Neconcordanta sau neintelegerea cuvantului?

In Vechiul Testament Dumnezeu interzice batjocorirea&profanarea trupului prin diferite aspecte practicate in lumea pagana. Domnul Isus, Fiul sau, spune ca vor fi anumiti oameni care vor fi ca eunucii (castratii) pentru imparatie. Unii luand acest lucru literal, chiar s-au castrat, de exemplu teologul Origene. Dar Domnul Isus nu ar fi sustinut asa ceva, mai degraba acestia au practicat o proasta intelegere a textului, asa cum a recunoscut si Origene, ulterior.
Daca e sa luam literal totul, inseamna ca Domnul Isus ne-ar indemna la autoschilodire, un lucru urat si criticat de Dumnezeu. Trebuie sa intelegem mesajul contextual, nu cel scos din context. In cuvantarile sale, apar multe aspecte simbolice, care trebuie intelese si interpretate corect, altfel explicatiile gresite duc pe unii la actiuni fanatice, cum a facut Origene.

"Daca mana ta cea dreapta te face sa cazi in pacat, taie-o si leapada-o dela tine; caci este spre folosul tau sa piara unul din madularele tale, si sa nu-ti fie aruncat tot trupul in gheena." (Mat.5:30) 
"Acum, daca mana ta sau piciorul tau te face sa cazi in pacat, taie-le si leapada-le dela tine. Este mai bine pentru tine sa intri in viata schiop sau ciung, decat sa ai doua mani sau doua picioare, si sa fii aruncat in focul vecinic." (Mat.18:8) 
- se accentueaza nevoia de a lupta cu pacatul pana la "sange", prin orice mijloc al renuntarii, de exemplu daca lucrezi intr-o locatie unde toti fura si esti obligat sa furi de catre superiorii tai, mai bine renunta la acest loc de munca, decat sa iti pierzi locul cel vesnic in imparatie "dar daca ochiul tau este rau, tot trupul tau va fi plin de intunerec. Asa ca, daca lumina care este in tine este intunerec, cat de mare trebuie sa fie intunerecul acesta!" (Mat.6:23) 
- se refera la un intuneric spiritual, nu la un intuneric literal
"Iar fiii Imparatiei vor fi aruncati in intunerecul de afara, unde va fi plansul si scrasnirea dintilor." (Mat.8:12)
- "aruncarea" nu inseamna ca la judecata doi ingeri vor prinde literalmente de maini si de picioare pe cei pierduti si ii vor face vant undeva, cum ai arunca un trup mort; e un simbol
"Atunci imparatul a zis slujitorilor sai: "Legati-i manile si picioarele, si luati-l si aruncati-l in intunerecul de afara; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor." (Mat.22:13) 
- "legarea mainilor si picioarelor" este un simbol, nu are menirea de a arata ca la revenirea Domnului Isus, toti cei condamnati la pierzanie vor fi legati in prealabil la maini si la picioare
"Iar pe robul acela netrebnic, aruncati-l in intunerecul de afara: acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor." (Mat.25:30)
- "intunericul de afara" este un simbol al pierzarii, nu este un intuneric literal
"ca sa lumineze pe ceice zac in intunerecul si in umbra mortii, si sa ne indrepte picioarele pe calea pacii!" (Luc.1:79)
- "intunericul" de aici se refera la un intuneric spiritual
"Lumina lumineaza in intunerec, si intunerecul n'a biruit-o." (Ioan.1:5) 
- "lumina si intunericul" de aici se refera la sfera spirituala
"Si judecata aceasta sta in faptul ca, odata venita Lumina in lume, oamenii au iubit mai mult intunerecul decat lumina, pentruca faptele lor erau rele." (Ioan.3:19) 
- lumina reprezinta adevarul pe cand intunericul reprezinta minciuna
Isus le-a zis: "Lumina mai este putina vreme in mijlocul vostru. Umblati ca unii cari aveti lumina, ca sa nu va cuprinda intunerecul: cine umbla in intunerec, nu stie unde merge." (Ioan.12:35) 
- idem
"Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi. Caci ce legatura este intre neprihanire si faradelege? Sau cum poate sta impreuna lumina cu intunerecul?" (2Cor.6:14) 
- idem
"Totus va scriu o porunca noua, lucru care este adevarat atat cu privire la El, cat si cu privire la voi; caci intunerecul se imprastie, si lumina adevarata si rasare chiar." (1Ioan.2:8) 
- idem
"Dar cine uraste pe fratele sau, este in intunerec, umbla in intunerec, si nu stie incotro merge, pentruca intunerecul i-a orbit ochii." (1Ioan.2:11) 
- idem

Cand se transforma "Mielul" in "Erou Puternic"?

Ar trebuie ca "Mielul" sa se transforme in "Erou Puternic"?

Domnul si Mantuitorul nostru Isus a murit ca un "miel bland" in gura lupilor. Si asa este perceput ca a ramas, de catre multi. Insa Biblia prezice un timp, cand acest "miel" se transforma radical, devenind un "leu", leul din semintia lui Iuda (Apoc 5:5). Da, pana la a doua venire este un miel. De aici incolo el este "un leu", este un "Erou Puternic" ("El Gibbor") (Isaia 9:6) asa cum s-a profetit despre el.
"El Gibbor" nu inseamna "Dumnezeu Puternic", ci "Erou (Gibbor) Puternic (El)". Eroii sunt deobicei cei care lupta literal. Si Biblia prezinta o mare lupta la finalul epopeei crestine (Apocalipsa cap 19).
Da, el este numit si "Sar Shalom" (Printul Pacii).
Nu poti sa comanzi pace pe pamant, peste oamenii care nu te asculta. De aceea aceste elemente tulburente ale pacii eterne, trebuie eliminate cu forta. "Neghina" nu va iesi singura dintre grau, ea trebuie smulsa dintre grau. Pricinile de poticnire trebuie inlaturate. Altfel niciodata nu va fi pace eterna (pax aeterna).
Pacea si fericirea nu o poti impune numai dupa ce elimni elementele nepasnice si care produc nefericire. Cand va reveni, el nu se mai roaga de nimeni ca sa faca pace. De 2000 de ani s-a tot rugat de omenire sa fie pasnica. Cand revine el zdrobeste pur si simplu pe facatorii de nepace, comanda si impune pacea chiar cu violenta, eliminand adversarii pacii eterne.

For a Child is born unto us, a Son is given unto us; and the government is upon His shoulder; and His name is called Pele-Joez-El-Gibbor-Abi-Ad-Sar-Shalom; 

Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: "Minunat Sfatuitor, Erou Puternic, Parinte Vesnic, Printul Pacii. (Isaaia 9:6) 

Traiasca Imparatul pacii care vine in numele lui Dumnezeu!

Etimologia cuvantului "Lerui"

"In perioada daco-romana (sec. II-VI, VII) are loc transformarea lui alleluia in aleruia, prescurtat alerui, aler, prin ro-tacizarea lui -l- intervocalic, ca in solem = soare, felem = fiere, molam = moara, iar prin afereza lui a initial neaccentuat ajunge leruia, in forma prescurtata : lerui, ler."

http://www.crestinortodox.ro/religie/originea-cuvantului-ler-limba-romana-69338.html

Cred ca este justa aceasta ipoteza.

Universalismul si semiuniversalismul sunt fantezii religioase nu doctrina biblica

Unii ganditori din antichitate au sustinut ca in final toti oamenii vor fi mantuiti, indiferent ce mare pacat au facut si indiferent daca s-au pocait in aceasta viata sau nu, ei crezand ca usa pocaintei va fi deschisa in timp nedefinit, pana ce toti se vor putea schimba, printr-o nastere repetata (transmigrare a sufletului). Ei au fost numiti "universalisti".

Alti ganditori, sustineau ca nu chiar toti se vor putea mantui, dar sansa mantuirii este deschisa celor care au murit nefiind asa de rai. Ei se vor putea mantui in "purgator", fiind pedepsiti intr-un foc, care prin suferinte ii va purifica si ii va schimba. Unii dadeau si anii suferintelor. Aceasta doctrina a fost numita semiuniversalism.

Nici una dintre aceste gandiri nu se poate sustine cu Biblia, Biblia aratand ca pocainta unui om este numai pentru aceasta viata, iar cei ce mor nepocaiti, nu se mai pot mantui.

Biblia contine o avertizare serioasa in aceasta privinta.
Bazata pe Biblie, respingerea universalismului si a semiuniversalismului este justificata cu multe versete. Semiuniversalismul mai exista si sub forma credintei ca cei nepocaiti se vor putea pocai in imparatia de o mie de ani sau dupa altii, dupa imparatia de o mie de ani. Ambele varianta cad, daca luam in considerare avertizarea Bibliei.

12. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.
 Apocalipsa 20:12-15

"Purgatorul" nu exista asa cum il descrie o anumita teologie (curatitor al sufletelor). Ecest asazis "iad mai bland" (adica purgatorul), nu poate mantui pe nimeni prin suferinta, pentru ca nu exista, la fel cum nu exista nici "iadul". 

Biblia spune ca cei rai vor fi distrusi si nu curatati de pacate, prin suferinta, intr-un foc. Insa deoarece cei rai tot trebuie distrusi cumva, acest lucru nu se va face fara o judecata. Nu inseamna ca cei rai vor scapa de judecata si pedeapsa, cum sustin gresit unii si altii... 

Va exista o JUDECATA, va exista o CONDAMNARE si va exista o PEDEAPSA.
Pedeapsa VA FI DISTRUGEREA LOR. Si deoarece cumva trebuie sa fie distrusi, acest ceva care ii va distruge, este numit "iaz de foc" sau "moartea a doua". 

Biblia nu sustine ca inainte de anihilare, in iazul (lacul) de foc vor fi pedepse graduale, in functie de pacatele comise, cum sugereaza unii ganditori, caci plata definitiva pentru pacat este moartea si nu chinul.
 

"Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Christos, Domnul nostru." Romani 6:23

Unde sunt mortii?

1. Mare (se refera la cei ce au murit in ape mari, nefiind ingropati pe uscat)
2. Moarte (se refera la cei ce au fost arsi complet)
3. Locuinta mortilor (se refera la cei ingropati pe uscat)

Apocalipsa 20:
13. Marea a dat inapoi pe mortii cari erau in ea; Moartea si Locuinta mortilor (hades) au dat inapoi pe mortii cari erau in ele. Fiecare a fost judecat dupa faptele lui. 

14. Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. 

15. Oricine n'a fost gasit scris in cartea vietii, a fost aruncat in iazul de foc (limnen tou puros).

Evanghelistul Filip nu a putut transmite darurile duhului sfant: De ce?

Din relatarile Bibliei, darurile duhul sfant pot fi date fie direct, de la Dumnezeu, fie prin punerea mainilor. Se naste intrebarea, de ce Filip evanghelistul, care desi avea duhul sfant si darul duhului sfant (Fapte 8:6,7) nu putea transmite mai departe aceste daruri (Fapte 8:14-18)? De aceea el a trimis dupa apostoli si textul spune clar ca duhul se transmitea mai departe prin apostoli (Fapte 8:17,18). Ce s-a intamplat dupa moartea apostolilor, daca numai prin ei se putea da duhul mai departe?

Exista o exceptie. Cand apostolii nu erau de fata, darul se putea transmite prin presbiterii adunarii, daca aveau o mandatare in acest sens de la Dumnezeu.
Pavel vorbeste ca lui Timotei i s-a transmis un dar divin si despre acest dar ei au fost instiintati printr-o prorocie. Ma intreb daca Pavel si presbiterii care ULTERIOR DESCOPERIRII PROROCIEI au dat darul, fara prorocie ar fi putut stii si da acest dar, hai sa zicem, printr-o simpla punere a mainilor? Nu cred, deoarece se spune ca darul este dat de Dumnezeu fiecaruia dupa voia lui. Nu poate veni cineva din proprie initiativa si sa dea daruri dupa cum ii trece capul.

  "Nu fi nepasator de darul care este in tine, care ti-a fost dat prin proorocie, cu punerea mainilor de catre ceata presbiterilor (greceste "batranilor")." 1Timotei 4:14.

O alta intrebare este, daca punerea mainilor in Noul Testament implica intotdeauna si o transferare a duhului sfant si a unui dar? Nu, este evident. In functie de context, punerea mainilor poate fi vorba si de un fel de act de cult, un fel de aprobare la ceva, consimtamant la ceva sau chiar o binecuvantare.

"Sa nu-ti pui mainile peste nimeni cu graba: si sa nu te faci partas pacatelor altora: pe tine insuti pazeste-te curat." 1Timotei 5:22

"1. De aceea, sa lasam adevarurile incepatoare ale lui Christos, si sa mergem spre cele desavarsite, fara sa mai punem din nou temelia pocaintei de faptele moarte, si a credintei in Dumnezeu, 2. invatatura despre botezuri, despre punerea manilor, despre invierea mortilor si despre judecata vecinica." Evrei 6:1,2

Prin urmare, Filip nu putea transmite duhul, deoarece nu a fost apostol. Cei ce se incumeta sa treaca peste ce este scris, o fac pe propria lor raspundere, ca si in cazul Cinei Domnului "din cauza aceasta sunt intre voi multi neputinciosi si bolnavi si nu putini adorm (mor)" 1Corinteni 11:30
Vedem o amenintare divina. Cei ce nu respecta regulile sunt pedepsiti cu neputinte si boli, ba chiar si omorati de catre Dumnezeu. De ce asa de aspru? Deoarece duhul ce il transmit acestia este un duh de ratacire, ce surpa temelia lucrarii lui Dumnezeu.

Unicitatea "botezului cu foc" şi întrebarea ce o naşte

Acest botez este menţionat de către Ioan Botezătorul:

"Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Celce vine dupa mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-i duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc". (Matei 3:11) 

Citiţi-l cu atenţie.
Apoi vă rog să îmi răspundeţi la următoarea întrebare:

Câţi au fost botezaţi cu foc pe parcursul epopeii (istoriei) creştine? Numai circa 120, cum spune textul de la Faptele Apostolilor.
Vreau să arăt că botezul cu foc, nu a fost un botez general, au fost botezaţi circa 120 de oameni: doar cei care au ascultat de porunca Domnului Isus şi nu au plecat din Ierusalim. Ceilalţi ucenici, nu au primit. Nici cei care au fost botezaţi după acel eveniment.
Istoria n-a mai consemnat aşa ceva. 

Da, într-adevăr, vreau să arăt o paralelă.
Dacă botezul cu foc nu a fost dat ca un botez pentru fiecare creştin, de ce ar trebui să deducem că botezul cu vorbirea în limbi este un botez general şi necesar - cum susţin unii - pentru mântuire? De ce din aceeaşi perspectivă un botez trebuie privit într-un fel şi un alt botez într-alt fel?
Dar dacă şi botezul cu vorbirea în limbi a fost doar pentru un timp, ca şi botezul cu foc?