154
ea t o ţ i acei care nu aduceau copiii, ca să fie botezaţi, să sufere aceiaşi
pedeapsă. Apoi, ca nimeni să nu primească sau să ascundă oameni
care ar încerca de a se
sustrage acestei legi, ci să
-
i predea justiţiei.
Electorul de Saxa, sfătuit de către teologii dela Wittenberg a
silit pe langgravul Filip să izgonească sau să închidă pe unii baptişti,
însă el nu a obţinut nimic mai mult şi Filip s
-a putut
lăuda că el nu a
dat la moarte nici măcar un om. El era de părere
că atunci cînd există diversitate de păreri, cei care sînt în eroare
trebuie convertiţi, nu prin forţă ci prin învăţătură. El a declarat
că a văzut vieţi mult mai frumoase printre cei aşa zişi „fanatici"
de
cît printre luterani şi că conştiinţa lui nu îi permite de a da la
moarte sau măcar a pedepsi un om pentru credinţa sa, atunci
cînd nimeni nu îi poate reproşa nimic.
în Palatinat au existat mulţi fraţi, în districtele Heidelbergului,
Alzey şi Kreuznach. Numai în 1529 au fost executaţi trei
sute cincizeci. Indignat de unele persecuţii deosebit de crude la
Alzey, un brav pastor evanghelic Johann Odenbach, a ridicat
un protest care îl cinsteşte. El este adresat: „către judecătorii
sărmanilor prizonieri din Alzey care se numesc „anabaptişti". Se
citeşte acolo cele ce urmează : „Voi lume ignorantă, fără învăţăt
u r ă , voi trebuie să strigaţi către Dreptul Judecător cu perseverenţă
şi înfocare şi să cereţi ajutorul divin, înţelepciunea Sa,
harul Său, ca să nu vă mînjiţi mîinile voastre cu sînge nevinovat,
chiar dacă majestatea sa imperială şi toţi principii lumii v
-ar
porunci să o faceţi. Cu botezul lor aceşti sărmani prizonieri nu
au păcătuit a t î t de grav faţă de Dumnezeu, ca sufletele lor să fie
osîndite la muncile iadului. Ei nici nu au lucrat în mod atît decriminal împotriva guvernului sau contra speciei umane pentru
a merita moartea. Căci adevăratul sau al doilea botez nu posedă
nici o putere capabilă de a salva un om sau de a
-1 pierde. Noi
trebuie să recunoaştem botezul simplu ca un semn prin care noi
declarăm că sîntem creştini, morţi faţă de lume, duşmani ai diavolului,
nenorociţi, răstigniţi, necăutînd binecuvîntările vremelnice
ci cele veşnice ; luptînd fără încetare împotriva cărnii, păcatului
şi diavolului şi trăind o viaţă creştină. „Printre voi, o
judecători, sînt puţini care ştiu să se explice asupra adevăratului
î o t e z , dacă aţi fi legaţi şi daţi t o r t u r i i ; oare trebuie ca pentru
acest motiv să se dea morţii ? Nu ! Eu nu spun acest lucr
u pentru
a apăra al doilea botez, care ar trebui să dispară prin Scriptură şi
nu p r i n mîna călăului . Nu luaţi deci asupra voastră acest drept
scumpi prieteni, care aparţine Majestăţii Sale divine, de teamă,
ca nu cumva mînia lui Dumnezeu să vă lovească
mai aspru decît