Cine poate face o reformaţiune (trezire) adevărată?

"Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt sigure şi adevărate" Apocalipsa 21:5

Cartea Apocalipsa arată că Dumnezeu va "hrăni" din nou poporul său, în timpul de pe urmă (Apocalipsa 12:14). 

Ce înseamnă cuvântul a hrani şi cum trebuie să fie un om ca să poată fi hranit? 
- Matei 25:14-30, Ezechiel 3:17-27, 1Timotei 1:18,19, 1Timotei 2:9-15, Ioan 3:3-8.

         

         

Asa sa va fie cum vreti!

De ce cei parasiti de sotii sau soti, nu au voie sa se recasatoreasca?

De ce nu au dreptate aceia, care sustin ca cei parasiti, nu au dreptul la recasatorie?

Afirmaţiile Domnului Isus, cu privire la subiect le găsim consemnate la Matei 5.32, 19.9, Marcu 10.11,12 şi Luca 16:18 

 

Luca 16:18 partea b: kai ho (şi cel - nominativ masculin singular) apolelymenen (divorţând-o - acuzativ feminin singular) apo andros (de la barbat) gamon (casatorindu-se - nominativ masculin singular) moicheuei (comite adulter).

 

Aşadar întrebarea care se pune, cum e corect redat: "şi cea care a divortat de la barbat casatorindu-se comite adulter" sau "şi cel divorţând-o de la barbat casatorindu-se comite adulter"?

 

Este exact in felul expus mai sus in verset, la partea a. Nu este nici o prohibitie aici pentru cei parasiti. Ar fi profund nedrept si lipsit complet de logica. Cum adica, n-au dreptul sa se casatoreasca daca femeia sau barbatul a fost parasit? Unde ati mai vazut asa ceva ca un legamant sau contract, cum ii spunem mai nou, facut intre doua parti, sa ramana valabil chiar asupra partii vatamate, dupa ce chiar acesta a fost nedreptatit? Adica tot cel nedreptatit cade de fraier! Să mai şi gandiţi.

Voi, care va luati dupa traduceri gresite si corifeii acestora nu aveti decat. Poftim, daca o sa va paraseasca sotia sau sotul, asteptati-o, astepati-l cat vreti, pana incaruntiti la mormant. Faceti ce vreti. E viata voastra, luati-va dupa Biblia voastra gresit tradusa, claditi o logica gresita pe un verset tradus anapoda.

Vedem ca traducerile romanesti schimba ordinea compozitiei frazei denaturand intelesul spre o fraza absurda.  

"si cine se insoara cu cea lasata de barbat comite adulter"

OK. Asa sa va fie! Sa vi se faca cum doriti! Ce bine o sa va simtiti singuri, in timp ce stiti ca iubita se consoleaza in bratele unui tip fericit, stati numai sa vedeti! Si nu uitati sa imi scrieti ce bine va simtiti! 

 

 Luca 16:18B
kai (şi) ho (cel - nominativ masculin singular) apolelymenen (care a divortat-o - feminin) apo andros (de la barbat - masculin) gamon (casatorindu-se - nominativ masculin singular) moicheuei (comite adulter).
Textul nu spune "şi cea care a divortat de la barbat casatorindu-se comite adulter", ci "şi cel divorţând-o de la barbat casatorindu-se comite adulter", la fel fiind şi în Matei 19:9 partea B.
 Expresia corectă de altfel "Sola Scriptura", adică Numai Scriptura, nu are nici un efect dacă traducerile şchiopătează şi nu dau înţelesul corect.

Ce ar fi ca data ce vine sa va si informati? Mai cititi si alte traduceri, nu numai Cornilescu.

http://bible.cc/luke/16-18.htm

Daca poti

(De pe un fluturas primit)

Daca poti aduce nadejde celor ce gem,
deschizand spre revarsare inima ta plina de pace, chiar si atunci cand ranile tale sunt mai adanci ca ale lor,
Daca poti sa ramai credincios Adevarului cand toti il hulesc, si sa nu iti ierti nici un compromis in mijlocul celor ce traiesc in minciuna,
Daca poti sa ierti adanc si deplin, chiar si atunci cand celalalt nu ti-o cere,
Daca blandetea si smerenia sunt coroana maririi spre care ravnesti,
Atunci poti spune: "Pot totul in Christos care ma intareste!"
Atunci, Dragostea ce izvoraste din altarul inimii tale e Viata, viata ta e Lumina, lumina ta va lasa in urma-ti dreapta si adevarata cale, pentru cei ce vor sa ajunga ca si tine, FII AI OMULUI!

Primul numar al publicatiei Iesiti

Ieri am verificat niste dischete sa vad ce mi-a mai ramas din materialele pierdute.

Anul 1 Nr 1 Ianuarie 2007                                                      "Către adunarea lui Dumnezeu" 1Corinteni 1:2

"Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu"

Apocalipsa 18:4

"Ia seama bine la citirea pentru alţii"

1Timotei 4:13

     

"Şi vă fac cunoscut, fraţilor, vestea bună pe care v-am vestit-o"

1Corinteni 15:1

Despre publicaţia "Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu"

          Când zi de zi tot mai mulţi oameni doresc o singură religie "interconfesională" ("taize" evanghelic) pe pământ, în care fiecare să poată crede ce vrea, atât timp cât nu mustră pe altul - 2Timotei 1-4, în care să fie uniţi în "diversitate" şi nu în adevărul sfinţitor al Cuvântului lui Dumnezeu - Ioan 17:17,20-23, este potrivit ca să apară o publicaţie care să încurajeze la rezistenţă şi tărie spirituală în vestea bună a împărăţiei lui Dumnezeu - 1Corinteni 15:1-11 - Galateni 1:310, şi să avertizeze asupra pedepsei care va veni peste lumea pseudocredincioasă - Ieremia 10:1-25 - Apocalipsa 18:1-24. Dumnezeu nu primeşte o închinare falsă, ci doreste o închinare curată şi adevărată - Ioan 4:21-24. Fie ca El să ne dea harul Său divin, ca să-L putem slăvi şi lăuda aşa cum doreşte El.

          Ca lucrurile să meargă bine, ar fi înţelept ca funcţia de Redactor Şef să fie dăruit Tatălui ceresc, funcţia de Redactor Şef Adjunct să fie dăruit Fiului Său, Isus Cristos şi funcţia de secretar-trezorier să fie dăruit Duhului Sfânt al lui Dumnezeu.

          Fraţii care se vor considera îndemnaţi să scrie cerând îndrumarea şi paza lui Dumnezeu, sunt bineveniţi să-şi pună "talanţii", adică talentele la dispozitia Lui şi a Fiului Său, Isus Cristos - Matei 25:14-30, pentru a putea fi "unelte" într-o slujbă atât de vitală, ca cea de păzitori ai sufletelor şi ai credinţei - Ezechiel 3:17-27 - 1Timotei 1:18,19. Surorile vor putea să publice (poezii, cântări, imnuri, rugăciuni, etc.), ţinând cont de ce-i scris cu privire la ele în Cuvântul lui Dumnezeu - 1Timotei 2:9-15. Singura condiţie cerută pentru cei ce vor scrie, fie fraţi, fie surori este să fie în conformitate cu cerinţele Domnului Isus Cristos - Ioan 3:3-8.

          Prin harul lui Dumnezeu, publicaţia va apare lunar, cu un tiraj minim de 30-50 exemplare, nădăjduind ca cei ce vor sluji prin ea să fie spre folosul poporului risipit al lui Dumnezeu, glorificând şi sfinţind numele sfânt al Tatălui ceresc, Iehova, prin Isus Cristos şi îndrumarea Duhului Sfânt.

         Publicaţia aceasta nu se va putea vinde, ea se distribuie gratuit. Prin harul lui Dumnezeu, costurile legate de editare şi distribuţie sunt suportate pe bază de voluntariat şi donaţii.

         Donaţii pe luna ianuarie: 10 lei*

Se oferă gratuit, la cerere, Noul Testament cu Psalmii, cu condiţia ca solicitantul să nu mai deţină unul, pentru a putea dona acelora care nu au.

Pentru alte informaţii şi abonamente gratuite contactaţi:

Takacs Ianoş jr., Buza 221, Judetul Cluj, 407115

Takacs Ianoş, Str. C-tin Brâncoveanu Nr. 54 Ap. 56, Cluj-Napoca, 400467

Tel. 0748637001, E.mail innoire@yahoo.com

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Nota importanta: Donaţiile au fost intotdeauna primite si nu cerute. Am pornit publicatia cu o donatie de 10 lei, la care am mai pus eu. Publicatia a fost distribuita gratuit, prin posta. Deci nu am catigat absolut nimic de pe urma ei, nici eu nici altii. Oricum, banii erau putini. Cateodata nu primeam nimic si puneam eu toti banii.

Istoria datelor esuate ale liderilor de la Watchtower

Mi-au mai ramas niste dischete cu material.

Istoria Martorilor Lui Iehova

Partea II

          După cum am arătat în Partea I, ipoteza celor şapte timpuri, însumând 2520 de ani, a fost preluată de la John Aquila Brown. El era reverend, adică pastor, preot. El calcula cele şapte timpuri, cu începere de la 604, când după opinia lui, Nebucadnetar a urcat pe tron, deci el nu credea ca Ierusalimul a cazut în anul 607 şi în opinia lui, aceste 7 timpuri se sfărşeau la 1917.

Această ipoteză a lui a fost preluată de către William Miller, care a rearanjat-o ca să se potrivească cu cealaltă ipoteză a lui Brown, care cădea pe 1843.

          Apoi pe la 1875, al doilea care a rearanjat-o a fost Nelson H. Barbour, un colaborator al lui Miller, care a pus data începerii celor 2520 de ani pe 606, găsind această dată pur şi simplu adăugând 70 de ani la anul 536, când după părerea lui a fost construit altarul Templului. După Barbour cei 2520 de ani se sfărşeau în 1914.

Russell preia ipoteza de la Barbour în 1876 şi o publică în periodicul Bible Examiner (Examinatorul Bibliei). Că nu se pricepeau la cronologii arată faptul ca au pus un an 0, între anul 1 înaintea erei noastre şi anul 1 era noastră. Abia în 1904 Russell publică un articol în care îşi arată greşeala şi scrie că este posibil ca sfârşitul celor 2520 de ani să se sfârşească în 1915.

Al treilea care o rearanjează, a fost Frederik Franz, care în cartea "Adevărul vă va face liberi", mută anul începerii celor "şapte timpuri" de la 606 la 607, scoţând anul 0.

Dar, haideti sa vedem ce credeau Russell şi colaboratorii săi despre date:

Conducatorii Societii Turnul De Veghere s-au considerat a fi canalul de comunicare cu D-zeu, acel sclav fidel şi prevăzător aprobat de Isus, Domnul nostru. Mai mult chiar, ei se considerau profeţi, mesageri speciali ai lui D-zeu: Sursă: Taina Împlinită, ediţie primă 1917, p 31, Turnul De Veghere 1/12/1916 (reprint p. 377), Turnul De Veghere 1/11/1917 (reprint p. 323) Russell era considerat al şaptelea "înger", sol, mesager, "trimis special", adică apostol, dar ca al doilea de cea mai mare importanţă, după apostolul Pavel, de asemenea despre colaboratorii săi, acea mică rămăşiţă unsă cu spirit, se spunea că sunt oamenii lui Dumnezeu şi primesc instrucţiuni prin îngeri: Lumină, Volumul I, p 64, 1930, scris de Rutherford, Vindecare, Volumul III, p 250, 1932, scris de Rutherford, Turnul De Veghere 1/4/1972 (reprint 197), Treziţi-vă 8/10/1968, p 23, şi multe alte surse. TOATE ACESTEA le puteţi vedea fotocopiate, expuse in limba engleză, ataşate la cartea scrisă de Szalai Andras: Iehova şi organizaţia, p 271 - 289.

 Dar, să observam ce spune Cuvântul lui D-zeu, cu privire la oamenii ce au astfel de pretentii:

"Când ceea ce va spune prorocul acela în numele lui Iehova nu se va întâmpla şi nu se va dovedi adevărat, va fi un cuvânt pe care Iehova nu l-a spus. Prorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el." Deuteronomul 18:22

Deci, să comparăm spusele "canalului de comunicare" în lumina a ce se spune despre autentificarea "oamenilor lui Dumnezeu" la Deuteronom 18:22:

1798 - Era considerat sfârşitul celor 1200 de zile din Apocalipsa capitolul 12. Sursă: Three Worlds (Trei lumi), publicaţie în comun a lui Barbour şi Russell, 1877, p.114. Această expicaţie a fost schimbată ulterior, 1798 fiind schimbat la 1889.

1799 - Era considerat începutul "ultimelor zile". Prin faptul ca Napoleon a îndepartat pe Papă, s-a considerat ca s-a împlinit cei 1260 de zile descrise în Daniel 7:25; 12:7; Apocalipsa 11:1-3. Sursă: Turnul De Veghere Januarie - Februarie 1889, Studii În Scripturi Volumul II, p 256, Studii În Scripturi Volumul III, p 58, 63, 64, scrise de CT Russell. În 1930 aceste explicaţii sau pus în legătură cu data de 1914.

1829 - Era considerat sfârşitul celor 1290 de ani, expuşi în Daniel 12:11, care au început la 539 î.e.n. Era văzută o dată foarte importantă, deoarece atunci a început lucrarea lui William Miller şi de fapt Studentii Bibliei, la origini provin de acolo. Sursă: Lothar Gassman, Martorii Lui Iehova, p 9, Studii În Scripturi Volumul III, p 40, 60, 163, Our Lord's Return (Revenirea Domnului nostru) scrisă de JF Rutherford. Această învăţătură a fost abandonată în 1930.

1844 - După Miller era considerat anul "sfârşitului lumii", după Russell era începutul celor 30 de ani de "probă", care în opinia lui, corespundea cu cei 30 de ani din viaţa lui Isus, scurşi de la naşterea sa ca om şi până la botezul lui în apa Iordanului. Sursă: Studii În Scripturi Volumul II, p 240. Această învăţătură a fost abandonată în 1930. De remarcat că Russell şi colaboratorii săi credeau că orice eveniment Biblic, petrecut în antichitate, trebuia să aibă încă o împlinire, după aceea în viitor. Pe această preconcepţie greşită s-au pus bazele tuturor speculaţiilor lor. Şi nu este de mirare de ce au fost atâtea speculaţii cu privire la date.

1846 - Era considerat sfârşitul celor 2300 de zile, expuşi în Daniel 8:14. Era considerată o dată importantă deoarece atunci adventistul George Storrs şi alţi care l-au invatat pe Russell, au abandonat învăţăturile greşite şi astfel "sanctuarul" a fost curăţit. De asemenea era considerat ca anul în care a început "alianţa evanghelică" între grupările protestante, ceea ce a fost catalogată ca "spiritism". Sursă: Studii În Scripturi Volumul III, p 108, Studii În Scripturi Volumul VII (Taina Împlinită), p 163. Această învăţătură a fost abandonată în 1930.

1873 - Era considerat data la care se împlinesc cei 6000 de ani de la creaţia lui Adam şi intrarea în al 7000 de an, mia de ani din cartea Apocalipsa, "ziua Domnului". Sursă: Studii În Scripturi Volumul II, Prefaţa, p 39. Învăţătură abandonată în 1930. Încheierea celor 6000 de ani din istoria omenirii, va fi pusă în anul 1943, ca fiind anul 1975, în cartea Adevărul vă va face liberi. Începând cu anul 1966 anul 1975 va capata o importantă profetică în literatura de atunci a martorilor. Sursă: Cartea Life Everlasting (Viaţă veşnică).

1874 - Era considerat data de la care începe prezenţa invizibilă a lui Christos. Data cea mai importantă a lui Russell. Sursă: Trei lumi, p 175, Studii În Scripturi Volumul II, p 170, Revenirea Domnului nostru, p 27, Proclaimers (Proclamatorii), p 133, nota de subsol. Până la 1904 Russell aşa credea că la această dată a început Armaghedonul. Sursă: Turnul De Veghere 15/1/92, p 3, 21 (reprint la pagina 1355), Studii În Scripturi Volumul II, p 101. Această învăţătură a fost abandonată în 1930 parţial şi în 1943 total.

1875 - Era considerat anul în care se sfârşeşte "marele jubileu", ca încheierea a celor 1335 de zile expuse în Daniel 12:12. Era privit ca anul în care au înviat sfinţii, învizibil. Sursă: Trei lumi, p 108. Ulterior, în 1881, data învierii invizibile a sfinţilor creştini a fost mutată de pe 1875 pe 1878.

1878 - Era considerat data la care se sfârşeşte epoca evanghelică şi se produce răpirea adunării sfinţilor lui Christos, a creştinilor credincioşi. Sursă: Trei lumi, p 68, Proclamatorii p 632, Martorii Lui Iehova În Planul Divin, p 19. Bineînţeles, dată abandonată după anul 1878.

Notă:

Alexander Hugh Macmillan, un apropiat al lui Russell şi ulterior al lui Rutherford, în cartea sa: Faith On The March (Credinţă în progres), descrie cum Russell a fost întrebat, dacă la acea dată aştepta şi el rapirea şi dacă era printre acei credincioşi care aşteptau răpirea (în zori?) de pe podul din Brooklyn? "Oh, nu. Erau doar câţiva fanatici. Eu la acea oră dormeam." Dar, implicit recunoaşte că era o astfel de aşteptare printre colaboratorii săi din acel timp. Cert este că Nelson H. Barbour, redactorul şef al lui Russell, de la periodicul: Herald Of The Morning (Vestitorul dimineţii) a fost foarte decepţionat după data de 1878 şi după aşteptările legate de acea data. Este de înţeles, deoarece el a mai trecut prin decepti, la 1843 şi 1844, când împreună cu William Miller aştepta revenirea lui Christos şi răpirea lor, şi pe urmă la 1874 cand grupa lui şi grupa lui Jonas Wendel (Barbour era asociatul lui Wendel), de aşa numiţi "second adventist's" (aşteptătorii celei de a doua reveniri) aşteptau revenirea lui Christos la acea data. Barbour începuse o lucrare de predicare, cam pe la 1869 şi scrisese o carte în care dezbătea şi anunţa mesajul lui principal: Evidences for the Coming of the Lord in 1873, or The Midnight Cry (Evidenţe pentru venirea Domnului în 1873, sau Strigătul de la miezul nopţii). Cartea a apărut în 1871 şi a produs interes. El a pornit şi un periodic cu numele de: The Midnight Cry (Strigătul de la miezul nopţii), nume schimbat ulterior în: Herald of the Morning (Vestitorul Dimineţii). Barbour avea pe atunci, înainte de 1874 circa 12000 de abonaţi la periodicul lui, şi după acea decepţie, rămasese cu circa 200 de abonaţi şi fără fonduri. După decepţia din 1874, B.W. Keith, un asociat al lui Barbour, il convinsese pe acesta, că cronologia este corectă şi venise cu "ideea salvatoare" că Christos s-a întors invizibil. Barbour acceptase această nouă optică. Pe la începutul lui 1876 Russell, un tânăr negustor, de 23 ani citise un articol din periodicul acela, ce prezenta cronologia lui Barbour şi a rămas profund impresionat. El la finanţat în continuare pe Barbour, până ce acesta nu a fost de acord cu punctul de vedere al lui Russell, despre preţul de răscumpărare, care după cum se arată în

 http://heraldmag.org/2006_history/06history_5.htm

ar fi fost la origini ideea lui B.W. Keith. Russell împreună cu Keith şi JH Paton (asociaţii lui Barbour) şi alti 3 asociaţi lansează un nou periodic, la 1879, având numele: Zion's Watch Tower and Herald of Christ's Presence (Turnul De Veghere Al Sionului Şi Vestitorul Prezenţei Lui Christos). Din personalităţile marcante cooptate de Russell, din mişcarea lui Wendel - Barbour, doar Keith va rezista alături de Russell. Ceilalţi vor merge separat, unul va deveni chiar ateist. NH Barbour va fonda o biserică sub numele de Church Of Strangers (Biserica Străinilor), de orientare universalistă, ca şi mişcarea lui Russell, care de altfel are multe idei negative în comun cu universalismul (din păcate), şi se va implica în politică, susţinând drepturile negrilor din SUA, de a avea propriul lor stat în cadrul SUA. Despre disputa dintre el şi Keith, via Russell, putem să spunem ca este o dispută irevelantă, din moment ce toţi cei implicaţi credeau (în mod fals) că în fond oamenii nu sunt responsabili acum, pentru păcatele lor, ci doar pentru păcatele ce le vor face după revenirea lui Christos.

Ce putem învăţa din experienţa profetului Ilie?

  
 

De ce nu a ştiut Ilie de ei, şi ce putem noi învăţa de aici? A fost bine că ei nu s-au cunoscut, sau era mai bine ca ei să se cunoască, să dea tot sprjinul profetului lui Dumnezeu şi să se unească în efortul lor de a restabili cultul şi închinarea la Iehova (YHWH), Dumnezeul strămoşilor poporului lui Israel? Nu, nu a fost bine de loc, rezultatul s-a văzut ulterior.

Iată de ce în loc să stăm ca independenţi unii de alţii printre închinători falşi sau cu doctrine false şi să sprijinim sau să asistăm tacit la închinarea falsă sau la propagarea doctinelor false, trebuie să ne regrupăm în jurul "Cuvântului lui Dumnezeu" şi a copiilor lui Dumnezeu. Suntem avertizaţi:

"Ieşiţi din mijlocul ei, poporul meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din pedepsele ei." (Apocalipsa 18:4).

Pe ce temelie trebuie să construiască o adunare credincioşii care ascultă de îndemnul din Apocalipsa 18:4? O "adunare" (ekklesia) adevărată are ,,o singură temelie, cea care a fost pusă, şi care este Isus Christos” (1Corinteni 3:11), El este Capul adunării lui Dumnezeu, fiind rânduit de Dumnezeu Tatăl (Efeseni 1:17-23; 4:12-16; 5:23). În contextul celor exprimate, prin ,,adunare adevărată” înţelegem: ,,Adunarea (Ekklesia) lui Dumnezeu, care este în Christos Isus”, formată din credincioşi care fac voia lui Dumnezeu şi care au răspuns chemării lui Dumnezeu de a ieşi din lume şi din sistemele false de închinare: Matei 7:21; 2Corinteni 6:14-18; Ioan 6:37-39; 17:6,9,14-16,20. Aceasta este Adunarea supusă lui Christos, pe care o iubeşte şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea lui această Adunare, sfântă, fără pată, fără sbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană (Efeseni 5:23-27). Membrii din Adunarea lui Dumnezeu sunt de două feluri: persoane care se cunosc între ele, şi persoane necunoscute, dar călăuzite de Duhul Sfânt şi păstrate de Dumnezeu în tot adevărul necesar mântuirii. Această stare de lucruri o putem ilustra în Vechiul Testament prin Ilie şi cei 7000 de bărbaţi pe care Dumnezeu şi i-a păstrat ca să nu-şi plece genunchii înaintea lui Baal - vezi 1Împăraţi 19:14,18, şi în Noul Testament prin oile deja existente, alese din staulul israelit, si puse într-un staul nou şi prin oile pe care mai trebuie să le aducă în acest nou staul, din staulele păgâne - vezi Ioan 14:7-16. Din cuvintele Domnului Isus este foarte important să remarcăm ce spune El: ,,Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o turmă şi un Păstor” (Ioan 14:16).

            Lecţia comparativă care trebuie învăţată din aceste cuvinte este următoarea: Dumnezeu are oameni sinceri care s-au născut sau au nimerit pentru o vreme în diverse adunări (staule), în care nu se practică tot adevărul necesar mântuirii, oi pe care nu le lasă acolo, ci le scoate şi le aduce în staulul Său - adică în adunarea Sa în care este respectat cu sfinţenie adevărul curat şi neamestecat cu învăţături, datini şi porunci omeneşti. Aceste oi vor asculta de glasul Lui (poruncile lui Dumnezeu şi învăţătura lui Isus) şi numai atunci vor fi o turmă şi un Păstor. Iată dar, cât de falsă şi nebiblică este ideea că Dumnezeu va mântui pe toţi acei oameni care sunt sinceri, dar care din cauza ignoranţei sau a neştiinţei bisericilor în care se găsesc, nu practică tot adevărul necesar mântuirii sufletelor lor! Cuvintele Celui care Mântuie nu spune de loc aşa ceva! A crede sincer într-o eroare şi a practica eroarea (teologii omeneşti cu adevăr truncheat şi contrafăcut în aşa fel ca să susţină anumite idei proprii, specifice doctrinei fiecărei biserici!), acea eroare nu se va transforma niciodată în adevăr! A crede că precum "toate drumurile duc la Roma", aşa şi "toate religiile (creştine sau necreştine) duc la Dumnezeu", este o mare păcăleală a lui Satan Diavolul, duşmanul lui Dumnezeu. Pe lumea aceasta există o singură cale care duce la Dumnezeu, şi calea aceasta este credinţa şi ascultarea deplină de Domnul Isus Christos şi împlinirea a tot ce a poruncit el (Ioan 14:6; Ioan 8:31,32). O credinţă formalistă sau sincretistă nu este de ajuns.

            Oamenii lui Dumnezeu sunt credincioşi, dar nu creduli, ei nu cred orice, ci numai adevărul demonstrabil în mod logic cu Biblia, respingând răstălmăcirile. Punctele de credinţă ale poporului lui Dumnezeu NU constituie doctrine de origine omenească, ci, după cum se poate constata, sunt principii, porunci şi rânduieli consemnate în Biblie, înmănuncheate pentru a ne putea face cunoscute lumii principiile după care ne conducem. Singura doctrină adevărată şi valabilă, care a fost inspirată de însuşi Dumnezeu, este numai Scriptura (Sola Scriptura!) (1Corinteni 4:6) dar numai acea Scriptură, care corespunde celor mai vechi manuscrise şi că mântuirea este printr-o credinţă sinceră, autentică, umilă şi vie (Sola Fide! Sola Gratia!) (Efeseni 2:8,9): “Căci prin har sunteţi mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”  Deci, credinţa noastră principală trebuie să fie în Dumnezeu şi în Christos şi în ceea ce cer ei în primul rând de la noi. Căci noi nu ne putem permite să ne punem credinţa în nişte oameni, şi în ceea ce cer ei de le ei înşişi, chiar dacă ei ar fi cineva sau ar pretinde a fi cineva pe lumea asta: "Dacă cineva socoteşte că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască." (1Corinteni 8:2); "Dacă vreunul socoteşte că e ceva, măcar că nu este nimic, se amăgeşte singur." (Galateni 6:3); "Dacă cineva învaţă pe oameni într-un alt fel şi nu se ţine de cuvintele sănătoase, de cele despre Domnul nostru Isus Christos şi de învăţătura potrivită cu evlavia, este plin de mândrie şi nu ştie nimic, având boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se nasc: invidia, certurile, cuvintele jignitoare, bănuielile rele, zadarnicele ciocniri de cuvinte ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care socotesc că evlavia este un izvor de câştig." (1Timotei 6:3-5).

            În lumina Bibliei din Matei 24:14, putem spune cu convingere că ne apropiem de ,,timpul sfârşitului” istoriei acestui sistem de lucruri condus de vrăjmaşul lui Dumnezeu, Satan, şi "oile" care sunt ale lui Dumnezeu şi ale lui Christos în acest timp, trebuie să asculte cu bucurie înfăptuirea poruncii lui Dumnezeu din Apocalipsa 18:4: ,,Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei”. Împlinirea acestor lucruri, îşi va găsi confirmarea într-o amplă mişcare de trezire şi ieşire a multor credincioşi în faţa Mirelui (Matei 25:5-7).

Pentru mine, profetul Ilie, este un exemplu demn de urmat in incercari. Chiar si atunci cand vezi ca ramai singur, sa stai neclintit de partea unicului Dumnezeu, Tatal. As vrea sa ii strang mana la inviere si sa il felicit pentru barbatia sa in credinta.

Cateva intrebări:

Ce credea profetul Ilie despre el şi care a fost situaţia reală a închinătorilor?

Cine este temelia adunării lui Dumnezeu şi cine pot zidi pe această temelie?

Oare este atat de important ceea ce credem?

Există o diferenţă între a fi credincios şi a fi credul?

Conform pildei din Matei 25:5-7 şi a profeţiei din Apocalipsa 18:4 la ce trebuie să ne aşteptăm în timpul dinaintea revenirii Domnului Isus?

Pasi spre mantuire

Discutand cu un prieten, l-am rugat sa imi descrie care sunt pasii spre mantuire. El a oferit aceasta schema:

-      Auzirea Evangheliei (Vestii Bune)

-      Pocainta catre Dumnezeu Tatal

-      Credinta in Domnul si Mantuitorul nostru Isus Christos

-      Botezul in apa prin scufundare totala, in numele Domnului Isus

La botez, in cazul in care am facut in prealabil toate cele descries mai sus,  se intampla un lucru minunat si anume, primirea unei constiinte noi si a unei personalitati noi, prin cererea unei constiinte noi, curate, de la Dumnezeu Tatal. Aceasta este nasterea din nou, facut pe fundamentul unei intreite marturii: duhul, apa si sangele (1Ioan 5:1-8). In timpul in care traim, nu exista mantuire in afara acestui cadru, deoarece Christos este Mantuitorul  “trupului (adunarea credinciosilor consacrati)” (Efeseni 5:23). Nasterea din nou, trebuie facut-a “din apa si duh” (conform textului grec) (Ioan 3:5), “duhul” din acest context fiind adevarul duhovnicesc vestit de Domnul Isus: “cuvintele pe care vi le-am spus Eu, sunt duh si viata” (Ioan 6:63).  Alte texte ce se leaga de subiect: 1Petru 1:2, Tit 3:5, 1Petru 1:3, 1Petru 3:21.