Au cunoscut oamenii numele lui Dumnezeu inainte de Moise?

Pacea celui Atotputernic, Tatal nostru si a Fiului sau, Domnul si Mantuitorul nostru Ieshua Unsul (Isus Christos)!

Unii spun ca numele lui Dumnezeu a fost cunoscut inaintea lui Moise, altii spun ca nu. In care parte ne putem plasa? 

Mai intai sa vedem ce spune Dumnezeu insusi cu privire la acest subiect delicat:

(Exod 6:2-3) „Si Elohim (Dumnezeu) a vorbit lui Moise si a zis: Eu sunt Yhwh (Iehova). M-am arătat lui Avram, lui Isaac şi lui Iacob ca El Saday (Dumnezeul cel Atotputernic), dar n-am fost cunoscut de ei sub hashem (numele) Meu ca Yhwh (Iehova)“.

Oricat am incerca sa interpretam textul acesta intr-o alta intelegere, va fi doar o interpretare care va vorbi impotriva lui Dumnezeu. 

Si atunci cum se explica faptul ca numele lui Dumnezeu apare in vorbirea patriarhilor si a altor oameni din cartea Geneza? Cum se armonizeaza cuvantul lui Dumnezeu, care spune atat de clar ca numele lui n-a fost cunoscut inainte de Moise, cu acel sir de versete in care el apare la patriarhi, conform anumitor versiuni moderne ale Bibliei?

Sa nu uitam ca nu avem originalele scrise de autori, ci doar copii.  
Este departe de mine sa resping prin asta inspiratia Scripturilor sau sa aduc atingere necuvenita ei. Din contra, incerc sa arat un mister, ce se poate dezlega.

Sa ne gandim la partida saducheilor, care era formata din elita preoteasca a vremii de atunci. Este stiut ca ei nu credeau in ingeri, nu asa cum credem noi...
Fapte 23:8 "Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă."
Mai pe larg: deoarece Scripturile vorbeau deslusit de ingeri, saducheii nu puteau nega acest lucru, insa in incercarea de a armoniza doctrina lor cu textele antice, au recurs la o metoda disperata, cea de alterare a textului copiilor Scripturii facute de ei, facand in asa fel ca ingerii care vorbeu cu patriarhii sa para a fi chiar Dumnezeu. 

Asadar, fie ingaduit a arata, ca pozitia acelora care arata ca cei trei ingeri au fost "epifania" sau aratarea lui Dumnezeu, este gresita TOTAL, si vine suprapusa pe o identificare gresita a ingerilor cu Dumnezeu, facuta tocmai de scribii saducheilor, pe mana carora a incaput Biblia de atunci... 

Biblia arata clar ca nimeni nu l-a vazut vreodata pe Dumnezeu, mai mult chiar, nicinu-l poate vedea:
"Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; ..." Ioan 1:18 
"pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea" 1Timotei 6:16. 

Sper ca va veti gandi serios la ce spun aceste texte. Aceasta varianta armonizeaza foarte bine lucrurile si sa retinem, ca este sustinuta de Noul Testament. Asadar, numai Dumnezeu Tatal poarta numele de YHWH, Iehova. Nu si ingerii. Ingerii nu sunt "teofanii" (aparitii ale lui Dumnezeu) cum credeau saducheii in mod gresit si de la care s-a perpetuat aceasta eroare.

Modificarile facute de scribii partidei saducheilor creaza multa confuzie si duce la interpretari eronate ale Cuvantului lui Dumnezeu.

Iata un exemplu cum au operat scribii preotilor (saducheilor)
Textul inainte de modificare:
"Ingerul lui Iehova i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei."
Geneza 18:1
Textul dupa modificare:
"Iehova i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei."
Geneza 18:1

Cu stima, amicitie si iubire pentru toti cititorii acestui blog, sperand sa stand de veghe cum se cuvine, daca ne si gandim la ce citim, vom petrece timpul cu maxim folos.

"Fauritorii de mistere" sau "Cum sa ajungi la un mister?"

Dorind sa inteleaga anumite lucruri mai bine, unii oameni s-au tot gandit cum sa le rezolve. Neavand o predispozitie si o stare potrivita, orbecaind prin imperiul poftelor si al pacatelor, din nefericire, nu numai ca nu au inteles aceste lucruri, dar prin definitiile pe care le-au propus, le-au sigilat cu "sapte lacate fermecate", devenind "taine rezolvate" de care nu ai voie sa te atingi, riscand sa fi anatemizat ca eretic nebun si blestemat, vrednic de cel mai inrosit fund al iadului ideologic clerical... Da, ati nimerit: ei sunt fauritorii de mistere. 


Va-ti gandit vreodata ca aceste crezuri facute de clerici in decursul timpului sunt prea ingraditoare si nu lasa destula libertate contextului intreg al Bibliei? Si ca in decursul timpurilor Biblia ar fi putut fi sucita, cel putin partial, fragmentar, ca sa corespunda cu aceste CREDO-uri? 

De exemplu: 
Se spune in Credo-uri, ca Dumnezeu a creat toate din nimic, ex nihilo, o expresie luata de unii din clericii bisericii primare, dintr-o carte necanonica a Macabeilor. Pe cand in Evrei 11:3, pare sa spuna altceva, cel putin in anumite traduceri. In acestea se spune ca LUMILE sunt facute din LUCRURILE CARE NU SE VAD! Pe cand in alte traduceri suna, ca nu au fost facute din lucrurile care se vad. Bine, si lucrurile care nu se vad, nu sunt lucruri, sunt nimic?

Credourile spun ca Dumnezeu e Atotstiutor, e Omnipotent, e Atotsuficient, e Atotprezent si cate si mai cate CLERICALISME pe care nu le intelegi numai cu MISTER DIC., pe cand - de exemplu - chiar Dumnezeu spune prin Biblie, ca el nu este atotstiutor, cum sustine CREDOUL CLERICAL:
"Au zidit inaltimi lui Baal in valea Ben-Hinon ca sa treaca prin foc lui Moloc pe fiii si fiicele lor: lucru pe care nu li-l poruncisem; si nici nu-Mi trecuse prin gand ca au sa faca asemenea grozavii ca sa duca pe Iuda in pacat." Ezechiel 32:35

Din nefericire aceste clericalisme sau clericisme fac din Dumnezeu, un Dumnezeu cu insusiri abstracte, care nu mai seamana deloc cu fiintele pe care le-a creat. Ori Biblia spune clar ca Dumnezeu nu este o fiinta cu insusiri abstracte, de neinteles, ci este o fiinta ai carei insusiri se reflecta in oameni si in creatia facuta de El. Omul este chipul si asemanarea lui Dumnezeu, dar aceste clericisme au facut ca acest adevar sa dispara intr-o "fata si chip" abstract, de neinteles al lui Dumnezeu. Sa luam numai un exemplu, ca sa vedeti cum poate contrazice un clericalism toata Biblia. 

Sa luam un alt clericism, clericalismul "omnipotent" (care poate totul); conform definitiei acestui cuvant, Dumnezeu poate totul in sens deplin, insa dupa Biblie nu, caci: El nu poate sa minta, nu poate sa se tagaduiasca pe sine, nu poate sa jure pe cineva mai mare ca El, nu poate sa fie nederept, nu poate sa nu rasplateasca fie cu bine, fie cu rau, El putand fi chiar trist, mahnit ca lucrurile nu au evoluat asa cum dorea El, comparati cu Geneza 6:6, El poate fi depasit in asteptari comparati cu Isaia 5:4, ca nu ii trece prin minte toate prostiile de care sunt capabili oamenii, comparati cu Ieremia 32:35, si ca ii poate parea rau, de anumite decizii pe care le-a luat, comparati cu 1Samuel 15:11.

Eu va indemn sa evitati preconceptiile deja formate de aceste Credouri Clericale si sabloanele clericiste ce deriva din ele, sa nu cadeti in stereotipia credourilor academice, de tip Mister Dic, care sunt in anumite locuri mai degraba un pericol pentru intelegerea adevarului, decat o trambulina a credintei spre cunoasterea lui D-zeu. El nu este rigid in gandire, poate revoca decizii deja luate, comparati cu Iona 3:10, si poate alege mai multe variante de actiune care toate pot fi potrivite intr-un anume context, comparati cu 1Cronici 21:7-14.

Sa nu uitati ca in decursul timpului, aceste clericisme preconcepute au deformat chiar si sensurile reale ale Bibliei, ici colo, dat fiind ca traducatorii au modelat traducerile lor dupa Credourile la moda in acel timp. 

O mostra gasiti aici: 
http://en.wikipedia.org/wiki/An_Historical_Account_of_Two_Notable_Corruptions_of_Scripture 

Iata un fragment de istorie, de pe timpul cand se faceau crezurile si in ce atmosfera se faceau:
"Jubilarii si veselie la blestemarea in chinurile iadului a adversarului umilit . . . degenerarea si decaderea este rapida incepand cu Sinodul Ecumenic de la Niceea la cel de la Efes unde fiecare tabara a venit hotarata sa foloseasca orice mijloace pentru a-si strivi adversarul, mergand de la precipitarea lucrarilor pana la manevre in culise, de la influenta oculta pana la mita si santaj; a fost prezenta acolo incurajarea (daca nu apelul deschis) violentei multimii pentru influentarea deciziilor intrunirii; fiecare avea propria gloata de prostime violenta adusa de acasa pentru a-si sprijini ‘tabara’; si nici unul nu se dadea inapoi de la nici un mijloc pentru a obtine implinirea anatemelor si blestmelor lor catre ceilalti prin instigarea persecutiei funestei stapaniri a vremii.’ (H.H. Milman, D.D., History of Latin Christianity, New York, 1871, p 226). 
Sfantul Parinte Grigorie din Nazianz vorbeste de ei ca ‘adunari de cocori si gaste’ (Schaff, History of the Christian Church, ii. 347). Dezgustat din cale afara, el a refuzat sa aiba de a face cu ei, spunand: ‘Ca sa spun adevarul, inclin sa ma feresc de orice adunare a Episcopilor, pentru ca pana acum nu am vazut niciodata vreun Sinod care sa se sfarseasca cu bine, sau care sa alunge relele in loc sa le creasca. Pentru ca la aceste intruniri (si nu cred ca ma exprim prea aspru aici) artagosenia de nedescris si ambitiile prevaleaza . . . de aceea eu m-am retras si mi-am gasit linistea sufleteasca in singuratate.’ (Ep. Ad. Procop., 55 old order, Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 347). 
Al treilea Sinod Ecumenic al Bisericii, care s-a tinut la Efes in 431 A.D. a fost marcat de ‘intriga infama, nemiloasa sete de acuzare si violenta bruta’ (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 348). Ambele factiuni au venit cu escorte inarmate, ca si cum s-ar fi dus la razboi (Ibid., ii. 723 - 725), fiind urmate de gloate mari de plebe ignoranta, sclavi si matrozi, drojdia Constantinopolelui, taranime, hoarde de femei, toti gata de violenta si dezordini; orasul era patrulat de trupe (Ibid., i. 242), iar Nestor si Ioan din Antiohia aveau garzi de corp inarmate pentru a fi protejati de violenta tabara a lui Chiril (Ibid., p. 242). Cele doua tabere s-au luptat in strada si mult sange a curs (Ibid., p. 242). La citirea Hotararii imperiale se produse o asa razmerita incat Episcopii rivali au fost arestati (Ibid., i. 242). S-a facut imediat un efort de a se organiza un Sinod in Constantinopole, dar atat de mare a fost frica de revolta incat a trebuit sa fie amanat si transferat la districtele suburbane de peste Bosfor (Ibid., i. 242). 
In august 449 A.D., acolo s-a intrunit la Efes un Sinod care ocupa un loc notoriu in scandalurile Istoriei Bisericii, si care de la frauda si violenta cu care s-a transat totul acolo, si din caracterul odios al lucrarilor lui a fost numit ‘Sinodul Talharilor’. A fost prezidat de Dioscor cu violenta bruta (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 738), sub protectia soldatilor. Frica de mutilare a fost asa de mare incat Flavian si prietenii sai care constituiau o factiune, cu greu au scos doua vorbe, in timp ce Teodoret a fost scos complet de-a dreptul de la lucrari. Un comunicat presentat de Eusebiu a fost primit de catre multime cu huiduieli si strigatele ‘Sa-l ardem pe Eusebiu; sa-l ardem de viu. Asa cum el L-a taiat pe Cristos in doua, asa sa-l taiem si noi pe el in doua’ (Ibid., p. 738). Trei delegati ai Romei au fost asa de inspaimantati, incat nu au avut curajul sa citeasca o Epistola din partea lui Leon (Ibid., p. 738 ff.). Subiectul Canonului nu a fost bineinteles singurul subiect discutat in Sinoadele Ecumenice. In realitate, multe Sinoade nici nu au abordat problema canonica. Dioscor si tabara lui vroiau ca Flavian si prietenii sai sa semneze o marturisire precum ca Cristos nu are decat o singura natura. Flavian a refuzat asta. La un semnal dat, usile au fost izbite de perete si un numar de soldati alaturi de o gloata inarmata s-a napustit inauntru, iar Episcopii inspaimantati ai taberei lui Flavian sub ploaia de pumni si ghionti au fost fortati sa semneze in timp ce erau impunsi cu sabiile (Mosheim, Eccl. Hist., Bk. 2, Cent. 5, pt. 2, ch. v). Acolo unde pana atunci fusesera doua tabere, acum era nu numai o majoritate, ci chiar unanimitate (Milman, Hist. Latin. Christ., i. 288). Dupa semnarea hotararii finale, Dioscor nu a mai putut sa-si infraneze furia, si il lovi pe Flavian invinsul (Ibid., i. 289). Incurajata de gestul sau, o gloata de calugari infuriati se napustira asupra nefericitului Episcop al Ierusalimului strigand ‘Omorati-l, omorati-l!’ si-l batura si calcara in picioare producandu-i acestuia astfel de rani ca muri curand dupa aceea (Ibid., i. 289, Scaff, Hist. Christ. Church., ii. 739). 
Protopopul Milman face remarca semnificativa ca acesta nu a fost ultimul Sinod Ecumenic murdarit cu sange (Milman, Hist. Latin. Christ., i. 289). 
Alt Sinod, care trebuia sa se desfasoare la Niceea in 451 A.D. a fost atat de ne-stapanit incat a trebuit sa fie mutat la Calcedon, peste stramtoarea Constantinopolelui, de unde Imparatul putea sa-l supravegheze si sa mentina ordinea cu trupele sale (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 742). Astfel este cunoscut ca Sinodul de la Calcedon. Lucrarile au fost permanent intrerupte de urlete si zarva (Ibid., ii. 743), chiar mirenii simtindu-se obligati sa aminteasca Episcopilor de demnitatea lor clericala (Ibid., ii. 743). Dr. Phillip Schaff zice, ‘La Calcedon, aparitia renumitului scriitor si istoric Teodoret a provocat o scena care aproape involuntar ne aminteste de actualele incaierari ale calugarilor greci si romano-catolici la Sfantul Mormant, incaierari care au loc in ciuda prezentei intimidante a politiei turce. Oponentii egipteni ai lui Teodoret au strigat din toti rarunchii ‘Jos cu el, acest invatator al lui Nestor.’ Cei din tabara sa raspunsera cu egala violenta: ‘Ne-au fortat la ‘Sinodul Talharilor’ sa semnam sub ghionti si pumni, jos cu maniheistii, dusmanii lui Flavius si dusmanii dreptei credinte. Jos cu ucigasul de Dioscor. Cine nu cunoaste faptele sale marsave? Episcopii egipteni strigara: ‘Jos cu evreii, cu dusmanii lui Dumnezeu, si nu-i ziceti aluia Episcop.’ La care Episcopii din cealalta tabara strigara din nou: Afara cu rasculatii si zurbagii, afara cu criminalii! Drept-credinciosii isi au locul la Sinod.’ Armata a trebuit sa intervina din nou pentru a tine in frau adunarea.’ (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 348). 
La Sinodul tinut la Constantinopole in 785 A.D. soldatii s-au napustit in camera unde se tinea intrunirea si au alungat una dintre taberele de Episcopi care nu vroiau sa semneze hotararea celeilalte tabere (Milman, ii. p. 345); iar cel de-al doilea Sinod de la Niceea (787 A.D.) a denuntat acest Sinod de la Constantinopole ca un ‘Sinod de nebuni si posedati’ (Ibid., ii. 346). 
Este un fapt curios de la care nu ma pot abtine sa atrag atentia. Nici un istoric al Crestinismului, fie el Milman, Schaff, Davidson, Mosheim sau oricare altul nu a observat se pare grotescul absurditatii ideii unei adunari care incearca sa decida prin vot un fapt petrecut, deci care tine de trecut. Oamenii se aduna si voteaza asupra chestiunilor care trebuie sa se hotarasca, facandu-le astfel sa devina fapte; ca de exemplu ca acela sau celalalt sa devina presedinte, sau o lege care sa intre in vigoare; dar nu voteaza lucruri care sunt deja intamplate si hotarate. Cititorul trebuie sa inteleaga ca cele prezentate sunt doar o frantura din panorama oferita istoriei de catre Sinoadele Bisericii. Oricat de pios ar fi cineva, daca este sincer cu el insusi, atunci este imposibil sa citeasca istoria lucrarilor acestor Sinoade si sa pretinda ca Duhul Sfant are ceva de a face cu rezultatele unor atat de violente intruniri, lasand la o parte credibilitatea unei hotarari si unei intruniri care isi propune sa stabileasca ceea ce este inspirat de Duhul Sfant si ceea ce nu este."
Sursa un forum de pe internet

Cei care nu-si amintesc de trecut, sunt condamnati sa-l repete.
Fiti binecuvantati!
Stati de veghe!

Recomandare: A existat formularea de botez "in numele Tatalui, si al Fiului si al Sfantului Duh"?

Versiunea Dumitru Cornilescu, Matei 28:19 "Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh."

Intrucat din secolul XIX incoace circula tot mai mult informatii cu privire la modificarea textului din Matei 28:19, au inceput sa apara si pe meleagurile noastre Biblii si Noul Testament care repun cuvintele care au fost modificate, acestea fiind "in numele meu".

"În primul rând, din acest pasaj studiind în textul grecesc, observăm că nici cuvintele botezându-i (pe ei, la masculin în greacă: autous) şi învăţându-i (pe ei, la masculin, în greacă: autous), nu se acordă în gen cu naţiunile (în greacă: ta ethne, la neutru). Ca să fie un acord, în gen, în loc de autous, ar trebui să fie auta, vezi în acest sens, nota de subsol de la Noul Testament Traducerea Fidelă – 2007 (NTTF – 2007). Prin urmare, fie autorul uman: Matei a greşit, fie acest pasaj a fost modificat ulterior, dar fără a ţine seama de gen, atunci când s-a interpolat probabil fraza: ,,botezându-i în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt”
În unele scrieri ramase de la Eusebiu, este citat versetul din Matei 28:19 cu o formulare complet diferita: „…în Numele Meu.” Acest indiciu ni-l ofera aşa numitul „Aparat critic al Noului testament în limba greacă”, de la ediţia 1 la 25, redactăt de Nestle şi Aland. În această privinţă a modificării textului, observaţi ce spune şi cartea ,,Provocarea” la pg. 63: „Dr.Karlheinz scrie: „Isus nu a cunoscut nici o trinitate. Porunca de a boteza în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, pusă în gura Celui înviat în Matei, este declarată, de cercetarea critică, în unanimitate, ca fiind o falsificare” …Majoritatea covârşitoare a istoricilor bisericii pun această formulare pe seama părinţilor trinitarieni ai bisericii… În „Novum Testamentum Graece et Latine” de Nestle este redată într-o notă din josul paginii versiunea originală din Matei 28:19, aşa cum a fost dată de unul din părinţii bisericii, Eusebiu: „En to onomati mou” = „…în Numele Meu.” Aceiaşi observaţie este scrisă şi în „Greek New Testament”, Second edition, 1954, London, Bible House.” Enciclopedia Catolică, Vol. 2, pag. 236, recunoaşte că cuvintele utilizate la ceremonia de botez au fost schimbate de Biserica Catolică . Iar în Enciclopedia Britanică, Vol. 3, pag. 365, afirmă că botezul a fost schimbat din „Numele lui Isus”, în cuvintele „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” în secolul al-II-lea. ."
https://matchlessgod.wordpress.com/2011/05/15/matei-2819-sinteza/

Matei 28:

18 Şi Ieşhua, apropiindu-se, le-a vorbit, spunând: „Toată autoritatea mi-a fost dată în cer  şi pe pământ. 19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate naţiunile, (botezându-i) în numele meu,    20 Învăţându-i să păzească toate câte     v-am poruncit! Şi, iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului“.

Versetul din Matei 28:19 a fost modificat

Anumite Enciclopedii şi anumiţi istorici ca F.C. Conybeare, Dr. C.R.Gregory, Otto Heick (1947), Williston Walker (1947), susţin că versetul din Matei 28:19 a fost modificat, botezul primilor creştini fiind administrat, doar în numele Domnului Isus, Fiul cel unic al lui Dumnezeu. Inainte de modificare, conform citatelor lui Eusebiu de Cesareea, Aprahates si Shem Tov, Matei 28:19 scria: "Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in numele Meu". A se compara cu: Luca 24:47, 1Corinteni 10:2, Coloseni 3:17, Fapte 2:38; 8:16; 10:48; 19:5, etc.. 
Istoricii au consemnat ca in timpurile indepartate a fost o cearta intre episcopii de atunci, cu privire la formula de botez. Protagonistii principali ai certului au fost episcopul de Roma, Stefan si episcopul de Cartagina, Ciprian.

Encyclopedia Britannica, 11th ed. (1920), II 365 declară: „Formula trinitariană şi scufundarea de trei ori n-a fost o practică uniformă de la început... Botezul în Numele lui Isus este formula din Noul Testament. În secolul trei, botezul în Numele lui Christos era încă la fel de răspândit încât papa Stefan l-a declarat valid, opunându-se lui Ciprian din Cartagina”. 
În Hastings Encyclopedia of Religion, Vol. 2, pag. 377, 389, se spune: "Botezul creştin a fost întotdeauna realizat folosind cuvintele „în Numele lui Isus”...până pe vremea lui Iustin Martirul." 
În A History of Christian Thought; Otto Hieck; Vol. 1, pag. 53, se precizează: „la început botezul era realizat (administrat) în Numele lui Isus, apoi gradual în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt.” A existat cel putin un episcop care a botezat chiar si in numele Mariei.
Tot la fel în Canney Encyclopedia of Religion, pag. 53 se susţine că – "La început biserica boteza în Numele Domnului Isus până în secolul al doilea." 
Alte studii în acest sens mai declară: 
Dicţionarul Biblic explicativ (1962), vol.I, pag. 351: „Dovezile... Sugerează că botezul în creştinismul timpuriu a fost administrat, nu în întreitul nume, ci în Numele lui Isus Christos sau în Numele Domnului Isus”. 
Acelasi lucru confirma si Dictionarul Biblic editia 1995 pagina 164 referitor la botezul primilor crestini.
Otto Heick, un istoric creştin de renume (1947), pag. 58: „formula trinitariană de botez...a luat locul vechii formul de botez „în Numele lui Isus”. 
Williston Walker, un istoric al bisericii creştine (1947), pag. 58: „Formula de botez trinitarian ... a luat locul vechiului botez în Numele lui Hristos” 
Canney's Encyclopedia of Religions (1970), pag. 53: „Persoanele au fost botezate la început în „numele lui Isus Christos” ... Sau „în numele Domnului Isus”... După acea, odată cu dezvoltarea doctrinei Trinităţii, ei erau botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”. 
Encyclopedia Biblică (1899), I, 473: „Este normal să concluzionăm că botezul a fost administrat iniţial „în Numele lui Isus Hristos”, sau „în numele Domnului Isus”. Această opinie este confirmată de faptul că formele timpurii ale mărturiei baptismale era singulară nu întreită, cum a fost crezul ulterior”.

Referinţe: 

1. Encyclopedia Britannica, 11th ed. (1920), II 365: read here about pope Stephan and bishop Cyprian of Cartagina baptism conflict 
2. A History of Christian Thought; Otto Hieck; Vol. 1, pag. 53 
3. Canney Encyclopedia of Religion, pag. 53 
4. Encyclopedia Biblica (1899), I, 473 
5. „Time” from 5 december 1955 
6. Herder Bible (1965), Apendix pag. 37 
7. Eusebius of Cesarea 300-340 AD 
8. Wescott and Hort - Greek Text Criticism 
9. Nestle Aland - New Testament Text, 25 edition 
10. Shem Tob - Matthew - XII-XIII century 
11. Brian Hoeck - 
12. E. Bulge: Miscellaneous Coptic Texts, 1915, pp. 58 ff. 628 and 636 
13. Didache, chapter 7, 1879, Constantinopole 
14. George Howard, Shem Tob, New Testament Studies, volumul 43, nr. 1, january 1997, pag. 58-71 
15. Dr.Karlheinz: "Provocation” p.63: 
16. Novum Testamentum Graece et Latine, Nestle, footnote of Matthew 28:19 
17. Greek New Testament, Second edition, 1954, London, Bible House 
18. Encyclopedia Catolica, Vol. 2, pag. 236 
19. Scribners Dictionary of the Bible, Vol. 1, pag. 241 
20. Encyclopedia Britanica, Vol. 3, pag. 365 
21. Hasting’s Bible Dictionary (1898), vol. I, pag. 241 
22. Viorel Ratiu, Matthew 28:19 footnote, NTTF – 2007, Arad, Romania 
23. F.C. Conybeare - 
24. Peake's Commentary, 1919 
25. Dr. C.R.Gregory - 
26. http://www.2001translation.com/MATTHEW.htm#_name 
27. Hastings Encyclopedia of Religion, Vol. 2, pag. 377, 389 
28. Aprahates
29. Justin Martyr "botezati in numele lui Christos"


Si lista poate continua...

Cine a gresit, Domnul Isus sau un copist?

Avem nevoie de marturia manuscriselor biblice vechi?


 Mat. 23:35. "Ca să vină asupra voastră tot sângele drept vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel, cel drept, până la sângele lui Zaharia, fiu al lui Barachia; şi pe care l-aţi omorât între sanctuar şi altar."
In Matei 23:35 Biblia moderna se zice ca Zaharia fiul lui Barachia a fost omorat intre templu si altar. Zaharia fiul lui Barachia este profetul Zaharia. Singurul Zaharia despre care stim ca a fost omorat intr-un asemenea loc este fiul lui Iehoiada: 2 Cronici 24:21
Cine a gresit, Domnul Isus sau un copist?

Biblia Versiunea Cornilescu, Matei 23:35 ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar. 
Biblia Versiunea Ortodoxa, Matei 23:35 Ca sa cada asupra voastra tot sangele dreptilor raspandit pe pamant, de la sangele dreptului Abel, pana la sangele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-ati ucis intre templu si altar.

Din nefericire, nu avem acces la sursa primara, adica la manuscrisul original (textul autorului, numit si textul autograf). Insa sunt o multime de variante textuale, care pe ici colo nu corespund intru totul unele cu altele. Asta arata ca uneori, traducatorii si-au permis mai mici sau mai mari libertati in redarea textului. O boala a unora dintre traducatori a fost ca prin adaugarea unor cuvinte sau litere au dorit sa stilizeze textul, altii si-au dat cu parerea in anumite locuri, adaugand cuvinte noi, dupa cum credeau ei ca ar trebui. O traducere numita "People's New Testament" spune ca in manuscrisul Sinaiticus textul suna altfel, fara Barachia si este mai mult ca posibil, ca acesta a fost textul original:

"Manuscrisul Siniatic omite Barachias în acest loc, şi eroarea se presupune ca s-a strecurat din greseala unor copisti timpurii care au confundat acest Zaharia cu profetul Zaharia, care era fiul lui Barachias."

http://pnt.biblecommenter.com/matthew/23.htm

Aici este textul in discutie din Codex Sinaiticus, am scos partea a doua din verset:

"επι τηϲ γηϲ απο του 
αιματοϲ αβελʼ του 
δικαιου εωϲ του 
αιματοϲ ζαχαριου ┬ 
ον εφονευϲατε 
μεταξυ του ναου 
και του θυϲιαϲτη
ριου"

Aici este textul transliterat:

epi ti̱s̱ gi̱s̱ apo tou
aimatos̱ avelʼ tou
dikaiou eo̱s̱ tou
aimatos̱ zachariou
on efonef̱sate
metaxy tou naou
kai tou thysiasti̱
riou 

Iata si traducerea in limba engleza:

"the earth from the
Abel's blood
are entitled to the
blood Zacharias ┬
being...
between the temple
and "

Dupa cum se vede fraza "son of Barachia" "fiul lui Barachia" nu apare.
Cei ce nu cunosc aceste fapte pot trage o concluzie pripita si sa spuna ca Domnul Isus nu a fost ceea ce a pretins a fi. Vedeti ce repede se pot trage concluzii gresite si ce atingere pot aduce traducerile neconforme cu adevarul? Avem sau nu nevoie de manuscrisele antice? Si este bine sa le comparam cu Biblia noastra moderna?

Oricum, avem marturia ferma din Luca 11:51, care nu lasa nici un dubiu cum suna propozitia in realitate:
Luca 11:51 de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi Templu; da, vă spun, se va cere de la neamul acesta!
Avem doua marturii: Luca si Sinaiticus, si conform Bibliei, doua marturii ce converg, trebuie luate in seama.
Cine nu e satisfacut de marturia din Codex Sinaiticus ar trebui sa fie de marturia Evangheliei dupa Luca.

Manuscrise distribuite pe datarea istorica si tip

Descurcati-va! :) Daca ati avea in casa trei Biblii in care un verset ar fi redat in trei feluri diferite, cum ati alege redarea autentica? Sau macar cel mai apropiat de textul autorului? De asta se ocupa comparatia textuala. Compara, analizeaza, emite ipoteze cu privire la diferentele ce exista intre manuscrise. Dar oare cum alegi cei bine? Eu cred ca si aici trebuie sa fi calauzit de Dumnezeu. Daca nu esti calauzit de Dumnezeu si aici poti lua decizii gresite.


MANUSCRISE BIBLICE DIN ANII 100-199: 
NUMELE, TIPUL-LIMBA, CONTINUTUL  
  
Din aceasta perioada avem 4 manuscrise scrise pe papirus (notate cu sigla P, de la cuvantul "papirus")):

P52 (e,~125 e.n., e=Evanghelii, fragmente de text in limba greaca, din Evanghelia dupa Ioan)
https://en.wikipedia.org/wiki/Rylands_Library_Papyrus_P52 

P90 (e=Evanghelii, fragmente de text in limba greaca, din Evanghelia dupa Ioan)
https://en.wikipedia.org/wiki/Papyrus_90

P98 (r=Apocalipsa, fragmente in limba greaca)
https://en.wikipedia.org/wiki/Papyrus_98

P104 (e=Evanghelii, fragmente de text in limba greaca, din Evanghelia dupa Matei); 
https://en.wikipedia.org/wiki/Papyrus_104

MANUSCRISE BIBLICE DIN 200-299 
NUMELE, TIPUL-LIMBA, CONTINUTUL    
P1(e)/P4/P5/P9(c)/P12(p)/P15/P20(c)/P22(e)/P23/P27(p)/P28(e)/P29(a)/P30(p)/P32(p;~200)/P39(e)/P40(p)/P45(e,a)/P46(p;200;chester beatty)/P47(r)/ P48(a)/P49(p)/P53(e,a)/P64+67(e;200)/P65(p)/P66(200)/P69/P70/P75/P77/P80/P87(p)/P91(a)/P95(e)/P101/P103/P106/P107/ /P108(r)/P109(e)/P111/P113(p)/P114 //// 0189(u;a)/ 0220(u;p) ;

MANUSCRISE BIBLICE DIN ANII 300-399
NUMELE, TIPUL-LIMBA, CONTINUTUL       

P6(e)/ P7/P8(a)/P10(p)/P13/P16/P17/ P18(r)/P24/P25(e)/P35/P37/P38(p;300)/ P62(e)/P71/P72(c)/P78/P81/P86(e)/P88/P89(p)/P92/P100(c)/ P102(e)/P110/P115(r) /// S01(u; e,a,c,p,r)/ BO3(u; e,a,c,p)/ 058(e)/ 0162/ 0169(r)/ 0171(e, ~300)/ 0185 (p)/ 0188(e)/ 0206(c)/ 0207(r)/ 0221(p)/ 0228(p)/ 0231(e)/ 0242 /// it-a(v;o.l.;e)/ it-w(c) /// syr-s(v;s.p.s.;e)/ syr-c(s.p.c.) /// cop-sa(v;cop.sah.; e,a,c,p,r)/ cop-ach(cop.ach.;e,c)/ cop-ach2(cop.sub-ach.;e)

MANUSCRISE BIBLICE DIN ANII 400-499 
NUMELE, TIPUL-LIMBA, CONTINUTUL     
P19(e)/ P21/P50(a)/P51(p;~400)/P57(a)/P82(e)/P85(r)/ P93(e)/P99(p;~400)/P112(a) /// A02(u; e,a,c,p,r)/ C04(e,a,c,p,r)/ D05(e,a)/ I016(p)/ [Q026(u;biz.;e)]/ T029+0113,0125,0139(e)/ W032/ 057(a)/ 059+0215(e)/ 062(p)/ 048(a,c,p);/ 068(e)/ 069/ 077(a)/ 0160(e)/ 0163(r)/ 0165(a)/ 0166(a,c)/0172(p)/ 0173(c)/ 0175(a)/ 0176(p)/ 0181(e)/ 0182/ 0201(p)/ 0214(e)/ 0216/ 0217/ 0218/ 0219(p)/ 0226/ 0227/ 0232(c)/ 0236(a)/ 0240(p)/ 0244(a)/ 0252(p)/ 0254/ 0261/ 0270/ 0274(e)/ 0301 /// it-a2(e)/ it-b/ it-d(e,a)/ it-e(e)/ it-ff2/ it-h(e,a,c,p)/ it-k(e)/ it-m/ it-f /// vg(v+c;vulg.; e,a,c,p,r) /// syr-p( s.p.pes.;e,a,c,p) /// cop-pbo( cop.prot.bo.; e)/ cop-meg( cop.med.eg.; e,a)/ cop-mf( cop.med.fay.;e) 
/// geo( geo.; e,a,c,p) ;

MANUSCRISE BIBLICE DIN ANII 500-599  
NUMELE, TIPUL-LIMBA, CONTINUTUL    
P2(e)/ P11+14(p)/P33+58(a)/P36(e)/P54(c)/P56(a)/P63(p;~500)/ P76(e)/P83/P84/P94(p)/P96(e)/P38(p;300)/ P105 /// D06(u;p)/ E08(a)/ H015(p)/ [N022(biz.;e)]/ [023(biz.)]/ [P024(biz.)]/ Z035/ X040/ [S042(biz.)]/ 060/ 066(a)/ 067(e)/ 070+0110,0124,0178,0179,0180,0190, 0191, 0193, 0202// 071/ 072/ 073+084/ 076(a)/ 078(e)/ 079/ 081(p)/ 082/ 085(e)/ 086/ 087+092b/ 088(p)/ 091(e)/ 094/ 0143/ 0147/ 0159/ 0170/ 0184/ 0186+0224(p)/ 0187(e)/ 0198(p)/ 0208/ 0213(e)/ 0222(p)/ 0223/ 0225/ 0237(e)/ 0241(p)/ 0245(c)/ 0246/ 0247/ 0251/ 0260(e)/ 0266/ 0293+089,092a (e)/ 0282(p)/ 0285(c,p)/ 0292(e)/ 0296(c,p) /// it-d(p)/ it-e(a)/ it-f(e)/ it-gue(p)/ it-j/ it-t(e)  /// syr-pal( s.p.; e,a,c,p)/ syr-ph( s.phl.; c,r) /// eth ( eth.; e,a,c,p,r)  ;

MANUSCRISE BIBLICE DIN ANII 600-699  
NUMELE, TIPUL-LIMBA, CONTINUTUL    
P3(e)/ P26(p;~600)/ P31/ P34/ P43(r)/ P44(e)/ P55/ P59/ P60/ P68(p)/ P73(e)/ P74(a,c)/ P79(p)/ P97(e)/ P116(p) /// 083+0112,0235(u;e)/ 096(a)/ 097/ 098(p)/ 099(e)/ 0102+0138/ 0106+0119/ 0107/ 0108/ 0109/ 0111(p)/ 0145(e)/ 0164/ 0167/ 0183(p)/ 0199/ 0200(e)/ 0204(c)/ 0209(c,p)/ 0210(e)/ 0239/ 0259(p)/ 0262/ 0275(e)/ 0294(a)/ 0300(e)/ 0303 /// it-aur(e)/ it-b/ it-l(a,c)/ it-o(e)/ it-p/ it-q(c,e)/ it-r1(e)/ it-r(p)/ it-s(e)/ it-v /// syr-h( s.harc.;~616; e,a,c,p,r) ;

MANUSCRISE BIBLICE DIN ANII 700-799  
NUMELE, TIPUL-LIMBA, CONTINUTUL   
P41(a)/ P42(e)/ P61(e; ~700) /// [E07(u; biz.; e)]/ L019(e)/ 095+-0123(a)/ 0101(e)/ 0118(e)/ 0126/ 0127/ 0146/ 0148/ 0156(c)/ 0161(e)/ 0229(r)/ 0233(e)/ 0234/ 0238/ 0250/ 0256/ 0277/ 0298/ 0279/ 0281/ 0289(p)/ 0291(e) /// it-b(e)/ it-ff1/ it-g1/ it-l/it-p/ it-r/ it-s(p)/ it-v/it-z(c,p,r)

MANUSCRISE BIBLICE DIN ANII 800-899   
NUMELE, TIPUL-LIMBA, CONTINUTUL  
[F09(u; biz.; e)]/ F010( p)/ [G011(e)]/ G012(p)/ [H013(e)]/ [K018(c,p)]/ [L020(a,c,p)]/ [[P025(a,c,p,r)]/D037(e)/ Q038/ Y044(e,a,c,p)/ K017(e)/ K018(c,p)/ 050(e)/ 0115/ 0122(p)/ 0128(e)/ 0130/ 0131/ 0132/ 0150(p)/ 0155(e)/ 0269/ 0271/ 0278(p) /// 33(m; e,a,c,p)/ 565(e)/ 892/ 1424/ 1841(r)/ 2464(a,c,p) /// l 127( lec.; biz.; e)/ l 563(a)/ l 292(e)/ l672 /// it-ar(a,c,p,r)/ it-comp(p)/ it-f/ it-ff(e)/ it-g(p)/ it-m /// cop-bo( cop.boh.; e,a,c,p,r) /// geo-1( geo.; e,a,p) 

MANUSCRISE BIBLICE DIN ANII 900-1099  
NUMELE, TIPUL-LIMBA, CONTINUTUL
[046=B0266(u;r)]/ 051(r)/ 075(p)/ 0105(e)/ 0121+0121a (p)/ 0140(a)/ 0141(e)/ 0177(e)/ 0243+0121b (p)/ 0249(e)/ 0299 /// f1( family1;m;e)/ 81(a,c,p; 1044 e.n.)/ 104(p; 1087 e.n.)/ 174 (e; 1052 e.n.)/ 181(a)/ 230(e; 1013 e.n.)/ 307(a)/ 459(p;1092)/ 1175(a,c,p)/ 1582(e;948 e.n.)/ 1735(c)/ 1739(a,c,p)/ 1891(a)/ 1912(p)/ 2138(c; 1072 e.n.)/ 2329(r)/ 2351 /// l 60( lec.;biz.; e,a)/ l 156(a)/ l 253(e; 1020 e.n.)/ l 514/ l 597(a)/ l 770(e)/ l 813(e; 1069 e.n.)/ l 1443(a; 1053 e.n.)/ l 1552 (e; 985 e.n.) /// it-mon(p)/ it-ro(a)/ it-p(p)/ it-sin(a,r) /// geo-2(e,a,p)/ geo-A(e,a,p)/ geo-B(e,a,p) ;

MANUSCRISE BIBLICE DIN ANII 1000-1499 
NUMELE, TIPUL-LIMBA, CONTINUTUL
f1(family 1;m;e?)/ f13( family 13; m;?e)/ 28/ 323/ 365/ 579/ 614/ 630/ 700/ 945/ 1006/ 1241/ 1611/ 1854/ 1881/ 2030/ 2050( ~1107 e.n.)/2053//2062/ 2344/ 2377/ 2427 /// it-c(e,a)/ it-den(a,p)/ it-div(p)/ it-gig(a,r)/ it-l(e)/ it-o(p)/ it-p(a)/ it-ph(a)/ it-sa(a)/ it-w(a)/ it-t(a,c,p,r) /// eth ( c) ;    

(Nota: au fost incluse toate mss. importante:  papirusuri, uniciale; versiunile latine vechi, vulgata-mss, siro-palestiniene; copte; si o mare majoritate din minuscule; M (textul majoritar bizantin); o parte din lectionare;)