Cateva ganduri pentru cei ce doresc grabirea venirii Fiului lui Dumnezeu

2Petru 3:
10. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.
11. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă,
12. aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?
13. Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.
14. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.

Singura carte pe care ne putem baza, care arată cât de necesară este o lucrare autentică în creştinătate, ce conţine dovezi in acest sens, este Biblia. Nu trebuie sa ne luam dupa vreo viziune umana, din moment ce totul este scris acolo. Incercând să lucram cât mai mult în nădejdea constituirii unei asemenea adunări evanghelice, care nu numai să pretindă despre sine că este aşa, ci - în cazul în care oricine ar lua-o sub lupă, să poată dovedi în baza dovezilor Sfintei Scripturi, că într-adevăr este evanghelică, nu putem pune alta temelie decat marturia profetica a Bibliei. Mulţumesc lui Iehova Dumnezeu, Dumnezeul Bibliei, Tatăl nostru iubit din ceruri, prin Isus Christos, mult aşteptatul Său Fiu glorios, că avem din belsug cu ce ne hrani, prin harul şi prin ajutorul Lui scump, avem Biblia, pe care trebuie sa o apreciem la adevarata sa valoare, de la Geneza la Apocalipsa. Dar este nevoie de multa atentie, ca nu cumva sa urmam traducatorii in loc de mesajul original. Unii se incred foarte mult in traduceri si in traducatorii care le-au facut, desi sunt dovezi clare a fragilitatii unei astfel de convingeri. Din nefericire, traducerile actuale ale Bibliei lasa mult de dorit in anumite privinte. Pentru a putea accelera un proces de reformatiune finala, trebuie sa se faca si o recenzie finala, eliminandu-se astfel toate impuritatile traducerilor actuale. Acest lucru se poate realiza cu ajutorul tuturor celor ce vor dori, daca vor simti ca au indemnul sa se implice in acest mare proiect.
Aceasta recenzie finala, nu trebuie sa fie rodul calauzirii unui om, ci rodul calauzirii duhul lui Dumnezeu. Nu autorii sunt importanţi ci mesajul lor, munca lor, care pentru cei vrednici, sfinţi, umili şi sinceri, pentru cei ce se pregătesc să fie astfel, şi pentru cei ce sunt în devenire a fi astfel, va fi ca şi o ploaie târzie, regeneratoare şi binefăcătoare peste un câmp pârjolit de arşiţa verii, iar pentru alţii, pentru cei îngâmfaţi, mândrii, aroganţi, trufaşi, şi toţi cei cu spirit inchizitoric, va fi o recenzie numai bună de blamat şi pus pe Indexul Cărţilor Interzise. 
Doresc sa fiu doar unul dintre frati. De aceea, gandurile mele sunt doar a unui frate, nu a unui lider. Nu vrea sa dau porunci si nici nu vreau sa ma implic mai mult in lucruri, decat am competenta. De fapt pericolul ce ne paşte este acesta: căderea în liderism, clericism şi ierarhism, în imitarea liderismului, clericismului şi ierarhismului "Marelui Babilon". Prin desfiinţarea poruncii clare că toţi suntem "fraţi" (Matei 23:8-12) şi prin despărţirea credincioşilor care sunt cu toţii "fraţi" în clerici şi laici sau ceva asemănător clasei clericale şi laice, tip calsa "x" şi clasa "y", vom face nu o teocratie ci o clerocratie... Suntem avertizaţi!!! Dar o spun cu toată dragostea, ca Scriptura care nu poate fi desfiinţată spune clar: 
"Şi cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. Oricine se va înălţa, va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat."
Ce am putea face ca sa acceleram procesul unei reformatiuni finale?
1.  Vestirea importantei impacarii noastre cu Dumnezeu
Să vestim lumii vestea bună a Împărăţiei: împăcarea oferită de Dumnezeu, prin jertfa Fiului sau, Domnul nostru Isus Christos. Prin dovezi Biblice putem prezenta: îndreptăţirea prin credinţă, pocăinţa spre iertarea păcatelor şi darul vieţii veşnice - pe ce bază se dă, de ce este el gratuit şi de ce nu trebuie obţinut prin fapte? Prezentarea câtorva motive principale. Armonizarea care trebuie făcută între "îndreptăţirea prin credinţă" şi "credinţa" despre care se scrie în "Epistola lui Iacov". Din cauza prezentării în mod eronat, în tipar pâgân, a "predestinării", şi din cauza unor slăbiciuni spirituale, unii credincioşi abandonează lupta cu păcatul, şi renunţă la credinţă, crezând că sunt "predestinaţi de Dumnezeu la pierzare" - prezentarea Scripturală a acestui subiect. De ce este atât de important, ca "astăzi" dacă auzim "glasul" lui Dumnezeu din Scripturi, să nu ne împietrim inimile? Răsplata sau "premiul" celor ce cred acum: "copii ai lui Dumnezeu", şi tot ce derivă din acest drept. Acest "premiu" oferit poate să fie "răpit", căci vor veni mulţi şi din ividie vor zice că "nu meritaţi", că "nu sunteţi vrednici" sau "ar trebui să vă mulţumiţi şi cu mai puţin". Cei care cred din toată inima, că sunt pe deplin îndreptăţiţi la toate cele promise de Dumnezeu, numai prin har şi credinţă şi nu prin fapte, nici nu pretind nimic, ei primesc tot ce le dă Dumnezeu, considerând din toată inima, că nimic ce oferă Dumnezeu acum, nu este de lepădat, prin urmare nu leapădă harul nespus de mare al lui Dumnezeu! Prezentarea botezului şi semnificaţia lui. Formula cea mai veche de botez, forma netrinitara, doar in numele Domnului Isus.
2.  Evitarea tiparelor (stereotipiilor) nebiblice de gandire
Unii doresc sa gandeasca cu mintea altora, asa ca cad in diferite tipare de gandire (stereotipii), devenind fan XY sau YZ. Dar sunt aceste tipare intr-adevar biblice? Nu putem aştepta şi grăbi venirea imparatiei avand tipare de gandire nebiblice. Ele sunt o frana si trebuie eliminate, mai intai din mintile noastre, altfel spus, trebuie facuta o curatenie generala in mintea noastra, ca sa putem face o curatenie generala in adunarea frateasca. Facand asta, se va face o trezire, innoire (reformaţiune) finală în creştinism. Dovezile Biblice arăta necesitatea reformaţiunii finale a Adunării poporului lui Dumnezeu, prin mesajul lui Christos, care trebuie să înceapă în primul rând în mintea şi inima credincioşilor care însetează după adevăr şi închinarea curată. Trebuie trecute in revista greşelile de nescuzat a câtorva reformatori "de marcă" sau "mai mici" şi învăţămintele ce le putem trage (denigrarea Bibliei prin diferite epitete ca "epistola de paie", "revoluţionarii anabaptisti", "Jean Calvin Stăpânul Genevei", "iubiţi vrăjmaşii cu foc şi sabie", "nedumerirea lui Wesley", "profeta Ellen White si duhul prorociei", "Martorii lui Iehova si Sclavul fidel şi prevăzător"). Trebuie prezentata importanţei rămânerii la Scriptură şi ce se intampla in cazurile cand ne luam dupa cei păcăliţi de Satana. Trebuie sa luam aminte la importanţa poruncii "Fiţi gata" şi la semnificaţia "semnelor revenirii", arătând distincţia care trebuie să se facă într-un semn local, chiar dacă este mare şi semnele "universale" prezise în Scripturi. Arătarea lămurită din Scripturi a ordinii în care se vor produce evenimentele cruciale şi prezise de Dumnezeu: adică "semnele revenirii" şi după semne "revenirea Domnului Isus Christos" şi nu invers: "revenirea Domnului" şi "semnele revenirii". Armonizarea expresiilor "lumea nu mă va mai vedea, dar voi mă veţi vedea" şi "atunci toate popoarele pământului se vor boci şi vor vedea pe fiul omului venind cu putere şi cu mare slavă".
3.  Eliminarea cauzelor ce duc la doctrine false
Cauzele multor doctrine false sunt traducerile gresite ala unor cuvinte sau pasaje biblice sau traditiile preluate din cartile apocrife. Gnosticismul, de exemplu, a produs multa literatura pentru al dumnezeifica pe Fiul lui Dumnezeu, punandu-l de fapt prin asta in locul lui Dumnezeu. Si astfel Fiul a luat locul Tatalui, Tatal ramanand o expresie de forma, fara a mai contine ideea de "tata". Dupa gnostici, Dumnezeu a devenit om, a luat numele de Isus şi a murit doar aparent pe cruce. La fel cred majoritatea crestinilor, cand sustin ca Domnul Isus a murit doar cu trupul pe cruce, dar cu sufletul a ramas viu si s-a dus impreuna cu talharul in paradisul ceresc. Trebuie sa arătam din Biblie cât de absurdă şi cât de nebuloasă este idea "un singur Dumnezeu în trinitate" şi a celor ce învaţă că Iehova, Dumnezeul Bibliei este de fapt Isus Christos. Prezentarea influenţei gnostice asupra acestei învăţături nescripturale, şi cazurile Matei 28:19 şi 1Ioan 5:7,8. Şi-a schimbat Domnul Isus ulterior învăţătura despre rugăciune, prin care învăţa că trebuie să ne rugăm Tatălui? Ce înseamnă a ne ruga şi a ne închina "în numele" Domnului Isus Christos?
4.  Eliminarea infuentei pagane a nemuririi sufletului
Conform Scripturii: Care este plata păcatului, moartea veşnică sau chinuirea veşnică? Există viaţă constienta după moarte? - Nu aştepta pe după ce mori răspunsul! - o prezentare a "Adevărului Biblic" în această temă şi o demascare a minciunii lui Satan Diavolul, este absolut necesara, pentru o reforma finala in crestinism. De fapt, datorita acestei doctrine nebiblice s-a putut crea cultul sfintilor ca mijlocitori, doctrina ca Domnul Isus nu a murit numai cu trupul si multe alte credinte nebiblice. Cat de mult pot infuenta demonii - deghizati in ingeri ai luminii - pe oamenii ce nu cunosc adevarul despre moarte si viata. Unii oameni, chiar se sinucid din curiozitate pentru lumea de dincolo sau din convingerea că merg într-o lume mai bună. În timpurile antice, unii împăraţi îşi ucideau slujitorii şi se îngropau cu mari bogăţii având convingerea că se vor folosi de ei şi de bogăţii şi pe lumea de dincolo. Altii isi scoteau ochii ca sa poata contempla mai bine adevarurile lumii de dincolo. Prezentarea influenţei religiei şi filozofiei păgâne asupra acestei învăţături şi cum a fost ea importata in crestinism, este indispensabila intelegerii textelor din Luca 23:43 şi Luca 16:19-31. 
5.  Importanta partasiei
"Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din pedepsele ei!" Apocalipsa 18:4 - asa ne avertizeaza Cuvantul lui Dumnezeu. Contează foarte mult cu cine şi unde ne inchinam. Demascarea şi denunţarea marii păcăleli a lui Satan Diavolul, că toate religiile şi credinţele duc la Dumnezeu, trebuie sa fie un subiect de mare actualitate, din moment ce ne apropiem zi de zi, tot mai mult de timpul sfarsitului. Adevărata si singura "cale" spre Dumnezeu: Este numai Domnul si Mantuitorul nostru Isus Christos! Chiar daca oamenii nu comit pacatele gruparii religioase din care fac parte, ei pot fi vinovati de păcatul "tăinuirii", "tăcerii" şi al "asocierii". Cazul profetilor arata cat de greu este sa duci un astfel de mesaj al avertizarii, dar implinirea profetiilor arata cat de vitala este... Noi trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu, decât de oameni - prezentarea supunerii totale faţă de Dumnezeu şi a supunerii relative faţă de instituţiile omeneşti, cazul Daniel, cazul "cei trei în cuptorul de foc", cazul apostolilor. Prezentarea din cartea Apocalipsa a cauzelor ce vor duce la căderea "Imperiului Mondial Al Religiei False" şi urmările ei asupra necredincioşilor şi al poporului lui Dumnezeu. Prezentarea identificării "Marelui Babilon", a "Fiarei", a "Negustorilor Pământului". Daca stim sa le identificam corect, putem sti ce să facem ca să nu ne asociem cu ele si astfel sa evitam sa primim din "pedepsele" lor.
Putem face aceste expuneri împreună, prezentand publicului doritor de adevăr aceste adevăruri esentiale pentru mantuire, pregătind calea, făcând nişte afişe stradale şi fluturaşi pentru cutiile poştale, invitându-ne fraţii de credinţă, cunoscuţii şi rudele, pregătind un spaţiu, etc.. În rest Dumnezeu va avea grijă de toate.
Fiţi binecuvântaţi cu pace, har, îndurare peste îndurare şi adevăr peste adevăr. Toate acestea le doreşte fierbinte pentru voi, al vostru frate. Sa stam dtand de veghe.
Îndrăzniţi fraţilor! 
"În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; căci frica cauzează suferinţă, şi cine se teme n-a fost făcut desăvârşit în dragoste." 1Ioan 4:18
Pe curând!

"Era INCA intuneric" ... Adica, unde-i ziua a treia de inaintea inviereii Domnului Isus?

Un proverb intelept spune "Adevarul te va face liber, dar pana la eliberare te va enerva."
 
Prin acest articol nu-mi propun sa discreditez ce scrie in Biblie, din contra, doresc sa o fac credibila, criticand nu ce scrie in Biblie, ci ipoteza care o face necredibila in fata ateilor si a celor de alta religie. 

Biblia arata ca atunci cand femeile credincioase s-au dus la mormant pentru a unge trupul Domnului Isus, era inca intuneric "skotias (intuneric) eti (inca) ousēs (fiind)" (Ioan 20:1). 

Graba aceasta de a merge la mormant, cum s-ar spune pe la tara "cu noaptea in cap", isi are o justificare: dupa trei zile si trei nopti trupul mort cam incepe sa miroase. Insa daca a stat doar o zi si parti minuscule din doua alte zile, graba asta nu isi prea are justificare. Cum am mai aratat, ateii si cei de alta religie pot obiecta ca nopti nu avem decat doua, vineri noaptea si sambata noaptea, desi Domnul Isus, a profetit ca va sta trei zile si trei nopti in mormant. 
 „După cum Iona a fost trei zile şi trei nopţi în pântecele balenei”, a zis El, „tot aşa va fi Fiul omului trei zile şi trei nopţi în inima pământului” (Matei12:40)

Ateii si cei de alta religie mai pot obiecta ca nu avem o a treia zi (duminica), daca Domnul Isus a murit in ziua de vineri si in timp ce a inviat sambata noaptea era inca intuneric, iar unde este intuneric acolo este noapte.

Conform cu Iosif Flaviu, prima luna a anului (nisan) la evreii din antichitate incepea pe la echinoctiul de primavara (21 martie), iar 14 nisan era pe 4 aprilie. Pe 4 aprilie, la Ierusalim, dimineata zilei (cand apare soarele) incepe la ora 05:24 (iar seara soarele apune la 18.1), insa atunci inca nu era aceasta ora, caci asa scrie: "... intuneric inca fiind" ...
 http://www.fasterre.s21.o12.pl/timeanddate/pages/ro/sunrise-calc-ro.html

Deci ateii si cei de alta religie pot obiecta: unde este a treia zi, daca a murit vineri si a inviat sambata noaptea, cand era inca intuneric? Nicaieri... Femeile s-au dus noaptea la mormant, pe cand era inca intuneric. Ateii si cei de alta religie pot obiecta: Daca Domnul Isus a murit intr-o vineri dupa masa si a inviat sambata noaptea, pe cand era inca intuneric, nu avem decat o zi, nici macar doua. De ce doar una? Pentru ca Domnul Isus s-a referit la cat va sta in "inima pamantului" (Matei 12:40), adica cat va sta in mormant si nu
cat va fi neangropat + cat va fi ingropat. Sa ne gandim la distanta dintre Golgota si Ierusalim. Sa ne gandim ca a trecut un timp pana ce Iosif din Arimatea a auzit vestea (daca n-a fost si el prezent), apoi a trecut un timp pana ce a fost la Pilat, apoi a trecut un timp pana ce a luat tot ce trebuia, apoi a trecut un timp pana ce s-a dus la Golgota, apoi a trecut un timp pana ce a dat jos trupul si a invelit trupul in panza de in si in cele din urma a trecut un timp pana ce l-au dus la mormant.

Biblia da si timpul cand a mers Iosif la Pilat, "spre seara", "cand s-a inserat":

Matei 27:57. Spre seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus. 

Marcu 15:42. Când s-a înserat - fiindcă era ziua Pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului (cel mare de la 15 Nisan) - 

Calculati cam cat timp i-a ramas lui Iosif sa isi gate toate aceste lucrari pana la asfintit... in plus a venit si Nicodim cu un unguent voluminos (Ioan 19:39) ... Abia daca au putut termina pana la asfintit. 

Asadar vinerea si duminica nu se pot pune ca zile.

Daca Domnul Isus a murit vineri si a inviat sambata noaptea, pe cand era inca intuneric, "semnul lui Iona" nu s-a implinit si el devine un profet fals, din cauza acestei teorii care plaseaza ziua mortii pe vineri...

Avem doar sambata ca zi si vineri noaptea si sambata noaptea; vineri noaptea pentru sambata noaptea, si sambata noatea pentru duminica nopatea, dupa modelul de gandire evreiesc unde ziua incepe cu lasarea serii, deci cu noaptea. Avem asadar o zi si doua nopti. Apa la moara pentru necredinciosi... Un deliciu pentru ateisti si celelalte credinte necresine... Asadar conteaza ce credem si cum credem, cum interpretam Biblia. Pentru ca din ignoranta noastra sau a altora, o putem face de rasul lumii necredincioase...

Pai daca noua nu ne ies cele tei zile nici cele trei nopti, cum a spus el, ce credinta mai e si asta? Cum mai putem avea incedere in el? Caci vorbea de trei zile si trei nopti... nu de o zi si doua nopti. Ca zile avem doar sambata, deoarece a murit vineri pe la ora 15, nefiind ingropat pana seara, dupa ce Iosif din Arimathea s-a dus catre seara la Pilat. Ei bine pana a vorbit cu el, pana s-a dus inapoi, pana a pregatit trupul s-a facut noapte. Deci ziua de vineri n-o putem calcula ca o zi in care a zacut in "inima pamantului" cum profetise Domnul Isus. Va ramane doar sambata, caci femeile s-au dus duminica la mormant, cand era inca noapte si el era deja inviat. Apoi nu ne ies noptile: daca a murit vineri, va ramane doar vineri noapte si sambata noapte. Rad ateii si ceilalti de noi si astfel le dam motive sa spuna ca Christos n-a inviat dupa trei zile si trei nopti cum a profetit. Deci, sa le dam apa la moara necredinciosilor?

Asadar apar doua probleme. Categoric, o problema ar fi ca nu ne ies trei nopti. Dar nici trei zile, pentru ca o alta problema ar fi vinerea si duminica. Duminica cade ca zi, deoarece la Ioan 20:1 ni se scrie ca era inca intuneric, pe cand Maria Magdalena s-a dus la mormant si gasi piatra data la o parte. Daca era intuneric, atunci era inca noapte si nu zi. Deci Domnul Isus inviase undeva in timpul noptii, deoarece era inca intuneric si ziua de duminica inca nu incepuse. Intr-adevar, textul spune ca Maria Magdalena venise dis de dimineata la mormant, pe cand inca era intuneric, dar nu spune ca Domnul Isus inviase exact atunci. El inviase ceva mai devreme, dar textul nu precizeaza cand. Oricum, daca era inca noapte, el a inviat in perioada noptii si nu in perioada zilei, deci duminica cade, ca parte de zi. O putem pastra ca zi a invierii, fiind partea de noapte a primei zile, dupa modelul evreiesc unde ziua incepe cu seara premergatoare zilei si nu invers, unde ziua se termina cu noaptea, cum avem noi, dupa model greco-latin (Geneza 1:5). Problema cu vinerea este ca desi murise, el n-a fost inca ingropat pana seara, cand s-a inserat.

"In ziua dintai a saptamanii, Maria Magdalena a venit dis de dimineata la mormant, PE CAND ERA INCA INTUNERIC ..." Ioan 20:1

http://www.youtube.com/watch?v=0RVxGgo0D08

Dragi prieteni, daca nu explicati corect Biblia copiilor vostrii, celor apropiati voua si celorlalti din jurul vostru, sa nu va mirati ca n-o mai cred ci dau crezare criticilor neantemeiate ale ateilor si celor de alta religie. Ganditi-va, ca nu cumva in mod inconstient, sa fi pus si voi umarul (contributia) la succesul celor ce critica Biblia... 

Care este adevarul?
Adevarul este ca Domnul Isus a murit intr-o zi de miercuri, pe la ora 15. Era ziua de 14 Nisan. A douazi era 15 nisan un sabat mare, prima zi din ciclul sarbatori Azimilor. A treia zi era 16 nisan si era sarbatoarea leganarii vasului de orz (proaspat treierat din prima recola a anului), care se oficia in templul din Ierusalim. Abia dupa aceste doua zile (15 si 16 nisan) urma sabatul saptamanal, care era in 17 nisan.
Zile in care a stat in mormant: joi, vineri, sambata
Nopti in care a stat in mormant: miercuri, joi, vineri 
Astfel ne ies exact trei zile si trei nopti exact cum a profetit.

Data pastilor (ziua mortii, 14 nisan)
Conform cu evreul Iosif Flaviu, din neam de preoti, din secolul I, dupa calendarul ebraic antic (nu cel actual, care este diferit), luna nisan este intotdeauna atunci, cand soarele este in constelatia Berbec, asadar intre 21 martie - 20 aprilie ("Berbec" este constelaţia Aries (Josephus, Ant. 3. 201)). De aici calculul este simplu, 14 nisan este in data de 4 aprilie, in fiecare an, pentru data in care a murit Mantuitorul, iar 17 nisan, adica 7 aprilie este ziua in care a inviat.

Ce ascunde versiunea Cornilescu?

Biblia Ortodoxa, Luca 6:1 Intr-o sambata, a doua dupa Pasti, Iisus mergea prin semanaturi si ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mainile si mancau.

În Luca 6:1 apare un termen tehnic, „al doilea prim Sabat", pe care unele manuscrise nu il contin, dat fiind ca copistii neantelegand fraza l-au simplificat la "sabat". Acesta nu este un sabat de ziua a saptea, in care toate calatoriile erau interzise, ci un sabat de sarbatoare, mentionat in Levitic capitolul 23. Mentiunea aceasta este importanta, pentru a se vedea ca intr-o saptamana anume, pot fi doua sabate, unul de sarbatoare si unul de ziua a saptea. Neantelegand sau nestiind Legea lui Moise, unii dintre copiatorii manuscriselor, au simplificat lucrurile, crezand ca este vorba de unul si acelasi sabat. De aici s-a nascut traditia gresita si foarte paguboasa - mai ales in zilele noastre cand infloreste ateismul - ca sabatul de inaintea mortii Domnului Isus era un sabat de ziua a saptea. Ateistii si celelalte credinte necrestine pot profita (si profita) de pe urma acestei traditii nebiblice si contrare Bibliei, argumentand ca Biblia se contrazice si ca Domnul Isus n-a fost un profet adevarat, neamplinindu-se cu fidelitate cele trei nopti si trei zile in care el trebuia sa stea in mormant.

"Şi a fost că, în al doilea prim sabat, El trecea prin semănături; şi ucenicii Săi smulgeau spice şi mâncau, frecându-le cu mâinile."

Iata si traducerile care redau "al doilea prim sabat":



Douay-Rheims Bible
AND it came to pass on the second first sabbath, that as he went through the corn fields, his disciples plucked the ears, and did eat, rubbing them in their hands.
Darby Bible Translation
And it came to pass on [the] second-first sabbath, that he went through cornfields, and his disciples were plucking the ears and eating [them], rubbing [them] in their hands.
Weymouth New Testament
Now on the second-first Sabbath while He was passing through the wheatfields, His disciples were plucking the ears and rubbing them with their hands to eat the grain.

Young's Literal Translation
And it came to pass, on the second-first sabbath, as he is going through the corn fields, that his disciples were plucking the ears, and were eating, rubbing with the hands, 

Greşeli de interpretare a Bibliei, facute de anumite biserici

1. Credinţa şi închinarea la trei persoane înseamnă de fapt politeism, închinarea la trei D-zei - chiar daca sunt legati ca produsele din supermatket - 1+1+1=3 şi nu 1. Cum poate fi Sfânta Treime = Un singur D-zeu? Sau, a jucat Dumnezeu trei roluri principale, cum mai cred unii (modalism)? Mai degraba vedem aici acceptarea şi "creştinarea" teologiei "trinitare" a teologilor si filozofilor pagani. Respingerea învăţăturii Scripturii că avem un singur Dumnezeu, pe Tatăl, este o mare greseala (Ioan 17:1-3; 1Corinteni 8:5,6; 1Corinteni 15:27,28).
Există un singur Dumnezeu: suprem, suveran, etern, nemuritor şi neschimbător. El este o singură fiinţă, o singură persoană distinctă de toţi: Creatorul cerului şi pământului, Tatăl Atotputernic, care poartă numele de Iehova (YHWH): Exod 3:13-16, Ioan 17:1-3. Prin urmare nu Dumnezeu a murit la Golgota, ci singurul (monogenes) Său Fiu Ieshua Unsul (Isus Christos): Ioan 3:16; 1Timotei 6:16; Ioan 20:17; Luca 23:46.

Desi multi susţin ideea conceptului de "trinitate", o "uni-treime" dumnezeiască alcatuită din trei persoane, această doctrină a fost dovedită ca fiind preluată din păgânism şi îmbrăcată în cuvinte Biblice. Biblia nu susţine această doctrină a "treimii" (in nici o varianta) deoarece încalcă flagrant conceptul de monoteism patertheist, care îl declara pe Iehova, Tatăl ceresc, ca fiind singurul Dumnezeu adevărat: Exodul 20:1-3, Ioan 17:1-3, 1Corinteni 8:5,6.

Motto:

"Cine s-a suit în ceruri şi cine s-a coborât din ele?

Cine a adunat vântul în pumnii lui?

Cine a strâns apele în haina lui?

Cine a hotărât toate marginile pământului?

Cum se numeşte el şi care este numele fiului său?

Ştii tu lucrul acesta?"

Proverbe 30:4

            La ora actuală în creştinismul denominaţional există mai multe concepţii despre Dumnezeu, printre care cele mai cunoscute sunt:

1. Trinitarismul - credinţa într-o Treime de persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt care formează un singur Dumnezeu

2. Modalismul - credinţa că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt manifestarea aceleiaşi persoane, nefiind vorba de mai multe persoane, ci doar de una, care s-a relevat în trei moduri

3. Binitarismul - credinţa în doi D-zei: D-zeu Tatal şi D-zeu Fiul

4. Triteismul - credinţa în trei Dumnezei: D-zeu Tatăl, D-zeu Fiul şi D-zeu Duhul Sfânt

5. Paterteismul - credinţa într-un singur Dumnezeu: Tatăl

Ca şi cum nu ar fi suficiente, aceste cinci concepţii contradictorii despre gloriosul Dumnezeu, au şi subramurile lor, care complica şi mai mult lucrurile. Oricât de complicate ar fi lucrurile, nu putem sta de o parte, deoarece viaţa veşnică depinde dacă îl cunoaştem cu adevărat pe Dumnezeu şi pe Fiul Lui (Ioan 17:3) şi asta nu o putem face numai prin adevărul sfinţitor şi eliberator care vine prin divinul, scumpul şi onoratul Fiu al lui Dumnezeu (Ioan 8:31,32,34-36).

            Mulţi credincioşi - şi în mod deosebit liderii lor spirituali - susţin că persoana lui Dumnezeu este de fapt o "treime" (trinitate) misterioasă. Există o zicală despre această dogmă care spune că dacă încerci să o înţelegi eşti nebun, însă dacă nu o crezi, ajungi în iad. Deşi dogma "treimii", nu apare explicit în Biblie, a nu crede în ea sau în anumite aspecte ale acestei dogme, prin prisma multora te face automat un eretic vrednic de flăcările veşnice ale "iadului" clerical. De la această "etichetă" derivă o falsă siguranţă însoţită de o anumită suspiciune şi teamă faţă de subiect. Totuşi, cercetătorul umil şi sincer, care nu este legat de anumite prejudecăţi, fobii sau isme religioase, ci este însetat după cunoaşterea şi siguranţa pe care o dă adevărul Biblic, nu poate să nu constate: este ciudat, deşi se admite că sunt trei persoane distincte, totuşi numeric vorbind există ... un singur Dumnezeu. E ca şi cum am spune că deşi avem trei mere distincte în coşul de pe masă, unul galben, unul roşu şi unul verde, totuşi, acolo nu este decat un singur măr. Ciudată matematică, ciudată filozofie!

            Din cercetarea resurselor antice, se ştie că numerele aveau o mare influenţă şi putere religioasă în viaţa de zi cu zi a lumii antice. Numărul 3 a fost dintotdeauna îndeosebi de mistic, mai ales la pătrat (nouă). Şi nu este de mirare căci în antichitate anumiţi savanţi ai lumii antice, ca Pitagora din Samos, care în acelaşi timp au fost şi mari filozofi şi oameni religioşi se ocupau cu numeromistica, un fel de zodiac al cifrelor, atribuind numerelor diferite proprietaţi cu influenţă asupra oamenilor, interesant fiind concepţia despre numărul 3, care într-un anumit cadru, era considerat cel mai frumos număr - a se vedea Enciclopedia Wikipedia, secţiunea Triad; de aceea numărul 3 era asociat şi folosit în relaţia cu zeii principali ai lumii antice.

Conform cu:

The Oxford Companion to the Bible, la pagina 561: "Trei este privit în general ca un număr divin. Multe religii au triade de zei. In credinţa bibilică nu este loc pentru o triadă, iar numărul este rareori legat de Dumnezeu…Nici doctrina Trinităţii nu este exprimată aici în prea multe cuvinte."

Harper’s Bible Dictionary, la pagina 497, admite că: "Trei…era deja sacru pentru religiile babiloniene timpurii care adorau o triadă (Anu, Bel, Ea) …aşa cum egiptenii îi adorau pe Isis, Osiris şi Horus."

Aristotel, Despre Ceruri, Cartea I, scrie că: "Căci, după cum spun pitagorenii (adepţii concepţiilor lui Pitagora din Samos), lumea şi tot ce este în ea, este determinată de numărul trei, devreme ce începutul şi mijlocul şi sfârşitul dau numărul unui «tot», iar numărul pe care ele îl dau este trinitatea [în greacă trias; în engleză= «trinity»]. Şi astfel, luând aceste trei din natură ca legi ale ei, folosim pe mai departe numărul trei în adorarea zeilor."

            Dupa cum vedem, Aristotel, marele filosof grec, mărturiseşte cu o sinceritate copleşitoare că pe timpul său numărul trei era deja un număr consacrat, un număr de o mare importanţă din punct de vedere religios. Ne întrebăm, oare cine l-a consacrat (Apocalipsa 12:9)? Prin urmare, ideea conceptului de "uni-treime" dumnezeiască a fost preluată de la filozoful (şi matematician în acelas timp) păgân Pitagora din Samos, care l-a importat şi el în lumea greacă în timpul calătoriilor sale făcute în Egipt, Babilonia şi India. Mai apoi, această dogmă s-a consolidat în aşazisele "cercuri savante" a lumii antice grecesti via "pitagorieni", Platon, Aristotel, Philon ca mai apoi să fie "îmbrăcată" în denumiri din Biblie, de către anumiţi creştini proeminenţi de orientare neoplatonică din Egipt şi Cappadochia şi impusă creştinilor ca învăţătură Biblică, fiind însoţită de persecutarea cruntă a celor care o respingeau.

            Aşadar, la originea acestei dogme ciudate, stă nu revelaţia Bibliei ci mai degrabă preluarea unui tipar de gândire, de filozofie religioasă antică, de factură păgână, "îmbrăcată" în denumiri biblice şi împachetată frumos în staniolul numit "taină", după cum, se vede şi din scrierea celui care a fost supranumit de unii "Doctorul Bisericii" - patriarhului Chiril al Alexandriei, care a trăit in secolul IV. d.Ch.:

"Căci Porphyrios spune expunând învăţătura lui Platon: Fiinţa lui Dumnezeu purcede din trei ipostaze şi este: Dumnezeu cel preaînălţat şi preabun; după El  şi a doua este Ziditorul; iar a treia este sufletul lumii"

"Şi totuşi şi ei, învăţaţii păgâni, admit şi presupun trei ipostaze de la început şi ei afirmă    că se cuvine să aibă fiinţa lui Dumnezeu până la trei ipostaze, iar uneori aplică şi denumirea de Treime astfel fiind de acord cu învăţăturile creştinilor ..."

"Noi însă vom afla că se găseşte la învăţaţii elinilor păgâni cunoaşterea  a Sfintei Treimi. Căci ei spun că aceste divinităţi sunt foarte apropiate între ele şi nimic nu se interpune între dânsele fiind unite unele cu altele ..."

"(citându-l pe filozoful păgân Numerius) Dumnezeu cel ce este primul în sine însuşi este simplu prin faptul că niciodată El nu este despărţit fiind stăpânit de Sine însuşi. Iar Dumnezeul cel de-al doilea şi cel de-al teilea este unul singur ..."

(Chiril al Alexandriei: Zece cărţi împotriva lui Iulian Apostatul, Editura Anastasia, Bucureşti, 2000, p. 64, 422, 424, 426)

            Dacă Biblia tace în privinţa formulării acestei dogme a "treimii", şi după cum se vede din citatele de mai sus, această "revelaţie" misterioasă nu aparţine nici "Bisericii primare", ci învăţaţilor păgânilor, ma întreb de ce a trebuit preluată de la ei şi impusă ca standard al credinţei despre Dumnezeu? Oricum, indiferent care a fost motivul, rezultatul acestei "copieri" este nesatisfăcătoare, deorece diferenţa între ce descoperă Biblia despre persoana lui Dumnezeu şi ce susţine dogma "treimii" despre "persoanele" lui Dumnezeu este semnificativa. Sunt mari diferente. În primul rând Biblia nu descrie decât un singur Dumnezeu, într-o singură persoană, aşa cum a învăţat şi Fiul lui Dumnezeu (Ioan 17:1-3): "După ce Isus a spus aceste lucruri, şi-a ridicat ochii spre cer şi s-a rugat: "Tată, a sosit ceasul! Preamăreşte pe fiul tău, ca şi fiul tău să te preamărească pe tine, după cum i-ai dat putere peste orice carne (aşa apare în textul grecesc), ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i i-ai dat tu. Şi viaţa veşnică este aceasta: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Christos, pe care l-ai trimis tu."

            Acest mare adevăr al unicităţii persoanei Tatălui ca "singurul Dumnezeu", este atât de evident. Monoteismul Bibliei este un „patertheism” strict, aspect de care unii din teologii din secolul I-IV nu au vrut sa auda, facand din Fiul si Duhul Sfant ba niste „dumnezei” subordonati Tatalui, ba complet egali lui.

Nu este nici un "mister" de neanteles in "trinitate", ci mai degraba este neputinta de a explica imposibilul si ca sa aiba un „alibi” (acoperire), teologii se cramponeaza de ideea de „taina”. Multe din predicile, scrierile şi cântecele celor ce susţin această dogmă spune, că Dumnezeu s-a făcut om şi s-a născut în Betleemul din Iudeea, iar mai apoi a murit torturat la Golgota, deşi din Biblie reiese clar că nu Dumnezeu s-a făcut om şi s-a născut în Betleemul din Iudeea, nici nu a murit torturat la Golgota, cum le place multora să creadă, ci singurul ("monogenes" în greacă) Său Fiu Isus Christos: Ioan 3:16; 1Timotei 6:16; Ioan 20:17; Luca 23:46. In cele din urma vor vedea cum stau lucrurile caci timpul va spune intotdeauna adevarul, dar va fi prea tarziu sa mai indrepte ceva. Nu exista nici o "taina" care ar scuza doctrina "trinitatii", ci mai degarba acest cuvant se foloseste pentru a se acoperi o eroare. Acum este harul, acum este timpul de indreptare. Dragi crestini de toate tipurile, pocaiti-va si abandonati doctrina trinitatii! 

2. O alta greseala a diferitelor biserici este perpetuarea idolatriei interzise din antichitate: "Să nu-ţi faci nici o înfăţişare…să nu te închini şi să nu le slujeşti" prin îndemnul "Fă-ţi înfăţişări, sau orice altceva ca sa te inchini, numai să-ţi faci (cruci, steaguri, însemne simbolice, icoane, statui, etc.) şi închină-te şi slujeşte-le lor". Vorba cuiva> "Dracul vrea ca sa te-nchini la ce vrei tu, numai la Dumnezeu nu." (Exod 20:4,5; Judecători 8:24-27; Ioan 4:24; Fapte 10:25,26; 14:15,16; Apocalipsa 19:10; 22:9).

3. Credinţa că morţii sunt vii şi trăiesc încă - este de fapt perpetuarea minciunii lui Satan spusă în Eden (Geneza 3:4). Este respingerea învăţăturii Scripturii, că fără înviere suntem pierduţi pentru totdeauna şi acceptarea viziunii întâlnite în mai toate culturile religioase păgâne: că omul trăieşte conştient după ce moare. Sufletul nu a fost nemuritor niciodata, doar in mintea Diavolului mincinos, care a "creştinat" filozofia păgânului Platon, că sufletul este înnăscut a fi nemuritor (1Corinteni 15:12-19; Ioan 5:28,29 - Isaia 38:11,18; Ioan 11:11-14; Iov 17:11-16; Psalmul 6:5; Psalmul 49:8-20; Ecleziast 3:19,20; Ezechiel 18:4,20; Ioan 3:13).

4. Închinarea şi slujirea la sfinţii morţi şi la cadavrele = moaştele morţilor este o alta eroare grava. Este respingerea învăţăturii Scripturii, că noi avem un singur mijlocitor, pe Domnul nostru Isus Christos. Oricum, daca mortii sunt morti, ei nu mai pot ajuta nicidecum, orice rugaciune ai face la adresa lor, ai face-o inutil, e pierdere de timp si de inteligenta (1Timotei 2:5; Isaia 8:19; Psalmul 146:4; Eclesiastul 9:2-12).

5. Respingerea neutralităţii creştine şi a iubirii vrăjmaşilor, atat in timp de pace cat si in timp de razboi este o alta mare greseala a multor biserici (Matei 5:36-48; Apocalipsa 13:10). Sa-ti iubesti vrajmasii este cea mai grea porunca. Faptul ca multi nu au putut-o implini, desi s-au declarat crestini, arata starea lor de "neghina, capre, fecioare neantelepte, cei de pe drumul larg", dupa cum scrie in evanghelie.

6. O alta greseala pe care o sustin anumite biserici este transformarea pâinii şi a vinului în adevăratul trup literal şi adevăratul sânge literal al Domnului nostru slăvit Isus Christos, chipurile cand mancam painea de la Cina Domnului si bem vinul impartasaniei am manca de fapt carne umana (ca Domnul nostru Isus Christos a fost om pe pamant) si am bea sange literal (Luca 22:19,20). Insa asa ceva ar fi canibalism. Iar daca nu se intampla acea transformare, iar painea ramane paine si vinul ramane vin - cum si ramane de fapt, orice analiza microscopica ai face, la orice laborator cu technologie moderna de ultima ora - cei ce o recomanda nu sunt altceva decat creduli de prim rang, inselati de Diavol. Aceste aspecte din Luca 22:19,20 trebuie intelese duhovnicesc, nu literal.

7. In diferite biserici exista o mare nepăsare, resentimente şi în unele cazuri chiar ură ignorană faţă de numele memorial (veşnic) şi personal al lui Dumnezeu, Creatorul şi Tatăl nostru ceresc, care este YHWH în limba ebraică, transliterat de obicei Iehova pe la noi, sau tradus cu bună ştiinţă greşit ca Adonai/Domnul sau Elohim/Dumnezeu, etc. (Exod 3:13-18; Psalmul 83:1-18; Isaia 42:8; Isaia 54:5; Matei 6:9; Apocalipsa 19:1,3,4,6). Numele lui Dumnezeu va dainui vesnic, fie ca stiu, fie ca nu vreau sa stie unii, ca nu degeaba ne rugam ""Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău!" (Matei 6:9) Numele lui Dumnezeu nu este Tata, nu este Dumnezeu, nu este Domn, nu este Allah, nu este Budha, nu este Isus si nici un alt nume, decat YHWH, Iehova.

8. Anumite biserici nu inteleg sau se balbaie in fata intrebarii despre originea raului. Unii chiar vorbesc de pacatul lui Satan, Eva si Adam, ca un "rau necesar". A fost păcatul un act de nenorocire şi nefericire, din culpa lui Satan, Eva si Adam, pe care Creatorul nu l-a dorit şi asupra posibilităţii căruia Creatorul i-a avertizat din timp atât pe îngeri, cât şi pe oameni, poruncindu-le să nu-l producă, sau a fost chiar dorit şi generat cu bună ştiinţă de Creator (Geneza 6:5-7)? Oare el a generat şi El a dorit să se producă în Satan, Eva şi Adam păcatul? Predestinarea: destinaţie prestabilită de Creator? Atunci care este "vina" lui Lucifer? Nu cumva îi face chiar Dumnezeu "meseria"? Sau libertate de conştiinţă, discernământ şi alegere? - Eterna perplexitate şi bâlbâială păgână în răspunsul dat de unii la întrebarea despre originea raului. Dumnezeu a dorit, el a generat şi a prestabilit ca lumea să fie aşa, cu păcatul, suferinţa, chinul, agonia, sărăcia, violenţa, exploatarea, asuprirea, bolile, moartea, şi mizeria ei spirituală sau a fost totul rezultatul trist şi nefericit al unui act voit, ce ar fi putut fi evitat prin ascultare, si ce nu poate fi legat în nici un fel de voinţa lui Dumnezeu, aşa cum fac unii (Ieremia 32:35)? Poate fi un Dumnezeu care te predestinează să păcătuieşti (fără ca tu să te fi născut măcar) numit "înţelept" (Psalmul 147:5), "drept" (Deuteronom 32:4), "nepărtinitor" (Fapte 10:34,35) şi "iubire" (1Ioan 4:8)? Este ciudat cum unii dintre anabaptiştii (rebotezătorii) de acuma, fie ei dintre penticostali, baptişti, creştini după ev.etc. se ghidează după "stăpânul Genevei" (Jean Calvin) care a dat ordin ca toţi rebotezătorii să fie persecutaţi şi chiar omorâţi? Nu vă este clar, că sub "teocraţia" lui eraţi "predestinaţi" din cauza rebotezurilor făcute de voi la veşnică pierzare, in plus primeati o pedeapsa destul de severa (deseori o moarte crunta) si de legislativul de atunci?
Versete explicative: Geneza 2:17; Deut. 30:19; Ezechiel 18:23,32; Ioan 3:16; Tit 2:11; 1 Timotei 2:4
Prin urmare, ideea că Dumnezeu te-a predestinat deja cu mult timp înainte de a te naşte, să păcătuieşti şi să fii pierdut pentru totdeauna în păcate este falsă, de origine păgână. Deşi Dumnezeu te ajută să iei o decizie înţeleaptă, El nu decide în locul tău. Tu trebuie să decizi (Evrei 4:7-16)!

9. Multe biserici nu inteleg si nu accepta plata păcatului. E distrugere eternă sau chin veşnic? Dacă aţi fi în locul lui Dumnezeu, voi aţi face-o cu copii, cu rudele şi cu prietenii voştri care sunt păcătoşi înrăiţi, ia-ţi putea chinui etern în foc (Romani 6:23; Apoc. 21:8)? Nu cred. Dragi membrii din aceste biserici, dati-mi voie sa nu cred ca ati fi in stare de asa ceva. Deci va condamnati singuri.

10. Desi anumite biserici admit, nu există o a doua şansă (în purgator, în mileniu sau după mileniu) pentru cei care, dupa vorba cuiva "nu sunt aşa de buni, dar nici aşa de răi" (Fapte 17:30,31; Romani 1:18-20). Ori esti bun, ori esti rau. Sunt doar doua cai, sunt doar doua feluri de roade. Nu exista clasa de mijloc numita "a treia cale", a celor "nici prea rai, dar nici prea buni". Asa ceva nu exista. Nu vă luaţi după filozofia lui x, y, z şi alţi aşa zişi umanişti (Ioan 3:18,36)! Pentru noi există o singură şansă: cat mai este "Astăzi!", aşa cum spune Scriptura! Nu-ţi împietri mintea şi inima (Evrei 4:7-13)! Cine nu strange acum, se face vinovat de pacatul risipirii:
"Cine nu este cu mine este împotriva mea, şi cine nu strânge cu Mine risipeşte."  (Matei 12:30)
Daca nu faci totul pentru Evanghelie, nu vei avea parte de ea: "Fac totul pentru Evanghelie, ca sa am si eu parte de ea." (1Corinteni 9:23).
Trezeste-te, daca crezi ca esti pe "a treia cale" (caldicel):
14. Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: "Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu:
15. "Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!
16. Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.
17. Pentru că zici: "Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic", şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,
18. te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.
19. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te!
Apocalipsa 3.!

11. Multe biserici nu au o Biblie suta la suta autentica, de aceea atat doctrinele cat si credinciosii sunt alandala. Daca ai un metru avand mai multi centimetrii, risti ca mobilierul sa nu-ti mai incapa in locul dorit din casa. Ca sa poti masura ceva corect, trebuie sa ai o unitate de masura corecta. Dupa ce bisericile din antichitate - care au deviat de la credinta in credulism - si-au facut o Biblie in care sufletul sa poata fi nemuritor si-au facut si dogma ca ei pot mantui sufletele si dupa moarte, daca platesti bani preotilor sa se roage pentru cei ce au murit si faci pomene (milostenii) pentru cei morti, etc... Asa s-a dat drumul la toate soiurile de pacate in aceste biserici. Graficul este in tendinta crescatoare, un pacat deschiznd usa la alte pacate, o dogma falsa deschizand usa la alte dogme false. Un spic de neghina (crestin fals) va produce multa neghina (crestini falsi). In aceste biserici, credinta in nemurirea sufletului este "fertilizatorul (ingrasamantul) pacatului".
Iustin, un filozof pagan din secolul II care s-a convertit la crestinism, care a contribuit si el la propagarea acestei falistati (ca omul mai traieste dupa ce moare si aici nu ma refer la inviere, ci pur si simplu ca traiesti in continuare dupa ce iti dai ultima suflare) scria urmatoarele:
"Căci noi ştim că Stăpânul nostru, Isus Christos, a spus că „ceea ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu” şi „nu vă temeţi de cei ce vă ucid trupul şi apoi nu mai pot face nimic; ci temeţi-vă de Cel care, după moarte, vă poate arunca şi trupul şi sufletul în gheenă”. Gheena este locul unde vor fi pedepsiţi cei ce au trăit în răutate şi nu au crezut că lucrurile pe care Dumnezeu ne-a învăţat prin Cristos se vor întâmpla." (Apologia I)
Iustin citeaza aici doua versete biblice relativ usor de gasit cu motorul de cautare. Daca bateti in motorul de cautare de pe Google "trupul şi sufletul în gheenă, Biblia", prima referinta va fi: Sfânta Evanghelie după Matei :: Capitolul 10 - Biblia Ortodoxa
Adica, filozoful Iustin a citat versetul din Matei 10:28. "Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă."
Numai ca dupa cum vedem exista o diferenta intre cum a citat el acest verset si cum este acest verset acum in Biblia ortodocsilor si in Bibliile tuturor care au copiat Biblia ortodoxa. Diferenta se poate explica numai in felul urmator: Candva demult, clericii din biserica au introdus niste cuvinte care candva nu existau in acest verset. Aceste cuvinte in plus, inventate de biserica deraiata de la credinta, sunt: "si nu pot ucide sufletul". O Biblie deraiata de la credinta, avand cuvinte neautentice, inventate de o biserica deraiata de la credinta, va produce multi credinciosi deraiati, care se vor lasa inselati, crezand ca acum pot face orice din "placerile de o clipa ale pacatului", deoarece oricum mai pot fi salvati dupa moarte, prin rugaciuni si milostenii.

12. Degeaba corectez greseala cuiva, daca eu insumi fac alta, sau poate doua, trei sau patru greseli. Ce am rezolvat? Nu mare lucru. Din pacate aceasta este o caracterisitica a multor biserici, care conduce la sectarisme, la puzderia de grupari crestine contradictorii. Degeaba înţeleg anumite aspecte mai profund, daca in alte aspecte abuzez şi comit alte greşeli, poate si mai grave ... Corectarea mea trebuie sa fie pe primul loc si abia cand imi voi corecta toate greselile, sa ma apuc sa corectez pe a altora:

Versiunea NTR Matei 7:1 Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. ² Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. ³ De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu observi bârna din ochiul tău?! ⁴ Sau cum poţi să-i spui fratelui tău: «Lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi!», când iată că tu ai o bârnă în ochiul tău?! ⁵ Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul din ochiul fratelui tău!

Un mesaj pentru toti: Ce va zic voua, zic tuturor: Vegheati!" (Marc.13:37)

"Ce va zic voua, zic tuturor: Vegheati!" (Marc.13:37)

Sa nu uitam niciodata: pentru a putea fi salvati din păcat şi din moarte, trebuie să fim "nascuti din nou", adică să fim transformati total mintal, nu în direcţia dorită de oameni, ci în direcţia dorită de Dumnezeu. 

Domnul Isus Christos a spus: "Nu te mira … Trebuie să vă naşteţi din nou."(Ioan 3:7). 
 
Multi oameni, inclusiv frati, doresc sa ne transformam total in directia dorita de ei. Cum putem sti care este directia dorita de Dumnezeu si care este directia dorita de oameni? Veghind intotdeauna, comparand si analizand directiile cu Scriptura. Scriptura trebuie folosita intens pe toate planurile vietii noastre in toate, pana la sfarsitul chemarii noastre.
Dorind şi sperând cele mai bune, aşteptând cu speranţă în continuare sa veghem impreuna, va doresc pace, binecuvântări şi fericire! 
Sa ne rugam impreuna pentru misiunea de a veghea.

"Vegheati, dar, in tot timpul si rugati-va, ca sa aveti putere sa scapati de toate lucrurile acestea care se vor intampla si sa stati in picioare inaintea Fiului omului." (Luc.21:36)

• Vegheati, dar, pentru ca nu stiti in ce zi va veni Domnul vostru. (Mat.24:42)
• Vegheati, dar, caci nu stiti ziua, nici ceasul in care va veni Fiul omului. (Mat.25:13)
• Isus le-a zis atunci: "Sufletul Meu este cuprins de o intristare de moarte; ramaneti aici si vegheati impreuna cu Mine." (Mat.26:38)
• Apoi a venit la ucenici, i-a gasit dormind si a zis lui Petru: "Ce, un ceas n-ati putut sa vegheati impreuna cu Mine! (Mat.26:40)
• Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita; duhul, in adevar, este plin de ravna, dar carnea este neputincioasa." (Mat.26:41)

• Luati seama, vegheati si rugati-va; caci nu stiti cand va veni vremea aceea. (Marc.13:33)
• Vegheati, dar, pentru ca nu stiti cand va veni stapanul casei: sau seara, sau la miezul noptii, sau la cantarea cocosilor, sau dimineata. (Marc.13:35)
• Ce va zic voua, zic tuturor: Vegheati!" (Marc.13:37)
• El le-a zis: "Sufletul Meu este cuprins de o intristare de moarte; ramaneti aici si vegheati!" (Marc.14:34)
• Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita; duhul este plin de ravna, dar trupul este neputincios." (Marc.14:38)

Sa ne gandim un moment, daca judecata ar fi maine…

Sa ne gandim un moment la ce spune Biblia, in care este Cuvântul lui Dumnezeu: 
„Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiintă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul [Isus Christos] pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi” – Fapte 17:30,31. 
Iubite suflete, ai urmat tu aceasta poruncă a pocăinţei? Te-ai lepădat într-adevăr de o conduită păcătoasă? Ce ai face dacă judecata ar fi mâine? Ai fi pregătit spiritual? 
A crede că precum „toate drumurile duc la Roma”, aşa şi „toate religiile credintele duc la Dumnezeu”, este o mare păcaleală a lui Satan Diavolul, duşmanul lui Dumnezeu (Matei 7:13,14) . 
Pe lumea aceasta există o singură cale care duce la Dumnezeu, şi aceasta este: Domnul si Mantuitorul nostru Isus Christos, iar noi trebuie sa păşim pe această cale prin credinţa şi ascultarea deplină de Domnul Isus Christos, împlinind tot ce a poruncit el (Ioan 14:6; Ioan 8:31,32). O credinţă formalistă sau sincretistă (adevăr amestecat cu neadevăr) nu este de ajuns. Domnul Isus Christos a spus: „Nu te mira … Trebuie să vă naşteţi din nou." (Ioan 3:7). Nasterea din nou este transformarea caracterului, dupa voia lui Dumnezeu, dand mortii omul vechi, cu patimile si poftele lui pacatoase si facand sa se nasca un om nou in noi, cu sentimente si nazuinte nobile, ceresti.
Deci nu uita, ca să poţi fi salvat din păcat şi din moarte, tu trebuie să te „naşti din nou”, adică să te transformi total, în minte, în inimă şi în suflet (Matei 22:37); prin Spiritul şi Cuvântul lui Dumnezeu (1Petru 1:23); nu în direcţia dorită de oameni, ci în direcţia dorită de Dumnezeu. 
Caută-l deci pe Acela care este „calea” spre Dumnezeu (Ioan 14:6) şi după ce l-ai găsit, lasă-l să fie capul tău, care să te conducă (Coloseni 1:18). 
Toţi creştinii sinceri trebuie sa se fereasca de idoli. Dar idol poate deveni orice la care tinem. Idoli putem deveni chiar noi insine.
"Să nu-ţi faci… vreo înfăţişare… să nu te închini… lor şi să nu le slujeşti" Ex.20:4,5. "Înfăţişări", adică "idoli" poţi să-ţi faci şi din oameni şi din doctrinele lor, atât de uşor, că nici nu-ţi dai seama. Iubite suflete, ai urmat tu porunca pocăinţei (Fapte 17:24,25,30,31)? Te-ai lepădat într-adevăr de toate felurile de idolatrie? Ce ai face dacă judecata ar fi mâine? Ai fi pregătit? As fi pregatit?