De ce nici o trezire nu se poate face fara iubire sincera?
De ce este asa de mare diviziune in crestinism si cum se poate opri?
Zi de zi apar noi si noi ramuri ideologice in crestinism. Se poate opri acest proces? Nu, pana va exista "neghina" (capre). Insa "graul" (oile), adica crestinii adevarati pot gasi unitate si se pot impaca daca se vor iubi cu adevarat.
Daca ne iubim cu adevarat vom putea gasi o intelegere mai buna intre noi, care va duce in cele din urma la o unitate ideologica comuna si solida intre noi.
Avem nevoie de o unitate ideologica comuna si solida in crestinism? Cu siguranta.
Despre frica de a nu fi numit "sectar" si unde duce ea?
A fost odata o comunitate de frati care iesind din mai multe biserici cu ideologie proprie, numite "sectare", au dorit sa intemeieze o comunitate noua fara orientari "sectare".
Ce mare bucurie a fost cand s-au cunoscut si ce sperante mari si-au facut, ca o sa fie uniti impreuna in veci, fara idei sectare. Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ - spune un proverb. S-au despartit, foarte repede, din lipsa de dragoste, din lipsa de calauzire de sus, deoarece au vrut sa fie bine primiti de toti crestinii, si sa nu mai fie aşa numiţi "sectari", ci "evanghelici" si nu cumva sa cada asupra lor ocara cuvantului "secta" sau "sectar".
Asa ca si-au adancit privirea in tot felul de carti teologice si best sellere, ca sa stie cum sa evite doctrinele sectelor. Numai ca sunt secte mari, care nu mai sunt numite astfel si ei au cazut in capcana acestor secte mari. Asa ca au tinut pasul cu ele, si si-au schimbat parerile de pe o zi pe alta ca si izmenele, nestiind ca au ramas tot sectari.
Prima controversa intre ei a aparut cu privire la nemurirea sufletului, şi anume dacă omul este viu sau nu şi trăieşte conştient sau nu prin suflet şi după ce moare. Apoi au urmat altele. E interesant de constatat cat de repede se poate schimba un om (chiar si dupa ce a sustinut o doctrina timp de 50 de ani) si mai ales pe ce temei fragil.
Un frate batran din acest grup se schimba dupa ce carte ii pica pe mana. Nu era nimic stabil, totul venea dupa cum se ridica moda teologica, se prindea tot ce era pe val.
Credea ca facand astfel, fiind pe varfulul teologiei moderne si pe valul ce matura tot ce era sectar o sa vina oamenii la ei "nesectarii", cu duiumul, dar nu a fost sa fie. Din contra, s-au divizat si s-au erodat pe o multime de subiecte considerate "nesectare". Dumnezeu i-a vazut, i-a cantarit si a gasit cu cale sa ii imparta dupa patimile si poftele lor tologice, mult ravnitele "nesectarisme".
Fiind si eu acolo, cand am vazut cum stau lucrurile, m-am socat si m-am framantat ce ar trebui facut. I-am rugat fierbinte şi cu o mare îngrijorare să nu fie ahtiati dupa senzationalul din carti, filme si reviste, predici, etc. si sa nu inghita orice musca teologica ce zboara pe acolo. Chiar dacă acolo sunt anumite lucruri şocant de adevarate si plauzibile pentru cineva care nu cunosc suficient Cuvantul, pot sa fie o contrafacere a Diavolului.
Am avut o gramada de timp pentru chestii din astea ca filme, carti, predici, reviste, etc, dar cand a fost vorba de noi, ca sa ne studiem cu atentie mesajele si ce avem pe suflet, sa le analizam cu îndelungă răbdare, căci sunt aspecte importante daca am ajuns sa ne ocupam de ele, am ajuns mai degraba sa ne privim cu suspiciune, cu aroganta, ca dorim nu stiu ce.
Am rugam pe cineva "Hai mai frate pana la mine sa discutam lucruri ce ne separa si ce privesc mântuirea noastră şi bunul mers al Veştii Bune despre Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 24:14)". S-a scuzat ca nu poate deoarece e bolnav. Insa a putut merge pana la Bucuresti, la altii, care nu erau din turma lui. Si-atunci mi-am zis cata vulpime, cata viclenie, cata fariseismitate exista printre noi? Ne sunam si tinem legatura numai ca sa auzim vesti, nu ca ne pasa cu adevarat unii de altii. Si am dat dreptate lui Dumnezeu ca ne-a distrus in acest hal adunarea: "Amin, sa se aleaga praful Dumnezeule, de adunari cu astfel de oameni neiubitori, ca noi! Doboara-ne, Tata din ceruri cu toata mandria si falsa intelepciune care o mai avem, la pamant, ca nu suntem deloc vrednici de a mai sta in fata Ta. Pentru ca după porunca care ni s-a dat prin Christos, Capul şi Domnul nostru, Fiul tau, trebuia să fim în chip desăvârşit una in iubire adevarata, care ne-ar fi facut uniţi. Dar nu ne-am iubit cu adevarat, dupa porunca, si asa am inaintat cu trufie în tot feluri de neadevăruri şi confuzie, caci nu am ascultat de Fiul tau, nu am luat exemplul lui."
Din nefericire, în ce priveşte cele spuse este nespus de trist, mâhnitor şi dureros că avem atatea esecuri de nerodire, de cearta si confuzie printre noi, crestinii. Nu este momentul, ca dupa toate aceste intamplari sa ne dam cu caramida in piept. Si nici nu v-a fi vreodata. Tot robi netrebnici trebuie sa ne consideram - Luca 17:9,10. Eu nu pot sa va conving de marea importanta a iubirii adevarate. Dar am speranţa că chiar dacă eu nu vă pot convinge, este unul mai mare ca noi, Tatal Domnului nostru Isus Christos, care prin îndurarea Sa, vă poate lumina cu adevărat. Trebuie a ne încredem în El, chiar daca vedem mulţi creştini ce cred altfel ca ce a invatat Fiul sau, ca fiind sinceri şi oneşti. Munca biblica imensa, sinceritatea si onestitatea cuiva (care pot fi doar de suprafata) nu trebuie sa ajunga o rampa de lansare pentru idei care nu au fost sutinute niciodata in Biblie. Nici un mesaj - indiferent ce incarcatura are si indiferent cat de multi adepti are - nu va fi mai important ca mesajul Fiului sau, Domnul nostru din ceruri Isus Christos. Daca vedem ca un om care aparent este sincer si onest crede altfel ca Christos, chiar daca il urmeaza miliarde, daca ne pasa intr-adevar de noi si de el, nu trebuie sa ne supunem lui, nici pentru piosenia lui si nici pentru faima pe care io da masele care il urmeaza. Ar fi o greseala teribila. Trebuie mai degraba să ne rugăm, să postim, să fim dornici de a implini Cuvantul, să studiem şi să ne consultăm până ce vom ajunge în chip desăvârşit una dupa invatatura lui Christos, Fiul lui Dumnezeu, si nu dupa a unui om pios:
"ca toţi să fie una, cum Tu, Tată (eşti) în Mine şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi,pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una, Eu în ei şi Tu în Mine; pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una"
De ce ni se cere să fim în chip desăvârşit una?
"ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine." Ioan 17:21-23
Dumnezeu vrea ca să fim în chip desăvârşit una, pentru ca lumea să aibă o mărturie puternică despre Fiul sau, Domnul nostru Isus Christos si el nu poate fi decat prin iubire în mijlocul nostru, pentru ca lumea să nu poată zice că "Ah, amărâţii ăştia de pocăiţi, iata ca s-o ridicat si ei, ce mai vreau si astia? Nu sunt ceea ce se ţin a fi, că uite ce divizaţi sunt, sunt doar zece indivizi, dar cred in douazeci de feluri. Când colo catolicii şi ortodocşi sunt cu mult mai uniţi ca ei. Au un sistem unit de invataturi si cred toti la fel."
Cum crezi ca vei aduce pe cineva dintr-un grup unit ideologic, intr-un grup neunit ideologic? Poate vei reusi totusi sa aduci pe cineva, dar prin asta nu vei face decat sa maresti si mai mult dezbinarile ideologice cu inca una sau doua pareri.
În al doilea rând, Dumnezeu vrea ca noi să fim într-o armonie unită ca să ne poată iubi, căci dacă există între noi un talmeş-balmeş babilonic, certuri de partide, neânţelegeri, mânie de ce unul crede aşa de ce altul altfel, El fiind un Dumnezeu al păcii, nu ne poate iubi, nu poate iubi adunările acestea, adunate pentru a face mai rau si nu mai bine. Este de mirare de ce Domnul nostru Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu nu a venit încă? Dacă ar veni, ne-ar găsi El aşa cum ni se cere în 2Petru 3:11-14?
Apoi să nu uităm că Domnul Christos a promis că nimeni nu va învinge Adunarea Sa (Matei 16:18), noi trebuie să lăsăm ca duhul lui Dumnezeu să facă Adunarea lui Dumnezeu invincibilă, vrăjmaş al neadevărului, al prostiei şi oportunismului, un scut şi un refugiu pentru credincioşii sinceri şi umili, şi ca nimeni să nu poată invinga mesajul ei. Dacă nu vom da ascultării porunca de a fi uniţi in iubire adevarata, întristăm pe Dumnezeu, şi stingem lucrarea duhul său cel sfânt. Nu trebuie să obosim în a consulta Scripturile, şi acestea nu oricum, ci sub rugăciune, umilinţă şi sinceritate, cerând îndrumare de la Dumnezeu, în numele Domnului nostru Isus Christos, Fiul său. Să nu trecem nepăsători pe lângă problemele noastre.
Mai mult, eu cred că aşa cum se arată de către Domnul nostru Isus Christos într-una din pildele sale (Matei 25:1-13), în timpurile de înaintea venirii lui, va fi un mare interes pentru El, totuşi mulţi dintre cei ce au crezut, nu vor fi primiţi (mântuiţi) din cauza lipsei "untdelemnului". Mulţi creştini, deşi cred în Dumnezeu, nu pot lumina în întunericul lumii fără de Dumnezeu, aşa cum li se cere (Matei 5:16), deoarece nu au "untdelemn" (înţelepciune, adevăr şi sfinţenie prin Cuvant). Aşa cum se arată în pildă, fiecare candelă creştină trebuie să aibă untdelemn. Vai de acele candele care nu vor avea! Să lăsăm deci, ca duhul Celui Sfânt să ne toarne din belşug uleiul sfânt.
Dumnezeu va ridica în acele zile o mişcare de trezire printre creştini, ca să ducă uleiul său sfânt tuturor celor umili şi sinceri, si daca vrem ca noi sa fim acestia, trebuie sa fim constienti ca vom fi sub test, fiindcă prin Domnul nostru Isus Christos, Dumnezeu doreşte să facă un test cu noi, ca prin noi să facă un nucleu puternic, pentru că dacă începutul unui nucleu nu este puternic, nici trezirea nu va fi puternică. Dumnezeu întotdeauna a testat începuturile, pe Adam şi Eva, pe Avraam, pe israeliţi în pustie, pe profeţi, pe Domnul Isus, etc..
Prin această mişcare de trezire, Dumnezeu testează vigilenţa tuturor creştinilor umili şi sinceri din lume şi statornicia noastră, a celor trimişi, deoarece acest mesaj de trezire nu va fi primit cu bucurie de mulţi, ci va fi o mare împotrivire împotriva acestui mesaj, smerindu-ne astfel pe toţi, căci putera lui Dumnezeu, dată prin Fiul sau, în slăbiciune se desăvârşeşte (2Corinteni 12:9).
Băgaţi de seamă deci, că acum noua ni se testează vigilenţa şi statornicia. Satana ne dă târcoale şi ne răcneşte să abandonăm misiunea încredinţată de Dumnezeu că oricum nu vom face nimic trainic şi nici după voia lui Dumnezeu, ci un talmeş-balmeş babilonic. El răcneşte către noi, că nu suntem destul de sfinţi, că nu vom fi înţeleşi nici măcar de cei apropiaţi, dar atunci de ceilalţi. El doreşte să ne sperie că suntem nişte neânţeleşi şi vom fi mereu nişte neânţeleşi, că Dumnezeu nu ne acceptă, că Dumnezeu nu ne iubeşte, că facem prea puţin în comparaţie cu slava ce ni se va da, şi că astfel nu merităm.
Numai harul lui Dumnezeu ne poate ţine, mare este îndurarea şi bunătatea sa faţă de noi, daca ramanem la Cuvant, căci ne înnoieşte puterea să ne rugăm neâncetat, să avem credinţă, speranţă şi dragoste. Suntem conştienţi că suntem slabi fără harul său? Daca ne smerim cu adevarat si ne apucam sa recladim totul printr-o iubire adevarata, Dumnezeu va vedea starea noastră smerită, si ne va da har, dupa cum este promis: Celor smeriti le da har, dar celor mandrii le sta impotriva.
Din partea noastra, trebuie sa fim gata să reparam prin iubire orice greşeală a noatra, numai să ni se dovedească.
Având acestea înaintea ochilor, că noi trebuie să fim în chip desăvârşit una in iubire, si ca iubirea adevarata va fi o rampa de lansare spre unitatea ideologica, daţi-mi voie ca să fac un apel la iubire. Tinta poruncii este iubirea, sa nu uitam niciodata de ea. Ce este iubirea? Ca sa iubesti pe semenul tau ca pe tine insuti. Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face. Eu cred ca daca punem suflet la asa ceva, vom reusi sa ne iubim cu adevarat si iubirea va conduce la o armonie desavarsita si la o unitate ideologica puternica si stabila.
