luni, 26 februarie 2018

Adventistul Pavel Dărvăşan versus baptistul Andrei Croitoru 1-0

Afirmaţia lui Pavel Dărvăşan cum că Billy Graham nu este încă în cer, a stârnit multă controversă. Distinsul predicator Billy Graham n-a mers în cer la moartea sa spune adventistul Pavel Dărvăşan, dar Andrei Croitoru susţine că s-a dus să trăiască în cer, după ce a trăit frumos aici pe pământ, foarte econom şi bun gospodar, lăsând în urmă o avere de 25 milioane de dolari.
Îi dau dreptate lui Pavel Dărvăşan.
Nimeni nu este în cer până la înviere. Această poziţie nu este un monopol al bisericii adventiste. De fapt adventiştii au preluat această doctrină de la nişte baptişti (a se vedea cartea lui DM canright: Viaţa lui Ellen White), iar baptiştii de la anabaptişti. În analele istoriei bisericeşti scrie că Jean Calvin (origiar din Franţa, stabilit la Geneva, Elveţia) îi ura pe anabaptiştii din zona sa din două motive: pentru că rebotezau pe cei care aveau botezul din pruncie şi pentru că respingeau ideea nemuririi sufletului, crezând că sufletul doarme, până la înviere. Din păcate, până la urmă şi anabaptiştii au fost biruiţi de teologia sufletului nemuritor, dar la început nu erau aşa, cel puţin cei din zona unde activa Calvin. Priviţi acest imn anabaptist, scris de un lider anabaptist cu foarte puţin timp înainte de moartea sa. Aici scrie că îşi lasă sufletul dormind în mâna mare a lui Dumnezeu, până la venirea împărăţiei sale. The Last hymn of the anabaptist preacher Georg „Blaurock”, 1529

(He also advocating soul sleeping until God’s Kingdom:
My soul I leave in God’s great Hand,
Until Your Kingdom, sleeping. (167, 8))

God will be judge in righteousness
With no one Him gainsaying;
His will, not ours, will be the test,
His sentence just pronouncing.

His Word does prove the hearts of men,
All seekers true converting;
Believe that Word and be baptized,
Obey your daily reading.

He marks you out from all mankind,
From Sin’s grim power releases;
And for the wayward, godless, blind,
Their sad affliction ceases.

And so, Zion, God’s people called,
Show all you have been given;
You will obtain a glorious crown,
With all your sins forgiven.

The Last great Day comes hastening on,
It warns us to be watching;
So help us, Lord, to bear the cross,
Your holy Purpose matching.

O Lord, direct us by Your grace;
And on Your love depending,
May Providence our lives control
Your Mighty Hand defending.

And as I now must part from friends,
From brothers, sisters weeping;
My soul I leave in God’s great Hand,
Until Your Kingdom, sleeping. (167, 8)

Și cum trebuie să mă despart de prieteni,
De frați, surori plângând;
Sufletul meu în las mâna cea mare a lui Dumnezeu,
Până la Împărăția Ta, dormind
 
Mai jos puteţi citi cartea scrisă de un fost adventist, DM Canright
Viaţa lui Ellen White
 


duminică, 18 februarie 2018

Murim sau nu murim cu adevărat? Ce a spus Dumnezeu şi ce a spus Satan?

Genesa (Facerea) 3

1. Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Yehowah Dumnezeu. El a zis femeii: "Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: "Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină"?"
2. Femeia a răspuns şarpelui: "Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
3. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: "Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi."
4. Atunci şarpele a zis femeii: "Hotărât, că nu veţi muri,
5. dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul."

- Mulţi oameni nu înţeleg ce este moartea, de aceea controversa lansată de Diavol în minunata grădină a Edenului (Plăcerii), nu s-a stins, ci contiună şi azi. Unii consideră moartea ca pe o usă spre o altă viaţă şi nu ca pe o uşă care închide viaţa, învierea fiind de fapt în opinia mea acea uşă care deschide din nou dreptul la viaţă. Dar oare care opinie este adevărată?

De aceea, pe mulţi oameni îi pasionează să ştie, dacă există viaţă după ce mor - în sensul că oare poţi trăi şi fără înviere, după ce mori...?

Unii sunt ferm convinşi că nu există viaţă fără înviere (în sens total, nici pentru trup, nici pentru suflet), alţii cred că există viaţă doar pentru suflet şi astfel pentru ei învierea trupului nici nu mai este necesară, iar alţii cred că se pot duce în cer şi fără înviere şi cred că învierea este doar întregirea fiinţei care s-a dus în cer, cu trupul care a rămas pe pământ... Alţii nu ştiu ce să creadă şi sunt frământaţi în această privinţă, pe cine să creadă, ce părere să preia, căci fiecare parte vine cu explicaţii. 

Ce este de făcut atunci când sunt mai multe păreri din care trebuie să alegi şi nu eşti sigur pe care să o crezi?

Vedem un bun exemplu la Iov.

Şi el a fost frâmântat de ce un om drept trebuie să sufere pe nedrept şi nu găsea o explicaţie plauzibilă lui. În cele din urmă îşi recunoaşte neputinţa şi admite că trebuie să se căiască de nişte afirmaţii făcute (Iov 42:6) şi îl roagă pe Dumnezeu să îl înveţe:

Iov 42

1. Iov a răspuns lui Yehowah şi a zis:
2. "Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale." -
3. "Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?" - "Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep." -
4. "Ascultă-Mă şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa." -
5. "Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă."

duminică, 30 iulie 2017

Exemple ale mântuirii şi exemple ale pieirii

Dumnezeu ne iubește (Ioan 3:16) și de aceea dorește să fim salvați (2 Petru 3: 9). În Sfânta Scriptură găsim câteva exemple înfiorătoare a oamenilor care au pierit îngrozitor, nedorind să fie salvaţi. De exemplu, avem lumea de înainde de Marele Potop, care a pierit înnecată de apă, apoi avem lumea care a trăit în cetăţile din câmpia din jurul Sodomei şi Gomorei. Deşi au fost răi, Dumnezeu i-a avertizat, prin Noe şi Lot. Dar nimeni nu a ascultat. Şi exemplele biblice ar putea continua. Ei ne sunt în faţă ca nişte sunt exemple ale mântuiţilor şi exemple ale pierduţilor.
Care este situaţia în zilele noastre?
Atunci când Dumnezeu ne iubeşte, ne şi avertizează, aratând prin asta grija iubitoare pe care ne-o poartă. 
 
În timpul Domnului Isus, Dumnezeu i-a avertizat prin Fiul Său cum să scape de mânia care trebuia să vină asupra Israelului, prin armatele Romeni.
Dar cand a vazut pe multi din farisei si din saduchei ca vin sa primeasca botezul lui, le-a zis: "Pui de naparci, cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare? (Mat.3:7)
Ioan zicea, dar, noroadelor care veneau sa fie botezate de el: "Pui de naparci, cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare? (Luc.3:7)
 
Azi, Dumnezeu ne avertizează la fel, cum să scăpăm din marele cataclism, numit "NECAZUL CEL MARE" care va veni peste oamenii din timpul sfârşitului acestei epoci:
"Doamne", i-am raspuns eu, "tu stii." Si el mi-a zis: "Acestia vin din necazul cel mare; ei si-au spalat hainele si le-au albit in sangele Mielului. (Apoc.7:14)
Toţi trebuie să luăm aminte la avertizarea că cine nu crede în Fiul lui Dumnezeu, nu are cum să fie mântuit:
Cine crede in Fiul are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el." (Ioan.3:36)

Nimeni nu trebuie să se amăgească, că trăind în păcat el poate scăpa din marea urgie care va veni asupra pământului şi locuitorilor de pe el:
Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor care inabusa adevarul in nelegiuirea lor. (Rom.1:18)
Dar, daca nelegiuirea noastra pune in lumina neprihanirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept cand Isi dezlantuie mania? (Vorbesc in felul oamenilor.) (Rom.3:5)
Deci cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu. (Rom.5:9) 

Cuvântul lui Dumnezeu arată un şir de evenimente finale, de la finalul acestei epoci (veac), urmând ca după ele să vină o epocă de o mie de ani şi apoi epoca veşniciei. De aceea fiecare credincios trebuie să fie cu ochii în patru, pentru a nu se lăsa înşelat:

Se vor scula multi proroci mincinosi si vor insela pe multi. (Mat.24:11)
Si fiara a fost prinsa. Si, impreuna cu ea, a fost prins prorocul mincinos care facuse inaintea ei semnele cu care amagise pe cei ce primisera semnul fiarei si se inchinasera icoanei ei. Amandoi acestia au fost aruncati de vii in iazul de foc care arde cu pucioasa. (Apoc.19:20)
Si diavolul, care-i insela, a fost aruncat in iazul de foc si de pucioasa, unde este fiara si prorocul mincinos. Si vor fi munciti zi si noapte in vecii vecilor. (Apoc.20:10)
 
Iată că vin mari evenimentele îngrozitoare şi cei care nu vor asculta de Dumnezeu, nu vor scăpa! De aceea una dintre datoriile noastre este să avertizăm lumea, până ce nu este prea târziu şi să nu ne lăsăm înşelaţi de cei care stâpânesc arta înşelării:
 
Caci se vor scula hristosi mincinosi si proroci mincinosi; vor face semne mari si minuni, pana acolo incat sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi. (Mat.24:24)
Caci se vor scula hristosi mincinosi si proroci mincinosi. Ei vor face semne si minuni, ca sa insele, daca ar fi cu putinta, si pe cei alesi. (Marc.13:22)
Pe alocuri vor fi mari cutremure de pamant, foamete si ciume; vor fi aratari inspaimantatoare si semne mari in cer. (Luc.21:11)
Vor fi semne in soare, in luna si in stele. Si pe pamant va fi stramtorare printre neamuri, care nu vor sti ce sa faca la auzul urletului marii si al valurilor; (Luc.21:25)
 
Pentru a fi plăcuţi lui Dumnezeu, cei ce doresc să scape din marele necaz, trebuie să se pocăiască, dacă încă nu au făcut-o. Mesajul pocăinţei arată clar că nu există mântuire fără ascultarea de Dumnezeu, de aceea „Pocăiți-vă“, spune Cuvântul lui Dumnezeu tuturor: Marcu 1:15, Romani 7, Efeseni 4:17-32, Romani 3:9-27.

duminică, 9 aprilie 2017

Când este Sărbătoarea Azimelor în Israel?

Sărbătoarea Azimelor este la coacerea orzului în Israel: 
 
Când se coace orzul în Israel?
 
Levitic 23:
10. "Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: "Când veţi intra în ţara pe care v-o dau şi când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pârgă a secerişului vostru.
11. El să legene snopul într-o parte şi într-alta înaintea lui Yehowah, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi într-alta, a doua zi, după Sabat.

Deoarece prima dată se coace orzul, este evident că în citatul de mai sus este vorba de orz.

Când anume se făcea acest ritual?

"Moise a mai poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numită de noi Nisan, şi cu care începe anul nostru, în a paisprezecea zi de la începutul lunii, atunci când soarele se află în zodia Berbecului - căci în această lună am fost noi sloboziţi din robia egiptenilor, să se aducă aceeaşi jertfă împlinită de noi, aşa cum am mai spus, la părăsirea Egiptului. Această sărbătoare, care la noi se cheamă Pastele, o prăznuim grupaţi în seminţii, fără să lăsăm pentru a doua zi nici măcar o halcă din ce s-a tăiat. În a cincisprezecea zi, Paştile este urmat de Sărbătoarea Azimelor, care durează şapte zile, când nu se mănâncă decât pâine nedospită: în fiecare zi sunt înjunghiaţi câte doi tauri, un berbec şi şapte miei. Aceste prinosuri sunt ardere de tot, la care se adaugă un ţap ca jertfă pentru păcat, spre a servi zilnic la îndestularea preoţilor. În cea de-a doua zi a Sărbătorii Azimelor (aşadar, ziua a şaisprezecea), mâncăm prima parte din recolta nouă - de care nimeni nu s-a mai atins până atunci; ni se pare drept să-l cinstim mai întâi pe Dumnezeu - căruia îi datorăm abundenţa noastră, oferindu-i pârgă de orz, în felul următor: se pune la uscat un snop care apoi se treieră, sunt măcinate boabele, un vas de orz fiind dus la jertfelnicul Domnului; un pumn din el este pus pe altar, iar restul rămâne în seama preoţilor. De aici încolo au voie toţi, de-a valma sau în parte, să-şi strângă recolta. Odată cu pârga cerealelor, se aduce prinos Domnului, pentru arderea de tot, un miel."
Sursa: Iosif Flaviu (din neam de preoti evrei, care a trait in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.

Nota bene: Soarele este în constelația Berbec din 21 martie până pe data de 20 aprilie, deci din relatarea de mai sus, este evident ca evreii se luau dupa soare, pentru a stabili inceputul anului nou si nu dupa luna.


Când se coace orzul în Israel?


8 Iunie, 1983, Tel-Aviv, Israel
Despre timpul secerișului orzului în Israel

Stimate domn,

Am primit scrisoarea dumneavoastră din 12 Mai, în care ați cerut unele date despre orz. Este o coincidență reală că recent am primit alte două scrisori din diferite țări, toate se ocupă cu același subiect. Ei bine, în primul rând, vreau să vă dau câteva informații generale despre orz, în creștere la zi în țara noastră, care ar putea folosi ca fundal pentru o mai bună înțelegere. Ca o chestiune de fapt, orzul a fost în scădere în mod constant în țara noastră în ultimii 10-15 ani și acoperă în prezent nu mai mult de cca. 10% din producția totală de cereale mici. Această tendință se datorează prețurilor mult mai mici pentru orz, în compara cu prețurile de grâu, în timp ce randamentele ambelor boabe sunt mai mult sau mai puțin la același nivel. Regiunea principală pentru cultivarea orzului este în Neghev (Sud) între Beer Shebah și fâșia Gaza. În Valea Iordanului nu există aproape nimic din orz lăsat la zi. Printre fermierii arabi din vecinătatea Ierihonului pot fi găsite încă unele patch-uri mici de orz.

Anul acesta a fost unul cu totul excepțional, din punct de vedere climatic. Am avut o iarnă extrem de umedă și rece și pentru acestea a existat o mare întârziere în coacerea grâului și orzului. Ambele sunt semănate de regulă, în noiembrie și recoltarea începe în jurul valorii de la sfârșitul lunii aprilie - începutul lunii mai. După cum s-a menționat, în acest an grâul și orzul nu au fost recoltate înainte de mijlocul lunii mai, în Valea Iordanului.

[Sfârșitul paginii 1 și continuă pe pagina 2]

Cu toate acestea, nu este corect, desigur, pentru a face o comparație între ziua și timpul antic, nu în ceea ce privește varietatea de orz și nu modul de recoltare. Astăzi trebuie să așteptăm cu recolta până cereale sunt în întregime uscate, ceea ce înseamnă un conținut de umiditate de doar 12-13%. În caz contrar, mașina de recoltat mecanic nu efectuează o treierare curată și cerealele nu pot fi depozitate fără uscare suplimentară. In cele mai vechi timpuri și chiar la zi cu metodele primitive de orz și grâu au fost recoltate cu un sicle și lăsat pe uscat în snopi pentru uscare suplimentară. Acestea cultura ar putea fi recoltate câteva săptămâni mai devreme, chiar dacă orzul ar fi fost recoltate cu un conținut de umiditate de 20%. După cum probabil știți, la Paștele primul Omer de orz a fost adus ca jertfă la Templu și înainte de această zi, noul orz nu a fost permis să se consume nici pentru animale. Grâul nou nu a fost permis să fie consumate înainte de Pentacosta sau cel puțin atât timp cât grâul vechi era încă disponibil. În Talmud, se menționează că au existat ani că orzul nu a fost încă coapte la Paște (nota bene: pentru ca intre timp au schimbat calendarul solar cu cel lunar). Pentru a fi în măsură să aducă sacrificiul de Omer de orz în timp la Templu, au semănat orz asupra unor acoperișuri plate din valea Ierihonului, care ar fi fost gata și apte dupa Jertfa pe Paște. Omerul nu este o cantitate mare de cereale. Cred că acest răspuns destul de extins tine, dar în cazul în care va satisface există încă nici o informație necesară, nu ezitați să scrie din nou.

Cu stimă

N. Bar-Droma

Director in Departamentul Culturile de Cîmp


Nota bene:

Daca s-ar reintroduce din nou calendarul solar, cel folosit de Moise, aceasta oscilatie a datei pastelui nu ar mai exista si nu ar exista pericolul de a nu se coace orzul la timpul fixat pentru ritualul de leganat in fata DOMNULUI, de dupa Paste.



marți, 31 ianuarie 2017

Teologie veche versus teologie nouă: Cine este Creatorul? Dumnezeu Tatăl sau Fiul Său?

Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul unic-născut al lui Dumnezeu Tatăl,

Am primit un tract de la un prieten, intitulat "Cine este Creatorul?" Citindu-l, am observat că noii teologi distorsionează, din neatenţie, cine este de fapt Creatorul. Autorul susţinea că Isus Christos este Creatorul. Însă spune, ne învaţă Fiul lui Dumnezeu că El este Creatorul, nu Tatăl Său?
 
Voi cita pe Domnul nostru Isus:

Matei 19
1. După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan.
2. După El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi.
3. Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: "Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?"
4. Drept răspuns, El le-a zis: "Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască 

"Ziditorul", adică Creatorul, este Dumnezeu Tatăl, care a făcut toate lucrurile prin Fiul Său ceresc (Ioan 1:3) şi nu Fiul lui Dumnezeu Tatăl, cum afirmă noua teologie.
La Proverbe 8 scrie "CÂND A ÎNTOCMIT EL CERURILE" ...(v. 27) "eram meşterul lui, LA LUCRU LÂNGĂ EL" (v.30)

Proverbe 8:27 Când a întocmit El cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului,
28. când a pironit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului,
29. când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului,
30. eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui,
31. jucând pe rotocolul pământului Său şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor. 
 
Deci, acest "El" care a întocmit cerurile (ca un inginer arhitect) şi alături de care lucra Fiul Său ca "meşter" (muncitor subordonat unui inginer), este Dumnezeu Tatăl, cum interpretează toate crezurile creştine vechi şi nu Fiul Său, cum interpretează mai nou, anumiţi interpreţi.

Ar trebui ca noii teologi să studieze mai cu atenţie textele biblice.
 
Iată şi primul credeu, care este grăitor în această privinţă:
"Cred în Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, Făcătorul cerului şi al pământului. Şi în Isus Christos, Fiul său unic-născut, Domnul nostru, care s-a zămislit de la Duhul Sfânt, s-a născut din Maria fecioara, a pătimit sub Ponţiu Pilat, a fost răstignit, a murit şi a fost îngropat. A treia zi a înviat din morţi, s-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, de unde are să vină să judece vii şi morţii. Cred în duhul sfânt, sfânta adunare, părtăşia sfinţilor, iertarea păcatelor, învierea morţilor şi viaţa veşnică." Amin!

Acest credeu a fost ulterior modificat, cum recunoaşte şi Vaticanul (Papa&Co), dar totuşi nu au exclus poziţia de Creator al Tatălui, cum fac noii teologi:
The Apostles Creed The Nicene Creed
I believe in God,
the Father almighty,
creator of heaven and earth.
We believe in one God,
the Father, the Almighty,
maker of heaven and earth,
and of all that is, seen and unseen.



Biserica Greco Catolică TEIUS - Credeul

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotținătorul,
Făcătorul cerului și al pământului,
Al tuturor celor văzute și nevăzute.






sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Recomandare: Hell and Mr. Fudge - A little story about a big lie.


Hell and Mr. Fudge

- A little story about a big lie.

Short Movie Info

A young preacher (Mackenzie Astin) comes under attack from other members of his denomination when he dedicates a year of his life to prove whether or not hell really exists. This is a little story about a big lie.

 Release Date (Streaming):

May 22, 2012, in *DVD 2014

Runtime:

1h 37m

Synopsis

Based on a true story, “Hell and Mr. Fudge” is the heartwarming story of a young Bible-belt preacher who is hired to research the subject of Hell, and as he immerses himself his life takes a spin. He finds himself on the outs with church and family, and facing opposition from a long-time foe. As his research takes him deeper, he questions whether God would punish a young friend in the fires of hell for “just wanting to see the world.” While some of his core beliefs about God and judgment are shaken, Edward Fudge emerges as a defender of faith and Scripture and a champion for God’s love.

Dove Review

This movie, based on a true story, is about grace but it is not without controversy regarding Hell. Primarily, the question that Edward Fudge intends to answer is: “Is Hell an eternal punishment or do evil doers simply perish?” Many fundamentalist Christians will not agree with Mr. Fudge’s conclusion.

Mackenzie Astin turns in a fine performance as the compassionate preacher who focuses on God’s grace for everyone. Soon he is searching the scriptures to determine whether the soul is immortal or not. He concludes that those who go to hell will finally perish and not exist in conscious eternal suffering. However, this idea of the soul being immortal for believers, but not for the unbeliever is not accepted by most churches past or present.

There are some nice qualities, including the emphasis on grace for “whosoever will”, and the viewer is left with some evidence and the expectation that they will make up their own mind on the topic of eternal suffering for non-believers. We award this interesting yet controversial film our Dove “Faith Friendly” Seal for ages 12 and over.

Information from the webpage

http://www.hellandmrfudge.org/

An eccentric stranger hires Edward Fudge for a bizarre project: He wants Fudge to investigate Hell.

Edward Fudge is a small-town Bible-belt preacher. Son of a respected church leader known for his conservative religious views, Edward is confident that whatever the Bible really teaches is right. He dedicates a year of his life to a systematic study of Hell – and his life will never be the same.

As Fudge immerses himself in research, other aspects of his life begin to crumble. Leaders of his own denomination attack him for suggesting that members of other churches can be saved.

His own congregation – people he loves and serves – fires him after he invites a black man to pray from the podium. The publishing company he has worked for since childhood terminates his employment because he refuses to recant his liberal positions.

He becomes so committed to his research that his relationship with his wife and children begins to suffer. And, most importantly, in the course of his investigation some of his core beliefs about God and judgment and eternity are shaken from their foundations. Ultimately, Fudge emerges as a defender of faith and Scripture, and a champion for God's love.

Today Edward Fudge is remembered as a well-respected author, lecturer, and theologian. The book that resulted from his research, The Fire That Consumes, is a compelling study on the subject of Hell and eternal torment. It stands as a testimony to a man who had the courage to search for truth and to share what he found no matter what the cost.

Viewer Comments

"A movie that every individual on planet earth needs to see!" B.O., TX

"For Edward, the driving question is "What is God's character? This movie sounds this theme over and over. Great production!" B.F., TX

"What an incredible movie! I loved the style; the way the movie showed his struggle in a personal dialogue with the 'documentor.' Absolutely wonderful... It inspires me to dig deeper in the Bible and to stand firm for my views. I think it would be a great inspiration to the church, especially teenagers and college students." S.B., IL

"Fantastic - humor mixed with truth plus excellent acting!" K.M., CA

"God's grace came out Loud and Clear! The subject or 'Hell' faded in the light of God's Grace. Most powerful!" T.A., CA

"I was raised in the — church, and even as a child I couldn’t understand how a God of love could torment people for eternity. You’ve confirmed my childhood beliefs and I can hardly wait for my friends and family to see this!" CA

"We loved the film. It is funny, maddening, innocently romantic, spiritually inspiring, and God-honoring. It tells how a young preacher chose to follow the truth of Scripture wherever it led him; and, how -- though he was repeatedly 'wounded in the house of his friends'-- he came through it all without being consumed by bitterness, or forsaking his call to proclaim God's Word... Edward's scholarship is impeccable, and his character Christlike." Tom Warner, ID

Hell and Mr. Fudge is a brilliant little film, smartly directed, that tackles an issue facing every person of faith. I can't think of a topic that has more at stake. Hell and Mr. Fudge brings you into the eye of the storm. The writing is evocative. The acting is first rate and the impact is profound." Martin Doblmeier, President, Journey Films

“Hell and Mr. Fudge tells us something, and in a compelling way, about both hell and Edward Fudge. But it also vividly depicts the dark fire of stubborn self-righteousness in the face of even good news, as well as the bright strength of loyal friends and family." John Stackhouse, Professor of Theology, Regent College

"Hell and Mr. Fudge is a riveting piece of cinema.” Christian Film Guide

"Itʼs a heart-warming tale about standing up for your beliefs in the face of ardent opposition...” 303 Magazine

"Hell and Mr. Fudge debunks a common biblical misconception in a way that entertains while it enlightens – a novel way to reach minds and, more important, hearts.”

 

luni, 3 octombrie 2016

Martorii lui Iehova, Cercetatorii Bibliei?: Scrisoare deschisa de dezasociere : O Martora a lu...

Dragi interesaţi,
Mai jos sunt nişte informaţii despre fraţii Roy D. Goodrich şi Jesse Hemery, doi fraţi proeminenţi, înţelepţi şi curajoşi dintre Martorii lui Iehova. 
Iată câteva date despre aceşti fraţi. 
"Înapoi la Calea Biblică" a fost numele unei reviste produse între 1952 și 1977 de către Roy D. Goodrich (15 octombrie 1886 - decembrie 1976), un misionar al Martorilor lui Iehova şi apropiat al preşedintelui JF Rutherford. A avut sediul în Fort Lauderdale, Florida, SUA şi a avut în jud de 3000 de abonaţi.
Goodrich a devenit Student al Bibliei în anul 1919, apoi Martor al lui Iehova, când Rutherford a preluat controlul, sfătuindu-l pe acesta să se opună pseudo-ştiinţelor, intoduse de unii dintre Martori. A fost excomunicat împreună cu soţia sa, Maud, in 1944, la 2 ani după moartea lui Rutherford, pe timpul preşedintelui Nathan Knorr. El fusese excomunicat de Martorii lui Iehova pentru că nu era de acord cu punctul lor de vedere despre importanţa lui Charles Taze Russell, respingând interpretarea acestora despre el, precum și doctrina despre 1914. Deasemenea, a corectat punctul de vedere greşit al lui CT Russell despre preţul de răscumpărare, argumentând, că vor beneficia de el, doar cei ce vor crede. El şi alţii care credeau la fel, au fost daţi afarăşi şi fizic, cu tot cu bagaje, de la un congres al Martorilor.
Cele mai importante lucrări scrise de Goodrich sunt: Înapoi la Calea Biblică (Un Jurnal al Credinței Non-Sectariene, Iubirii și Reformaţiunii), 1961) şi Demonismul şi Turnul De Veghere, Fort Lauderdale, FL.: The Bible Way Publications, 1969, SUA. Ambele cărţi se pot găsi pe Amazon. https://www.amazon.com/s?i=stripbooks&rh=p_27%3ARoy+D.+Goodrich&s=relevancerank&text=Roy+D.+Goodrich&ref=dp_byline_sr_book_1


Jesse Hemery a fost unul dintre cei mai respectați Studenţi ai Bibliei/Martorii Lui Iehova din generaţia sa. S-a născut în 1864 și a murit în 1963 în vârstă de nouăzeci și nouă de ani. Timp de mulți ani a slujit în Londra, Anglia, fiind primul președinte al Asociației Internaţionale Studenții Bibliei din UK. El a fost în funcția de vicepreședinte al IBSA, o poziție pe care a avut-o până în 1946 de la numirea sa de către pastorul Russell în 1901. In timpul celui de al doilea război mondial a fost închis refuzând înrolarea în armata UK. A fost excomunicat de NH Knorr în 1951, din pricina reformelor propuse de acesta. Deși a acceptat o mare parte din interpretările lui Russell, a respins doctrina despre 1914, crezând că Apocalipsa urma să fie îndeplinită în viitor, scriind câteva cărţi, despre Apocalipsa și alte cărți profetice. Roy D. Goodrich şi Jesse Hemery s-au cunoscut şi au avut o poziţie comuna respingând doctrina despre 1914, respectiv au împărtăsit ambii soarta excomunicarii pentru susţinerea adevărului în mod public. Cei care nu au făcut-o în mod public, deşi nu au crezut în doctrina despre 1914 au fost toleraţi şi chiar au ajuns în poziţii înalte în Corpul De Guvernare, după cum citim în cartea lui Raymond Franz, Criza Conştiinţei, apărută şi în limba română. Spre sfârşitul vieţii lui JF Rutherford, opinia oficială a Martorilor lui Iehova era că al doilea război mondial va fi câştigat de Germania şi aliaţii lor, care va culmina cu o mare persecuţie din partea acestora şi apoi va veni Armaghedonul. Având în vedere aceste perspective sumbre, preşedintele de atunci al Martorilor lui Iehova, îndemna tineretul să nu se căsătorească, iar cuplurile să nu facă copii, până după Armaghedon. După prăbuşirea acestei ipoteze, s-a căutat o soluţie pentru situaţia delicată în care se aflau. Au ieşit la rampă trei orientări: unii susţineau ca doctrina despre 1914 să fie abandonată şi să se accepte că evenimentele descrise în cartea Apocalipsa sunt încă în faţa lor, recunoscând că au greşit (Roy D. Goodrich - Jesse Hemery), alţii, deşi nu mai credeau în 1914, se fereau de o astfel de recunoaştere, crezând că efectul va fi unul demoralizator şi demobilizator, iar alţii au pedalat pe ideea că doctrina despre 1914 este corectă, dând vina pe greşelile de interpretare a cronologiei, propunând o corecţie asupra cronologiei, care să crească moralul şi mobilizarea membrilor. 

Așa s-a ajuns la legarea anului 1975 (data la care trebuia să înceapă Armaghedonul) de doctrina despre 1914. Cum era de aşteptat, toate aşteptările despe 1975 au fost zadarnice şi foarte mulţi membrii au sancţionat liderii cultului Martorilor prin plecarea lor.

Martorii lui Iehova, Cercetatorii Bibliei?: Scrisoare deschisa de dezasociere : O Martora a lu...: RENUNŢARE LA CALITATEA DE MEMBRU AL ORGANIZAŢIEI RELIGIOASE MARTORII LUI IEHOVA   Motto : “Să nu-ţi fie teamă să-ţi analizezi convingeri...