"Cu Isus avem victorie mereu", dedicatie pentru familia Bodnariu

(Actualizat)
Interpret Ovidiu Liteanu

Cu Isus avem victorie

1)
Se clatină împărăţiile
Se prăbuşesc cu spaimă-n focul lor
Dar noi stăm tari şi nu ne clătinăm
În fruntea noastră pe Isus avem

Refren:
Cu Isus avem victorie mereu
Să-l urmăm e Fiu de Dumnezeu
Prin credinţă moartea noi o biruim
Am învins şi-n veci de veci trăim

2)
O lume frământată de nevoi
De teamă, ură şi război
Dar noi în pacea lui Isus trăim
O pace sfântă avem chiar când murim

3)
Ne umple Dumnezeu azi cu Duhul Sfânt
S-avem putere-n luptă pe pământ
Lumina lumii noi dorim să fim
Cu dragoste răul să-l biruim

4)
Veniţi la ape voi cei însetaţi
Iar cei flămânzi veniţi ca să mâncaţi
Isus dă apă vie tuturor
Iar pâinea vieţii celor care mor.
Amin.

Care au fost cei mai mari eretici ai tuturor timpurilor?

Balthazar Hubmaier: Despre eretici şi cei care îi ard" (1524)
„Arderea ereticilor nu poate fi justificată cu Scripturile. Christos Însuşi ne învaţă că neghinei trebuie să i se permită să crească alături de grâu. El nu a venit să ardă, sau să ucidă, ci să dea viaţă, şi aceasta din belşug. De aceea, noi trebuie să sperăm în îmbunătăţirea oamenilor atât timp cât ei trăiesc. Dacă nu pot fi convinşi prin apeluri la raţiune sau prin Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie lăsaţi în pace. Cineva nu poate fi făcut să îşi vadă erorile nici prin foc, nici prin sabie. Dar dacă este o crimă să ucizi pe cei ce resping batjocoritor Evanghelia lui Isus Cristos, cu cât mai mare este crima de a ucide pe cei care expun şi exemplifică cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu. Un astfel de zel aparent pentru Dumnezeu, pentru bunăstarea sufletului şi pentru onoarea bisericii este o înşelăciune” (...). „De aici rezultă că inchizitorii sunt cei mai mari eretici dintre toţi, din moment ce ei, împotriva doctrinei şi exemplului lui Christos condamnă ereticii la foc, şi înainte de vremea secerişului smulg grâul împreună cu neghina… Şi acum, trebuie să fie clar pentru toţi, chiar pentru orbi, că o lege de ardere a ereticilor este o invenţie a diavolului. Adevărul este nemuritor”.

Procesul şi execuţia lui Michael Sattler, din 21 mai 1527, relatată în Oglinda Martirilor, p. 416-418

Verdictul judecătorilor a fost următorul: 

„În cazul Guvernatorului Majestăţii sale Imperiale versus Michael Sattler, se hotărăşte predarea lui executorului, care îl va duce la locul execuţiei şi îi va tăia limba; apoi va fi aruncat în car şi acolo îi va sfâşia trupul de două ori cu cleşti înroşiţi şi după ce va fi dus în afara porţii, va fi strâns cu cleştii de cinci ori în acelaşi fel”; „iar apoi trupul îi va fi ars, ca arhi-eretic, până va fi cenuşă” (...) 

„Tortura, preludiu al execuţiei, a început în piaţă, unde a fost tăiată o bucată din limba lui Sattler. De două ori au fost sfâşiate cu cleşti înroşiţi bucăţi de carne din trupul său. Apoi a fost urcat cu greutate într-un car. Pe drumul spre locul execuţiei, cleştii au mai fost folosiţi de cinci ori. În piaţă şi în locul execuţiei, fiind capabil încă să vorbească, Sattler, neclintit, s-a rugat pentru persecutorii săi. După ce a fost legat de o scară cu frânghii şi împins în foc, i-a îndemnat pe oameni, pe judecători şi pe primar să se pocăiască şi să se convertească. Apoi s-a rugat: ‚Dumnezeule etern, Atotputernic, Tu eşti calea şi adevărul: fiindcă nu mi s-a arătat că greşesc, cu ajutorul Tău în această zi voi depune mărturie pentru adevăr şi îl voi sigila cu sângele meu.’

Imediat ce frânghiile de la încheieturile mâinilor au fost arse, Sattler şi-a ridicat ambele degete arătătoare ale mâinilor, dând semnalul promis fraţilor că moartea de martir a fost suportabilă. Apoi, mulţimea adunată a auzit venind de pe buzele sale arse, ‚Tată, îmi încredinţez duhul în mâinile Tale’”.

Cele sapte indicatoare: Cand ar fi fost prima zi "de cand s-au intamplat aceste lucruri"? Luca 24:21

"Noi trageam nadejde ca El este Acela care va izbavi pe Israel; dar cu toate acestea, iata ca astazi este a treia zi de cand s-au intamplat aceste lucruri." Luca 24:21


Care ar fi a treia zi dupa o nunta? Totul e cum calculam. A treia zi ar fi marti, daca prima zi am calcula ziua evenimentului, insa ar fi miercuri, daca nu am calcula ca prima zi ziua evenimentului, ci prima zi ar fi cea de dupa eveniment.

Unii comentatori sustin ca prima zi se include in ziua evenimentului, insa lasa Biblia aceasta interpretare?

Daca ai avea o harta si ceva ti-ar fi in neclar, nu ai urma si alte indicii din harta? Cu siguranta! De ce in cazul Bibliei nu faci la fel? De ce sa ne cramponam doar de un singur indicator?




Primul indicator:
Ce a profetit Domnul Isus?
"Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului." (Mat.12:40)

Al doilea indicator:
Ce a invatat pe ucenici Domnul Isus?
"Atunci a inceput sa-i invete ca Fiul omului trebuie sa patimeasca mult, sa fie tagaduit de batrani, de preotii cei mai de seama si de carturari, sa fie omorat, si dupa trei zile sa invie." (Marc.8:31)

Al treilea indicator:
Cum au inteles cei ce-l ascultau?
"si i-au zis: "Doamne, ne-am adus aminte ca inselatorul acela, pe cand era inca in viata, a zis: "Dupa trei zile voi invia." (Mat.27:63)

Al patrulea indicator:
Cand a murit?
Marcu 15:33-37 "Şi, când a venit ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea.
Şi, la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lama sabactani?“, care tradus înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“
Şi unii dintre cei care stăteau acolo, când au auzit, au spus: „Iată, îl cheamă pe Ilie!“
Şi unul, alergând şi umplând un burete cu oţet, l-a pus într-o trestie şi Îi dădea să bea, spunând: „Lăsaţi, să vedem dacă vine Ilie să-L ia jos!“

Şi Isus, scoţând un strigăt tare, Şi-a dat duhul."
Moartea Domnului Isus s-a intamplat dupa masa, pe la 9, dupa calculul ebraic, respectiv ora 15, dupa calculul roman, ramanand din acea zi doar 3 ore, de la ora 15 la ora 18.

Al cincilea indicator:
Cand a fost cerut trupul de la Pilat?

Ioan 19:31. "Iudeii deci, ca să nu rămână trupurile pe cruce în sabat, fiindcă era Pregătirea (pentru că acea zi de Sabat era mare), i-au cerut lui Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să fie luaţi."
Sa nu uitam ca Pilat nu era de fata. Pana s-a dus solia la Pilat, pana a stat in auditoriu, pana a fost primit si a prezentat doleanta, pana s-a intors cu aprobarea, a trecut ceva timp. 

Ioan 19:32-34. "Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi şi ale celuilalt răstignit împreună cu el; dar, venind la Isus, când au văzut că Acesta murise deja, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor, ci unul dintre ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă şi îndată a ieşit sânge şi apă."
Din aceste verset constatam ca intre moartea Domnului Isus (ora 15) si constatarea mortii lui de catre soldati a trecut ceva timp; cat timp? Cat timp a fost dusa solia, cat a stat in asteptare pana a fost primit, cat timp a discutat du Pilat, cat timp a durat intoarcerea de la Pilat, cat timp a durat zdrobirea picioarelor celor doi talhari? 
Biblia ne da un amanunt: 
Matei 27:57. "Şi, când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus."
Marcu 15:42. "Şi, când se făcuse deja seară, pentru că era Pregătirea, care este înainte de sabat (era sabat mare, adica Pastele)," 
Luca 24:54. "Şi era ziua Pregătirii şi se însera spre sabat (era vorba de sabatul adica odihna Pastelui nu a zilei de sabat saptamanal)."
Deci trupul a fost cerut abia seara.

Al saselea indicator:
Cat a durat pregatirea trupului?
Ioan 19:39-42. "Şi a venit şi Nicodim, care venise la Isus întâi noaptea, şi a adus un amestec de smirnă şi aloe, cam o sută de măsuri (aproximativ 33 de litrii).
Au luat deci trupul lui Isus şi l-au legat în fâşii de pânză de in, cu miresmele, cum este obiceiul la iudei să pregătească pentru înmormântare.
Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, şi în grădină un mormânt nou, în care nimeni nu fusese pus vreodată.
Deci, din cauza Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo."
Din cauza ca se apropia vertiginos seara Pastelui tinut de saduchei si farisei, timpul alocat imbibarii fasiilor si infasatului trupului trebuia sa fi fost presant de scurt, iar totul s-a facut cum s-ar spune "in pripa", de aceea femeile credincioase si-au propus sa revina imediat ce este posibil si sa faca totul ca "dupa carte":
Matei 27:60,61. "şi l-a pus în mormântul său nou, pe care-l săpase în stâncă. Şi, prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, a plecat.
Şi erau acolo Maria din Magdala şi cealaltă Marie, stând în faţa mormântului."

Luca 23:54-56. "Şi era ziua Pregătirii şi se însera spre sabat (este vorba de sabatul Pastelui).
Şi femeile care veniseră cu El din Galileea, mergând în urmă, priveau mormântul şi cum a fost pus trupul Său.
Şi, întorcându-se, au pregătit miresme şi miruri. Şi în sabat (este vorba de sabatul Pastelui) s-au odihnit, după poruncă."
Ioan 20:1. Şi, în întâi a săptămânii, Maria din Magdala a venit dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric, şi a văzut piatra luată de pe mormânt.

Al saptelea indicator:
Cand au mers preotii si fariseii la Pilat?
Matei 27:62. Şi, in ziua ce urma, care este după Pregătire, preoţii de seamă şi fariseii s-au adunat la Pilat.
Daca era sabat saptamanal, acest aspect nu l-ar fi putut face, ei fiind pazitori meticulosi ai sabatului.

Greseala care se face este cu privire la cuvantul "sabat". Sabat inseamna "odihna" si era poruncit atat in ziua a saptea a saptamanii cat si in timpul marilor sarbatori. Diferenta era doar ca in sabatul saptamanal nu aveai voie sa gatesti, pe cand in timpul sabatului de sarbatoare aveai voie sa gatesti.

Asadar dupa ziua rastignirii nu urma un sabat saptamanal ci un sabat de sarbatoare, caci urma Pastele.

Obiectii:
Vom avea astfel patru zile si trei nopti? Nu, deoarece Domnul Isus s-a referit strict la cat va sta in mormant. Ori in cele trei ore ramase de la ora 9 la ora 12 (adica de la ora 15 la ora 18) din ziua rastignirii n-a stat inca in mormant. Desi era mort, era inca in afara mormantului. A fost ingropat abia cu putin timp inainte sa inceapa seara (noaptea) Pastelui.
Avand in vedere ca duminica este ziua invierii si sambata seara era parte din ziua duminicii, dupa modelul evreiesc, calculand inapoi pentru a afla cele trei zile si trei nopti, aflam ca zi a rastignirii miercurea.


Pastele nu pica niciodata in sabat, deoarece evreii nu au iesit din Egipt intr-o zi de sabat. Potrivit Talmudului, Exodul din Egipt a avut loc miercuri, in noaptea de 14 Nissan. Ce este Talmudul? "Talmudul, numit în mod tradițional Shas (ש״ס, o abreviere ebraică a lui shisha sedarim, cele „șase ordine” ale Torei orale), este un text central al iudaismului rabinic, compus din Mișna și Ghemara. Este o compilație a opiniilor docte acumulate în scris până la sfârșitul secolului V e.n.

În majoritatea cazurilor, opiniile docte sunt prezentate sub formă de dialoguri și opinii minoritare pe lângă opinii majoritare. Textul talmudic conține numeroase elemente de legendă și folclor, acestea fiind enunțate ca o ilustrare sau sursă suplimentară a opiniilor docte. Pe lângă textul talmudic definitivat până la sfârșitul secolului V e.n. au fost adăugate diferite comentarii care, cu timpul, au ajuns să fie considerate ca o parte integrantă a studiului talmudic. Opiniile docte enunțate în Talmud tratează toate aspectele vieții umane prin perspectiva normativă a iudaismului." Talmud - Wikipedia

Aceasta a fost opinia pana in secolul 5. A se retine: "Este o compilație a opiniilor docte acumulate în scris până la sfârșitul secolului V e.n."

Cei de la care vin toate traditiile gresite, n-au inteles nici cuvantul "pregatire" si nici cuvantul "sabat" din saptamana patimilor. Nu se pregatea de sabatul saptamanal, ci se pregatea mielul si azimile pentru sarbatoarea pascala... In ziua "pregatirii" trebuia pregatit mielul si azimile, de aceea inca nu era sarbatoare, caci se lucra. Apoi urma sarbatoarea cea mare, adica pastele, in care nu se lucra, de aceea era numit sabat (sabat insemna odihna, repaus).

În vechiul Israel în prima zi a Azimelor, pe 15 Nisan a fost un sfânt sabat special, deoarece in timpul sarbatorilor mari nu se lucra și începea o sărbătoare de șapte zile pentru Dumnezeul lui Israel (Leviticul 23: 6). Cele opt zile, adica Paștele (care tinea o zi) și sărbătoarea Azimilor (care era dupa Paste si tinea sapte zile), au fost adesea denumite colectiv ca Paștele, sau Festivalul Pesach. 
Dupa marea sarbatoare din 15 Nisan (care era si sabat adica zi de odihna), pe 16 Nisan era o alta sarbatoare, ceremonialul leganarii vasului cu orz, care era din prima recolta a acelui an. Deci Pastele era in timpul coacerii orzului, in fiecare an. Nu exista Paste fara prima recolta din orz.
Cele doua sarbatori din 15 si 16 Nisan, plus sabatul saptamanal care urma, explica de ce femeile nu s-au dus la mormant mai repede si de ce s-au grabit atat in prima zi din saptamana (duminica), cand s-au dus pe cand era inca intuneric.

Sarbatorile din saptamana patimilor, dupa calendarul ebraic (la evrei prima zi a saptamanii cade duminica):

14 Nisan, ziua pregatirii mielului pascal (miercurea)
15 Nisan, prima zi a sarbatorilor Azimelor (joia)
16 Nisan, sarbatoarea leganarii vasului cu orz (vinerea)
17 Nisan, sarbatoarea sabatului saptamanal (sambata)



Bunul Dumnezeu sa ne lumineze in orice subiect. Glorie Lui!

Neconcordanta sau neintelegerea cuvantului?

In Vechiul Testament Dumnezeu interzice batjocorirea&profanarea trupului prin diferite aspecte practicate in lumea pagana. Domnul Isus, Fiul sau, spune ca vor fi anumiti oameni care vor fi ca eunucii (castratii) pentru imparatie. Unii luand acest lucru literal, chiar s-au castrat, de exemplu teologul Origene. Dar Domnul Isus nu ar fi sustinut asa ceva, mai degraba acestia au practicat o proasta intelegere a textului, asa cum a recunoscut si Origene, ulterior.
Daca e sa luam literal totul, inseamna ca Domnul Isus ne-ar indemna la autoschilodire, un lucru urat si criticat de Dumnezeu. Trebuie sa intelegem mesajul contextual, nu cel scos din context. In cuvantarile sale, apar multe aspecte simbolice, care trebuie intelese si interpretate corect, altfel explicatiile gresite duc pe unii la actiuni fanatice, cum a facut Origene.

"Daca mana ta cea dreapta te face sa cazi in pacat, taie-o si leapada-o dela tine; caci este spre folosul tau sa piara unul din madularele tale, si sa nu-ti fie aruncat tot trupul in gheena." (Mat.5:30) 
"Acum, daca mana ta sau piciorul tau te face sa cazi in pacat, taie-le si leapada-le dela tine. Este mai bine pentru tine sa intri in viata schiop sau ciung, decat sa ai doua mani sau doua picioare, si sa fii aruncat in focul vecinic." (Mat.18:8) 
- se accentueaza nevoia de a lupta cu pacatul pana la "sange", prin orice mijloc al renuntarii, de exemplu daca lucrezi intr-o locatie unde toti fura si esti obligat sa furi de catre superiorii tai, mai bine renunta la acest loc de munca, decat sa iti pierzi locul cel vesnic in imparatie "dar daca ochiul tau este rau, tot trupul tau va fi plin de intunerec. Asa ca, daca lumina care este in tine este intunerec, cat de mare trebuie sa fie intunerecul acesta!" (Mat.6:23) 
- se refera la un intuneric spiritual, nu la un intuneric literal
"Iar fiii Imparatiei vor fi aruncati in intunerecul de afara, unde va fi plansul si scrasnirea dintilor." (Mat.8:12)
- "aruncarea" nu inseamna ca la judecata doi ingeri vor prinde literalmente de maini si de picioare pe cei pierduti si ii vor face vant undeva, cum ai arunca un trup mort; e un simbol
"Atunci imparatul a zis slujitorilor sai: "Legati-i manile si picioarele, si luati-l si aruncati-l in intunerecul de afara; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor." (Mat.22:13) 
- "legarea mainilor si picioarelor" este un simbol, nu are menirea de a arata ca la revenirea Domnului Isus, toti cei condamnati la pierzanie vor fi legati in prealabil la maini si la picioare
"Iar pe robul acela netrebnic, aruncati-l in intunerecul de afara: acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor." (Mat.25:30)
- "intunericul de afara" este un simbol al pierzarii, nu este un intuneric literal
"ca sa lumineze pe ceice zac in intunerecul si in umbra mortii, si sa ne indrepte picioarele pe calea pacii!" (Luc.1:79)
- "intunericul" de aici se refera la un intuneric spiritual
"Lumina lumineaza in intunerec, si intunerecul n'a biruit-o." (Ioan.1:5) 
- "lumina si intunericul" de aici se refera la sfera spirituala
"Si judecata aceasta sta in faptul ca, odata venita Lumina in lume, oamenii au iubit mai mult intunerecul decat lumina, pentruca faptele lor erau rele." (Ioan.3:19) 
- lumina reprezinta adevarul pe cand intunericul reprezinta minciuna
Isus le-a zis: "Lumina mai este putina vreme in mijlocul vostru. Umblati ca unii cari aveti lumina, ca sa nu va cuprinda intunerecul: cine umbla in intunerec, nu stie unde merge." (Ioan.12:35) 
- idem
"Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi. Caci ce legatura este intre neprihanire si faradelege? Sau cum poate sta impreuna lumina cu intunerecul?" (2Cor.6:14) 
- idem
"Totus va scriu o porunca noua, lucru care este adevarat atat cu privire la El, cat si cu privire la voi; caci intunerecul se imprastie, si lumina adevarata si rasare chiar." (1Ioan.2:8) 
- idem
"Dar cine uraste pe fratele sau, este in intunerec, umbla in intunerec, si nu stie incotro merge, pentruca intunerecul i-a orbit ochii." (1Ioan.2:11) 
- idem

Cand se transforma "Mielul" in "Erou Puternic"?

Ar trebuie ca "Mielul" sa se transforme in "Erou Puternic"?

Domnul si Mantuitorul nostru Isus a murit ca un "miel bland" in gura lupilor. Si asa este perceput ca a ramas, de catre multi. Insa Biblia prezice un timp, cand acest "miel" se transforma radical, devenind un "leu", leul din semintia lui Iuda (Apoc 5:5). Da, pana la a doua venire este un miel. De aici incolo el este "un leu", este un "Erou Puternic" ("El Gibbor") (Isaia 9:6) asa cum s-a profetit despre el.
"El Gibbor" nu inseamna "Dumnezeu Puternic", ci "Erou (Gibbor) Puternic (El)". Eroii sunt deobicei cei care lupta literal. Si Biblia prezinta o mare lupta la finalul epopeei crestine (Apocalipsa cap 19).
Da, el este numit si "Sar Shalom" (Printul Pacii).
Nu poti sa comanzi pace pe pamant, peste oamenii care nu te asculta. De aceea aceste elemente tulburente ale pacii eterne, trebuie eliminate cu forta. "Neghina" nu va iesi singura dintre grau, ea trebuie smulsa dintre grau. Pricinile de poticnire trebuie inlaturate. Altfel niciodata nu va fi pace eterna (pax aeterna).
Pacea si fericirea nu o poti impune numai dupa ce elimni elementele nepasnice si care produc nefericire. Cand va reveni, el nu se mai roaga de nimeni ca sa faca pace. De 2000 de ani s-a tot rugat de omenire sa fie pasnica. Cand revine el zdrobeste pur si simplu pe facatorii de nepace, comanda si impune pacea chiar cu violenta, eliminand adversarii pacii eterne.

For a Child is born unto us, a Son is given unto us; and the government is upon His shoulder; and His name is called Pele-Joez-El-Gibbor-Abi-Ad-Sar-Shalom; 

Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: "Minunat Sfatuitor, Erou Puternic, Parinte Vesnic, Printul Pacii. (Isaaia 9:6) 

Traiasca Imparatul pacii care vine in numele lui Dumnezeu!

Etimologia cuvantului "Lerui"

"In perioada daco-romana (sec. II-VI, VII) are loc transformarea lui alleluia in aleruia, prescurtat alerui, aler, prin ro-tacizarea lui -l- intervocalic, ca in solem = soare, felem = fiere, molam = moara, iar prin afereza lui a initial neaccentuat ajunge leruia, in forma prescurtata : lerui, ler."

http://www.crestinortodox.ro/religie/originea-cuvantului-ler-limba-romana-69338.html

Cred ca este justa aceasta ipoteza.

Universalismul si semiuniversalismul sunt fantezii religioase nu doctrina biblica

Unii ganditori din antichitate au sustinut ca in final toti oamenii vor fi mantuiti, indiferent ce mare pacat au facut si indiferent daca s-au pocait in aceasta viata sau nu, ei crezand ca usa pocaintei va fi deschisa in timp nedefinit, pana ce toti se vor putea schimba, printr-o nastere repetata (transmigrare a sufletului). Ei au fost numiti "universalisti".

Alti ganditori, sustineau ca nu chiar toti se vor putea mantui, dar sansa mantuirii este deschisa celor care au murit nefiind asa de rai. Ei se vor putea mantui in "purgator", fiind pedepsiti intr-un foc, care prin suferinte ii va purifica si ii va schimba. Unii dadeau si anii suferintelor. Aceasta doctrina a fost numita semiuniversalism.

Nici una dintre aceste gandiri nu se poate sustine cu Biblia, Biblia aratand ca pocainta unui om este numai pentru aceasta viata, iar cei ce mor nepocaiti, nu se mai pot mantui.

Biblia contine o avertizare serioasa in aceasta privinta.
Bazata pe Biblie, respingerea universalismului si a semiuniversalismului este justificata cu multe versete. Semiuniversalismul mai exista si sub forma credintei ca cei nepocaiti se vor putea pocai in imparatia de o mie de ani sau dupa altii, dupa imparatia de o mie de ani. Ambele varianta cad, daca luam in considerare avertizarea Bibliei.

12. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.
 Apocalipsa 20:12-15

"Purgatorul" nu exista asa cum il descrie o anumita teologie (curatitor al sufletelor). Ecest asazis "iad mai bland" (adica purgatorul), nu poate mantui pe nimeni prin suferinta, pentru ca nu exista, la fel cum nu exista nici "iadul". 

Biblia spune ca cei rai vor fi distrusi si nu curatati de pacate, prin suferinta, intr-un foc. Insa deoarece cei rai tot trebuie distrusi cumva, acest lucru nu se va face fara o judecata. Nu inseamna ca cei rai vor scapa de judecata si pedeapsa, cum sustin gresit unii si altii... 

Va exista o JUDECATA, va exista o CONDAMNARE si va exista o PEDEAPSA.
Pedeapsa VA FI DISTRUGEREA LOR. Si deoarece cumva trebuie sa fie distrusi, acest ceva care ii va distruge, este numit "iaz de foc" sau "moartea a doua". 

Biblia nu sustine ca inainte de anihilare, in iazul (lacul) de foc vor fi pedepse graduale, in functie de pacatele comise, cum sugereaza unii ganditori, caci plata definitiva pentru pacat este moartea si nu chinul.
 

"Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Christos, Domnul nostru." Romani 6:23

Unde sunt mortii?

1. Mare (se refera la cei ce au murit in ape mari, nefiind ingropati pe uscat)
2. Moarte (se refera la cei ce au fost arsi complet)
3. Locuinta mortilor (se refera la cei ingropati pe uscat)

Apocalipsa 20:
13. Marea a dat inapoi pe mortii cari erau in ea; Moartea si Locuinta mortilor (hades) au dat inapoi pe mortii cari erau in ele. Fiecare a fost judecat dupa faptele lui. 

14. Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. 

15. Oricine n'a fost gasit scris in cartea vietii, a fost aruncat in iazul de foc (limnen tou puros).

Evanghelistul Filip nu a putut transmite darurile duhului sfant: De ce?

Din relatarile Bibliei, darurile duhul sfant pot fi date fie direct, de la Dumnezeu, fie prin punerea mainilor. Se naste intrebarea, de ce Filip evanghelistul, care desi avea duhul sfant si darul duhului sfant (Fapte 8:6,7) nu putea transmite mai departe aceste daruri (Fapte 8:14-18)? De aceea el a trimis dupa apostoli si textul spune clar ca duhul se transmitea mai departe prin apostoli (Fapte 8:17,18). Ce s-a intamplat dupa moartea apostolilor, daca numai prin ei se putea da duhul mai departe?

Exista o exceptie. Cand apostolii nu erau de fata, darul se putea transmite prin presbiterii adunarii, daca aveau o mandatare in acest sens de la Dumnezeu.
Pavel vorbeste ca lui Timotei i s-a transmis un dar divin si despre acest dar ei au fost instiintati printr-o prorocie. Ma intreb daca Pavel si presbiterii care ULTERIOR DESCOPERIRII PROROCIEI au dat darul, fara prorocie ar fi putut stii si da acest dar, hai sa zicem, printr-o simpla punere a mainilor? Nu cred, deoarece se spune ca darul este dat de Dumnezeu fiecaruia dupa voia lui. Nu poate veni cineva din proprie initiativa si sa dea daruri dupa cum ii trece capul.

  "Nu fi nepasator de darul care este in tine, care ti-a fost dat prin proorocie, cu punerea mainilor de catre ceata presbiterilor (greceste "batranilor")." 1Timotei 4:14.

O alta intrebare este, daca punerea mainilor in Noul Testament implica intotdeauna si o transferare a duhului sfant si a unui dar? Nu, este evident. In functie de context, punerea mainilor poate fi vorba si de un fel de act de cult, un fel de aprobare la ceva, consimtamant la ceva sau chiar o binecuvantare.

"Sa nu-ti pui mainile peste nimeni cu graba: si sa nu te faci partas pacatelor altora: pe tine insuti pazeste-te curat." 1Timotei 5:22

"1. De aceea, sa lasam adevarurile incepatoare ale lui Christos, si sa mergem spre cele desavarsite, fara sa mai punem din nou temelia pocaintei de faptele moarte, si a credintei in Dumnezeu, 2. invatatura despre botezuri, despre punerea manilor, despre invierea mortilor si despre judecata vecinica." Evrei 6:1,2

Prin urmare, Filip nu putea transmite duhul, deoarece nu a fost apostol. Cei ce se incumeta sa treaca peste ce este scris, o fac pe propria lor raspundere, ca si in cazul Cinei Domnului "din cauza aceasta sunt intre voi multi neputinciosi si bolnavi si nu putini adorm (mor)" 1Corinteni 11:30
Vedem o amenintare divina. Cei ce nu respecta regulile sunt pedepsiti cu neputinte si boli, ba chiar si omorati de catre Dumnezeu. De ce asa de aspru? Deoarece duhul ce il transmit acestia este un duh de ratacire, ce surpa temelia lucrarii lui Dumnezeu.

Unicitatea "botezului cu foc" şi întrebarea ce o naşte

Acest botez este menţionat de către Ioan Botezătorul:

"Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Celce vine dupa mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-i duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc". (Matei 3:11) 

Citiţi-l cu atenţie.
Apoi vă rog să îmi răspundeţi la următoarea întrebare:

Câţi au fost botezaţi cu foc pe parcursul epopeii (istoriei) creştine? Numai circa 120, cum spune textul de la Faptele Apostolilor.
Vreau să arăt că botezul cu foc, nu a fost un botez general, au fost botezaţi circa 120 de oameni: doar cei care au ascultat de porunca Domnului Isus şi nu au plecat din Ierusalim. Ceilalţi ucenici, nu au primit. Nici cei care au fost botezaţi după acel eveniment.
Istoria n-a mai consemnat aşa ceva. 

Da, într-adevăr, vreau să arăt o paralelă.
Dacă botezul cu foc nu a fost dat ca un botez pentru fiecare creştin, de ce ar trebui să deducem că botezul cu vorbirea în limbi este un botez general şi necesar - cum susţin unii - pentru mântuire? De ce din aceeaşi perspectivă un botez trebuie privit într-un fel şi un alt botez într-alt fel?
Dar dacă şi botezul cu vorbirea în limbi a fost doar pentru un timp, ca şi botezul cu foc?

Despre Codexul Vaticanus si tremele ei

"Manuscrisul a fost scris de trei scribi; doi dintre ei au scris Vechiul Testament, iar al treilea, Noul Testament (B1, B2, B3).
Manuscrisul conţine semne misterioase sub formă de două puncte ¨, aşa-numitele umlauturi sau treme, la marginea Noului Testament, care par să indice locuri în care textul prezintă ambiguităţi. Există 795 de apariţii ale acestora în text şi aproximativ încă alte 40 de apariţii sunt nesigure. Erudiţii nu cad de acord cu privire la data acestor marcaje şi ele sunt dezbătute la pagina de internet: 
http://www-user.uni-bremen.de/~wie/Vaticanus/umlauts.html
Două astfel de treme se pot observa la marginea din stânga a primei coloane (imaginea de sus).
La pagina 1512, lângă Evrei 1:3, textul conţine o notă marginală interesantă: "Nebuni şi netrebnici, puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?" — "ἀμαθέστατε καὶ κακέ, ἄφες τὸν παλαιόν, μὴ μεταποίει" — ceea ce sugerează că fenomenul unei copieri inexacte, fie intenţionată sau nu, era o problemă cunoscută în comunităţile de scribi. Imaginea din partea cea mai de sus a acestui articol [a articolului de pe Wikipedia despre Codex Vaticanus] arată pagina unde se află această observaţie (la mijlocul paginii galbene, între prima şi cea de-a doua coloană)."

Pe langa aceasta nota marginala, mai sunt si alte marturii antice care ii incrimina pe scribii manuscriselor. Aceste marturii adunate intr-un buchet ar putea rezolva misterul contradictiilor din Noul Testament.

Diferente intre Textul Masoretic si Textul (Sulurile) de la Marea Moarta

Textul Vechiului Testament al Bibliei Cornilescu Revizuita se bazeaza pe Texul Masoretic si nu pe cel mai antic text ebraic, care se regaseste in Sulurile de la Marea Moarta. Stim ca acest Text Masoretic a fost si el revizuit, fiind aranjat in forma finala actuala timp de 500 de ani si fiind terminat in sex IX. Dar cat ne putem increde in aceasta revizie? Cartea 1 Samuel descoperita la Marea Moarta contine cu 110 redari textuale diferite. 

Iata o alta diferenta la un alt capitol, descris pe un site ce se ocupa cu comparatia textelor antice:

"Manuscrisele de la Marea Moartă au de completat un decalaj mare în Biblie. 1 Samuel 11:01 începe succint cu anunțul că "Nahaș Ammomitul a venit și a împresurat Iabesul din Galaad." Anuntul este brusc - Nahas nu a fost menționat anterior, și ne-am aștepta ca el să fie identificat ca Nahaș, regele lui Amon. Chiar mai rău, textul nu oferă nici un motiv pentru atac. Dar textul din Sulurile de la Marea Moarta al cartii 1 Samuel conține două propoziții precedente, care conțin ceea ce era de asteptat "Nahaș, împăratul fiilor lui Amon", și o descriere a modului în spatele careia șapte mii de dușmanii ai săi au găsit refugiu în Iabesul din Galaad, făcând atacul său de înțeles. Cei mai mulți cercetători ai Bibliei acceptă aceste versete ca autentice. Noua Versiune Standard Revizuită le include în textul său din 1 Samuel, și alte traduceri le citeaza într-o notă marginala."

Isaia 11:6
Textul Masoretic "vitelul, puiul de leu si vitele ingrasate vor fi impreuna"
Textul de la Marea Moarta "vitelul, puiul de leu si vitele ingrasate se vor hrani impreuna"

Johann Odenbach: Un brav pastor evanghelic (lutheran)

154

ea t o ţ i acei care nu aduceau copiii, ca să fie botezaţi, să sufere aceiaşi

 pedeapsă. Apoi, ca nimeni să nu primească sau să ascundă oameni

 care ar încerca de a se

sustrage acestei legi, ci să

-

i predea justiţiei.

Electorul de Saxa, sfătuit de către teologii dela Wittenberg a

silit pe langgravul Filip să izgonească sau să închidă pe unii baptişti,

însă el nu a obţinut nimic mai mult şi Filip s

-a putut

lăuda că el nu a

dat la moarte nici măcar un om. El era de părere

că atunci cînd există diversitate de păreri, cei care sînt în eroare

trebuie convertiţi, nu prin forţă ci prin învăţătură. El a declarat

că a văzut vieţi mult mai frumoase printre cei aşa zişi „fanatici"

 de

cît printre luterani şi că conştiinţa lui nu îi permite de a da la

moarte sau măcar a pedepsi un om pentru credinţa sa, atunci

cînd nimeni nu îi poate reproşa nimic.

în Palatinat au existat mulţi fraţi, în districtele Heidelbergului,

Alzey şi Kreuznach. Numai în 1529 au fost executaţi trei

sute cincizeci. Indignat de unele persecuţii deosebit de crude la

 Alzey, un brav pastor evanghelic Johann Odenbach, a ridicat

un protest care îl cinsteşte. El este adresat: „către judecătorii

sărmanilor prizonieri din Alzey care se numesc „anabaptişti". Se

citeşte acolo cele ce urmează : „Voi lume ignorantă, fără învăţăt

u r ă , voi trebuie să strigaţi către Dreptul Judecător cu perseverenţă

şi înfocare şi să cereţi ajutorul divin, înţelepciunea Sa,

harul Său, ca să nu vă mînjiţi mîinile voastre cu sînge nevinovat,

chiar dacă majestatea sa imperială şi toţi principii lumii v

-ar

 porunci să o faceţi. Cu botezul lor aceşti sărmani prizonieri nu

au păcătuit a t î t de grav faţă de Dumnezeu, ca sufletele lor să fie

 osîndite la muncile iadului. Ei nici nu au lucrat în mod atît decriminal împotriva guvernului sau contra speciei umane pentru

a merita moartea. Căci adevăratul sau al doilea botez nu posedă

nici o putere capabilă de a salva un om sau de a

-1 pierde. Noi

trebuie să recunoaştem botezul simplu ca un semn prin care noi

declarăm că sîntem creştini, morţi faţă de lume, duşmani ai diavolului,

nenorociţi, răstigniţi, necăutînd binecuvîntările vremelnice

ci cele veşnice ; luptînd fără încetare împotriva cărnii, păcatului

şi diavolului şi trăind o viaţă creştină. „Printre voi, o

 judecători, sînt puţini care ştiu să se explice asupra adevăratului

î o t e z , dacă aţi fi legaţi şi daţi t o r t u r i i ; oare trebuie ca pentru

acest motiv să se dea morţii ? Nu ! Eu nu spun acest lucr 

u pentru

a apăra al doilea botez, care ar trebui să dispară prin Scriptură şi

nu p r i n mîna călăului . Nu luaţi deci asupra voastră acest drept

scumpi prieteni, care aparţine Majestăţii Sale divine, de teamă,

ca nu cumva mînia lui Dumnezeu să vă lovească

mai aspru decît

 pe Sodomiţi şi pe alţi răufăcători aici jos. Adeseori voi aţi tra

-

155

tat pe hoţi, criminali şi derbedei cu mai multă indulgenţă decît

 pe aceste sărmane creaturi, care nici nu au furat, nici nu au omorît,

nu sînt nici incendiatori sau trădători şi nu au comis nici o

faptă ruşinoasă, deoarece ei se ridică împotriva tuturor acestor 

crime. Din sinceritate şi cu bună intenţie ei au căzut în această

„mică eroare" a botezului a doua oară şi acest lucru în cinstea,

lui Dumnezeu, fără să dăuneze nimănui. Cum puteţi găsi voi în

inimile voastre sau în conştiinţa voastră motive pentru a spune

că ei să fie decapitaţi sau să fie condamnaţi din cauza aceasta

T 

Dacă voi aţi acţiona împotriva lor aşa cum ar trebui să facă nişte

 judecători creştini, dacă voi aţi şti cum să

-

i învăţaţi prin Evanghelie,

nu ar fi nevoie de călău. Prin aceasta adevărul ar învinge

fără îndoială şi închisoarea ar fi o pedeapsă suficientă. Preoţii,

voştri ar trebui să facă acelaşi lucru, să

-

i poarte pe umerii lor şi

să

-

i aducă înapoi în turma lui Hristos ca pe nişte sărmane oi rătăcite.

Ei ar trebui să

-

i facă să înţeleagă că misiunea lor constăîn

aceea de a le arăta harul şi dragostea frăţească, să

-

i susţină şi

să

-

i restabilească prin dulcea doctrină evanghelică . Nu vă lăsaţi

induşi în eroare condamnînd la moarte pe aceşti sărmani oameni.

Voi ar trebui să vă îngroziţi la acest gînd, voi ar trebui să transpiraţi

sînge în agonia voastră, căci voi nu ştiţi unde este greşeala.

Voi nu trebuie să vă astupaţi urechea cînd aceşti nenorociţi

văi

spun : „Noi dorim mai bine să fim învăţaţi de Sfînta Scriptură

şi sîntem gata să ascultăm dacă ni se arată o cale mai bună după

Evanghelie". Gîndiţi

-

vă la ruşinea veşnică care rezultă în urma

acţiunii voastre ! Gîndiţi

-

vă la dispreţul şi mînia omului

din popor,

cînd aceşti oameni sînt masacraţi ! Se va spune despre e i : „ce

răbdare, ce dragoste, ce duh de adorare la aceşti oameni evlavioşi

în ceasul morţii ! Nu au luptat ei oare în mod eroic împotriva

 lumii ? Ah, de am putea fi înaintea lui Dumnezeu a

t î t de nevinovaţi

ca şi ei ! Ei nu au fost biruiţi, ei au îndurat j i g n i r i ; aceştiai

sînt martorii sfinţi ai lui Dumnezeu î Dacă voi veţi pronunţa

această judecată crudă, t o a t ă lumea va spune că aţi făcut

-o nu

 pentru a desrădăcina eroarea acestor sărmani anabaptişti, ci

 pentru a distruge prin violenţă Sfînta Evanghelie şi curatul adevăr 

 al lui Dumnezeu".

Efectul acestei pledorii a fost acesta că judecătorii refuzară

de a se mai pronunţa în materie de credinţă.

 Zwingli a efectuat o mare op