Cum au devenit bisericile istorice pro-marcionite?

A. Aparitia sincretismului gnostico-crestin in a treia parte a secolului I d CH.

Cum am mai scris, exista o carte numita "Marcion: The Heretic The Church Follows" (Marcion - ereticul pe care biserica il urmeaza) de Chad A. Kottke. El arata multe paralele ale credintei dintre marcionism si bisericile istorice. Coincidenta sau influenta? Un autor rus al Istoriei Universale, spune la capitolul "Gnosticism": biserica nu numai ca a luptat mult impotriva gnosticismului, dar a si imprumutat multe de la aceasta miscare.
Cum s-a ajuns la asa ceva?
Daca suntem atenti la epistola lui Iuda, el sesizeaza ca inca de pe timpul sau s-a pornit un curent eretic in biserica, care facea dezbinari teologice (Iuda 4,19). Primul consemnat a fost un anume Thebuthis, care nefiind ales episcop al Ierusalimului, in locul lui Iacov (care a fost ucis), fratele Domnului, se uneste cu invataturile gnostice pagane, dand nastere la sincretismul gnostico-crestin, o uniune hidoasa dintre paganism si crestinism. Infectia aceasta s-a raspandit rapid. Probabil ca "Isabela" si "Nicolaitii" faceau parte sau erau ramuri ale acestui curent de gandire pacatos, gnostic (Apocalipsa 2:6,15,20). Unii scriitori antici sustin ca nicolaitii au fost o secta fondata de Nicolae, un diacon din Antiohia, Siria. La fel, Cerdo (sau Cerdon), invatatorul lui Marcion a fost un originar din Siria. Drumurile eretice se intersecteaza intre ele, dupa cum se vede. Apostolul Ioan mentioneaza ca acesti eretici se vor separa de biserica (1Ioan 2:19) formand o miscare separata. Tertullian da ca an de aparitie 115.

B. Aparitia lui Marcion (80-160) in fruntea sincretismului gnostico-crestin si contributia lui asupra eretizarii bisericilor traditionale

Fiu al episcopului din Sinope, este dat afara din biserica, deoarece a necinstit o fecioara. Se poate discuta asupra acestui aspect, daca in acel timp s-a aflat sau nu sub influenta sincretismului gnostico-crestin. Pleaca din oras in timpul noptii, de rusine sau sa scape de rusine. Ajunge un armator de corabii cu o avere considerabila. Apoi il vedem in fruntea miscarii sincretiste gnostico-crestine.
Sincretismul gnostico-crestin nu a fost o miscare unitara, gravita in jurul unei teologii dualiste, preluate din zoroastrismul iranian si grecizata cu termeni filozofici, in rest cati invatatori avea, atatea pareri diferite existau intre ei, sustinea o sursa antica. 
Marcion a dorit probabil o reunire a partidei sale cu partida apostolica, de aceea incearca apropierea fata de bisericile traditionale. Este respins atat in Asia Mica unde este numit "intaiul nascut al lui Satan", cat si la Roma, unde este excomunicat. Aici, cu o suma considerabila, data ca donatie bisericii, s-a infiltrat in biserica de la Roma si ajunge presbiter. Dar aflandu-se cine este si ce doreste, este excomunicat si i se returneaza toata suma donata: pretul unui caine sa nu il aduci ca jertfa lui Dumnezeu.

Ca armator de corabii a avut posibilitatea sa calatoreasca mult si sa raspandeasca cu zel ideile sincretismului gnostico-crestin. A cladit o veritabila biserica alternativa, care in unele locuri intrecea in numar biserica apostolica. Tentativa lui de a se reuni cu biserica apostolica a fost urmata si de altii. Cel mai repede se integrau bisericile eretice din Africa si Europa, insa ca si Marcion, duceau cu ei si sincretismul lor. Multe grupuri neo-marcionite s-au unit cu biserica istorica in special sub Constantin Cel Mare, sub presiunea confiscarii patrimoniului lor. Ajunsi in bisericile oficiale, au putut sa-si sustina in continuare crezurile, nicicand abandonate, ci doar usor modificate. Din pacate, au reusit transformarea bisericilor dupa chipul si asemanarea lor, in multe privinte. Asa ca nu este de mirare daca la ora actuala bagajul doctrinal al bisericilor istorice se aseamana atat de mult cu doctrinele miscarii sincretiste marcionite.

Pericolul căderii in ritualul abstractizării

Pericolul căderii in ritualul abstractizării teologice este imens si abstractizarea teologica a fost folosita cu precadere de miscarile gnostice si neo-gnostice. Mai pe sleau, formei fara fond al abstractului i s-a spus "taina".

Definiţia abstractului:

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Abstract (lat. abstractus, part. lui abstrahere „a scoate din" ; FILOZ.), categorie filozofică opusă concretului, care desemnează cunoașterea proprietălilor esențiale și generale ale obiectelor și fenomenelor. Reflectînd notele esențiale și generale ale obiectelor, noțiunile abstracte lasă deoparte particularitălile obiectului concret (senzorial), „fac abstracție" de acestea.

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Abstract

Vedeti, noi avem tendinta sa abstractizam multe chestii. Cand ne lovim de ceva greu de explicat, fugim la definitii abstracte care in aparenta au o forma de explicatie, dar in esenta nu rezolva nimic.
Numai un exemplu: unii spun ca Traducerea King James Version este cea mai buna versiune. Cand intrebi, dar pe ce te bazezi, ai vazut originalul, ca sa poti face o comparatie? Pai nu, spun ei. Asa ca doctrina lor atarna de o forma abstracta "cea mai buna traducere". Tot asa este si cu expresia "Biblia nu se contrazice". Este o definitie abstracta din moment ce nu avem originalul ca sa putem face o comparatie. Eu am gasit contradictii. Sincer. Si pot spune hotarat ca Biblia Moderna se contrazice in anumite privinte. Insa avand in vedere ca aceste contradictii se pot lamuri, pot sa spun ca Biblia Antica nu s-a contrazis. Eu si altii am dezlegat cateva contradictii de capatai, de care multi habar nu au si dau niste explicatii aiurea, care nu rezolva nici o contradictie. Ce s-a intamplat intre timp, de am ajuns la contradictii? This is the question!

Iata numai o contradictie: In proportie de 99 la suta, Biblia - si aici ma refer la manuscrisele antice - spune fatis ca sufletul este muritor. 
www.sufletulestemuritor.blogspot.ro
Doar doua texte spun fatis contrariul. Acest lucru nu poate fi decat o contradictie. Si am luat-o ca o contradictie, fiind un om sincer cu toate lucrurile, nu pot sa imi bag capul in nisip, de dragul unor definitii abstarcte. Dar m-am rugat pentru a intelege fenomenul si Dumnezeu - slavit sa fie in veci, amin! - m-a lamurit. Am gasit resurse pe internet, prin care am putut descalci problema. Primul text care sustinea ca sufletul nu moare, a fost un text modificat, asadar in original nu suna asa, al doilea text care spune ca sufletul este nemuritor, este un text strain, care nu a apartinut Bibliei Antice. Pe mine aceste lamuriri m-au convins pe deplin. Cine nu vrea sa le accepte, de dragul unei definitii derizorii si abstracte, este treaba lui. El va raspunde in dreptul lui, nu eu (Iov 42:7,8).

Ar fi acceptat Domnul Isus Septuaginta?

Este de apreciat efortul si curajul multora de a rezolva anumite mistere antice legate de manuscrise. Insa explicatiile ce le dau sunt deseori ca si scuzele de rutina, ne cerem scuze, dar nu ne pare rau, nu traim sentimentul. De aceea misterul nefiind dezlegat, ci doar scuzat, el ramane. Si desigur, munca este neterminata.
As avea niste intrebari de rutina: Daca in secolul II dCH. se intalneau trei oameni: un crestin grec cu Septuaginta, un samaritean cu Pentateuchul Samaritean si un evreu cu Tora soferimilor (pre-Masoretica), cum ar fi rezolvat diferentele cu anii de la Geneza, ca sunt diferente foarte mari?

Cine avea dreptate? Si de ce? De ce au gresit celelalte surse? De ce a permis Dumnezeu aceste greseli?

Daca in locul acelui crestin grec din secolul II ar fi fost Fiul lui Dumnezeu, ar fi acceptat Domnul si Mantuitorul nostru Septuaginta sau ar fi insistat asupra unei traduceri mai bune?

Este Fiul de aceeasi esenta cu Tatal?

Har si pace tuturor,

As dori sa trecem in revista expresia daca Fiul are aceeasi esenta ca si Tatal... Depinde ce intelegem prin esenta? Daca prin esenta intelegem natura lui Dumnezeu, da Fiul are aceeasi esenta (natura) ca si Tatal, dar nu in sens de natura bi-morfala sau tri-morfala, care se intrepatrunde cu cea a Tatalui, ci Tatal si Fiul avand doua naturi distincte, dar de acelasi regn (tip). Teologii asaziselor biserici istorice tocmai aici gresesc. Ei spun bine ca Tatal si Fiul sunt de aceeasi esenta (tip de natura), insa se impiedica in hatisul interpretarii dogmei trinitare care spune ca aceste naturi se intrepatrund, ca si cum doi sau trei siamezi se intrepatrund in natura lor. Intelegieti ce vreau sa spun? Aceste bazaconii ideologice au fost inventate de filozofii pagani, care au vazut formele acestea ciudate (siameze) in natura si au gandit ca sunt superioare asa ca le-au atribuit zeilor.
Ei bine nu este asa. Tatal, Fiul si ingerii fac parte din acelasi regn (tip). Ei toti au aceeasi natura cereasca, toti au trupuri duhovnicesti si asa vom avea si noi, ca Mireasa lui Christos. Cu nimic nu va fi trupul nostru mai prejos ca a lui Christos, cum si trupul lui nu este cu nimic mai prejos ca trupul lui Dumnezeu. Ce ne desparte va fi pozitia ierarhica pe care o vom ocupa. Cine lucra mai mult si mai bine acum pentru Dumnezeu, va primi o pozitie ierahica mai buna, fata de cei care si-au permis mici sau mai mari respirouri. Este ca si cum suntem noi oamenii, toti avem aceeasi natura umana, nimeni nu este diferit in natura ca celalalt. Diferenta este doar ierarhica, deoarece ocupam diferite pozitii ierarhice in societate, suntem fie in crema societatii, fie in clasa de mijloc, fie in cea de jos, fie in clasa paria aka drojdia - looseri in toate ai societatii. Greseala colosala a lui Arie and Co a fost ca s-au luat dupa niste apocrife care spuneau ca Fiul a fost creat din nimic (ex-nihilo). Un nonsens, o aberatie, o imposibilitate vesnica.

Daca prin esenta cineva intelege (in mod gresit) pozitia ierarhica a Tatalui, atunci Fiul nu este de aceeasi esenta cu Tatal, Fiul nu este co-ierarhic cu Tatal. Fiul nu a fost, nu este si nu va fi Dumnezeu in ierarhie in veci. Aceasta ierarhie este singulara, ce nu se poate egala niciodata. Fiul va fi vesnic number two al Universului, pe cand Tatal va fi vesnic number one al Universului. Tatal nu face biumvirat sau triumvirat cu nimeni. Ideea ca toti vom fi Dumnezei, egali in ierarhie cu Tatal este nebiblica. Intotdeauna va exista doar un singur Dumnezeu, Tatal. Nici macar cu Fiul nu vom fi de aceeasi ierarhie, daramite cu Tatal?!

Fiti iubiti de Dumnezeu si binecuvantati!

Sunt asazisele biserici istorice "pro-marcionite"?

Cel putin in respingerea hiliasmului, da. Toate se situeaza in aceeasi parte a calului - cum s-ar spune. Desigur, nu vreau sa spun ca ii impartasesc cu totul ideile sau ca el le este mentor intr-un fel direct. Insa exista o carte numita "Marcion - the heretic the church follows" (Marcion - ereticul pe care biserica il urmeaza) de Chad A. Kottke. El arata multe paralele ale credintei dintre marcionism si bisericile istorice. Coincidenta sau influenta? Un autor rus al Istoriei Universale, spune la capitolul "Gnosticism": biserica nu numai ca a luptat mult impotriva gnosticismului, dar a si imprumutat multe de la aceasta miscare.
Stiti, uneori radacinile doctrinare, influentele dogmatice se regasesc altfel in bagajul nostru decat am crede sau am putea banui macar. Cititi cartea "Crestinism pagan?" (O explorare a originilor practicilor bisericii), autori Frank Viola si George Barna, aparuta la editura Kerigma... si va veti convinge.

Varsta tanara a pamantului

Ken Ham
http://www.answersingenesis.org/

Eu sustin varsta tanara a pamantului.

Vad cam asa lucrurile:

Ceva trebuia sa existe dintotdeauna. Nu sunt adeptul creatiei ex-nihilo. Nici nu se gaseste in Biblie, numai in apocrife.

Biblia spune ca Dumnezeu locuieste intr-o lumina de care nu te poti apropia (1Tim 6:16). A fost aceasta lumina dintotdeauna? Eu cred ca da. Daca Dumnezeu este dintotdeauna si lumina lui in care locuieste este dintotdeauna. De obicei lumina este considerata o forma de energie, iar energia este compusa din anumie elemente. Aceste elemente nu se vad cu ochiul liber (Evrei 11:3), dar stiintific se pot demonstra.

Daca exista o viteza mai mare ca viteza luminii, atunci putem vorbi de posibilitatea ca Universul si tot ce exista in el sa fie venit in existenta in sase zile literale. Eu cred ca exista o viteza mai mare ca viteza luminii, bazandu-ma pe relatarea din Geneza. O voi numi "viteza lui Dumnezeu", cu mult peste viteza luminii.

"La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul". Cerurile au fost create prima data prin aceasta viteza colosala. Un spatiu vast, colosal.  Expresia "cerurile" de aici se refera la Univers per ansamblu, care cuprinde trei tipuri de ceruri:
1. vazduhul terestru, care cuprinde doar atmosfera
2. cerul deasupra vazduhului, galaxia noastra
3. cerul inter-galactic, numit si "cerurile cerurilor"

Se presupune ca Universul este compus din:
- 74 la suta energie intunecata
- 22 la suta materie intunecata
- 4 la suta materie obisnuita (ce vedem)
Toate acestea confirma ideea biblica conform careia "si intuneric era peste fata adancului" Geneza 1:2
O forta uriasa a desfasurat spatiul (fenomen numit de savanti Big Bang). 

Apoi, tot prin aceasta viteza uriasa, a fost creat pamantul, care a fost invelit intr-un strat mare de apa. Totul s-a intamplat relativ repede, de aceea nici nu se pomenese un anume timp exact. 

Apoi a urmat totul, dupa modul si succesiunea aratata in Geneza. 

Despre adulter, divorţ, recăsătorie

Noi ştim că Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos nu a venit să strice "Legea" sau "Prorocii", ci să desăvârşească acestea. In Vechiul Testament Dumnezeu a permis divortul si acest lucru este confirmat de Fiul lui Dumnezeu (Matei 5:31). Insa el atrage atentia asupra drumului ce duce acolo (Matei 5:28), dand o replica, care daca ar fi asculata ar putea ucide divortul din fasa, eliberand omul de sub pedeapsa capitala ce ii paste pe adulteri (Matei 5:29,30). Contemplarea unei femei, a frumuseţii ei, poate duce la poftirea ei, deci trebuie să avem grijă să nu privim o femeie peste măsură de mult, ci atât cât este necesar în raporturile noastre inter-umane zilnice (valabil şi pentru femei cu privire la bărbaţi). În acelaşi timp fetele şi femeile trebuie să îşi dea seama că o anume atitudine a lor, fie în ţinuta lor vestimentară, fie în vorbirea şi acţiunile lor pot provoca bărbaţii şi unii fiind mai slabi de înger vor interpreta greşit şi vor acţiona în consecinţă (valabil şi pentru bărbaţi, cu privire la femei).

Vechiul Testamant permitea îndepărtarea soţiei, daca se constata ca ea are ceva care o poate face urata in ochii sotului, evident daca acest lucru a fost ascuns de ochii lui, fiind astfel inselat. Se intelege necesitatea si justetea unei astfel de legi, acolo unde femeile erau cumparate. Un barbat care a dat bani multi pe o femeie, considerand-o ireprosabila din punct de vedere fizic, s-ar fi consolat greu descoperind de exemplu, ca are un ciclu anormal, prea des si care tine prea mult, FAPT CARE I-A FOST ASCUNS (Matei 19:8). Insa recasatorirea lor era stric interzisa, deci decizia barbatului era definitiva (Deuteronomul 24:1-4, Ieremia 3:1). Dar intr-o societate mai buna, mai evoluata mental, care a fost prezisa ca va veni si in care femeile nu sunt cumparate, ci se casatoresc numai in dragoste, fara alte restrictii si obligatii - si la o astfel de societete se inteleg cuvintele Domnului nostru, societate ce EL a inaugurat-o - singurul motiv justificat pentru divort, este adulterul (Matei 5:32).

Din pacate Matei 5:32 partea finala este prost inteleasa de unii "si cine se casatoreste cu cea divortata, comite adulter".
Aici nu este vorba de o femeie care a fost parasita de sotul ei, ci de o femeie, care si-a parasit cu buna stiinta sotul, pentru un altul. De aceea, daca un barbat care nefiind casatorit se casatoreste cu o astfel de femeie, comite adulter si o face si pe femeie sa fie adultera. Ideea este paralela cu prima parte a versetului, aratand si "reversul medaliei" in cazul femeilor, deci este logica, clara si de folos. Daca nu si-a respectat primul sot, cum va respecta pe al doilea? Prin urmare acest text nu poate fi folosit in oprirea recastoriei acelora care au fost parasiti sau parasite de partenerii de casatorie. Daca intre timp el sau ea (ma refer la cei ce au pacatuit) s-a casatorit si vrea sa se reantoarca la primul, este un pacat. Trebuie sa stea cu al doilea, altfel pacatul ei ar fi de doua ori mai mare, fiindca ar comite doua adultere (Deuteronom 24:3,4).

Avem un exemplu minunat de conduita barbateasca a unui om insurat in cazul patriarhului Iov (Iov 31:1, compara cu 1Corinteni 9:27), sa nu ne miram de ce a fost atat de protejat si binecuvantat. Si avem o conduita reprobabila, un exemplu negativ, in persoana lui David, imparatul lui Israel (2Samuel 11:2), sa nu ne miram de belelele ce au urmat in familia lui. Sa iti poftesi sotia nu este un pacat, este un lucru bun, asa a lasat bunul Dumnezeu si este o datorie sfanta a oricarui barbat insurat (exceptie facand ciclul sau alta boala), dar exista o pofta rea (Coloseni 3:5), printre care sa poftesti ce nu este al tau, de exemplu o femeie maritata sau nemaritata. Este un pacat capital si cei nepocaiti de acest viciu isi vor pierde viata vesnica.

Recasatorirea celor parasiti este posibila si nu este un pacat, cum argumenteaza unii. Texte ca Matei 5:31,32 sau Matei 19:3-9 si Marcu 10:2-12 trateaza subiectul motivului divortului si nu subiectul recasatoriei. Fariseii argumentau ca orice motiv este bun pentru ati lasa sotia, interpretand anapoda o lege din Vechiul Testament, netinand seama care a fost scopul lui Dumnezeu cu familia, facand din aceasta lege o lege nemiloasa si injositoare pentru femei. Insa Fiul lui Dumnezeu a restrans sfera divortului la un singur motiv plauzibil, aratand care este voia lui Dumnezeu. Nu exista nici un alt motiv plauzibil, decat adulterul, deoarece un barbat nu ar trebui sa-si cumpere o sotie pe bani si ar trebui sa fie atent la toate detaliile, informandu-se in prealabil cu ce femeie se insoara. O concesie facuta de Dumnezeu a ajuns sa fie luata ca o scuza pentru a pacatui, de aceea Mantuitorul nici nu a trecut-o in revista, neexplicand mai mult decat era necesar.

 

 Luca 16:18B
kai (şi) ho (cel - nominativ masculin singular) apolelymenen (care a divortat-o - feminin) apo andros (de la barbat - masculin) gamon (casatorindu-se - nominativ masculin singular) moicheuei (comite adulter).
Textul nu spune "şi cea care a divortat de la barbat casatorindu-se comite adulter", ci "şi cel divorţând-o de la barbat casatorindu-se comite adulter", la fel fiind şi în Matei 19:9 partea B.
 Expresia corectă de altfel "Sola Scriptura", adică Numai Scriptura, nu are nici un efect dacă traducerile şchiopătează şi nu dau înţelesul corect.