vineri, 6 decembrie 2013

Unde sunt mortii?

1. Mare (se refera la cei ce au murit in ape mari, nefiind ingropati pe uscat)
2. Moarte (se refera la cei ce au fost arsi complet)
3. Locuinta mortilor (se refera la cei ingropati pe uscat)

Apocalipsa 20:
13. Marea a dat inapoi pe mortii cari erau in ea; Moartea si Locuinta mortilor (hades) au dat inapoi pe mortii cari erau in ele. Fiecare a fost judecat dupa faptele lui. 

14. Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. 

15. Oricine n'a fost gasit scris in cartea vietii, a fost aruncat in iazul de foc (limnen tou puros).

joi, 5 decembrie 2013

Evanghelistul Filip nu a putut transmite darurile duhului sfant: De ce?

Din relatarile Bibliei, darurile duhul sfant pot fi date fie direct, de la Dumnezeu, fie prin punerea mainilor. Se naste intrebarea, de ce Filip evanghelistul, care desi avea duhul sfant si darul duhului sfant (Fapte 8:6,7) nu putea transmite mai departe aceste daruri (Fapte 8:14-18)? De aceea el a trimis dupa apostoli si textul spune clar ca duhul se transmitea mai departe prin apostoli (Fapte 8:17,18). Ce s-a intamplat dupa moartea apostolilor, daca numai prin ei se putea da duhul mai departe?

Exista o exceptie. Cand apostolii nu erau de fata, darul se putea transmite prin presbiterii adunarii, daca aveau o mandatare in acest sens de la Dumnezeu.
Pavel vorbeste ca lui Timotei i s-a transmis un dar divin si despre acest dar ei au fost instiintati printr-o prorocie. Ma intreb daca Pavel si presbiterii care ULTERIOR DESCOPERIRII PROROCIEI au dat darul, fara prorocie ar fi putut stii si da acest dar, hai sa zicem, printr-o simpla punere a mainilor? Nu cred, deoarece se spune ca darul este dat de Dumnezeu fiecaruia dupa voia lui. Nu poate veni cineva din proprie initiativa si sa dea daruri dupa cum ii trece capul.

  "Nu fi nepasator de darul care este in tine, care ti-a fost dat prin proorocie, cu punerea mainilor de catre ceata presbiterilor (greceste "batranilor")." 1Timotei 4:14.

O alta intrebare este, daca punerea mainilor in Noul Testament implica intotdeauna si o transferare a duhului sfant si a unui dar? Nu, este evident. In functie de context, punerea mainilor poate fi vorba si de un fel de act de cult, un fel de aprobare la ceva, consimtamant la ceva sau chiar o binecuvantare.

"Sa nu-ti pui mainile peste nimeni cu graba: si sa nu te faci partas pacatelor altora: pe tine insuti pazeste-te curat." 1Timotei 5:22

"1. De aceea, sa lasam adevarurile incepatoare ale lui Christos, si sa mergem spre cele desavarsite, fara sa mai punem din nou temelia pocaintei de faptele moarte, si a credintei in Dumnezeu, 2. invatatura despre botezuri, despre punerea manilor, despre invierea mortilor si despre judecata vecinica." Evrei 6:1,2

Prin urmare, Filip nu putea transmite duhul, deoarece nu a fost apostol. Cei ce se incumeta sa treaca peste ce este scris, o fac pe propria lor raspundere, ca si in cazul Cinei Domnului "din cauza aceasta sunt intre voi multi neputinciosi si bolnavi si nu putini adorm (mor)" 1Corinteni 11:30
Vedem o amenintare divina. Cei ce nu respecta regulile sunt pedepsiti cu neputinte si boli, ba chiar si omorati de catre Dumnezeu. De ce asa de aspru? Deoarece duhul ce il transmit acestia este un duh de ratacire, ce surpa temelia lucrarii lui Dumnezeu.

miercuri, 4 decembrie 2013

Unicitatea "botezului cu foc" şi întrebarea ce o naşte

Acest botez este menţionat de către Ioan Botezătorul:

"Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Celce vine dupa mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-i duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc". (Matei 3:11) 

Citiţi-l cu atenţie.
Apoi vă rog să îmi răspundeţi la următoarea întrebare:

Câţi au fost botezaţi cu foc pe parcursul epopeii (istoriei) creştine? Numai circa 120, cum spune textul de la Faptele Apostolilor.
Vreau să arăt că botezul cu foc, nu a fost un botez general, au fost botezaţi circa 120 de oameni: doar cei care au ascultat de porunca Domnului Isus şi nu au plecat din Ierusalim. Ceilalţi ucenici, nu au primit. Nici cei care au fost botezaţi după acel eveniment.
Istoria n-a mai consemnat aşa ceva. 

Da, într-adevăr, vreau să arăt o paralelă.
Dacă botezul cu foc nu a fost dat ca un botez pentru fiecare creştin, de ce ar trebui să deducem că botezul cu vorbirea în limbi este un botez general şi necesar - cum susţin unii - pentru mântuire? De ce din aceeaşi perspectivă un botez trebuie privit într-un fel şi un alt botez într-alt fel?
Dar dacă şi botezul cu vorbirea în limbi a fost doar pentru un timp, ca şi botezul cu foc?

Despre Codexul Vaticanus si tremele ei

"Manuscrisul a fost scris de trei scribi; doi dintre ei au scris Vechiul Testament, iar al treilea, Noul Testament (B1, B2, B3).
Manuscrisul conţine semne misterioase sub formă de două puncte ¨, aşa-numitele umlauturi sau treme, la marginea Noului Testament, care par să indice locuri în care textul prezintă ambiguităţi. Există 795 de apariţii ale acestora în text şi aproximativ încă alte 40 de apariţii sunt nesigure. Erudiţii nu cad de acord cu privire la data acestor marcaje şi ele sunt dezbătute la pagina de internet: 
http://www-user.uni-bremen.de/~wie/Vaticanus/umlauts.html
Două astfel de treme se pot observa la marginea din stânga a primei coloane (imaginea de sus).
La pagina 1512, lângă Evrei 1:3, textul conţine o notă marginală interesantă: "Nebuni şi netrebnici, puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?" — "ἀμαθέστατε καὶ κακέ, ἄφες τὸν παλαιόν, μὴ μεταποίει" — ceea ce sugerează că fenomenul unei copieri inexacte, fie intenţionată sau nu, era o problemă cunoscută în comunităţile de scribi. Imaginea din partea cea mai de sus a acestui articol [a articolului de pe Wikipedia despre Codex Vaticanus] arată pagina unde se află această observaţie (la mijlocul paginii galbene, între prima şi cea de-a doua coloană)."

Pe langa aceasta nota marginala, mai sunt si alte marturii antice care ii incrimina pe scribii manuscriselor. Aceste marturii adunate intr-un buchet ar putea rezolva misterul contradictiilor din Noul Testament.


marți, 3 decembrie 2013

Diferente intre Textul Masoretic si Textul (Sulurile) de la Marea Moarta

Textul Vechiului Testament al Bibliei Cornilescu Revizuita se bazeaza pe Texul Masoretic si nu pe cel mai antic text ebraic, care se regaseste in Sulurile de la Marea Moarta. Stim ca acest Text Masoretic a fost si el revizuit, fiind aranjat in forma finala actuala timp de 500 de ani si fiind terminat in sex IX. Dar cat ne putem increde in aceasta revizie? Cartea 1 Samuel descoperita la Marea Moarta contine cu 110 redari textuale diferite. 

Iata o alta diferenta la un alt capitol, descris pe un site ce se ocupa cu comparatia textelor antice:

"Manuscrisele de la Marea Moartă au de completat un decalaj mare în Biblie. 1 Samuel 11:01 începe succint cu anunțul că "Nahaș Ammomitul a venit și a împresurat Iabesul din Galaad." Anuntul este brusc - Nahas nu a fost menționat anterior, și ne-am aștepta ca el să fie identificat ca Nahaș, regele lui Amon. Chiar mai rău, textul nu oferă nici un motiv pentru atac. Dar textul din Sulurile de la Marea Moarta al cartii 1 Samuel conține două propoziții precedente, care conțin ceea ce era de asteptat "Nahaș, împăratul fiilor lui Amon", și o descriere a modului în spatele careia șapte mii de dușmanii ai săi au găsit refugiu în Iabesul din Galaad, făcând atacul său de înțeles. Cei mai mulți cercetători ai Bibliei acceptă aceste versete ca autentice. Noua Versiune Standard Revizuită le include în textul său din 1 Samuel, și alte traduceri le citeaza într-o notă marginala."

Isaia 11:6
Textul Masoretic "vitelul, puiul de leu si vitele ingrasate vor fi impreuna"
Textul de la Marea Moarta "vitelul, puiul de leu si vitele ingrasate se vor hrani impreuna"



Johann Odenbach: Un brav pastor evanghelic (lutheran)


154
ea t o ţ i acei care nu aduceau copiii, ca să fie botezaţi, să sufere aceiaşi
 pedeapsă. Apoi, ca nimeni să nu primească sau să ascundă oameni
 care ar încerca de a se
sustrage acestei legi, ci să
-
i predea justiţiei.
Electorul de Saxa, sfătuit de către teologii dela Wittenberg a
silit pe langgravul Filip să izgonească sau să închidă pe unii baptişti,
însă el nu a obţinut nimic mai mult şi Filip s
-a putut
lăuda că el nu a
dat la moarte nici măcar un om. El era de părere
că atunci cînd există diversitate de păreri, cei care sînt în eroare
trebuie convertiţi, nu prin forţă ci prin învăţătură. El a declarat
că a văzut vieţi mult mai frumoase printre cei aşa zişi „fanatici"
 de
cît printre luterani şi că conştiinţa lui nu îi permite de a da la
moarte sau măcar a pedepsi un om pentru credinţa sa, atunci
cînd nimeni nu îi poate reproşa nimic.
în Palatinat au existat mulţi fraţi, în districtele Heidelbergului,
Alzey şi Kreuznach. Numai în 1529 au fost executaţi trei
sute cincizeci. Indignat de unele persecuţii deosebit de crude la
 Alzey, un brav pastor evanghelic Johann Odenbach, a ridicat
un protest care îl cinsteşte. El este adresat: „către judecătorii
sărmanilor prizonieri din Alzey care se numesc „anabaptişti". Se
citeşte acolo cele ce urmează : „Voi lume ignorantă, fără învăţăt
u r ă , voi trebuie să strigaţi către Dreptul Judecător cu perseverenţă
şi înfocare şi să cereţi ajutorul divin, înţelepciunea Sa,
harul Său, ca să nu vă mînjiţi mîinile voastre cu sînge nevinovat,
chiar dacă majestatea sa imperială şi toţi principii lumii v
-ar
 porunci să o faceţi. Cu botezul lor aceşti sărmani prizonieri nu
au păcătuit a t î t de grav faţă de Dumnezeu, ca sufletele lor să fie
 osîndite la muncile iadului. Ei nici nu au lucrat în mod atît decriminal împotriva guvernului sau contra speciei umane pentru
a merita moartea. Căci adevăratul sau al doilea botez nu posedă
nici o putere capabilă de a salva un om sau de a
-1 pierde. Noi
trebuie să recunoaştem botezul simplu ca un semn prin care noi
declarăm că sîntem creştini, morţi faţă de lume, duşmani ai diavolului,
nenorociţi, răstigniţi, necăutînd binecuvîntările vremelnice
ci cele veşnice ; luptînd fără încetare împotriva cărnii, păcatului
şi diavolului şi trăind o viaţă creştină. „Printre voi, o
 judecători, sînt puţini care ştiu să se explice asupra adevăratului
î o t e z , dacă aţi fi legaţi şi daţi t o r t u r i i ; oare trebuie ca pentru
acest motiv să se dea morţii ? Nu ! Eu nu spun acest lucr 
u pentru
a apăra al doilea botez, care ar trebui să dispară prin Scriptură şi
nu p r i n mîna călăului . Nu luaţi deci asupra voastră acest drept
scumpi prieteni, care aparţine Majestăţii Sale divine, de teamă,
ca nu cumva mînia lui Dumnezeu să vă lovească
mai aspru decît

 pe Sodomiţi şi pe alţi răufăcători aici jos. Adeseori voi aţi tra
-
155
tat pe hoţi, criminali şi derbedei cu mai multă indulgenţă decît
 pe aceste sărmane creaturi, care nici nu au furat, nici nu au omorît,
nu sînt nici incendiatori sau trădători şi nu au comis nici o
faptă ruşinoasă, deoarece ei se ridică împotriva tuturor acestor 
crime. Din sinceritate şi cu bună intenţie ei au căzut în această
„mică eroare" a botezului a doua oară şi acest lucru în cinstea,
lui Dumnezeu, fără să dăuneze nimănui. Cum puteţi găsi voi în
inimile voastre sau în conştiinţa voastră motive pentru a spune
că ei să fie decapitaţi sau să fie condamnaţi din cauza aceasta
Dacă voi aţi acţiona împotriva lor aşa cum ar trebui să facă nişte
 judecători creştini, dacă voi aţi şti cum să
-
i învăţaţi prin Evanghelie,
nu ar fi nevoie de călău. Prin aceasta adevărul ar învinge
fără îndoială şi închisoarea ar fi o pedeapsă suficientă. Preoţii,
voştri ar trebui să facă acelaşi lucru, să
-
i poarte pe umerii lor şi
-
i aducă înapoi în turma lui Hristos ca pe nişte sărmane oi rătăcite.
Ei ar trebui să
-
i facă să înţeleagă că misiunea lor constăîn
aceea de a le arăta harul şi dragostea frăţească, să
-
i susţină şi
-
i restabilească prin dulcea doctrină evanghelică . Nu vă lăsaţi
induşi în eroare condamnînd la moarte pe aceşti sărmani oameni.
Voi ar trebui să vă îngroziţi la acest gînd, voi ar trebui să transpiraţi
sînge în agonia voastră, căci voi nu ştiţi unde este greşeala.
Voi nu trebuie să vă astupaţi urechea cînd aceşti nenorociţi
văi
spun : „Noi dorim mai bine să fim învăţaţi de Sfînta Scriptură
şi sîntem gata să ascultăm dacă ni se arată o cale mai bună după
Evanghelie". Gîndiţi
-
vă la ruşinea veşnică care rezultă în urma
acţiunii voastre ! Gîndiţi
-
vă la dispreţul şi mînia omului
din popor,
cînd aceşti oameni sînt masacraţi ! Se va spune despre e i : „ce
răbdare, ce dragoste, ce duh de adorare la aceşti oameni evlavioşi
în ceasul morţii ! Nu au luptat ei oare în mod eroic împotriva
 lumii ? Ah, de am putea fi înaintea lui Dumnezeu a
t î t de nevinovaţi
ca şi ei ! Ei nu au fost biruiţi, ei au îndurat j i g n i r i ; aceştiai
sînt martorii sfinţi ai lui Dumnezeu î Dacă voi veţi pronunţa
această judecată crudă, t o a t ă lumea va spune că aţi făcut
-o nu
 pentru a desrădăcina eroarea acestor sărmani anabaptişti, ci
 pentru a distruge prin violenţă Sfînta Evanghelie şi curatul adevăr 
 al lui Dumnezeu".
Efectul acestei pledorii a fost acesta că judecătorii refuzară
de a se mai pronunţa în materie de credinţă.
 Zwingli a efectuat o mare op

luni, 2 decembrie 2013

Luther Martin: De la smerenie la trufie

I se spune cel mai mare dintre reformatori. Dar a ramas el oare?
Luther Martin a pornit-o bine, insa ambitiile si orgoliile lui, precum si deceptiile lui l-au deraiat de la smerenia si curatia de la inceput. Pentru mine este un al doilea Solomon, caci a trecut ca si Solomon, de la inaltarea pe care o da smerenia, la caderea care vine din orgoliile acestei lumi.

De exemplu, pentru un anumit timp din viata lui, este cunoscuta dragostea lui pentru Biblie si neamul everiesc, insa asteptarile si deceptiile traite in legatura cu evreii l-au facut sa cada intr-un antisemitism galagios, atacand chiar cartea pe care a iubit-o. In mediile restranse ale cercetatorilor impartiali ai vietii lui Luther, sunt cunoscute "iesirile" lui Martin Luther impotriva cartilor lui Moise ("nu mai vrem sa vedem si sa auzim de Moise"), Iov, Eclesiastul, Estera ("am aruncat-o in Elba"), Iona ("Istoria lui Iona e asa de monstruoasa ca e absolut imposibila"). 

Despre "Epistola catre evrei" doctorul Martin Luther scria: 
"gasim aici lemne, fan si paie". 
Despre Epistola lui Iacov: "este de paie" 
De asemenea desconsidera si Epistola lui Iuda si Apocalipsa. Apoi, mai tarziu face o retractare.


http://www.cogwriter.com/luther.htm
http://sitadeasa.wordpress.com/2007/04/25/martin-luther-si-cauzele-secrete-ale-reformei-lui/