Varianta textuala de la Numeri 23:4

Sa discutam textul controversat de la Numeri 23:4. 
Conform cu Textul Masoretic, pe care se bazeaza Cornilescu, avem:
"Dumnezeu a venit inaintea lui Balaam" Nu citez tot versetul ca nu are rost in aceasta discutie. Ajunge doar atat. Daca am interpreta ca Balaam l-a vazut pe Dumnezeu, s-ar combate niste versete din Noul Testament, ca de exemplu 1Timotei 6:16:
"pe care nici un om nu l-a vazut, nici nu-l poate vedea" citat din verset care vorbeste cu siguranta de Dumnezeu.
In plus chiar Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu confirma acest adevar (Ioan 6:46).
Dar Dumnezeu poate sa stea in fata omului fara ca oamenii sa il vada (Geneza 3:8).
Totul ar fi OK, insa avem o varianta textuala diferita in Pentateuchul Samaritean:
"Ingerul lui Dumnezeu a venit inaintea lui Balaam"
https://sites.google.com/site/interlinearpentateuch/online-samaritan-pentateuch-in-english
Este un simplu ecou de la Numeri 22, ramas in mintea unui scrib si apoi strecurat la Numeri 23 din nebagare de seama sau este un text autentic ca si cel de la Numeri 22:35?
Cine greseste? Cum de apare aceasta discrepanta majora?
In versetul 16 spune ca YHWH a venit inaintea lui Balam, deci ar sprijini versetul 4. Insa in versetul 17, Balac rosteste numele YHWH la fel si Balaam in versetul 26, ceea ce face ca textul sa fie discutabil, din moment ce numele lui Dumnezeu i-a fost descoperit abia lui Moise. Moise nu ar fi intrebat care este numele lui Dumnezeu daca l-ar fi stiut si Dumnezeu nu ar fi spus ca patriarhii evreilor nu au cunoscut numele sau:
"Si Dumnezeu (Elohim) a vorbit lui Moise si i-a zis: Eu sunt Iehova (Yhwh). Eu m-am aratat lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov ca Dumnezeul Cel Atotputernic (El Sadai), dar n-am fost cunoscut de ei sub numele meu ca Iehova (Yhwh)" (Exod 6:2,3).
Undeva s-a intamplat ceva. UNDEVA in timpul apus, cineva a modificat ceva. Ce ratiune a condus la aceasta modificare? De ce au incercat scribii sa faca ca textul sa sune ca si cand oamenii ar fi stiut dintotdeauna care este numele lui Dumnezeu?
Bineinteles ca eterna problema: ratiunea teologica.
Probabil s-a dorit ca ingerii sa para ca sunt chiar Dumnezeu. Aduceti-va aminte ca partida saducheilor NU CREDEA IN INGERI. Dar ingerii apareau si saducheii se dadeau la fund. Singura lor alternativa era ori sa creada in existenta ingerilor, ori sa falsifice textul in asa masura, ca sa se poata argumenta ca ingerii sunt de fapt Dumnezeu! Si au pus in aplicare aceasta strategie, inlocuind anumite cuvinte cu altele sau stergand, ori adaugand anumite cuvinte ca sa isi justifice dogma. Si iata ca au reusit sa tulbure in asa fel apele ca chiar si noi credinciosii suntem zapaciti, de nu mai stim ce text sa urmam. 

2 Ioan 7

"Caci in lume s-au raspandit multi AMAGITORI, care nu marturisesc ca Christos a venit in TRUP , iata amagitorul, iata Antihristul!"(2 Ioan 7) A se compara cu Biblia Fidela
In secolul I a existat o partida de crestini, numiti gnostici, care sustineau ca Christos nu a avut un trup al sau din carne, ci el s-a intrupat intr-un alt om, unindu-se cu acesta abia la Iordan.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Docetism

Domnul Isus are trup ceresc pe care il vom purta si noi. Nu va fi un trup din carne si sange, conform cu ce a spus apostolul Pavel.
Problema e ca unele dintre traducerile romanesti nu redau corect versetul. Cei interesati, pot intra pe www.biblehub.com si sa vada textul interlinear grec-englez. Mai e si contextul care se refera clar la timpul de atunci. Acesti oameni care contestau ca Domnul Isus a venit in carne, existau in primul secol si se poate dovedii din sursele istorice. Oamenii acestia existau si erau niste extremisti fata de Biblie, nu acceptau Vechiul Testament. Ei se numeau gnostici si doctrina lor se numea docetism. Sustineau ca materia este rea, facut de un dumnezeu rau. Sustineau pre-existenta sufletelor, crezand ca un copil care se naste este de fapt un prizonier al zeului celui rau, care l-a rapit din cer si prin nastere l-a inchis in temnita numit trup, ca mai apoi sa isi bata joc de el. Nu credeau ca Isus este Fiul lui Dumnezeu, ci Dumnezeu insusi care a venit la Iordan in forma de duh si la botezul facut de omul Isus, a intrat in el, ca mai apoi la Golgota sa il paraseasca.

In rest, cunoastem din VT ca ingerii desi sunt duhuri se materializau, ca sa poata fi vazuti, dar apoi redeveneau duhuri, acest lucru a facut si Domnul Isus. Un trup ceresc nu are carne si sange. 

Venirea Domnului si Mantuitorului este descrisa la Apocalipsa 19 si comparat cu Matei 24 arata ca va fi un act mondial, se va vedea de la un capat al cerului la altul (ma refer la cerul numit vazduh). Cum interpretam? Daca el are un trup uman, de circa 1,80 m cu urme de cuie, el nu poate fi vazut de toti, numai daca nu isi face timp sa calatoreasca in fiecare localitate si sa invite oamenii sa-l priveasca. Unii, ca sa rezolve aceasta dilema, spun ca el va fi filmat cum coboara pe muntele Maslinilor si prin televizor se va implini profetia ca orice ochi il va vedea. Eu cred ca niste versetele in cauza exclud o asemenea interpretare. Oamenii se ascund ingroziti in pesteri si in crapaturile stancilor, nu stau sa priveasca la tv. Ei vor vedea "semnul Fiului Omului" si prin acest semn isi vor da seama ca este el. Va fi un semn urias, un fel de fulger luminos ce brazdeaza tot cerul, urmat de tunete puternice si de cutremur ingrozitor. Toate cladirile cad, valuri uriase inghit insulele si porturile, de aceea oamenii fug la ceva mai solid, la munti, si se ascund in pesterile si stancile de acolo. Este un timp de bocet nu de privit la tv.

MONSTRUL Jim W. Jones

"Somnul ratiunii naste monstrii". Acesti monstrii, deseori se declara oameni credinciosi, cu principii, dar sunt bolnavi, niste epave ale ratiunii. Pe trupul unui sectant ucis la Jonestown, Guyana, scria: "Cei care nu isi amintesc trecutul, sunt condamnati sa-l repete". Credinta in nemurirea sufletului naste monstrii. Bietii sectanti au consimtit sa se sinucida, la indemnurile unui psihopat ce credea in nemurirea sufletului, Jim W. Jones. 
Acesta a fondat o secta si un oras, de unde unii sectanti au dezertat, numind localitatea o inchisoare comunista. Un congresman a fost delegat sa investigeze cazul. Acesta a fost ucis de fanaticii lui Jim Jones. Speriat de consecintele ce urmau sa vina, mesajul lui era ca chipurile vine CIA si ii imprastie, asa ca hai sa se sinucida ca sa fie impreuna mereu.

La umbra nucului, în tihnă, aud o trâmbiţă de luptă şi mă ridic, mă uit

La umbra nucului, în tihnă, 
Aud o trâmbiţă de luptă
Şi mă ridic, mă uit ...

Este o armată străină...
Dar de ce să mă bag?!
Sunt mulţi sub steag!

Se fac maneve-nşelătoare,
Dar băieţii noştri-s tari!!!
Scot fum şi foc din nări!

Văd cum arde buriana!
Cum se regrupează falanca!
Măi, cum mânuiesc lancea!

Şi eu stau...
Uimit şi prost.
Nu am un rost.

As dori sa va descriu niste elemente dintr-o lupta veche de 2000 de ani... o lupta fratricida, intre frati, intre crestini.
De obicei cei mai multi dintre oameni merg si tin cu cei mai tari. Asa este firea omului. Insa Biblia spune sa nu te iei dupa multime, ca sa sucesti adevarul. Stiu ca unii de pe acest forum au tradat si au mers in tabara cealalta crezand ca ceilalti sunt mai puternici. Da, au fost multe batalii, tabara cealalta a iesit victorioasa si are mai multi soldati, foarte bine echipati si cu moralul zdravan. Dar razboiul inca nu s-a terminat. Eu vorbesc aici de un razboi spiritual, cel dus pe taramul argumnetelor si al logicii. Razboiul dintre sustinatorii nemuririi sufletului si sustinatorii sufletului muritor. Din 1992 eu m-am situat intotdeauna intr-o singura tabara, nu am cedat si am mers sub acelasi steag. A fost un mars greu si odata am vrut sa stau mai flexibil, crezand ca nu este o lupta asa de importanta. Dar cand sa stau la umbra, s-a intamplat ceva. A sunat o trambita, de departe. Evident, am fost curios de lupta si m-am uitat cu interes. Dar nu mi-a tihnit umbra, cand am vazut cu cate vitejie se lupta cei pe care eu ii priveam cu dispret si cu aroganta de sus... "sectantii, habarnistii, inselatii". Ei imi dadeau niste exemple de manuire a lancei macedonene de am ramas uimit. Atacau in niste falanci de nimeni nu le putea sta in cale. Am zis: Nu se poate, arma asta-i dumnezeiasca indiferent in mana cui sta. M-am apropiat sa studiez mai amanuntit lancea cea lunga. Era din doua bucati, se putea dezasambla, dar era suta la suta eficienta numai asamblata. Unii mai lenesi sau slabi, o dezasamblau si foloseau numai o parte (ca era grea), asa ca erau raniti si deseori mureau la prima inclestare. Atat despre arma. Trec direct la descrierea bataliilor. Am participat doar la ultima.

Eu cred ca sufletul poate fi ucis, odata cu trupul. Sparge opaitul, candela care da lumina si lumina se va stinge. Asa este si cu sufletul. Odata ce ucizi trupul, nu are ce sa il sustina, de aceea moare, se stinge.
Apoi, avem marturii temeinice ca in biserica timpurie existau doua orientari, unii sustineau ca sufletul moare altii ca nu moare. Acest fapt istoric, de necontestat a fost demonstrat pe cale stiintifica, cu texte antice de catre cercetatorul BAZS LeRoy Edwin From in lucrarea The Conditionalist Faith Of Our Fathers si de catre cercetatorul BLC (Biserica Lui Christos - o biserica evanghelica, neo-protestnata) Edward William Fudge in cartea The Fire That Consumes. Fieful celor care sustineau nemurirea sufletului era Egiptul si fieful celor care sustineau ca sufletul moare era Arabia Felix (Regiunea Pella si Bosra, unde s-au refugiat multe comunitati iudeo-crestine). Origene a fost acela care facand pe mediatorul i-a inselat pe multi dintre acesti crestini din Arabia, dar nu a reusit pe toti. Slava Domnului! Pana in secolul V ideea ca sufletul moare a fost inca bine receptata in bisericile din Siria, sustine un alt teolog adventist, Florin Laiu. Iata ca zona s-a extins din Arabia la Siria (si dincolo de ea in Asia Mica). 
In legatura cu textele, avem numai un singur text care sustine ca sufletul nu poate fi ucis: Matei 10:28. Versetul acesta este insa supect de a fi fost masluit, dat fiind ca Iustin Martirul il citeaza diferit pe la anii 155. Citatul lui Iustin nu este din Luca 12:4,5, se vede clar. Insa in comparatie contextuala se vede ca ambele versete si cel din Matei si cel din Luca au fost spuse cu aceeasi ocazie, la acelasi eveniment.
Daca facem o mica exegeza asupra lucrarii lui Iustin, observam ca citatele sale tind sa armonizeze cele doua evanghelii: Luca si Matei. Ipoteza este urmatoarea: fie a facut el insusi o compilatie a celor doua Evanghelii, fie a avut-o deja de la un alt autor. Apoi, aceasta lucrare a fost imbogatita ulterior de un discipol al lui Iustin, pe nume Tatian, un grec din Siria, care a adaugat alte doua Evanghelii, Marc si Ioan, astfel facand o armonie a acelor patru Evanghelii, care este cunoscuta sub numele de Diatessaron.
Lucrarea misionara si apologetica a lui Iustin a dat mult avant crestinismului, care a prins noi aripi. Numai ca observam in lucrarea sa o anumita tendinta de a se apropia de dialectul filozofic. Incercand sa se exprime in sens filozofic, a facut si anumite compromisuri catre filozofi, spunand ca Socrate si altii au fost crestini. O alta balbaiala a sa a fost in legatura cu sufletul. A recunoscut ca este muritor, dar credea ca va fi distrus numai la judecata, pana atunci existand viu in hades.
Acum, cateva cuvinte cu privire la compilatia sa (sau a sursei folosite de el) de la Matei 10:28. Compilatia este o tenta evidenta de a armoniza Matei cu Luca. Atunci cand un om compileaza (uneste doua sau mai multe lucrari) are tendinta de asi baga si ideile proprii. Acest aspect se resimte si in aceasta compilatie, care lasa sa se inteleaga ideea ca sufletul va fi distrus la gheena (judecata de apoi). Agatati de idea lui, textul a fost si mai imbogatit ulterior, probabil de ucenicii din scoala lui, Matei 10:28 capatand o alta dimensiune odata cu atasarea frazei "si nu pot ucide sufletul". Iata unde duce o balaceala in termeni filozofici si incercarea de a fi in rand cu filozofia (aka ca sufletul este nemuritor)
Recapitulare pentru cei care nu au inteles felul cum au decurs lucrurile
1. Fieful crestin din Arabia Felix (dincolo de Ioardan) sustine ca sufletul moare
2. Ideea ca sufletul moare se extinde si in Siria si Asia Mica (Smirna), dar apare Iustin si creaza o bresa, incercand o apropiere de filozofie (sa impace capra cu varza): Spune ca sufletul este muritor, dar va fi distrus numai la judecata de apoi, asadar (sustine el), sufletul traieste pana atunci
3. Ucenicii lui dezvolta compromisul facut de Iustin si accepta ideea ca sufltul este nemuritor
4. In Arabia Felix apare un conflict intre sustinatorii nemuririi sufletului si sustinatorii adevarului ca sufletul moare. Spre medierea conflictului este trimis Origene, care le da castig de cauza celor care sustin nemurirea sufletului. Multi trec de partea lui Origene.
5. Cauza rezista in Siria pana pe la secolul V, cand un nou lider, Augustin din Hippo, da o ultima lovitura de lance. Dar ideea nu a murit, flacara fiind sustinuta ici colo, cand din sec XII isi face din nou fiefuri tot mai puternice. 
6. Astazi flacara adevarului arde cu putere si lumina este tot mai puternica. In jurul anului 2000 sustinatorii nemuririi sufletului primesc o puternica lovitura de lance, cand este stapuns calul troian - textul fals din Luca 16:19-31, fiind demascat de un soldat ce tine sabatul. Sustinut de grupul lui, ideea prinde si la alte grupuri ce nu tin sabatul. Ideea este mediatizata pe forumuri, apare la Wikipedia. Sustinatorii nemuririi sufletului se alarmeaza si conspira ca textul pe Wikipedia sa fie blocat. Se incearca repunerea textului, dar nu se reuseste. Sustinatorii nemuririi sufletului se apara puternic si contraataca viguros. Un bastion cade in mana lor. 
7. Cand se simt puternici si stapani pe situatie, sustinatorii nemuririi sufletului primesc o noua lovitura mortala, calul troian se scutura puternic si da semne ca cade cu trosnet. In jurul lui 2012 se icepe un studiu serios asupra lui Matei 10:28 si Luca 12:4,5. Apare 2013, un an nefast pentru sustinatorii nemuririi sufletului. Este demascat falsul de la Matei 10:28. Sustinatorii nemuririi sufletului din America, Romania si Ungaria care cunosc amanuntele luptei nu cedeaza, evident nu se bucura, nu se pocaiesc, ci se regrupeaza asupra unui alt text falsificat din Apocalipsa. Acum tac, incearca sa lucreze din umbra, nu dau replici. Par hotarati sa lupte pana la capat, dar in tacere. Tacerea este de partea lor. Ei stiu ca o reclama negativa tot reclama este si ar duce inainte cauza celor ce cred ca sufletul moare.
Sa ne amintim de Ghedeon si armata lui care au facut taraboi. Sa ne amintim de stentorii din armata lui Alexandru Macedon. Zgomotul este bun, zarva este buna, dragi soldati moderni ai lui Ghedeon! Sa rasune vocea voastra de stentori peste armata de miliard a dusmanului persan modern, dragi soldati moderni ai lui Alexandru Macedon! Infricosatii cu adevarul lui Dumnezeu! Babilonul va cadea oricum si daca crestinismul modern este parte a Babilonului (sau va ajunge), el nu poate fi salvat. Iar voi lasilor, care v-ati tras la umbra sau ati dezertat, trecand la inamic, lasand ca greul razboiului sa il duca "sectele", veniti-va in fire. Treceti inapoi din randul inamicului. Razboiul este pe sfarsite. Ultimul bastion sta sa cada in curand. Inca mai puteti face fapte de vitejie si ele vor fi consemnate cu litere de adevar in istoria nepieritoare a eternitatii. Luati steagul pe care l-ati aruncat si treceti inapoi cuvintele de care v-ati dezis> Lumina lumineaza in intuneric si lumina este Cuvantul lui Dumnezeu, este lancea cea lunga sub a carei aparare nu poti fi ucis niciodata.

Despre problemele din cronologie

http://www.scribd.com/doc/12732931/Bible-Chronology

David Rice

2042 - 2043

http://2043ad.com/timeandprophecy.pdf

Stii sa compari?

Compara te rog Matei 28:10 cu Luca 12:4,5. Si daca vei citi contextul vei observa ca nu este vorba de doua texte diferite, care chipurile ar fi fost spuse cu ocazii diferite, iar intr-una din aceste ocazii, Domnul Isus ar fi formulat "altfel" rostirea sa. Nu, ci sunt parte a unei singure rostirei, deci parte a unui singur eveniment. Si totusi textele difera mult. 

Nu stiu daca vei fi de acord cu cele ce am scris mai sus, insa in cazul in care esti de acord ca este vorba de aceeasi rostire, rostita la acelasi eveniment, atunci te invit sa dezbatem care este forma originala a rostirii lui Christos, Domnul nostru, cea din Matei sau cea din Luca?

Ce vreau sa iti scriu este ca eu am decis in favoarea textului lucan, deoarece el este de acord cu textul Bibliei per ansamblu, care atat in VT cat si in NT sustine ca si sufletul este muritor. 

Ce s-a intamplat cu textul matean? Eu cred ca a fost trecut printr-un proces numit "stilizare doctrinara". Avem de a face cu alte asemenea texte si ar trebui sa muncim ca sa le expunem. Noi nu vom putea finaliza cu brio "O TREZIRE FINALA" avand la baza texte stilizate doctrinar. Ar trebui sa muncim si pentru o traducere a Bibliei in care in notele de subsol sa aratam coruptiile facute din interese doctrinare.

Ce este suflarea omului?

Suflarea nu poate fi decat suflare (suflu, respiratie). Este o putere (duh), ce da viata si tarie, este o putere ce curge si porneste toate activitatile ce pot fi facute de trup.

Suflarea este un act, pornit de Dumnezeu in om. D-zeu a facut ceea ce face un om unui alt om innecat sau asfixiat, ii da suflare, prin suflare. Innecatul, asfixiatul, etc. nu mai are suflare. I s-a oprit. Deci cel ce da primul ajutor nu face altceva decat "PORNESTE" respiratia. Exact asta a facut si D-zeu, a pornit un act. Actul sau de suflare a pus in miscare un sistem propriu de respiratie, care sa mentina viata, prin oxigen. Adevarul sta intotdeauna in definitii simple, la obiect, logice si demnonstrabile stiintific.

Actul suflarii este totusi un act indispensabil, de importanta majora, fiindaca ea porneste toate mecanismele trupului.