joi, 30 mai 2013

Cateva intrebari cu privire la DUHUL SFANT, adresate Domnului nostru Isus

Multumesc frumos de vizita si de interesul manifestat la acest topic. 

Azi as dori sa vorbim cu cei ce doresc sa faca parte cu adevarat din adunarea "reformatorului trimis din ceruri", care a fost si este Domnul si Mantuitorul nostru Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu care a stat la dreapta Tatalui nostru ceresc si bun si mijloceste pentru noi, ca Mare Preot milos si drept. 
El nu este botezat la nici o grupare omeneasca, dar vine la orice credincios sau adunare care il cauta cu adevarat. El nu este un fel de charismatic contrafacut, ci unul care poseda charisme adevarate. El nu tine nici cu radicalii nici cu moderatii, nici cu penti nici cu bapti, nici cu bapti sau penti independenti de la Cluj. Oricum, el ne cunoaste bine pe toti .... Am putea discuta cu el. Eu zic ca merita sa mergem la el, deoarece nu trebuie sa luam nici rapidul si nici avionul, nu trebuie sa stam nici in audienta, nu trebuie nici programare, ci avem acces direct prin DUHUL SFANT. Am mai citit ca Domnul Isus Christos sta de vorba cu toti, drepti sau pacatosi, si nu respinge pe nimeni.

Doamne Isuse, te rugam mult sa ne raspunzi la cateva intrebari, pentru care iti multumim anticipat:

Ce crezi, cuvantul "DUHUL" din Vechiul si Noul Testament se refera exclusiv numai la DUHUL SFANT, sau poate fi o referinta si la ingerii sfinti sau chiar la un demon? Intrebam asta deoarece am vazut ca unii au copiat fidel - fara sa verifice in detaliu - niste versete de la explicatiile despre DUHUL SFANT, care nu fac aceasta distinctie. Anumite citate pe care le-au dat nu sunt referinte la DUHUL SFANT ci la un inger, asa cum putem citi in Evrei 1:14 si deasemenea in versetul care spune ca "DUHURILE PROROCILOR SUNT SUPUSE PROROCILOR"

Duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor; căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor (1 Cor. 14:29-33).

Asadar, cum facem distinctie cand vorbeste un DUH (inger) si cand vorbeste DUHUL SFANT?

Cum interpretam Fapte 1:2 "DUPA CE PRIN DUHUL SFANT DADUSE PORUNCI APOSTOLILOR":

1. Ca tu ai comunicat unei persoane ceresti numita DUHUL SFANT ca acesta sa dea porunci apostolilor
--- SAU---
2. Ca tu insuti ai dat porunci apostolilor fiind inspirat prin DUHUL SFANT, de la Tatal, despre ce anume sa le spui

Dorim sa te mai intrebam, tu cum crezi ca ar trebui tradus o anume parte din Dumnezeu, de exemplu: 
- "mana lui Dumnezeu" sau "Mana lui Dumnezeu? 
- "degetul lui Dumnezeu" sau "Degetul lui Dumnezeu"?
- "capul lui Dumnezeu" sau "Capul lui Dumnezeu?"
- "duhul lui Dumnezeu" sau "Duhul lui Dumnezeu"?
O alta intrebare:
Daca omul este chipul si asemanarea lui Dumnezeu, nu ar trebui sa il reflecte pe Dumnezeu si in ce priveste constructia interioara, adica daca omul are un duh al sau nu ar trebui ca si Dumnezeu sa aiba un duh al lui insusi? Copia (omul) nu ar trebui sa reflecte originalul (pe Dumnezeu)?
Doamne Isuse, sesizam o neconcordanta de traducere la Matei 1:20. Acolo sunt trei cuvinte in legatura cu DUHUL SFANT, cum ar trebui redat: duhul cel sfant, duhul celui sfant sau duhul ce-i sfantTu care varianta ai alege? Sau cunosti o varianta mai buna?

Am vazut ca unii au tratat foarte superficial versetele despre DUHUL SFANT, fiind copiate una si una dintr-o lucrare trinitariana. Asadar, in cele din urma, am dori sa te intrebam, daca trinitarienii au dreptate in ce priveste persoana DUHULUI SFANT? Aceste discutii au fost abia in sec IV si V cand biserica era plina de lume (neghina), multa lume fiind ademenita sau increstinata cu forta de catre imparatii romani. Nu ar fi o apostazie, mergand din rau in mai rau, in interpretari din ce in ce mai dubioase, sa ni se impuna doctrine preluate si "increstinate" din paganism, doctrine ce tu nu ai poruncit? Nu ar trebui ca acest fapt sa ne puna in garda?
Doamne Isuse, te rugam sa ne dai intelepciune si pricepere, de la Tatal nostru ceresc, prin DUHUL SFANT, ca sa putem discerne adevarul de falsitate, si sa ne mentinem pe calea ta care duce la viata, caci tu esti calea, adevarul si viata. Multumim Tatalui nostru iubit si scump, pentru tine si il binecuvantam pentru tine. Te iubim, te binecuvantam si dorim sa fim Mireasa ta. Lumineaza si scoate pe poporul tau din intunericul nestiintei si confuziei babilonice si vino dupa noi cat mai curand. Te asteptam! Amin!

duminică, 26 mai 2013

Este interesant de observat

"Este interesant de observat că evanghelia lui Matei în ebraicăa fost găsită într-o lucrare datată între al şaselea şi al nouălea secol (cartea lui Nestor) şi atribuită preotului Nestorius, în care Numele lui Dumnezeu, apare în forma ebraică
 „Numele”
(Hashem) în loc deobişnuitul
 „Domnul”
Este clar ca numele divin a fost modificat.
De pe internet.

(Este vorba de un evreu, care a fost preot creştin sub numele de Nestorius, dar s-a reconvertit la iudaism.)

Ateistii ne vor birui

Apocalipsa 13:7
I s-a dat sa faca razboi cu sfintii si sa ii biruiasca.

vineri, 24 mai 2013

Nu ma intereseaza ateismul

Un scurt anunt

Sunt credincios. Cred in Dumnezeu cu toata fiinta mea.
Declaratia mea: "Te iubesc scump Tatal meu ceresc, multumesc ca ai mila de mine pacatosul si imi poarti de grija". Amin.

miercuri, 22 mai 2013

Cum vom putea evita "păgânismele" din credinţa noastră?

"Duhul Sfânt ... vă va învăţa toate"
Ioan 14:26

          Dacă am fi roboţi, nici nu ar mai trebui să fim învăţati de Duhul lui Dumnezeu, ci am face robotic, masinal toate lucrurile...
          Dorinţa inimii noastre trebuie să fie ca, nu noi înşine, ca nu carnea şi sângele să ne înveţe lucrurile lui Dumnezeu, ci Duhul Sfânt, ca împreună cu toţi cei credincioşi iubitului Tată ceresc să facem voia Sa plăcută. Domnul nostru, Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos învăţa:
"Nu oricine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra în împărăţia cerurilor, ci cel care face voia Tatălui meu care este în ceruri." Matei 7:21
          Voia Tatălui Său iubit este "ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului" 1Timotei 2:4, această voie este vestea bună, ce trebuie dusă până la marginile pământului, ca "mărturie" Matei 24:14.
         Dar printre altele Dumnezeu prin Duhul Sfânt ne învaţă că, Diavolul Satan, al cărui nume în traducere literală înseamnă Acuzatorul şi Adversarul, evident al lui Dumnezeu - Geneza 3:1-4, nu doreşte ca oamenii să afle această voie şi veste bună, nici ca oamenii să fie mântuiţi, nici ca ei să vină la cunoştinţă de adevăr. Aşadar, el îşi foloşeste toată experienţa, tot arsenalul, tot talentul şi toate uneltele accesibile lui, ca prin marea lui putere diabolică să înşele "toată lumea" Apocalipsa 12:9.
        De ce oare Creatorul Universului, Dumnezeul nostru, doreşte una şi Satan doreste exact contrariul? Aşa l-a creat Dumnezeu, ca el să fie un fel de - vorba lui Martin Luther - maimuţa lui Dumnezeu, care imită pe Creator, dar exact pe dos? Ar mai putea fi numit Dumnezeu şi lucrarea Sa ca fiind:
"El este Stânca, lucrarea Lui este perfectă,
Căci toate căile Lui sunt drepte;
El este un Dumnezeu al credincioşiei şi fără nedreptate,
El este drept şi integru." Deuteronom 32:4???
        Prin urmare, conform cu acest citat din Deuteronom 32:4 care spune clar - şi Scriptura nu poate fi desfiinţata - că "... lucrarea Lui este perfectă, căci toate căile Lui sunt drepteEl este un Dumnezeu al credincioşiei şi fără nedreptateEl este drept şi integru." Dumnezeu nu a avut cum să-l facă pe Satan Diavolul. Dar atunci, cum a venit el în existentă? Răspunsul se află negreşit la Duhul Sfânt şi în Sfânta Scriptură:
"... Tu aveai pecetea perfecţiunii, plin de întelepciune şi perfect în frumuseţe.
Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu ...
Erai uns ca heruvim ocrotitor, te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu
şi umblai prin mijlocul pietrelor scântâietoare.
Ai fost desăvârşit în căile tale, din ziua când ai fost creat, până în ziua când,
s-a găsit nedreptatea în tine." Ezechiel 28:12-15
Ce observăm din acest citat, ce învaţă Duhul Sfânt? Că un heruvim ocrotitor (înger) din Eden, care a fost creat perfect, înţelept, frumos, şi desăvârşit, a decăzut de la starea lui de început, găsindu-se nedreptate în el.
         Se poate aşa ceva? Da, având în vedere că nici un om nu se naşte ucigaş de meserie (killer), ci devine după un anumit timp, din motive egoiste, financiare. Tatăl nostru iubit din ceruri, nu a creat pe nimeni asemenea roboţilor, oamenii nu sunt roboţi (maşini), unii programaţi încă din vesnicii pentru a fi killeri, iar alţii pentru a fi paşnici. Noi nu suntem maşini, unii creaţi pentru a fi maşinile lui Dumnezeu, iar ceilalţi - creaţi tot de acelaşi Creator, pentru a fi maşinile lui Satan, căci altfel şi Dumnezeu ar fi maşină şi deasemenea şi Satan. Dumnezeu este cu mult mai presus decât o maşină perfectă şi rece, şi prin El şi noi, suntem foarte superiori fată de nişte roboţi, fie ei oricât de perfecţi, căci suntem "chipul" şi "asemănarea" lui Dumnezeu - Geneza 1:26,27. Ce minunat ne-a creat Iehova, Dumnezeul nostru! Pentru toate acestea, El merită toată ascultarea, admiraţia, lauda şi închinarea noastră!
         Ce ne face pe noi mai deosebiţi, mai superiori decât maşinile robotice? Credinţa şi voinţa. Tot ce facem sau nu facem, facem prin credinţa. Credinţa ne motivează, fie că avem o credinţă conştientă sau latentă (adormită), iar prin voinţă ne exprimăm credinţa. Chiar şi atunci când spunem că nu credem în ceva, de fapt tot prin credinţă negăm ceea ce negăm. O maşină robotică, chiar dacă va face mai multe operaţii complicate pe minut, şi noi numai una şi aceea simplă, totuşi niciodată nu va avea credinţă şi voinţă şi neavând credinţă şi nici voinţă, niciodată nu va ştii ce face, pentru ce face şi de ce face ceea ce face, nu se va bucura dacă va reuşi să funcţioneze mult şi bine în starea ei cea mai bună şi nu se va întrista atunci când se va defecta. Cât de deosebiţi suntem noi faţă de roboţi...
         Cu privire la credinţa pe care trebuie să o avem, este scris că: "Şi fără credinţă este cu neputinţă să-i fim plăcuţi Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că El răsplăteşte pe cei care îl caută" Evrei 11:6
         Iar cu privire la voinţa noastră ni se scrie, ca o avertizare: "Iată, ascultarea face mai mult decât jertfele şi luarea aminte mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci răzvrătirea este ca şi păcatul ghicitoriei, iar voinţa proprie este ca şi nelegiuirea şi idolatria" 1Samuel 15:22,23. Nimic din ce este în noi nu este al nostru, ca şi cum ar putea fi proprietatea noastră suverană, ci este a Aceluia care ne-a creat. Eu am o mână, un cap, un picior, etc., şi totusi nu este al meu personal, ci al proprietaţii Creatorului meu. Aşadar, chiar dacă avem o voinţă, ea nu trebuie să fie independentă de Creator, căci chiar şi posibilitatea de a avea voinţă El a creat-o. Dacă n-aş avea voinţă, aş fi un robot lipsit de viaţă, de aceea voinţa mea o ţin la dispoziţia Creatorului meu. Trebuie să gândesc la fel, ca Fiul lui Dumnezeu, Isus: "Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!" Luca 22:42
        Dacă dorim din tot sufletul să fim învătaţi de Duhul Sfânt, trebuie să fim foarte precauţi în ce priveste interpretarea Sfintei Scripturi, să implorăm pe Dumnezeu pentru a ne da înţelepciune de sus, ca să putem privi textele aparent contradictorii cu multă chibzuinţă, atât în contextul lor apropiat, cât şi în contextul întregii Scripturi. A scoate în evidenţă, sau uneori a ascunde un cuvânt sau o frază din contextul apropiat sau mai larg şi al interpreta forţat dintr-o dorintă oarecare a cărnii şi a sângelui, răpeşte posibilitatea Duhului Sfânt să lucreze în mintea şi inima noastră.
        Noi nu trebuie să facem ca păgânii, care credeau orbeşte într-o "soartă" făcută de dumnezeii lor. Dumnezeu a hotărât mai dinainte de a crea lumea, că orice creatură care poartă chipul şi asemănarea Sa, dar nu ascultă de El, va fi distrusă - Geneza 2:17. Dumnezeu nu a "împins" pe nimeni în neascultare şi păcat, nici chiar pe heruvimul Lucifer, care a devenit Satan Diavolul. Creatorul nu a scris în "soarta" nimănui, să păcătuiască şi să comită lucruri detestabile, pentru care să fie condamnaţi la pieire. Dacă El ar fi "sortit" aşa ceva păcătosilor, nu Satan, ci Dumnezeu ar fi autorul păcatului. Aşa că nimeni n-ar trebui să zică când face un păcat grav sau un accident "Aşa-mi este scris". Fiecare-şi "scrie" soarta lui însuşi. Că Dumnezeu se poate implica în viaţa ta, ca să "scrii" cu totul altceva decat ar vrea să "scrii" Satan Diavolul, nu încape îndoială.
         Dumnezeu şi lucrarea Sa a ajuns să fie luat în batjocura, datorită faptului ca mulţi învăţaţi, prelaţi şi clerici crestini au îmbrăţişat ideea păgână a "sorţii", "îmbrăcând" această superstiţie în versete din Biblie. Atât Dante Alighieri în "Divina Comedie", cât şi alţii de aceeaşi gândire cu a lui şi-au permis să-şi bată joc de Dumnezeu, când colo ar fi trebuit să-şi bată joc de aceia care, fără să-şi dea seama îl denigrează pe Dumnezeu, folosind chiar Sfânta Sa Scriptură.
          Pe "Fericitul Augustin" l-am putea "înţelege", de ce a crezut în "soartă", deoarece acesta încă de înainte de convertirea sa, a predat filozofia păgână şi a scris anumite lucrări filozofice înainte de convertirea sa, ca mai apoi să creştineze aceste lucrări filozofice păgâne îmbrăcându-le în versete din Biblie. Reformatorul Luther Martin, ar fi de "scuzat" pentru că a acceptat "pe jumatate" doctrina "sorţii", mai degraba din spirit de frondă faţă de învăţatul Erasmus din Rotterdam, care respingea ideea, deoarece acesta nu s-a alaturat protestanţilor, ci a rămas în sânul Bisericii Catolice.
          Jean Calvin (părintele calviniştilor), un alt reformator, poreclit şi "stăpânul Genevei" din cauza neevanghelicei sale autoritaţi instituite în orasul Geneva, a condamnat chiar pe unii la moarte, dupa cum chiar el declară într-o scrisoare trimisă unui colaborator al său, că decizia condamnării la moarte a lui Miguel Servetus a fost a sa. Deci nici vorba că acuzaţia ar fi o "găselniţă" a "papistaşilor"... Ar trebui să le fie ruşine istoricilor aşazişi evanghelici, care au venit cu această scuză. De altfel atât el, Calvin, cât si Luther au colaborat cu agenţii papalitaţii în stârpirea ereticilor "rebotezaţi" (anabaptişti), deci, ironic vorbind, "pare de scuzat", căci stilul sau neevanghelic, concordă exact cu acceptarea totală - din partea lui, a doctrinei în "soartă"... Însă, "par de nescuzat" acei "rebotezaţi" care în acest veac luminat, cum le place unora să numim era noastră, se complac cu doctrina "sortii".              
         Dar slavă Domnului, multi alţii, au dat slavă lui Dumnezeu, ca Iacov Hermann (Arminius) şi John Wesley, unul dintre pionierii metodişti, ei nu au putut privii cu ochi buni prezentarea doctrinei "sorţii" în "haine" creştine. Slavă şi glorie lui Dumnezeu în veci pentru că nu a hotărât mai dinainte cine să asculte de El şi cine să nu asculte: "Căci Eu nu doresc moartea celui care moare" Ezechiel 18:32
        Ce-ar fi dacă am crede şi noi în "soartă"? Am genera următoarele efecte:
1.Am prezenta pe Creator în postura unui căpitan de vas care, cu totul că are la dispoziţie toate mijloacele pentru a salva toţi pasagerii de pe vaporul ce a naufragiat, totusi el alege, fără nici un motiv, numai pe câtiva. Ori apostolul Pavel, îl prezintă mai degrabă pe Dumnezeu, ca pe un căpitan de vas care, atunci când vasul se scufundă, dă ordin TUTUROR PASAGERILOR să se refugieze pe barca de salvare - compară cu Fapte 17:30,31. Înţelegem, prin urmare, că ţoti pasagerii se pot salva, dar numai prin credinţă şi numai dacă urmează credinţa lor, coborându-se pe o frânghie scară în barca de salvare. Cei ce nu o vor face, vor pieri, dar nu căpitanul a dorit şi a hotărât aşa, şi nici nu poate fi învinuit că pasagerii au murit din neglijenţa, delăsarea sau reavoinţa sa.
2.Am prezenta credinţa şi pocăinţa ca nefiind credinţa şi nefiind pocăinţa autentică a omului, ci ceva neautentic, maşinal, robotic şi păcatul ca nefiind de fapt păcat, ci "voinţa lui Dumnezeu" şi chiar am împinge, în mod necugetat pe unii să creadă că dacă Dumnezeu a hotărat ca cineva să fie "aşa", adică să "nu creadă şi să păcătuiască" atunci el nu mai poate face nimic. Ori, cât de altfel ar trebui să sune în urechile acestora vestea bună:
"Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică." Ioan 3:16
        Privind înapoi la începuturile creaţiei, Dumnezeu avea două posibilităţi, ori să facă nişte maşini, roboţi, care să nu poată avea nici o credinţă, şi nici o voinţă, ori să facă niste creaturi cu totul deosebite, după chipul şi asemănarea Sa, dând creaturilor Sale libertate de credinţă şi posibilitate de aşi exprima credinţa fată de El. O creatură care nu are libertate de credinţă, nici nu mai poate crede, ea nu poate fi credincioasă sau necredincioasă. Dumnezeu a ales să dea libertatea credinţei creaturilor Sale, avertizându-i de consecinţa neascultării: distrugerea. Faptul că unele creaturi au decis în mod greşit să-şi rişte viaţa eternă, în speranţa unor ţeluri iluzorii, nu face ca Creatorul să fie vinovat de decizia acestora. Nici un patron nu este tras la răspundere pentru decizia greşită a angajaţilor săi, de ce ar fi atunci vinovat Creatorul? Voi cum aţi fi procedat? Aţi fi preferat roboţii???
       Cum vom putea evita "păgânismele" din credinţa noastră? Numai dacă vom cere şi vom lăsa ca Duhul Sfânt să ne înveţe şi să ne conducă în cunoaşterea tainelor Sfintei Scripturi. Să ne ocupăm zilnic cu studiul Bibliei, împlinind voia Tatălui ceresc în toate, să ne pocăim cu adevărat, să punem la picioarele lui Dumnezeu voinţa noastră proprie, cerând "Facă-se nu voia mea, ci a Ta", altfel Duhul lui Dumnezeu nu ne va putea modela după voia lui Dumnezeu. Fie, ca Creatorul să ne dea zilnic un nou început plin de speranţe, ca prin Fiul Său iubit să-i aducem multe bucurii - Proverbele 3:1-12.

Cluj-Napoca

luni, 20 mai 2013

Situatia din "timpurile din urma"


"Dar Duhul spune lămurit că în timpurile din urmă unii se vor îndepărta
de credinţă, dându-şi mintea  unor duhuri înşelătoare
şi unor învăţături ale demonilor"
1Timotei 4:1

          În numărul trecut am arătat problematica credinţei în "soartă", arătând de ce ea nu aduce cinste Creatorului, ci îl dezonorează şi chiar denigrează, mai ales atunci când ea este "îmbrăcată" în versetele Sfintei Scripturi, şi este numită cu alte denumiri. Am putea cita din mitologiile popoarelor păgâne arătând că ea are origini păgâne, chiar şi credinţa naivă în horoscoape, conform căreia mari mulţimi cred că soarta le este scrisă de stele, este o formă de perpetuare a acestei idei idolatre păgâne, căci în antichitate oamenii se închinau la stele. În ignoranţa lor, unii sunt atât de fără de discernământ, încât merg până acolo să creadă că "soarta" lor se poate citi din palmele lor sau culmea, din zaţul care a rămas de la cafeaua ce au băut-o...
          Însăşi Sfânta Scriptura arată originea ei păgână, condamnând-o cu asprime:
"Dar pe voi, care părăsiţi pe Iehova,
care uitaţi muntele Meu cel sfânt,
care pregătiţi o masă "Norocului"
şi umpleţi un pahar cu vin amestecat în cinstea "Soartei",
vă număr sub sabie şi toţi vă veţi apleca ca să fiţi măcelăriţi,
căci Eu am chemat, şi n-aţi răspuns;
am vorbit, şi n-aţi ascultat,
ci aţi făcut ce era rău înaintea Mea
şi aţi ales ce nu-Mi place."
Isaia 65:11,12
          Este trist, că în acest timp de intens studiu şi cercetare a Bibliei, chiar în limbile ei originale în care a fost scrisă, mai sunt creştini care nu-şi dau seama - şi din nefericire mulţi -, că anumite învăţături ale lor sunt de fapt învăţături ale idolatrilor "înţelepţi" păgâni, ai căror urmaşi s-au strecurat în adunarea lui Dumnezeu, după moartea apostolilor (Fapte 20:29), ţinând cu încăpăţânare la credinţele şi învăţăturile lor idolatre, încercând cu o falsă smerenie şi mai ales cu viclenie să le "îmbrace" în versetele Bibliei. Unul din marile pericole ce pândea şi pândeşte în continuare adunarea lui Dumnezeu, este pericolul contaminării ei din exterior, prin strecurarea în sânul ei a elementelor nesincere, subversive străine.
          Dar mai este un pericol, cu mult mai rafinat, ce îi paşte pe creştinii care sunt după mărturia depusă de Domnul lor, Isus Cristos, şi anume, pericolul contaminării adunării din interiorul ei, după cum ni s-a scris:
"şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici după ei"
Fapte 20:30
          Trebuie să ne întrebăm: De ce? Ce anume a condus ca unii oameni care au fost cândva la credinţa Biblică, să se îndepărteze de adevăr "dându-şi mintea  unor duhuri înşelătoare şi unor învăţături ale demonilor"  învăţând "lucruri stricăcioase"? Ar fi mai multe cauze de înşirat, dar cea mai gravă cauză este îndepărtarea treptată de viaţa sfântă, cerută de Dumnezeu. Mulţi creştini care cândva au trăit o viaţă sfântă au sfârşit în păcatul făţărniciei, ajungând sub influenţa duhurilor necurate deoarece n-au mai privit neascultarea de Creator şi efectul neascultării, adică păcatul aşa cum l-au privit cândva, în toată hidoşenia şi urâciunea lui. În ochii lui Dumnezeu nu există "păcat" şi "păcăţel", ci păcatul este hidos şi urât în orice cantitate, şi aşa înţelegeau şi aceştia. Dar treptat, au început să-şi permită de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni unele "păcăţele" înaintând tot mai mult în nelegiuire (2Timotei 2:16), care a deschis larg uşa duhurilor satanice să intre şi să influenţeze mintea lor, căci păcatul odată instaurat se extinde repede ca cangrena (2Timotei 2:17).
         Decăderea în păcat şi sub infuenţa duhurilor demonice îi poate paşte îndeosebi pe cei veniţi de curând la credinţă, fie bătrâni, fie tineri, care nu au experienţă în lupta contra duhurilor Celui Rău. Ei pot fi o sursă uşoară de contaminare a adunării, dacă ei înşişi nu se supun celor mai experimentaţi ca ei şi mai ales dacă cei aflaţi în fruntea adunării nu respectă cu stricteţe Scriptura, investind în fruntea adunărilor ce aparţin de frăţia lor, slujitori care sunt întorşi de curând la credinţă - 1Timotei 3:6.
          Lipsa de experienţă şi de om matur în credinţă a putut face ca mulţi creştini să creadă că unele aspecte din lumea antică religioaso-idolatră păgână sunt compatibile cu credinţa creştină. Pericolul constant este prietenia cu lumea, mai ales cu cea religioasă - 1Ioan 2:15,16. Un proverb înţelept spune: "Arată-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti." Satan Diavolul a folosit cu foarte mare succes elementele religioase idolatre păgâne, reuşind să perfecţioneze şi să impună minciuna lui spusă în grădina Edenului, că oamenii ar fi nemuritori prin naştere şi că moartea nu este moarte, ci, o poartă spre o altă lume- Geneza 3:1-5.
          Deoarece anumiţi creştini, tineri în credinţă, nu au vegheat suficient asupra căii lor creştine, ci s-au împrietenit cu învăţaţii (filozofii) lumii idolatro-păgâne, au fost în cele din urmă "o pradă uşurică" în gura "balaurului" Satan, şi au contaminat adunarea cu multe erezii (învăţături) nimicitoare.
          Un astfel de caz trist este cel al lui Origene, care s-a născut în oraşul Alexandria, Egipt (secolul 3, d. Cr.). Tatăl său a fost creştin şi a fost martirizat de către autorităţile idolatre ale imperiului roman din Egipt, căci pe atunci Egiptul era o provincie a imperiului Roman. El chiar şi-a îmbărbătat tatăl, ca să reziste în martirajul lui. Însă, din lipsă de experienţă, şi dintr-o dorinţă a cărnii de a fi remarcat şi apreciat, încă de pe când era învăţător de catecheză creştină, a ajuns foarte de tânăr sub influenţa anumitor învăţături şi interpretări gnostico-eretice ale Scripturii, ajungând chiar să-şi mutileze organele genitale, castrându-se.
          Cu timpul şi-a recunoscut greşeala în această privinţă, regretând amarnic, dar căzând într-o altă extremă, interpretând toată Sfânta Scriptură simbolic (alegoric). Pe când era profesor de catecheză creştină, studia intens filozofii lumii idolatre păgâne, fiind cursant (ucenic) în şcoala lui Ammonius Saccas, un filozof păgân, de orientare neoplatonică, care alături de maeştrii săi păgâni, credea că oamenii sunt nemuritori, moartea nefiind altceva decât o poartă spre o altă viaţă. Origene, merge atât de departe în orbirea lui spirituală încât pe lângă învăţătura despre nemurire, mai soarbe de la filozoful păgân Pitagora din Samos şi din alte surse învăţătura migraţiei sufletului dintr-un corp în altul. El preia de la maestrul său pagân neoplatonismul şi îl pune ca fundament al interpretării sale teologice. Credinţa lui era, că deoarece oamenii sunt nemuritori, până la urmă toţi vor fi mântuiţi, chiar şi fiinţele îngereşti decăzute, ca Satan şi demonii, orice păcat mare ar fi fost făcut. Cu Origene şi cu alţii de seama lui, s-a împlinit Scriptura care prevestea: "şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici după ei".
          Măcar că Origene a fost avertizat şi chiar alungat din adunarea de la Alexandria, din cauza abaterilor sale, totuşi nu s-a supus corecţiei şi a ajuns să moară ca unul dintre cei mai mari învăţători falşi. Vedem prin urmare, cât de trist este când din lipsă de experienţă, din cauza prieteniei cu lumea idolatră şi dintr-o dorinţă oarbă de a fi remarcaţi şi apreciaţi se poate trece foarte uşor dintr-o extremă în alta, fără a învăţa nimic din greşeala precedentă, când acolo unde ar trebui să se interpreteze simbolic se interpretează literal şi acolo unde ar trebui să se interpreteze literal se interpretează simbolic. Atenţie mare!!! Dacă nici noi nu vom putea fi capabili să învăţăm din greşelile noastre (ca să nu mai vorbim de ale altora), le vom repeta într-un alt mod asemănător, spre paguba şi ruşinea noastră.
          Acum este timpul corecţiei! Acum este timpul vigilenţei! Să nu uităm că există un Diavol, care este Satan. El este Acuzatorul şi Adversarul lui Dumnezeu, şi deasemenea şi al nostru - Apocalipsa 12:10. Lui nu-i convine că ne-am pus sub aripa protectoare a Cuvântului lui Dumnezeu. Şi Cel Rău ştie proverbul înţelept care spune că "Repetiţia este mama învăţăturii", de aceea va căuta cu orice preţ ca să ne facă să nu citim Scriptura, ne va da ceva "mai important" de făcut, sau ne va face să credem că o cunoaştem deja destul de bine şi nu are rost să stăm tot "cu nasul în ea". Odată ce ne-a îndepărtat de ea, va avea el grijă să uităm anumite aspecte ştiute, şi să ne prindă prin şiretlic să acceptăm anumite lucruri scose din context şi răstălmăcite, căci ne va spune şi nouă ca Domnului Isus "fă aşa că aşa este scris". El poate să ne dea chiar îndemnuri şi viziuni contrare cu spiritul învăţăturilor Domnului Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, amestecând aparent armonios adevărul cu neadevărul, poate că în necazurile noastre ne va trimite şi nouă nişte "prieteni" ca şi patriarhului Iov, să ne acuze că suntem eretici, sectanţi şi fanatici, că învăţăturile noastre sunt contrare cu spiritul Scripturii sau cu cel al epocii luminate şi umaniste în care trăim, că nu trăim şi gândim ca majoritatea luminată, sau cine ştie ca vreo sectă sau poate că ne va trimite oameni ignoranţi care pentru un câştig urât şi faimă ca Balaam, vor face tot posibilul să ne întoarcă de pe calea lui Dumnezeu, poate ne va trimite prigoană sau lipsuri, sau moarte de martir sau poate că va "strecura" printre noi "lupi răpitori... care nu vor cruţa turma", poate va ridica din mijlocul nostru oameni, care "se vor îndepărta de credinţă, dându-şi mintea  unor duhuri înşelătoare şi unor învăţături ale demonilor" ...
         Eşti pregătit pentru a înfrunta vijelia? Dacă nu, atunci acum este momentul să începi să zideşti pe "stâncă", pe Isus Cristos, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu - Matei 7:21-27. De exemplu Domnul Isus spunea unui necredincios, că "trebuie" să se nască din nou, altfel nu va vedea împărăţia lui Dumnezeu - Ioan 3:1-21. Dar dacă venim cu o interpretare simbolică (alegorică), acolo unde nu este cazul, ca Origene, că nu-i "chiar aşa" de literal de tăios mesajul de aici, ci mai este cândva în viitor, în mileniu, sau după mileniu o "portişoară de scăpare" pentru cei ce "nu pot" acum, mai suntem noi ucenicii Domnului Isus sau al lui Origene? Cum am mai afirmat şi în numărul trecut, noi oamenii nu suntem roboţi, ci cu mult mai presus decât atât, căci Creatorul ne-a creat după chipul şi asemănarea Sa. Să ne întrebăm deci, dacă credem în "soartă", sau dacă suntem adepţii (ucenicii) gândirii lui Origene, oare chiar "nu pot" oamenii să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, căci "aşa le este scris", sau deoarece "nu este timpul acum" sau mai degrabă oamenii "nu vreau" să asculte de Cuvânt? Să lăsăm Scriptura să răspundă:
"Căci Eu am chemat, şi n-aţi răspuns;
am vorbit, şi n-aţi ascultat,
ci aţi făcut ce era rău înaintea Mea
şi aţi ales ce nu-Mi place."
Isaia 65:11,12
"Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci
şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine!
De căte ori am dorit să adun copii tăi, cum îşi adună găina puii sub aripi
şi n-aţi vrut."
Luca 13:34
          Eşti pregătit pentru a-l înfrunta pe Satan cu Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum a făcut Domnul nostru Isus Cristos? Eşti pregătit pentru a vrea să faci necondiţionat voia Tatălui Domnului nostru Isus Cristos? Dacă nu, atunci să ştii că zideşti pe "nisip" şi atunci când va veni "uraganul" încercărilor, lansat de Satan Diavolul, prăbuşirea ta va fi mare. Acum este momentul să începi să zideşti pe "stâncă", pe Isus Cristos, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu - Matei 7:21-27.

Februarie 2007, Cluj-Napoca

duminică, 7 aprilie 2013

Interviu imaginar dintre un reporter şi un pastor

Fratele reporter: Mulţumesc că aţi acceptat acest interviu. Stimate frate pastor, aş dori să vă întreb cum consideraţi că trebuie scris cuvântul “mâna lui Dumnezeu”, cu majusculă sau simplu?
Fratele pastor: Sunt onorat să vă răspund. Evident, simplu… de ce vă interesează?
Fratele reporter: O să vedeţi între timp. Dar cum argumentaţi, de ce simplu?
Fratele pastor: Deoarece mâna lui Dumnezeu, aparţine lui Dumnezeu, prin urmare nu este o persoană, pe care am putea să o onorăm astfel, ci face parte din persoana lui, nu?
Fratele reporter: Da, aşa este. Consideraţi că din respect pentru un om, ar trebui să-l numim “Dumneavoastră”, cu majusculă?
Fratele pastor: De ce nu? Chiar am observant mai nou acest trend şi uneori chiar şi eu îl folosesc. Trebuie să recunosc că este ceva frumos.
Fratele reporter: Mda. Şi eu îl folosesc - trebuie să recunosc - câteodată. Trendul mă trage şi pe mine în sus. Cum consideraţi că ar trebui scris cuvântul “duhul” în cadrul expresiei “duhul Dumneavoastra”? Cu majusculă sau simplu?
Fratele pastor: Simplu, duhul cu d mic. Totuşi, nu înţeleg unde vreţi să ajungeţi? Sunt curios…
Fratele reporter: OK. Haideţi să recapitulăm. Spuneaţi că o parte a unei persoane, fie chiar a lui Dumnezeu, nu trebuie respectată în scris cu majuscule, corect?
Fratele pastor: Aşa e normal, da. Şi ce vreţi să spuneţi prin asta?
Fratele reporter: OK. Haideţi să comentăm o frază dintr-un verset: Geneza 1:26 “Şi Dumnezeu a zis: “Să facem om după chipul nostru, după asemănarea noastră”. Consideraţi versetul spunând că omul este o copie fidela a lui Dumnezeu? Adică, el arată ca şi oamenii, având carne şi oase, etc.?
Fratele pastor: Nu, Doamne fereste, nu… Sfânta Scriptură spune clar că Dumnezeu nu este din carne şi oase… El este duh, după cum scrie la Ioan 4:24!
Fratele reporter: Amin! Atunci cum credeţi că omul se aseamănă cu Dumnezeu, dacă Dumnezeu nu este din carne şi oase? Haideţi să luăm trupul. Dacă omul este o copie a lui Dumnezeu şi are un trup, conform logicii şi Dumnezeu trebuie să aibă un trup, după cum scrie apostolul Pavel sub inspiraţie: 1Corinteni 15:40 “sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti”. Şi mai departe la versetul 44 scrie că “Dacă este un trup natural (psychikon = sufletesc), este si duhovnicesc”. Deci, conform logicii acestor versete, Dumnezeu trebuie să aibă un trup duhovnicesc.
Fratele pastor: Da, în cartea Apocalipsa capitolul 22 cu versetul 4 scrie clar "Ei vor vedea faţa Lui", doar n-o fi Dumnezeu cu faţă, dar fără trup?! Sunt de acord şi urmăresc unde vreţi să ajungeţi. Mă întreb ce anume doriţi?
Fratele reporter: Ei bine, fac o altă paralelă între Dumnezeu şi om, între original şi copie. Dacă omul are un duh, înseamna că şi Dumnezeu are. Să trecem în revistă 1Corinteni 2:11 “Căci dintre oameni, cine cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? TOT AŞA nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de duhul lui Dumnezeu.” Sunteţi de acord?
Fratele pastor Stati: Da, şi ce mai urmează? Ştiţi că am un program foarte încărcat azi.
Fratele reporter: Nu vă reţin mult. Consideraţi că acest text ne vorbeşte despre duhul lui Dumnezeu, ca fiind o parte componentă a lui Dumnezeu, aşa cum vedem că duhul omului este o parte componentă a omului?
Fratele pastor: Da, în mod cert. Paralela este clara. Omul se aseamănă cu Dumnezeu şi în această privinţă. Copia reflectă originalul.
Fratele reporter: Dumneavoastră cum aţi scrie cuvântul “duhul” din expresia “duhul lui Dumnezeu” al versetul citat mai sus? Cu majusculă ca în VDC şi VBOR sau simplu?
Fratele pastor: Acum înteleg unde aţi vrut să ajungeţi… şi m-aţi pus pe gânduri. În mod cert, vă gândiţi că ar trebui să subscriu logicii la care eu am subscris la început, şi anume că o parte a unei persoane – fie chiar şi Dumnezeu - nu se scrie cu majusculă.
Fratele reporter: Păi ar trebui, ca să fiţi consecvent. Şi nu subscrieţi?
Fratele pastor: Vedeti Dumneavoastră, pe moment nu am prevăzut implicaţiile mai adânci, teologice, Duhul Sfânt fiind a treia persoană din cadrul Dumnezeirii. Din punct de vedere teologic, poate fi pus în cadru varianta cu majusculă…
Fratele reporter: Hm. Făcând astfel, aţi face ca anumite versete să se contrazică:
Conform cu 1Corinteni 2:11, a treia persoană a Dumnezeirii ar trebui să ştie toate lucrurile (inclusiv tainele) primei persoane a Dumnezeirii “Tot aşa nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu” pe când Marcu 13:32 ar infirma statutul privilegiat expus mai sus: “Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl."
Fratele pastor: Păi nu-i chiar aşa de simplu. Teologia persoanelor Dumnezeirii are multe ramificaţii ce converg în taine. Iar tainele lui Dumnezeu sunt ale lui Dumnezeu, nu ale noastre.
Fratele reporter: Totuşi să acceptăm puncte de vederi contradictorii de dragul unor aşazise taine, ce pot fi nişte păreri omeneşti impuse ca adevăruri? Şi ce facem la ora judecăţii de apoi, dacă scuza aceasta cu tainele nu o să meargă, ci se vor dovedi cecuri scrise dar fără acoperire ale unor distinşi teologi? Ştiţi, eu sunt precaut şi îmi este frică de lacul de foc mai mult decât de distinşii teologi…
Fratele pastor: Văd că aţi devenit nepoliticos, ca să nu zic mai mult. În aceste condiţii, eu mă retrag, considerând că a fost afectat mediul propice unui dialog civilizat.
Fratele reporter: Ce spuneţi de cuvintele Domnului Isus "Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici?
 ---
 "Dogmatismul e o dovadă mai mare a ignoranţei, decât a învăţării. Mi se pare că aşa stau lucrurile în cazul multora care adoptă doctrina Trinităţii." Raymond Franz