Fiti pe pace, cred in Biblie!

Pace şi bucurie tuturor!
P&G (Peace and grace) to all! 

Poate ca ultimele mele postari v-au tulburat si poate va puneti intrebarea daca mai cred in Biblie? Da, cred cu sinceritate si asta a fost credinta mea din 1991. Dar vreau sa fie clar: Nu cred in adaosurile, inerpolarile care s-au atasat la ea. Si acest lucru nu am inceput sa il spun din acest an. De mult timp spun asta.

Ceea ce doresc şi ceea ce cred:
What I want and what I believe:

Dezideratul meu este de a fi creştin, în sensul Noului Testament. Vreau să fiu un creştin liber, "liber" în sens biblic, puternic în credinţa în Dumnezeu şi în Fiul Său, în Biblie şi în mesajul ei.
My desire is to be a christian in New Testamental sense. I want to be a free christian, "free" in Biblical sense, strong in fait in God and His Son, in the Bible and it's message.

Pentru mine Biblia este ultima autoritate în materie de credinţă. Este scris în Biblie şi eu cred, că Biblia conţine cuvântul şi voia lui Dumnezeu, pentru trecut, prezent şi viitor. De aceea, eu cred că această carte, este Sfânta Scriptură inspirată de Dumnezeu şi este folositoare pentru călăuzirea şi salvarea noastră: 2 Timotei 3:15-17, 1Corinteni 4:6. Orice învăţătură, profeţie şi conduită trebuie verificată cu Biblia, dar cu grijă, deoarece ea poate fi greşit interpretată: 2Petru 3:15,16, Apocalipsa 22:18,19. 
For me the Bible is the last authority in the matter of faith. It is written in the Bible, and I agree that the Bible contain the word and will of God for the ancient, present and future time. That's why I believe this book is The Holy Scripture, inspired by God and it is useful for our fulfillment and salvation: 2Timothy 3:15-17, 1Corinthians 4:6. Any teaching, prophecy and conduct must be verified with the Bible, but careful, becouse it can be misinterpreted: 2Peter 3:15,16, Revelation 22:18,19. 

Greşeala multora este că nu se ocupă suficient cu studiul Bibliei, ci mai degrabă a auxiliarelor. Trebuie facuta o recenzie serioasa a Bibliei ce o avem la ora actuala. Sunt falsuri si greseli grosolane in ea, anexate Bibliei de oameni cu vederi nebiblice ca trinitate, chin vesnic in foc literal, nemurirea sufletului. In ce priveste învăţăturile: oamenii sunt interesaţi mai degrabă, de cine susţine ce susţine, decât să vadă dacă ceea ce se susţine, este biblic sau nu.

Despre părtăşii: Multă lume, puţini credincioşi. Degeaba ieşi din lume, dacă lumea n-a ieşit din tine.

Despre rugăciune: Tu chiar crezi că poţi să-l impresionezi pe Dumnezeu, ţinându-l în "rugăciunizarea" ta? Tu chiar crezi că Dumnezeu nu are altceva de făcut decat să te asculte ore în şir, în show-biz-ul pe care îl faceţi? 

"Când vă rugaţi, să nu folosiţi repetări fără rost, ca păgânii.... Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, mai înainte de a-I cere voi."
Matei 6:7,8

Fi sincer: De ce-ţi "place" să te rogi des şi mult în public?

Întrebarea ta: "Drept cine te crezi?" Un mântuit, prin har, prin credinţă, ca să nu mă pot lăuda cu nimic. "De ce eşti aşa de rău cu toţi?" Medicamentul e amar, dar pe urmă vindecă.

Ce cred despre viitor?
Ca mulţi vor zice în ziua aceea: 
"The Lord is coming, but is too late
He is hate, not love enymore, 
for many and many of us."

Aşa că, de ce să nu zici mai degrabă: Binecuvântat este Cel ce vine în numele lui Iehova! Pocăieşte-te cu adevărat! Nu spune "Mai amân, mai e timp." Timpul e înşelător şi se scurge în defavoarea ta.

De ce cred în Dumnezeu: 
"The heavens declare the glory of God; 
the skies proclaim the work of his hands. 
Day after day they pour forth speech; 
night after night they display knowledge. 
There is no speech or language 
where their voice is not heard. 
Their voice goes out into all the earth, 
their words to the ends of the world."
Psalm 19: 1-4b

De ce cred că Domnul Isus este Dumnezeu? 
Păi, nu cred. Nu aşa cum o spune dogma trinitaţii. Cred că doar Tatal este Dumnezeu, însă deoarece Domnul Isus Christos este Fiul cel unic al Tatălui, şi Fiul a mostenit natura (firea) dumnezeiască a Tatălui, cum o vom moşteni şi noi (2 Petru 1:4). Un fiu de om, nu poate fi decat ca un om, tot astfel un Fiu de Dumnezeu, nu poate fi decat ca Dumnezeu, fără însă să fie el insusi Dumnezeu sau sa aiba calitatile lui specifice (sa fie din vesnicii, sa fie atotputernic, sa fie nemuritor). Acestea sunt unice şi aparţin numai lui Dumnezeu Tatăl. Fiul a avut un inceput, pe cand Tatal, nu. Fiul nu le stie pe toate, pe cand Tatal, da. Fiul a murit, pe cand Tatal, nu.
Eu cred in Domnul Isus că este Salvatorul (Mântuitorul) meu şi al tuturor acelora care vor crede in El: 
Isaiah 50:4-7, Isaiah 52:13-15, Isaiah 53:1-12

De ce cred în Biblie: 
Pentru profeţiile ei (Matthew 24:1,2)

Un mesaj pentru cei ce nu pot crede în existenţa lui Dumnezeu:
Nu va veti putea dezvinovăţi!

"since what may be known about God is plain to them, because God has made it plain to them. For since the creation of the world God's invisible qualities—his eternal power and divine nature—have been clearly seen, being understood from what has been made, so that men are without excuse." 
Romans 1:19

Un mesaj pentru cei ce cred în Dumnezeu ... " şi doar atât"
Nu este suficient. Cuvântul lui Dumnezeu spune că "şi demonii cred şi se înfioară"

Un mesaj ptr. necreştini: Numai prin Christos puteti fi salvati
Un mesaj ptr. toata lumea: Timpul spune intotdeauna adevărul. Pentru mulţi va fi prea târziu, prea tarziu, prea tarziu.
GBY!

Evrei 1:10-12 un fals grosolan

Sunt oarecum rusinat, ca eu, un nimeni de la tara, cu seralul abandonat in clasa a XIII, fara bac si fara facu tre sa va spun niste lucruri, care sunt de talia (rangul) unor profi dr universitari in teologie. Dar daca ei se ocupa cu altceva, tre sa le spuna si astea cineva. Daca nu, ma tem ca pietrele vor vorbi. Asa ca haideti sa le dam bataie inainte.

Evrei 1:10-12 un fals grosolan

Tot la acest element nr 2 la care am ramas intra si versetele de la Evrei 1:10-12. Ele sunt un citat din Psalmul 102 si daca le plasam in context, reiese clar ca sunt adresate lui Iehova, Dumnezeu lui Israel si nu Fiului. Asistam la o incercare grosolana si fantezista, de a manipula textul din Epistola catre Evrei, in ideea identificarii Fiului cu insusi Dumnezeu. Este o afiliere vadita cu Gnosticii, deoarece ei faceau asta cu precadere. Ideea treptat s-a suprapus peste invatatura traditionala a Bisericii primare apostolice si a innabusit-o. Interpolatorul s-a vazut nevoit sa faca aceast lucru, deoarece fara aceste versete, Epistola ar fi o sursa extradordinara in descompunerea ideii ca Fiul ar fi insusi Dumnezeu. Sunt curios cum se va justifica acest individ la inviere, cand va fi pus fata in fata cu apostolul Pavel. Va fi o rusine si durere inspaimantatoare, teribila in fata intregului Univers, nu numai pentru faptul ca s-a autoinselat grosolan si fara drept de apel la clementa (urmand sa mearga in lacul de foc al mistuirii eterne), dar si pentru faptul ca prin marsavia sa s-au inselat si s-au distrus atatia oameni, care, poate de altfel nu ar fi imbratisat acea iluzie gnostica despre Domnul nostru Isus. Va fi teribil atat pentru cei auto-inselati cat si pentru cei ce au fost inselati. Dar va fi prea tarziu, nici oceane de lacrimi nu mai pot face nimic. Soarta fiecaruia se pecetluieste cand se inchid ochii si se stinge ultimul gand. Nu te-ai pocait cu adevarat pana atunci si ai lucrat cu mis-masuri sau te-ai lasat prins de mis-masurile altora? Cu parere de rau! Esti pierdut pentru totdeauna.


Psalmi 102 Cornilescu  
1 (O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!
2 Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!

3 Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

4 Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.

5 Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

6 Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

7 nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

8 În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.

9 Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

10 din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

11 Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

12 Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

13 Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.

14 Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.

15 Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.

16 Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.

17 El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

18 Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

19 Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,

20 ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;

21 pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,

22 cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

23 El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,

24 Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

25 Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

26 Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.

27 Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

28 Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.

Un alt text surpriza si FALS: Evrei 1:5, partea b

Distinsul istoric si am putea spune si martir, Nicolae Iorga, spunea ca "Adevarul este ca apa rece, face rau numai dintilor stricati". 

Tot distinsul Istoric (i se cuvine I mare), cand a descoperit originea straina a numelui voievodului Basarab (Basar Ab), a intrebat: Dar numai numele?

Asa as intreba si eu. Dar numai versetul 6?

Nu ar trebui sa ne speriem si sa ne doara, daca in acest timp in care cunostinta parca a explodat, atingand culmi de nedescris - dupa cum spun cantand cei de la grupul Speranta - acest lucru se resfrange si asupra Bibliei, stiinta aratand impuritatile care au fost adaugate de scribi la textul original. Neconcordantele acestea nu le-am luat eu, au fost stiute de mult. M-am confruntat cu neconcordantele din Epistola catre Evrei de multi ani, cand am citit despre ele (fara sa fie comentate) in scrierea unui pastor american.

Problemele apar inca de la versetul 5, partea b:
Şi iarăş: ,,Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?``

Elementul de neconcordanta numarul doi contine citate din Vechiul Testament in stil anapoda, luate parca de un om beat, in nici un caz de un apostol care era foarte versat in Scripturile evreiesti.

Iata un astfel de text surpriza si FALS: Evrei 1:5, partea b (partea "a" este OK, e scrisa de apostol)

Şi iarăş: ,,Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?``
Am cautat in Biblia cu trimiteri sa vad ce citate din Vechiul Testament contin aceasta fraza, si autorii acestei traduceri dau ca texte de referinta urmatoarele versete: 2Samuel 7:14, 1Cronici 22.10, 28.6, Psalm 89.26,27
Haideti sa le trecem in revista:
Primul text, luat in context arata ca este vorba de Solomon si nu de Fiul.
2Samuel 7:13 El va zidi Numelui Meu o casă, şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui. 14 Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti; 15 dar harul Meu nu se va depărta dela el, cum l-am depărtat dela Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta.

Sa vedem altul, 1Cronici 22:10. La fel, textul luat in context arata ca este vorba de Solomon si nu de Fiul.
1Cronici 22:9 Iată că ţi se va naşte un fiu, care va fi un om al odihnei, şi căruia îi voi da odihnă, izbăvindu-l din mîna tuturor vrăjmaşilor lui de jur împrejur; căci numele lui va fi Solomon (Pace), şi voi aduce peste Israel pacea şi liniştea în timpul vieţii lui. 10 El va zidi o casă Numelui Meu. El Îmi va fi fiu, şi Eu îi voi fi Tată; şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui în Israel.` 11 Acum, fiule, Domnul să fie cu tine, ca să propăşeşti şi să zideşti Casa Domnului, Dumnezeului tău, cum a spus El despre tine! 

Sa vedem altul, 1Cronici 28:6. La fel, luat in context, arata ca este vorba de Solomon, nu de Fiul.
1Cronici 28:5 Dintre toţi fiii mei-căci Domnul mi -a dat mulţi fii-a ales pe fiul meu Solomon, ca să -l pună pe scaunul de domnie al împărăţiei Domnului, peste Israel. 6 El mi -a zis: ,Fiul tău Solomon Îmi va zidi casa şi curţile; căci l-am ales ca fiu al Meu; şi -i voi fi Tată. 7 Îi voi întări împărăţia pe vecie, dacă se va ţinea, ca astăzi, de împlinirea poruncilor şi rînduielilor Mele.`

Sa vedem altul, Psalm 89.26,27. Acest text, luat in context, corespunde lui David, si nici citatul nu este de aici.

Psalmul 89:20 am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt.

21 Mîna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.

22 Vrăjmaşul nu -l va prinde, şi cel rău nu -l va apăsa;

23 ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce -l urăsc.

24 Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.

25 Voi da în mîna lui marea, şi în dreapta lui rîurile.

26 El Îmi va zice: ,,Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele!``

27 Iar Eu îl voi face întîiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pămîntului.

28 Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legămîntul Meu îi va fi neclintit.

29 Îi voi face vecinică sămînţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.

30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,

31 dacă vor călca orînduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,

32 atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;


20“I have found David My servant;
With My holy oil I have anointed him,

21With whom My hand will be established;
My arm also will strengthen him.

22“The enemy will not deceive him,
Nor the son of wickedness afflict him.

23“But I shall crush his adversaries before him,
And strike those who hate him.

24“My faithfulness and My lovingkindness will be with him,
And in My name his horn will be exalted.

25“I shall also set his hand on the sea
And his right hand on the rivers.

26“He will cry to Me, ‘You are my Father,
My God, and the rock of my salvation.’

27“I also shall make him My firstborn,
The highest of the kings of the earth.

28“My lovingkindness I will keep for him forever,
And My covenant shall be confirmed to him.

29“So I will establish his descendants forever
And his throne as the days of heaven.

30“If his sons forsake My law
And do not walk in My judgments,

Este clar ca apostolul Pavel, nu ar fi facut o asemenea gafa. Este un semn clar al unei maini straine (a unui om beat spiritual, sau poate si fizic), care a scris dupa el, completand cu nerusinare crasa (fara sa o mentioneze !) scrisul apostolului.

Evrei 1:6 un fals

Epistola catre Evrei capitolul 1 contine niste elemente ce trebuie discutate cu atentie, sa fim exegeti textuali impartiali:

Elementul 1. Contine o fraza din Septuaginta - la versetul 6 (Toti ingerii lui Dumnezeu sa i se inchine) - care in textul antic evreiesc nu exista. Nu veti gasi aceasta fraza in Vechiul Testament redat de Cornilescu, oricat ati cauta-o. Cum decidem? Cum interpretam lipsa?
Avem doar doua posibilitati de interpretare:
Posibilitatea A. Fie acceptam ideea ca textul antic evreiesc a fost "masluit, corectat" (corectat in sens negativ) si astfel s-a eliminat aceasta fraza din text. Facand astfel se naste intrebarea, dar ce motiv ar fi avut?
Posibilitatea B. Fie acceptam ca in originalul Epistolei catre Evrei nu a existat versetul 6, fiind adaugat mai tarziu de un copist. Facand astfel se naste intrebarea dar ce motiv o fi avut?

Eu as alege posibilitatea B mai degraba. Si fac asta deoarece in manuscrisele copiate ale Noului Testament gasim nu una, ci o duzina de precedente, prin care textul a fost alterat pentru a se sustine o anumita dogma sau alta. Asadar sustin ca acest verset nu a fost scris de apostolul Pavel. Cineva s-a bagat peste el, adaugand ceva la ce a scris el.

Fiul este Creatorul, nu Tatal?

Evrei 1:1,2 "După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,
la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile."
In romana veac poate insemna si timp, dar textul grec inseamna "lumile", la plural, cu referire la Univers. 
In acest text se vorbeste de Dumnezeu, care a facut Universul PRIN Fiul (versetul 2). Acest cuvant de legatura PRIN, este neglijat de majoritatea crestinilor. A facut PRIN, cum vine asta? Cum se deruleaza aceasta facere prin altcineva decat proiectantul?
Sa luam ca exemplu Geneza capitolul 1. Dumnezeu zice: Sa facem. Apoi preda proiectul "om - dupa chipul nostru si asemanarea noastra". Ce trebuie mai mult? E ca si gata facut. Prototip exista, numai trebuie copiat modelul!!! Trebuia copiat un produs superior (spirit) si transpus intr-un produs inferior (pamant, "adam" inseamna un fel de sol, un fel de pamant). Eu cred ca acela trebuie facut Creator care a facut prototipul si nu acela care l-a copiat.

Un alt aspect, nu cred ca Tatal trebuie scos din ecuatie, si Fiul sa fi facut toate dupa capul lui, deoarece Tatal il consiliaza pe Fiu "ii arata" (Ioan 5:17-20) si Fiul face intocmai cum i se spune. Daca Fiului trebuie sa i se arate toate, nu poate fi facut Creator. Creator este acela care ii arata totul, si anume, doar Tatal.

Sa ne reamintim versetul din Daniel 12:10

Stim ca sinodul numit "Conciliul de la Niceea" (325) a fost un punct de rascruce in crestinism. Atmosfera de acolo a fost descrisa de istoricul roman Ammianus Marcellinus. El spune ca attendantii (figurantii) de acolo s-au comportat ca niste caini turbati gata gata sa se sfasie. Cel mai infierbantat a fost episcopul din Mira Liciei, impartind inamicului sau public nr 1, lui Arius, niste palme generoase. Poate de atunci s-a mai calmat, deoarece a fost dat afara din marele Conciliu. Oricum, a devenit sfant, iar acum este sarbatorit ca sfant blajin si generos sub numele de Mos Nicolae.
Dar ce s-a intamplat dupa Niceea? Daca atunci au fost gata sa se sfasie, mai apoi chiar au facut-o.
Iata un fragment de istorie, de pe timpul cand se faceau crezurile si in ce atmosfera se faceau:
"Jubilarii si veselie la blestemarea in chinurile iadului a adversarului umilit . . . degenerarea si decaderea este rapida incepand cu Sinodul Ecumenic de la Niceea la cel de la Efes unde fiecare tabara a venit hotarata sa foloseasca orice mijloace pentru a-si strivi adversarul, mergand de la precipitarea lucrarilor pana la manevre in culise, de la influenta oculta pana la mita si santaj; a fost prezenta acolo incurajarea (daca nu apelul deschis) violentei multimii pentru influentarea deciziilor intrunirii; fiecare avea propria gloata de prostime violenta adusa de acasa pentru a-si sprijini ‘tabara’; si nici unul nu se dadea inapoi de la nici un mijloc pentru a obtine implinirea anatemelor si blestmelor lor catre ceilalti prin instigarea persecutiei funestei stapaniri a vremii.’ (H.H. Milman, D.D., History of Latin Christianity, New York, 1871, p 226). 
Sfantul Parinte Grigorie din Nazianz vorbeste de ei ca ‘adunari de cocori si gaste’ (Schaff, History of the Christian Church, ii. 347). Dezgustat din cale afara, el a refuzat sa aiba de a face cu ei, spunand: ‘Ca sa spun adevarul, inclin sa ma feresc de orice adunare a Episcopilor, pentru ca pana acum nu am vazut niciodata vreun Sinod care sa se sfarseasca cu bine, sau care sa alunge relele in loc sa le creasca. Pentru ca la aceste intruniri (si nu cred ca ma exprim prea aspru aici) artagosenia de nedescris si ambitiile prevaleaza . . . de aceea eu m-am retras si mi-am gasit linistea sufleteasca in singuratate.’ (Ep. Ad. Procop., 55 old order, Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 347). 
Al treilea Sinod Ecumenic al Bisericii, care s-a tinut la Efes in 431 A.D. a fost marcat de ‘intriga infama, nemiloasa sete de acuzare si violenta bruta’ (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 348). Ambele factiuni au venit cu escorte inarmate, ca si cum s-ar fi dus la razboi (Ibid., ii. 723 - 725), fiind urmate de gloate mari de plebe ignoranta, sclavi si matrozi, drojdia Constantinopolelui, taranime, hoarde de femei, toti gata de violenta si dezordini; orasul era patrulat de trupe (Ibid., i. 242), iar Nestor si Ioan din Antiohia aveau garzi de corp inarmate pentru a fi protejati de violenta tabara a lui Chiril (Ibid., p. 242). Cele doua tabere s-au luptat in strada si mult sange a curs (Ibid., p. 242). La citirea Hotararii imperiale se produse o asa razmerita incat Episcopii rivali au fost arestati (Ibid., i. 242). S-a facut imediat un efort de a se organiza un Sinod in Constantinopole, dar atat de mare a fost frica de revolta incat a trebuit sa fie amanat si transferat la districtele suburbane de peste Bosfor (Ibid., i. 242). 
In august 449 A.D., acolo s-a intrunit la Efes un Sinod care ocupa un loc notoriu in scandalurile Istoriei Bisericii, si care de la frauda si violenta cu care s-a transat totul acolo, si din caracterul odios al lucrarilor lui a fost numit ‘Sinodul Talharilor’. A fost prezidat de Dioscor cu violenta bruta (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 738), sub protectia soldatilor. Frica de mutilare a fost asa de mare incat Flavian si prietenii sai care constituiau o factiune, cu greu au scos doua vorbe, in timp ce Teodoret a fost scos complet de-a dreptul de la lucrari. Un comunicat presentat de Eusebiu a fost primit de catre multime cu huiduieli si strigatele ‘Sa-l ardem pe Eusebiu; sa-l ardem de viu. Asa cum el L-a taiat pe Cristos in doua, asa sa-l taiem si noi pe el in doua’ (Ibid., p. 738). Trei delegati ai Romei au fost asa de inspaimantati, incat nu au avut curajul sa citeasca o Epistola din partea lui Leon (Ibid., p. 738 ff.). Subiectul Canonului nu a fost bineinteles singurul subiect discutat in Sinoadele Ecumenice. In realitate, multe Sinoade nici nu au abordat problema canonica. Dioscor si tabara lui vroiau ca Flavian si prietenii sai sa semneze o marturisire precum ca Cristos nu are decat o singura natura. Flavian a refuzat asta. La un semnal dat, usile au fost izbite de perete si un numar de soldati alaturi de o gloata inarmata s-a napustit inauntru, iar Episcopii inspaimantati ai taberei lui Flavian sub ploaia de pumni si ghionti au fost fortati sa semneze in timp ce erau impunsi cu sabiile (Mosheim, Eccl. Hist., Bk. 2, Cent. 5, pt. 2, ch. v). Acolo unde pana atunci fusesera doua tabere, acum era nu numai o majoritate, ci chiar unanimitate (Milman, Hist. Latin. Christ., i. 288). Dupa semnarea hotararii finale, Dioscor nu a mai putut sa-si infraneze furia, si il lovi pe Flavian invinsul (Ibid., i. 289). Incurajata de gestul sau, o gloata de calugari infuriati se napustira asupra nefericitului Episcop al Ierusalimului strigand ‘Omorati-l, omorati-l!’ si-l batura si calcara in picioare producandu-i acestuia astfel de rani ca muri curand dupa aceea (Ibid., i. 289, Scaff, Hist. Christ. Church., ii. 739). 
Protopopul Milman face remarca semnificativa ca acesta nu a fost ultimul Sinod Ecumenic murdarit cu sange (Milman, Hist. Latin. Christ., i. 289). 
Alt Sinod, care trebuia sa se desfasoare la Niceea in 451 A.D. a fost atat de ne-stapanit incat a trebuit sa fie mutat la Calcedon, peste stramtoarea Constantinopolelui, de unde Imparatul putea sa-l supravegheze si sa mentina ordinea cu trupele sale (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 742). Astfel este cunoscut ca Sinodul de la Calcedon. Lucrarile au fost permanent intrerupte de urlete si zarva (Ibid., ii. 743), chiar mirenii simtindu-se obligati sa aminteasca Episcopilor de demnitatea lor clericala (Ibid., ii. 743). Dr. Phillip Schaff zice, ‘La Calcedon, aparitia renumitului scriitor si istoric Teodoret a provocat o scena care aproape involuntar ne aminteste de actualele incaierari ale calugarilor greci si romano-catolici la Sfantul Mormant, incaierari care au loc in ciuda prezentei intimidante a politiei turce. Oponentii egipteni ai lui Teodoret au strigat din toti rarunchii ‘Jos cu el, acest invatator al lui Nestor.’ Cei din tabara sa raspunsera cu egala violenta: ‘Ne-au fortat la ‘Sinodul Talharilor’ sa semnam sub ghionti si pumni, jos cu maniheistii, dusmanii lui Flavius si dusmanii dreptei credinte. Jos cu ucigasul de Dioscor. Cine nu cunoaste faptele sale marsave? Episcopii egipteni strigara: ‘Jos cu evreii, cu dusmanii lui Dumnezeu, si nu-i ziceti aluia Episcop.’ La care Episcopii din cealalta tabara strigara din nou: Afara cu rasculatii si zurbagii, afara cu criminalii! Drept-credinciosii isi au locul la Sinod.’ Armata a trebuit sa intervina din nou pentru a tine in frau adunarea.’ (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 348). 
La Sinodul tinut la Constantinopole in 785 A.D. soldatii s-au napustit in camera unde se tinea intrunirea si au alungat una dintre taberele de Episcopi care nu vroiau sa semneze hotararea celeilalte tabere (Milman, ii. p. 345); iar cel de-al doilea Sinod de la Niceea (787 A.D.) a denuntat acest Sinod de la Constantinopole ca un ‘Sinod de nebuni si posedati’ (Ibid., ii. 346). 
Este un fapt curios de la care nu ma pot abtine sa atrag atentia. Nici un istoric al Crestinismului, fie el Milman, Schaff, Davidson, Mosheim sau oricare altul nu a observat se pare grotescul absurditatii ideii unei adunari care incearca sa decida prin vot un fapt petrecut, deci care tine de trecut. Oamenii se aduna si voteaza asupra chestiunilor care trebuie sa se hotarasca, facandu-le astfel sa devina fapte; ca de exemplu ca acela sau celalalt sa devina presedinte, sau o lege care sa intre in vigoare; dar nu voteaza lucruri care sunt deja intamplate si hotarate. Cititorul trebuie sa inteleaga ca cele prezentate sunt doar o frantura din panorama oferita istoriei de catre Sinoadele Bisericii. Oricat de pios ar fi cineva, daca este sincer cu el insusi, atunci este imposibil sa citeasca istoria lucrarilor acestor Sinoade si sa pretinda ca Duhul Sfant are ceva de a face cu rezultatele unor atat de violente intruniri, lasand la o parte credibilitatea unei hotarari si unei intruniri care isi propune sa stabileasca ceea ce este inspirat de Duhul Sfant si ceea ce nu este."
Sursa un forum de pe internet

Cei care nu-si amintesc de trecut, sunt condamnati sa-l repete.
Fiti binecuvantati!
Stati de veghe, fiti buni si nu uitati niciodata de Daniel 12:10 "NICIUNUL din cei rai nu vor intelege"

Cum pe mai departe? Partea IV

Cum sa ne numim?

Desigur, orice mişcare innoită, mai repede sau mai târziu şi-a luat un nume distinctiv. Dacă nu ne vom lua un nume ni-l vor da, ca poreclă, aşa că decât să aleagă alţii în locul nostru, să alegem noi, în cunoştinţă de cauză, un nume frumos, adevărat şi care să ne reprezinte. Am putea să ne denumim după menirea noastră de creştini. Creştinii adevăraţi sunt credincioşii care prin excelenţa ce o dă adevărul, depun o mărturie adevărată ducând peste tot în lume vestea bună a glorioasei împărăţii a lui Dumnezeu (Matei 24:14). Primul, care a făcut o mărturie temeinică despre această împărăţie şi binecuvântările ei, a fost Domnul nostru Isus Christos, împăratul desemnat, uns şi proclamat al acestei împărăţii.

"Eu pentru aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume: ca să mărturisesc desprea adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu." Ioan 18:37 

Cine marturiseste este un martor. Un martor poate fi un martor adevarat sau unul mincinos. Depinde de ce marturie da. Ca creştini, suntem datori să urmăm Căpetenia noastră: pe Domnul Isus, care este "martorul credincios şi adevărat" Apocalipsa 3:14.

Lucrarea lui a fost să mărturisească adevărul despre Dumnezeu şi cuvântul lui Dumnezeu către oameni. Lucrarea noastră este să mărturisim la fel: despre Dumnezeu şi despre cuvântul lui Dumnezeu către oameni - cuvânt care cuprinde o mărturie puternică şi despre Fiul lui Dumnezeu: "şi-Mi veţi fi martori (...) până la marginile pământului." Fapte 1:8 
"Mărturisind şi iudeilor şi grecilor întoarcerea la Dumnezeu prin pocăinţă şi credinţa în Domnul nostru Isus Christos." Fapte 20:21 

Dat fiind că avem de a face cu o mărturie pentru două persoane, suntem mărturisitorii şi martorii ambelor parţi - dacă, întra-devăr ei locuiesc în inima noastră, în spirit: "Isus a răspuns şi i-a zis: Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu şi Tatăl meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi ne vom face locuinţa împreună cu el." Ioan 14:23

Apostolul Pavel s-a considerat un martor al lui Dumnezeu, în virtutea mărturisirii adevărului cuvântului lui Dumnezeu:
"Ba încă sîntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit cu privire la Dumnezeu că a înviat pe Christos, când nu l-a înviat - dacă este adevărat că morţii nu înviază. Căci dacă morţii nu înviază, nici Christos n-a înviat."

Iată de ce, creştinii sunt martori ai lui Dumnezeu şi martori ai Fiului lui Dumnezeu, dacă dovedesc asta în viaţa lor de zi cu zi, printr-un comportament după voia lui Dumnezeu: "Nu orişicine-mi zice: "Doamne! Domane!" va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui meu, care este în ceruri." Matei 7:21

O marturie adevarata trebuie pecetluita cu un comportament sfant, de aceea marturisitorii care depun marturie despre Tatal si despre Fiul sau, sunt chemati la sfintire.
"Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră; să vă feriţi de desfrânare,   
Ca să ştie fiecare dintre voi să-şi stăpânească vasul său în sfinţenie şi cinste, 
Nu în patima poftei cum fac neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu.   
Şi nimeni să nu întreacă măsura şi să nu nedreptăţească pe fratele său, în această privinţă, căci Domnul este răzbunător pentru toate acestea, după cum v-am şi spus mai înainte şi v-am dat mărturie.   
Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. 
De aceea, cel ce dispreţuieşte (acestea), nu dispreţuieşte un om, ci pe Dumnezeu, Care v-a dat pe Duhul Său cel Sfânt.   
Despre iubirea frăţească nu aveţi trebuinţă să vă scriu, pentru că voi înşivă sunteţi învăţaţi de Dumnezeu ca să vă iubiţi unul pe altul.   
Aceasta o şi faceţi, faţă de toţi fraţii, din întreaga Macedonie. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să prisosiţi mai mult!   
Şi să râvniţi ca să trăiţi în linişte, să faceţi fiecare cele ale sale şi să lucraţi cu mâinile voastre precum v-am dat poruncă,   
Ca să umblaţi cuviincios faţă de cei din afară (de adunare) şi să nu aveţi trebuinţă de nimeni." 
1Tesaloniceni 4:3-12

Din motive de speculatie teologica (doctrina trinitatii) si considerente de "politica" religioasa (sa nu fim ca Organizatia Religioasa Martorii Lui Iehova, CAMI, AMIR, etc.) unii ar dori sa fim doar martorii Domnului Isus. Acest lucru nu este Biblic. N-ai cum sa-l excluzi pe Tatal Domnului nostru Isus Christos si al nostru din marturisirea evangheliei si al Bibliei. Noi trebuie sa fim atat martorii lui Dumnezeu, cat si ai lui Christos. Poate ca Adunarea lui Dumnezeu in Christos, ar fi un nume potrivit, in orice caz un nume cu mult mai potrivit decat Martorii lui Isus. M-am gandit si la varianta Martorii lui Iehova Dumnezeu si ai Domnului Isus Christos. Dar, nu vreau sa impun nimanui nimic, odata ce Scriptura nu impune un nume exact. Vad aici o libertate de miscare, de aceea un nume nu se poate impune, eventual se poate afirma, de catre cei care doresc sa se auto-denumeasca intr-un fel sau altul.


Întrebări importante în legatura cu marea multime

Cu toţii ştim că cei mai mulţi martori ai lui Iehova, indiferent de grupare, au îmbrăţişat ideea de a fi în marea mulţime descrisă la Apocalipsa capitolul 7.
Am câteva întrebări importante de pus în acest topic:
1. Despre ce necaz mare se vorbeşte la Apocalipsa 7:14? Oare este întreaga perioadă de la înălţarea Domnului Isus şi revenirea sa sau numai o perioadă relativ scurtă de timp de înainte de revenirea sa? Vorbesc aici de revenirea sa triumfantă ca la Apocalipsa capitolul 19. Eu consider că este o perioadă relativ scurtă de timp de înainte de revenirea triumfantă a Domnului nostru Isus.
2. Cum trebuie să privim marele necaz?
a. este chiar bătălia Armaghedonului
b. este cu puţin timp înaintea bătăliei Armaghedonului
Eu susţin varianta b.
3. Putem spune deci, că membrii marii mulţimi sunt supravieţuitorii marelui necaz de înaintea bătăliei Armaghedonului, care vor rămânea pe pământ? Da, putem spune. Ramurile de finic îi plasează într-un decor pământesc (Apocalipsa 7:9).
4. Ce înseamnă expresia că Dumnezeu îşi va întinde cortul peste ei (Apocalipsa 7:15)?
a. că ei vor fi răpiţi în cer la Dumnezeu
b. protecţia lui Dumnezeu pentru ei aici pe pământ, prin guvernul ceresc care îşi va exercita autoritatea pe pământ (Matei 6:10) 
Eu susţin varianta b. Comparând textele paralele Apocalipsa 7:17 şi Apocalipsa 21:2-4 reiese că nu ei urcă la Dumnezeu, ci Dumnezeu coboară la ei. Deci este clar că nu fac parte din clasa celor ce au fost selectaţi pentru cer.
5. Se mai scrie în cartea Apocalipsa despre marea mulţime? Ce părere aveţi?
a. neamurile de la Apocalipsa 15:4 care după judecăţi (pustiiri, urgii) vin să se închine la Dumnezeu sunt chiar marea mulţime
b. neamurile de la Apocalipsa 15:4 care după judecăţi (pustiiri, urgii) vin să se închine la Dumnezeu nu sunt marea mulţime
Eu susţin varianta a.
6. Ce credeţi despre prima înviere, cine intră în ea?
a. credincioşii cu speranţă pământească, care au murit de la Abel şi până înainte de Armaghedon, vor învia la prima înviere ca şi cei cu speranţă cerească - deci vor trăi şi în mileniu
b. credincioşii cu speranţă pământească, care au murit de la Abel şi până înainte de Armaghedon, nu vor învia la prima înviere ca şi cei cu speranţă cerească - deci nu vor trăi şi în mileniu, ci doar după mileniu
Eu susţin varianta b.
7. Ce texte aduceţi ca bază pentru argumentaţia voastră, cei ce susţineţi punctul a.?
Eu aduc ca bază pentru punctul b argumentul că cei drepţi din vechime, care nu au avut chemarea cerească, se vor scula (învia) pentru judecată alături de generatia rea şi neascultătoare de Dumnezeu din timpul Domnului Isus (Matei 12:41,42), eveniment care, conform cu cartea Apocalipsa capitolul 20, are loc după mileniu. Aşadar dragi fraţi şi surori, gândiţi-vă bine ce chemare alegeţi şi mai ales ce credinţă aveţi? Aveţi o credinţă autentică şi curată sau una amestecata cu o seamă de păreri greşite? Dacă veţi muri înainte de necazul cel mare şi nu veţi prinde intrarea în mia de ani, ca membrii salvaţi ai marii mulţimi, oare vă veţi putea justifica greşelile la marele tron al celei din urmă judecăţi?
Nu, nu o să puteţi, dacă o să muriţi ca nişte oameni răi, nepocăiţi, aşa că acum este timpul să vă pocăiţi cu adevărat, renunţănd la orice formă de răutate. Dacă pot să vă ajut, într-un fel sau altul, m-aş simţi onorat să vă ajut, prin harul lui Dumnezeu şi după învăţătura Domnului nostru Isus Christos. 

Schema "rândului" (ordinii) şi a locului învierilor arătate clar în Biblie, pentru viitor

Apostolul Pavel scria că toţi vor învia, dar "fiecare la rândul lui" (1Corinteni 15:22,23). În unele versiuni noi nu apare cuvântul "ceată", aşadar, este posibil să fie un cuvânt ce nu apare în textul grec. Totuşi, se observă că va fi o anume rânduială în ce priveşte învierea. Am făcut acest studiu atent şi cu teamă de Dumnezeu, căutând să fac de cunoscut doar adevărul şi nu ce ar dori oamenii. Am găsit în Biblie următoarele cu privire la această rânduială:

1. Întăia înviere
Cadru contextual: Apocalipsa 20:4-6
Contextul arată că cei înviaţi în această categorie vor fi "preoţi şi regi" pentru o mie de ani cu Christos.
Studiul comparativ arată că "judecata" ce li se dă, are mai multe faze:
- înainte de mileniu (Matei 25:31-33, Apocalipsa 2:26,27)
- în mileniu (Isaia 65:20)
- după mileniu (1Corinteni 6:1-3, Apocalipsa 20:10-12)
Studiul condiţional nu permite plasarea tuturor credincioşilor din toate timpurile în această categorie (Matei 11:11). Apostolul Pavel scrie că credincioşii erei creştine au "ceva mai bun" de la Dumnezeu, faţă de credincioşii de înainte de era creştină (Evrei 11:40), după cum şi credincioşii erei pre-creştine vor avea o înviere glorioasă faţă de acei contemporani ai lor care au murit dezaprobaţi de Dumnezeu (Evrei 11:35). 

2. Învierea generală
Cadru contextual: Apocalipsa 20:11-15
Contextul arată o mulţime formată din persoane minore şi persoane adulte ("mici şi mari").
Studiul comparativ arată că va fi o înviere a tuturor morţilor (Daniel 12:2 Young, Ioan 5:28,29), chiar şi a celor mai păcătoşi (Matei 23:33).
Studiul condiţional nu permite plasarea acestei învieri în mileniu, deoarece se produce după noua creaţie (Apocalipsa 20:11, Apocalipsa 21:1), unde nu va mai fi moarte (Apocalipsa 21:4). În mileniu, va mai fi moarte (Isaia 65:20), dar numai asupra acelora care vor face un păcat de moarte (Matei 12:32). Deci, nu putem plasa această înviere în mileniu. Studiul condiţional nu permite interpretarea judecăţii finale de după această înviere ca fiind o "muncă de învăţare şi de lămurire" a persoanelor fără cunoştinţă de Dumnezeu, ci ca o examinare a fiecărui individ pe baza faptelor avute înainte de a muri (Matei 12:41,42, Apocalipsa 20:12, Romani 2:9-16, Matei 23:33).

Concluzie:
Biblia nu arată decât două rânduri (faze, etape) de învieri, una înainte de mileniu şi una după mileniu. Punctul de vedere exprimat în Turnuri este greşit, deoarece plasează a doua fază a învierilor, la începutul mileniului. Dacă cade această variantă, cad şi altele, legate de ea. 
1. Aşazisa învăţare şi lămurire a oamenilor înviaţi care nu au avut cunoştinţă biblică, care chipurile se va face în mileniu, este un punct de vedere nebiblic, greşit. În Biblie se susţine că toţi oamenii sunt responsabili pentru faptele lor, chiar şi fără o cunoştinţă biblică (Romani 1:20, Romani 1:18,19, Romani 2:9,12). Ei vor fi judecaţi ca drepţi sau nedrepţi, după faptele lor, făcute înainte de a muri.
2. "Marea mulţime" care în mod simbolic îşi spală hainele în sângele Milelului, sunt oameni exclusiv vii, care ies din necazul cel mare, oameni credincioşi ce scapă de judecăţile lui Dumnezeu, prin pocăinţă (Apocalipsa 7:9, Apocalipsa 15:4). Nu putem plasa această mulţime ca fiind cea arătată în Apocalipsa 20:12.
--------------------------------------------------------------------------------------

Referinţe:
Biblia
Turnul De Veghere (ediţii variate)
Carl Olof Jonnson: TIMPURILE NAŢIUNILOR RECONSIDERAT, ediţie revizuită, 2000
Lothar Gassmann - Martorii Lui Iehova 
XX - Apropiati-va Cu Iubire De Martorii Lui Iehova
XX - Prietenii Nostrii Martorii Lui Iehova
Szallai Andras - Jehova es a Szervezet (Iehova Si Organizatia)
Walter Martin - Imparatia Cultelor Eretice
Charles Taze Russell - Volumele Studii In Scripturi I-VI, 
Charles Taze Russell si alti doi autori - Taina Implinita
Joseph F. Rutherford - Milioane Care Traiesc Acum Nu Vor Muri Niciodata
Joseph F. Rutherford - Adevarul va va face liberi
Bud Alavezos - The Seven Times (Sapte Timpuri)
Herald Magazine - Two Differing Bible Chronologies 
(A Discussion of two Differing Chronologies) 
- Doua Cronologii Biblice Diferite - O Discutie Asupra A Doua Cronologii Diferite
Raymond Franz - Criza Constiintei
Interviuri - www.bikbak.uw.hu



Ofer o mână de ajutor celor sincer interesaţi, indiferent de confesiune

Sunteţi în căutarea lui Dumnezeu?
Căutaţi răspunsuri din Biblie?
Aveţi o întrebare despre Dumnezeu şi Biblie?
Aveţi o întrebare despre Mântuitor şi Evanghelie?
Aveţi o întrebare despre Satan şi permisiunea răului?
Aveţi o întrebare despre Viaţă şi Moarte?
Aveţi o întrebare despre lege, har sau păcat?
Aveţi o întrebare (decentă) despre orice altceva care v-ar putea ajuta în creşterea spirituală?
Răspunsul la aceste întrebări le puteţi găsi în studiul "Tu cum ai răspunde?" O trecere în revistă a principalelor învăţături Biblice.
Vă rog să scrieti aici pentru a mă putea contacta:
bibliaantica@yahoo.com

Post Scriptum,
In prezent sunt asociat cu niste frati, care ne numim simplu "crestini".