"Duhul Sfânt ... vă va învăţa toate"
Ioan 14:26
Dacă am fi roboţi, nici nu ar mai trebui să fim învăţati de Duhul lui Dumnezeu, ci am face robotic, masinal toate lucrurile...
Dorinţa inimii noastre trebuie să fie ca, nu noi înşine, ca nu carnea şi sângele să ne înveţe lucrurile lui Dumnezeu, ci Duhul Sfânt, ca împreună cu toţi cei credincioşi iubitului Tată ceresc să facem voia Sa plăcută. Domnul nostru, Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos învăţa:
"Nu oricine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra în împărăţia cerurilor, ci cel care face voia Tatălui meu care este în ceruri." Matei 7:21
Voia Tatălui Său iubit este "ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului" 1Timotei 2:4, această voie este vestea bună, ce trebuie dusă până la marginile pământului, ca "mărturie" Matei 24:14.
Dar printre altele Dumnezeu prin Duhul Sfânt ne învaţă că, Diavolul Satan, al cărui nume în traducere literală înseamnă Acuzatorul şi Adversarul, evident al lui Dumnezeu - Geneza 3:1-4, nu doreşte ca oamenii să afle această voie şi veste bună, nici ca oamenii să fie mântuiţi, nici ca ei să vină la cunoştinţă de adevăr. Aşadar, el îşi foloşeste toată experienţa, tot arsenalul, tot talentul şi toate uneltele accesibile lui, ca prin marea lui putere diabolică să înşele "toată lumea" Apocalipsa 12:9.
De ce oare Creatorul Universului, Dumnezeul nostru, doreşte una şi Satan doreste exact contrariul? Aşa l-a creat Dumnezeu, ca el să fie un fel de - vorba lui Martin Luther - maimuţa lui Dumnezeu, care imită pe Creator, dar exact pe dos? Ar mai putea fi numit Dumnezeu şi lucrarea Sa ca fiind:
"El este Stânca, lucrarea Lui este perfectă,
Căci toate căile Lui sunt drepte;
El este un Dumnezeu al credincioşiei şi fără nedreptate,
El este drept şi integru." Deuteronom 32:4???
Prin urmare, conform cu acest citat din Deuteronom 32:4 care spune clar - şi Scriptura nu poate fi desfiinţata - că "... lucrarea Lui este perfectă, căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu al credincioşiei şi fără nedreptate, El este drept şi integru." Dumnezeu nu a avut cum să-l facă pe Satan Diavolul. Dar atunci, cum a venit el în existentă? Răspunsul se află negreşit la Duhul Sfânt şi în Sfânta Scriptură:
"... Tu aveai pecetea perfecţiunii, plin de întelepciune şi perfect în frumuseţe.
Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu ...
Erai uns ca heruvim ocrotitor, te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu
şi umblai prin mijlocul pietrelor scântâietoare.
Ai fost desăvârşit în căile tale, din ziua când ai fost creat, până în ziua când,
s-a găsit nedreptatea în tine." Ezechiel 28:12-15
Ce observăm din acest citat, ce învaţă Duhul Sfânt? Că un heruvim ocrotitor (înger) din Eden, care a fost creat perfect, înţelept, frumos, şi desăvârşit, a decăzut de la starea lui de început, găsindu-se nedreptate în el.
Se poate aşa ceva? Da, având în vedere că nici un om nu se naşte ucigaş de meserie (killer), ci devine după un anumit timp, din motive egoiste, financiare. Tatăl nostru iubit din ceruri, nu a creat pe nimeni asemenea roboţilor, oamenii nu sunt roboţi (maşini), unii programaţi încă din vesnicii pentru a fi killeri, iar alţii pentru a fi paşnici. Noi nu suntem maşini, unii creaţi pentru a fi maşinile lui Dumnezeu, iar ceilalţi - creaţi tot de acelaşi Creator, pentru a fi maşinile lui Satan, căci altfel şi Dumnezeu ar fi maşină şi deasemenea şi Satan. Dumnezeu este cu mult mai presus decât o maşină perfectă şi rece, şi prin El şi noi, suntem foarte superiori fată de nişte roboţi, fie ei oricât de perfecţi, căci suntem "chipul" şi "asemănarea" lui Dumnezeu - Geneza 1:26,27. Ce minunat ne-a creat Iehova, Dumnezeul nostru! Pentru toate acestea, El merită toată ascultarea, admiraţia, lauda şi închinarea noastră!
Ce ne face pe noi mai deosebiţi, mai superiori decât maşinile robotice? Credinţa şi voinţa. Tot ce facem sau nu facem, facem prin credinţa. Credinţa ne motivează, fie că avem o credinţă conştientă sau latentă (adormită), iar prin voinţă ne exprimăm credinţa. Chiar şi atunci când spunem că nu credem în ceva, de fapt tot prin credinţă negăm ceea ce negăm. O maşină robotică, chiar dacă va face mai multe operaţii complicate pe minut, şi noi numai una şi aceea simplă, totuşi niciodată nu va avea credinţă şi voinţă şi neavând credinţă şi nici voinţă, niciodată nu va ştii ce face, pentru ce face şi de ce face ceea ce face, nu se va bucura dacă va reuşi să funcţioneze mult şi bine în starea ei cea mai bună şi nu se va întrista atunci când se va defecta. Cât de deosebiţi suntem noi faţă de roboţi...
Cu privire la credinţa pe care trebuie să o avem, este scris că: "Şi fără credinţă este cu neputinţă să-i fim plăcuţi Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că El răsplăteşte pe cei care îl caută" Evrei 11:6
Iar cu privire la voinţa noastră ni se scrie, ca o avertizare: "Iată, ascultarea face mai mult decât jertfele şi luarea aminte mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci răzvrătirea este ca şi păcatul ghicitoriei, iar voinţa proprie este ca şi nelegiuirea şi idolatria" 1Samuel 15:22,23. Nimic din ce este în noi nu este al nostru, ca şi cum ar putea fi proprietatea noastră suverană, ci este a Aceluia care ne-a creat. Eu am o mână, un cap, un picior, etc., şi totusi nu este al meu personal, ci al proprietaţii Creatorului meu. Aşadar, chiar dacă avem o voinţă, ea nu trebuie să fie independentă de Creator, căci chiar şi posibilitatea de a avea voinţă El a creat-o. Dacă n-aş avea voinţă, aş fi un robot lipsit de viaţă, de aceea voinţa mea o ţin la dispoziţia Creatorului meu. Trebuie să gândesc la fel, ca Fiul lui Dumnezeu, Isus: "Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!" Luca 22:42
Dacă dorim din tot sufletul să fim învătaţi de Duhul Sfânt, trebuie să fim foarte precauţi în ce priveste interpretarea Sfintei Scripturi, să implorăm pe Dumnezeu pentru a ne da înţelepciune de sus, ca să putem privi textele aparent contradictorii cu multă chibzuinţă, atât în contextul lor apropiat, cât şi în contextul întregii Scripturi. A scoate în evidenţă, sau uneori a ascunde un cuvânt sau o frază din contextul apropiat sau mai larg şi al interpreta forţat dintr-o dorintă oarecare a cărnii şi a sângelui, răpeşte posibilitatea Duhului Sfânt să lucreze în mintea şi inima noastră.
Noi nu trebuie să facem ca păgânii, care credeau orbeşte într-o "soartă" făcută de dumnezeii lor. Dumnezeu a hotărât mai dinainte de a crea lumea, că orice creatură care poartă chipul şi asemănarea Sa, dar nu ascultă de El, va fi distrusă - Geneza 2:17. Dumnezeu nu a "împins" pe nimeni în neascultare şi păcat, nici chiar pe heruvimul Lucifer, care a devenit Satan Diavolul. Creatorul nu a scris în "soarta" nimănui, să păcătuiască şi să comită lucruri detestabile, pentru care să fie condamnaţi la pieire. Dacă El ar fi "sortit" aşa ceva păcătosilor, nu Satan, ci Dumnezeu ar fi autorul păcatului. Aşa că nimeni n-ar trebui să zică când face un păcat grav sau un accident "Aşa-mi este scris". Fiecare-şi "scrie" soarta lui însuşi. Că Dumnezeu se poate implica în viaţa ta, ca să "scrii" cu totul altceva decat ar vrea să "scrii" Satan Diavolul, nu încape îndoială.
Dumnezeu şi lucrarea Sa a ajuns să fie luat în batjocura, datorită faptului ca mulţi învăţaţi, prelaţi şi clerici crestini au îmbrăţişat ideea păgână a "sorţii", "îmbrăcând" această superstiţie în versete din Biblie. Atât Dante Alighieri în "Divina Comedie", cât şi alţii de aceeaşi gândire cu a lui şi-au permis să-şi bată joc de Dumnezeu, când colo ar fi trebuit să-şi bată joc de aceia care, fără să-şi dea seama îl denigrează pe Dumnezeu, folosind chiar Sfânta Sa Scriptură.
Pe "Fericitul Augustin" l-am putea "înţelege", de ce a crezut în "soartă", deoarece acesta încă de înainte de convertirea sa, a predat filozofia păgână şi a scris anumite lucrări filozofice înainte de convertirea sa, ca mai apoi să creştineze aceste lucrări filozofice păgâne îmbrăcându-le în versete din Biblie. Reformatorul Luther Martin, ar fi de "scuzat" pentru că a acceptat "pe jumatate" doctrina "sorţii", mai degraba din spirit de frondă faţă de învăţatul Erasmus din Rotterdam, care respingea ideea, deoarece acesta nu s-a alaturat protestanţilor, ci a rămas în sânul Bisericii Catolice.
Jean Calvin (părintele calviniştilor), un alt reformator, poreclit şi "stăpânul Genevei" din cauza neevanghelicei sale autoritaţi instituite în orasul Geneva, a condamnat chiar pe unii la moarte, dupa cum chiar el declară într-o scrisoare trimisă unui colaborator al său, că decizia condamnării la moarte a lui Miguel Servetus a fost a sa. Deci nici vorba că acuzaţia ar fi o "găselniţă" a "papistaşilor"... Ar trebui să le fie ruşine istoricilor aşazişi evanghelici, care au venit cu această scuză. De altfel atât el, Calvin, cât si Luther au colaborat cu agenţii papalitaţii în stârpirea ereticilor "rebotezaţi" (anabaptişti), deci, ironic vorbind, "pare de scuzat", căci stilul sau neevanghelic, concordă exact cu acceptarea totală - din partea lui, a doctrinei în "soartă"... Însă, "par de nescuzat" acei "rebotezaţi" care în acest veac luminat, cum le place unora să numim era noastră, se complac cu doctrina "sortii".
Dar slavă Domnului, multi alţii, au dat slavă lui Dumnezeu, ca Iacov Hermann (Arminius) şi John Wesley, unul dintre pionierii metodişti, ei nu au putut privii cu ochi buni prezentarea doctrinei "sorţii" în "haine" creştine. Slavă şi glorie lui Dumnezeu în veci pentru că nu a hotărât mai dinainte cine să asculte de El şi cine să nu asculte: "Căci Eu nu doresc moartea celui care moare" Ezechiel 18:32
Ce-ar fi dacă am crede şi noi în "soartă"? Am genera următoarele efecte:
1.Am prezenta pe Creator în postura unui căpitan de vas care, cu totul că are la dispoziţie toate mijloacele pentru a salva toţi pasagerii de pe vaporul ce a naufragiat, totusi el alege, fără nici un motiv, numai pe câtiva. Ori apostolul Pavel, îl prezintă mai degrabă pe Dumnezeu, ca pe un căpitan de vas care, atunci când vasul se scufundă, dă ordin TUTUROR PASAGERILOR să se refugieze pe barca de salvare - compară cu Fapte 17:30,31. Înţelegem, prin urmare, că ţoti pasagerii se pot salva, dar numai prin credinţă şi numai dacă urmează credinţa lor, coborându-se pe o frânghie scară în barca de salvare. Cei ce nu o vor face, vor pieri, dar nu căpitanul a dorit şi a hotărât aşa, şi nici nu poate fi învinuit că pasagerii au murit din neglijenţa, delăsarea sau reavoinţa sa.
2.Am prezenta credinţa şi pocăinţa ca nefiind credinţa şi nefiind pocăinţa autentică a omului, ci ceva neautentic, maşinal, robotic şi păcatul ca nefiind de fapt păcat, ci "voinţa lui Dumnezeu" şi chiar am împinge, în mod necugetat pe unii să creadă că dacă Dumnezeu a hotărat ca cineva să fie "aşa", adică să "nu creadă şi să păcătuiască" atunci el nu mai poate face nimic. Ori, cât de altfel ar trebui să sune în urechile acestora vestea bună:
"Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică." Ioan 3:16
Privind înapoi la începuturile creaţiei, Dumnezeu avea două posibilităţi, ori să facă nişte maşini, roboţi, care să nu poată avea nici o credinţă, şi nici o voinţă, ori să facă niste creaturi cu totul deosebite, după chipul şi asemănarea Sa, dând creaturilor Sale libertate de credinţă şi posibilitate de aşi exprima credinţa fată de El. O creatură care nu are libertate de credinţă, nici nu mai poate crede, ea nu poate fi credincioasă sau necredincioasă. Dumnezeu a ales să dea libertatea credinţei creaturilor Sale, avertizându-i de consecinţa neascultării: distrugerea. Faptul că unele creaturi au decis în mod greşit să-şi rişte viaţa eternă, în speranţa unor ţeluri iluzorii, nu face ca Creatorul să fie vinovat de decizia acestora. Nici un patron nu este tras la răspundere pentru decizia greşită a angajaţilor săi, de ce ar fi atunci vinovat Creatorul? Voi cum aţi fi procedat? Aţi fi preferat roboţii???
Cum vom putea evita "păgânismele" din credinţa noastră? Numai dacă vom cere şi vom lăsa ca Duhul Sfânt să ne înveţe şi să ne conducă în cunoaşterea tainelor Sfintei Scripturi. Să ne ocupăm zilnic cu studiul Bibliei, împlinind voia Tatălui ceresc în toate, să ne pocăim cu adevărat, să punem la picioarele lui Dumnezeu voinţa noastră proprie, cerând "Facă-se nu voia mea, ci a Ta", altfel Duhul lui Dumnezeu nu ne va putea modela după voia lui Dumnezeu. Fie, ca Creatorul să ne dea zilnic un nou început plin de speranţe, ca prin Fiul Său iubit să-i aducem multe bucurii - Proverbele 3:1-12.
Cluj-Napoca