu folosiţi repetări fără rost, ca păgânii.... Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, mai înainte de a-I cere voi."
Matei 6:7,8

Fi sincer: De ce-ţi "place" să te rogi des şi mult în public?

Întrebarea ta: "Drept cine te crezi?" Un mântuit, prin har, prin credinţă, ca să nu mă pot lăuda cu nimic. "De ce eşti aşa de rău cu toţi?" Medicamentul e amar, dar pe urmă vindecă.

Ce cred despre viitor?
Ca mulţi vor zice în ziua aceea: 
"The Lord is coming, but is too late
He is hate, not love enymore, 
for many and many of us."

Aşa că, de ce să nu zici mai degrabă: Binecuvântat este Cel ce vine în numele lui Iehova! Pocăieşte-te cu adevărat! Nu spune "Mai amân, mai e timp." Timpul e înşelător şi se scurge în defavoarea ta.

De ce cred în Dumnezeu: 
"The heavens declare the glory of God; 
the skies proclaim the work of his hands. 
Day after day they pour forth speech; 
night after night they display knowledge. 
There is no speech or language 
where their voice is not heard. 
Their voice goes out into all the earth, 
their words to the ends of the world."
Psalm 19: 1-4b

De ce cred că Domnul Isus este Dumnezeu? 
Păi, nu cred. Nu aşa cum o spune dogma trinitaţii. Cred că doar Tatal este Dumnezeu, însă deoarece Domnul Isus Christos este Fiul cel unic al Tatălui, şi Fiul a mostenit natura (firea) dumnezeiască a Tatălui, cum o vom moşteni şi noi (2 Petru 1:4). Un fiu de om, nu poate fi decat ca un om, tot astfel un Fiu de Dumnezeu, nu poate fi decat ca Dumnezeu, fără însă să fie el insusi Dumnezeu sau sa aiba calitatile lui specifice (sa fie din vesnicii, sa fie atotputernic, sa fie nemuritor). Acestea sunt unice şi aparţin numai lui Dumnezeu Tatăl. Fiul a avut un inceput, pe cand Tatal, nu. Fiul nu le stie pe toate, pe cand Tatal, da. Fiul a murit, pe cand Tatal, nu.
Eu cred in Domnul Isus că este Salvatorul (Mântuitorul) meu şi al tuturor acelora care vor crede in El: 
Isaiah 50:4-7, Isaiah 52:13-15, Isaiah 53:1-12

De ce cred în Biblie: 
Pentru profeţiile ei (Matthew 24:1,2)

Un mesaj pentru cei ce nu pot crede în existenţa lui Dumnezeu:
Nu va veti putea dezvinovăţi!

"since what may be known about God is plain to them, because God has made it plain to them. For since the creation of the world God's invisible qualities—his eternal power and divine nature—have been clearly seen, being understood from what has been made, so that men are without excuse." 
Romans 1:19

Un mesaj pentru cei ce cred în Dumnezeu ... " şi doar atât"
Nu este suficient. Cuvântul lui Dumnezeu spune că "şi demonii cred şi se înfioară"

Un mesaj ptr. necreştini: Numai prin Christos puteti fi salvati
Un mesaj ptr. toata lumea: Timpul spune intotdeauna adevărul. Pentru mulţi va fi prea târziu, prea tarziu, prea tarziu.
GBY!

Evrei 1:10-12 un fals grosolan

Sunt oarecum rusinat, ca eu, un nimeni de la tara, cu seralul abandonat in clasa a XIII, fara bac si fara facu tre sa va spun niste lucruri, care sunt de talia (rangul) unor profi dr universitari in teologie. Dar daca ei se ocupa cu altceva, tre sa le spuna si astea cineva. Daca nu, ma tem ca pietrele vor vorbi. Asa ca haideti sa le dam bataie inainte.

Evrei 1:10-12 un fals grosolan

Tot la acest element nr 2 la care am ramas intra si versetele de la Evrei 1:10-12. Ele sunt un citat din Psalmul 102 si daca le plasam in context, reiese clar ca sunt adresate lui Iehova, Dumnezeu lui Israel si nu Fiului. Asistam la o incercare grosolana si fantezista, de a manipula textul din Epistola catre Evrei, in ideea identificarii Fiului cu insusi Dumnezeu. Este o afiliere vadita cu Gnosticii, deoarece ei faceau asta cu precadere. Ideea treptat s-a suprapus peste invatatura traditionala a Bisericii primare apostolice si a innabusit-o. Interpolatorul s-a vazut nevoit sa faca aceast lucru, deoarece fara aceste versete, Epistola ar fi o sursa extradordinara in descompunerea ideii ca Fiul ar fi insusi Dumnezeu. Sunt curios cum se va justifica acest individ la inviere, cand va fi pus fata in fata cu apostolul Pavel. Va fi o rusine si durere inspaimantatoare, teribila in fata intregului Univers, nu numai pentru faptul ca s-a autoinselat grosolan si fara drept de apel la clementa (urmand sa mearga in lacul de foc al mistuirii eterne), dar si pentru faptul ca prin marsavia sa s-au inselat si s-au distrus atatia oameni, care, poate de altfel nu ar fi imbratisat acea iluzie gnostica despre Domnul nostru Isus. Va fi teribil atat pentru cei auto-inselati cat si pentru cei ce au fost inselati. Dar va fi prea tarziu, nici oceane de lacrimi nu mai pot face nimic. Soarta fiecaruia se pecetluieste cand se inchid ochii si se stinge ultimul gand. Nu te-ai pocait cu adevarat pana atunci si ai lucrat cu mis-masuri sau te-ai lasat prins de mis-masurile altora? Cu parere de rau! Esti pierdut pentru totdeauna.


Psalmi 102 Cornilescu  
1 (O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!
2 Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!

3 Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

4 Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.

5 Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

6 Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

7 nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

8 În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.

9 Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

10 din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

11 Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

12 Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

13 Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.

14 Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.

15 Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.

16 Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.

17 El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

18 Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

19 Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,

20 ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;

21 pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,

22 cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

23 El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,

24 Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

25 Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

26 Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.

27 Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

28 Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.

Un alt text surpriza si FALS: Evrei 1:5, partea b

Distinsul istoric si am putea spune si martir, Nicolae Iorga, spunea ca "Adevarul este ca apa rece, face rau numai dintilor stricati". 

Tot distinsul Istoric (i se cuvine I mare), cand a descoperit originea straina a numelui voievodului Basarab (Basar Ab), a intrebat: Dar numai numele?

Asa as intreba si eu. Dar numai versetul 6?

Nu ar trebui sa ne speriem si sa ne doara, daca in acest timp in care cunostinta parca a explodat, atingand culmi de nedescris - dupa cum spun cantand cei de la grupul Speranta - acest lucru se resfrange si asupra Bibliei, stiinta aratand impuritatile care au fost adaugate de scribi la textul original. Neconcordantele acestea nu le-am luat eu, au fost stiute de mult. M-am confruntat cu neconcordantele din Epistola catre Evrei de multi ani, cand am citit despre ele (fara sa fie comentate) in scrierea unui pastor american.

Problemele apar inca de la versetul 5, partea b:
Şi iarăş: ,,Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?``

Elementul de neconcordanta numarul doi contine citate din Vechiul Testament in stil anapoda, luate parca de un om beat, in nici un caz de un apostol care era foarte versat in Scripturile evreiesti.

Iata un astfel de text surpriza si FALS: Evrei 1:5, partea b (partea "a" este OK, e scrisa de apostol)

Şi iarăş: ,,Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?``
Am cautat in Biblia cu trimiteri sa vad ce citate din Vechiul Testament contin aceasta fraza, si autorii acestei traduceri dau ca texte de referinta urmatoarele versete: 2Samuel 7:14, 1Cronici 22.10, 28.6, Psalm 89.26,27
Haideti sa le trecem in revista:
Primul text, luat in context arata ca este vorba de Solomon si nu de Fiul.
2Samuel 7:13 El va zidi Numelui Meu o casă, şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui. 14 Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti; 15 dar harul Meu nu se va depărta dela el, cum l-am depărtat dela Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta.

Sa vedem altul, 1Cronici 22:10. La fel, textul luat in context arata ca este vorba de Solomon si nu de Fiul.
1Cronici 22:9 Iată că ţi se va naşte un fiu, care va fi un om al odihnei, şi căruia îi voi da odihnă, izbăvindu-l din mîna tuturor vrăjmaşilor lui de jur împrejur; căci numele lui va fi Solomon (Pace), şi voi aduce peste Israel pacea şi liniştea în timpul vieţii lui. 10 El va zidi o casă Numelui Meu. El Îmi va fi fiu, şi Eu îi voi fi Tată; şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui în Israel.` 11 Acum, fiule, Domnul să fie cu tine, ca să propăşeşti şi să zideşti Casa Domnului, Dumnezeului tău, cum a spus El despre tine! 

Sa vedem altul, 1Cronici 28:6. La fel, luat in context, arata ca este vorba de Solomon, nu de Fiul.
1Cronici 28:5 Dintre toţi fiii mei-căci Domnul mi -a dat mulţi fii-a ales pe fiul meu Solomon, ca să -l pună pe scaunul de domnie al împărăţiei Domnului, peste Israel. 6 El mi -a zis: ,Fiul tău Solomon Îmi va zidi casa şi curţile; căci l-am ales ca fiu al Meu; şi -i voi fi Tată. 7 Îi voi întări împărăţia pe vecie, dacă se va ţinea, ca astăzi, de împlinirea poruncilor şi rînduielilor Mele.`

Sa vedem altul, Psalm 89.26,27. Acest text, luat in context, corespunde lui David, si nici citatul nu este de aici.

Psalmul 89:20 am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt.

21 Mîna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.

22 Vrăjmaşul nu -l va prinde, şi cel rău nu -l va apăsa;

23 ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce -l urăsc.

24 Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.

25 Voi da în mîna lui marea, şi în dreapta lui rîurile.

26 El Îmi va zice: ,,Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele!``

27 Iar Eu îl voi face întîiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pămîntului.

28 Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legămîntul Meu îi va fi neclintit.

29 Îi voi face vecinică sămînţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.

30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,

31 dacă vor călca orînduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,

32 atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;


20“I have found David My servant;
With My holy oil I have anointed him,

21With whom My hand will be established;
My arm also will strengthen him.

22“The enemy will not deceive him,
Nor the son of wickedness afflict him.

23“But I shall crush his adversaries before him,
And strike those who hate him.

24“My faithfulness and My lovingkindness will be with him,
And in My name his horn will be exalted.

25“I shall also set his hand on the sea
And his right hand on the rivers.

26“He will cry to Me, ‘You are my Father,
My God, and the rock of my salvation.’

27“I also shall make him My firstborn,
The highest of the kings of the earth.

28“My lovingkindness I will keep for him forever,
And My covenant shall be confirmed to him.

29“So I will establish his descendants forever
And his throne as the days of heaven.

30“If his sons forsake My law
And do not walk in My judgments,

Este clar ca apostolul Pavel, nu ar fi facut o asemenea gafa. Este un semn clar al unei maini straine (a unui om beat spiritual, sau poate si fizic), care a scris dupa el, completand cu nerusinare crasa (fara sa o mentioneze !) scrisul apostolului.

Evrei 1:6 un fals

Epistola catre Evrei capitolul 1 contine niste elemente ce trebuie discutate cu atentie, sa fim exegeti textuali impartiali:

Elementul 1. Contine o fraza din Septuaginta - la versetul 6 (Toti ingerii lui Dumnezeu sa i se inchine) - care in textul antic evreiesc nu exista. Nu veti gasi aceasta fraza in Vechiul Testament redat de Cornilescu, oricat ati cauta-o. Cum decidem? Cum interpretam lipsa?
Avem doar doua posibilitati de interpretare:
Posibilitatea A. Fie acceptam ideea ca textul antic evreiesc a fost "masluit, corectat" (corectat in sens negativ) si astfel s-a eliminat aceasta fraza din text. Facand astfel se naste intrebarea, dar ce motiv ar fi avut?
Posibilitatea B. Fie acceptam ca in originalul Epistolei catre Evrei nu a existat versetul 6, fiind adaugat mai tarziu de un copist. Facand astfel se naste intrebarea dar ce motiv o fi avut?

Eu as alege posibilitatea B mai degraba. Si fac asta deoarece in manuscrisele copiate ale Noului Testament gasim nu una, ci o duzina de precedente, prin care textul a fost alterat pentru a se sustine o anumita dogma sau alta. Asadar sustin ca acest verset nu a fost scris de apostolul Pavel. Cineva s-a bagat peste el, adaugand ceva la ce a scris el.

Fiul este Creatorul, nu Tatal?

Evrei 1:1,2 "După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,
la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile."
In romana veac poate insemna si timp, dar textul grec inseamna "lumile", la plural, cu referire la Univers. 
In acest text se vorbeste de Dumnezeu, care a facut Universul PRIN Fiul (versetul 2). Acest cuvant de legatura PRIN, este neglijat de majoritatea crestinilor. A facut PRIN, cum vine asta? Cum se deruleaza aceasta facere prin altcineva decat proiectantul?
Sa luam ca exemplu Geneza capitolul 1. Dumnezeu zice: Sa facem. Apoi preda proiectul "om - dupa chipul nostru si asemanarea noastra". Ce trebuie mai mult? E ca si gata facut. Prototip exista, numai trebuie copiat modelul!!! Trebuia copiat un produs superior (spirit) si transpus intr-un produs inferior (pamant, "adam" inseamna un fel de sol, un fel de pamant). Eu cred ca acela trebuie facut Creator care a facut prototipul si nu acela care l-a copiat.

Un alt aspect, nu cred ca Tatal trebuie scos din ecuatie, si Fiul sa fi facut toate dupa capul lui, deoarece Tatal il consiliaza pe Fiu "ii arata" (Ioan 5:17-20) si Fiul face intocmai cum i se spune. Daca Fiului trebuie sa i se arate toate, nu poate fi facut Creator. Creator este acela care ii arata totul, si anume, doar Tatal.

Sa ne reamintim versetul din Daniel 12:10

Stim ca sinodul numit "Conciliul de la Niceea" (325) a fost un punct de rascruce in crestinism. Atmosfera de acolo a fost descrisa de istoricul roman Ammianus Marcellinus. El spune ca attendantii (figurantii) de acolo s-au comportat ca niste caini turbati gata gata sa se sfasie. Cel mai infierbantat a fost episcopul din Mira Liciei, impartind inamicului sau public nr 1, lui Arius, niste palme generoase. Poate de atunci s-a mai calmat, deoarece a fost dat afara din marele Conciliu. Oricum, a devenit sfant, iar acum este sarbatorit ca sfant blajin si generos sub numele de Mos Nicolae.
Dar ce s-a intamplat dupa Niceea? Daca atunci au fost gata sa se sfasie, mai apoi chiar au facut-o.
Iata un fragment de istorie, de pe timpul cand se faceau crezurile si in ce atmosfera se faceau:
"Jubilarii si veselie la blestemarea in chinurile iadului a adversarului umilit . . . degenerarea si decaderea este rapida incepand cu Sinodul Ecumenic de la Niceea la cel de la Efes unde fiecare tabara a venit hotarata sa foloseasca orice mijloace pentru a-si strivi adversarul, mergand de la precipitarea lucrarilor pana la manevre in culise, de la influenta oculta pana la mita si santaj; a fost prezenta acolo incurajarea (daca nu apelul deschis) violentei multimii pentru influentarea deciziilor intrunirii; fiecare avea propria gloata de prostime violenta adusa de acasa pentru a-si sprijini ‘tabara’; si nici unul nu se dadea inapoi de la nici un mijloc pentru a obtine implinirea anatemelor si blestmelor lor catre ceilalti prin instigarea persecutiei funestei stapaniri a vremii.’ (H.H. Milman, D.D., History of Latin Christianity, New York, 1871, p 226). 
Sfantul Parinte Grigorie din Nazianz vorbeste de ei ca ‘adunari de cocori si gaste’ (Schaff, History of the Christian Church, ii. 347). Dezgustat din cale afara, el a refuzat sa aiba de a face cu ei, spunand: ‘Ca sa spun adevarul, inclin sa ma feresc de orice adunare a Episcopilor, pentru ca pana acum nu am vazut niciodata vreun Sinod care sa se sfarseasca cu bine, sau care sa alunge relele in loc sa le creasca. Pentru ca la aceste intruniri (si nu cred ca ma exprim prea aspru aici) artagosenia de nedescris si ambitiile prevaleaza . . . de aceea eu m-am retras si mi-am gasit linistea sufleteasca in singuratate.’ (Ep. Ad. Procop., 55 old order, Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 347). 
Al treilea Sinod Ecumenic al Bisericii, care s-a tinut la Efes in 431 A.D. a fost marcat de ‘intriga infama, nemiloasa sete de acuzare si violenta bruta’ (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 348). Ambele factiuni au venit cu escorte inarmate, ca si cum s-ar fi dus la razboi (Ibid., ii. 723 - 725), fiind urmate de gloate mari de plebe ignoranta, sclavi si matrozi, drojdia Constantinopolelui, taranime, hoarde de femei, toti gata de violenta si dezordini; orasul era patrulat de trupe (Ibid., i. 242), iar Nestor si Ioan din Antiohia aveau garzi de corp inarmate pentru a fi protejati de violenta tabara a lui Chiril (Ibid., p. 242). Cele doua tabere s-au luptat in strada si mult sange a curs (Ibid., p. 242). La citirea Hotararii imperiale se produse o asa razmerita incat Episcopii rivali au fost arestati (Ibid., i. 242). S-a facut imediat un efort de a se organiza un Sinod in Constantinopole, dar atat de mare a fost frica de revolta incat a trebuit sa fie amanat si transferat la districtele suburbane de peste Bosfor (Ibid., i. 242). 
In august 449 A.D., acolo s-a intrunit la Efes un Sinod care ocupa un loc notoriu in scandalurile Istoriei Bisericii, si care de la frauda si violenta cu care s-a transat totul acolo, si din caracterul odios al lucrarilor lui a fost numit ‘Sinodul Talharilor’. A fost prezidat de Dioscor cu violenta bruta (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 738), sub protectia soldatilor. Frica de mutilare a fost asa de mare incat Flavian si prietenii sai care constituiau o factiune, cu greu au scos doua vorbe, in timp ce Teodoret a fost scos complet de-a dreptul de la lucrari. Un comunicat presentat de Eusebiu a fost primit de catre multime cu huiduieli si strigatele ‘Sa-l ardem pe Eusebiu; sa-l ardem de viu. Asa cum el L-a taiat pe Cristos in doua, asa sa-l taiem si noi pe el in doua’ (Ibid., p. 738). Trei delegati ai Romei au fost asa de inspaimantati, incat nu au avut curajul sa citeasca o Epistola din partea lui Leon (Ibid., p. 738 ff.). Subiectul Canonului nu a fost bineinteles singurul subiect discutat in Sinoadele Ecumenice. In realitate, multe Sinoade nici nu au abordat problema canonica. Dioscor si tabara lui vroiau ca Flavian si prietenii sai sa semneze o marturisire precum ca Cristos nu are decat o singura natura. Flavian a refuzat asta. La un semnal dat, usile au fost izbite de perete si un numar de soldati alaturi de o gloata inarmata s-a napustit inauntru, iar Episcopii inspaimantati ai taberei lui Flavian sub ploaia de pumni si ghionti au fost fortati sa semneze in timp ce erau impunsi cu sabiile (Mosheim, Eccl. Hist., Bk. 2, Cent. 5, pt. 2, ch. v). Acolo unde pana atunci fusesera doua tabere, acum era nu numai o majoritate, ci chiar unanimitate (Milman, Hist. Latin. Christ., i. 288). Dupa semnarea hotararii finale, Dioscor nu a mai putut sa-si infraneze furia, si il lovi pe Flavian invinsul (Ibid., i. 289). Incurajata de gestul sau, o gloata de calugari infuriati se napustira asupra nefericitului Episcop al Ierusalimului strigand ‘Omorati-l, omorati-l!’ si-l batura si calcara in picioare producandu-i acestuia astfel de rani ca muri curand dupa aceea (Ibid., i. 289, Scaff, Hist. Christ. Church., ii. 739). 
Protopopul Milman face remarca semnificativa ca acesta nu a fost ultimul Sinod Ecumenic murdarit cu sange (Milman, Hist. Latin. Christ., i. 289). 
Alt Sinod, care trebuia sa se desfasoare la Niceea in 451 A.D. a fost atat de ne-stapanit incat a trebuit sa fie mutat la Calcedon, peste stramtoarea Constantinopolelui, de unde Imparatul putea sa-l supravegheze si sa mentina ordinea cu trupele sale (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 742). Astfel este cunoscut ca Sinodul de la Calcedon. Lucrarile au fost permanent intrerupte de urlete si zarva (Ibid., ii. 743), chiar mirenii simtindu-se obligati sa aminteasca Episcopilor de demnitatea lor clericala (Ibid., ii. 743). Dr. Phillip Schaff zice, ‘La Calcedon, aparitia renumitului scriitor si istoric Teodoret a provocat o scena care aproape involuntar ne aminteste de actualele incaierari ale calugarilor greci si romano-catolici la Sfantul Mormant, incaierari care au loc in ciuda prezentei intimidante a politiei turce. Oponentii egipteni ai lui Teodoret au strigat din toti rarunchii ‘Jos cu el, acest invatator al lui Nestor.’ Cei din tabara sa raspunsera cu egala violenta: ‘Ne-au fortat la ‘Sinodul Talharilor’ sa semnam sub ghionti si pumni, jos cu maniheistii, dusmanii lui Flavius si dusmanii dreptei credinte. Jos cu ucigasul de Dioscor. Cine nu cunoaste faptele sale marsave? Episcopii egipteni strigara: ‘Jos cu evreii, cu dusmanii lui Dumnezeu, si nu-i ziceti aluia Episcop.’ La care Episcopii din cealalta tabara strigara din nou: Afara cu rasculatii si zurbagii, afara cu criminalii! Drept-credinciosii isi au locul la Sinod.’ Armata a trebuit sa intervina din nou pentru a tine in frau adunarea.’ (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 348). 
La Sinodul tinut la Constantinopole in 785 A.D. soldatii s-au napustit in camera unde se tinea intrunirea si au alungat una dintre taberele de Episcopi care nu vroiau sa semneze hotararea celeilalte tabere (Milman, ii. p. 345); iar cel de-al doilea Sinod de la Niceea (787 A.D.) a denuntat acest Sinod de la Constantinopole ca un ‘Sinod de nebuni si posedati’ (Ibid., ii. 346). 
Este un fapt curios de la care nu ma pot abtine sa atrag atentia. Nici un istoric al Crestinismului, fie el Milman, Schaff, Davidson, Mosheim sau oricare altul nu a observat se pare grotescul absurditatii ideii unei adunari care incearca sa decida prin vot un fapt petrecut, deci care tine de trecut. Oamenii se aduna si voteaza asupra chestiunilor care trebuie sa se hotarasca, facandu-le astfel sa devina fapte; ca de exemplu ca acela sau celalalt sa devina presedinte, sau o lege care sa intre in vigoare; dar nu voteaza lucruri care sunt deja intamplate si hotarate. Cititorul trebuie sa inteleaga ca cele prezentate sunt doar o frantura din panorama oferita istoriei de catre Sinoadele Bisericii. Oricat de pios ar fi cineva, daca este sincer cu el insusi, atunci este imposibil sa citeasca istoria lucrarilor acestor Sinoade si sa pretinda ca Duhul Sfant are ceva de a face cu rezultatele unor atat de violente intruniri, lasand la o parte credibilitatea unei hotarari si unei intruniri care isi propune sa stabileasca ceea ce este inspirat de Duhul Sfant si ceea ce nu este."
Sursa un forum de pe internet

Cei care nu-si amintesc de trecut, sunt condamnati sa-l repete.
Fiti binecuvantati!
Stati de veghe, fiti buni si nu uitati niciodata de Daniel 12:10 "NICIUNUL din cei rai nu vor intelege"